Voința umană liberă, iubirea divină și providența
Studiul 8, Trimestrul 1, 15-21 februarie 2025
Împărtășește această lecțiune
Sabbath Afternoon, February 15
Text de memorat:
V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri, darîndrăzniţi, Eu am biruitlumea.”— Ioan 16:33
Dumnezeu nu ne controlează mințile fără consimțământul nostru; dar fiecare om e liber să aleagă ce putere vrea să stăpânească asupra sa. Nimeni n-a ajuns să decadă într-atât și nimeni nu este atât de rău, încât să nu mai poată găsi dezlegare în Hristos. În locul rugăciunii, demonizatul nu putea rosti decât cuvintele lui Satana; apelul nerostit al inimii a fost totuși auzit. Nici un strigăt al vreunui suflet aflat în nevoie, chiar dacă nu va consta în cuvinte inteligibile, nu va trece neluat în seamă. Cei care consimt să intre în relația de legământ cu Dumnezeu nu sunt lăsați în puterea lui Satana sau în slăbiciunea propriei lor firi. DV 93.1
„Dumnezeul providenței încă umblă printre noi, deși pașii Săi nu sunt văzuți, deși acțiunile Sale pozitive și directe nu sunt recunoscute sau înțelese. Lumea, în înțelepciunea ei umană, nu Îl cunoaște pe Dumnezeu. Domnul dorește ca prin intermediul ființelor umane să fie manifestată slava Sa, nu slava oamenilor. Lumina Sa este cea care strălucește prin agenții Săi. Providența și revelația lucrează în armonie divină, revelându-L pe Dumnezeu ca fiind primul, ultimul și cel mai bun în toate.” ST 26 septembrie 1900, par. 7
Prin cele mai minunate lucrări ale providenței divine, munți de dificultăți vor fi înlăturați și aruncați în mare. Mesajul care înseamnă atât de mult pentru locuitorii pământului va fi auzit și înțeles. Oamenii vor cunoaște ce este adevărul. Înainte și tot înainte lucrarea va avansa, până când întregul pământ va fi avertizat, și apoi va veni sfârșitul. 9M 96.2
Duminică, 16 Februarie
Dumnezeul nostru suveran
Conform pasajelor din Psalmii 81:11-14; Isaia 30:15,18; 66:4 și Luca 13:34, înțelegi că voia lui Dumnezeu se împlinește întotdeauna sau nu?
Cel care vede dincolo de ce este la suprafață, care citește inima oamenilor, spune cu privire la aceia care au avut multă lumină: “Ei nu sunt întristați și uimiți din pricina stării lor morale și spirituale”. “Toți aceștia își aleg căile lor, și sufletul lor găsește plăcere în urâciunile lor. De aceea și Eu voi alege ce este spre nefericirea lor și voi aduce peste ei lucrurile de care se tem, căci, când am chemat Eu, n-au răspuns, și când am vorbit Eu, n-au ascultat; ci au făcut ce este rău înaintea Mea, și au ales ce nu-Mi place!” “Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună, pentru că nu au primit dragostea adevărului, ca să fie mântuiți, ci au găsit plăcere în nelegiuire.” (Isaia 66, 3.4; 2 Tesaloniceni 2, 11.10.12.) 8M 249.2
Învățătorul ceresc întreabă: “Ce înșelăciune mai puternică poate să zăpăcească mintea, decât pretenția că zidești pe temelia cea bună și că Dumnezeu îți primește lucrarea, când, în realitate, faci multe fapte după planuri lumești și păcătuiești împotriva lui Iehova? O, e o mare înșelăciune, o amăgire fascinantă, care pune stăpânire pe minte atunci când oamenii care au cunoscut odată adevărul iau înfățișarea evlaviei drept spiritul și puterea ei; când își închipuie că sunt bogați, că s-au îmbogățit și că nu duc lipsă de nimic, când în realitate sunt lipsiți de orice.” 8M 249.3
Dumnezeu nu S-a schimbat față de slujitorii Săi credincioși, care își păstrează hainele nepătate. Dar mulți strigă: “Pace și siguranță”, când asupra lor se abate o prăpădenie neașteptată. Dacă nu are loc o pocăință desăvârșită, dacă oamenii nu-și umilesc inima prin mărturisire și dacă nu primesc adevărul, așa cum este el în Isus, nicidecum nu vor intra în cer. Atunci când va avea loc curățirea în rândurile noastre, noi nu vom mai sta tihniți, fălindu-ne că suntem bogați, că ne-am îmbogățit și nu mai avem nevoie de nimic. 8M 250.1
Cine poate spune pe bună dreptate: “Aurul nostru e curățit în foc și hainele noastre nu sunt mânjite de lume?” L-am văzut pe Învățătorul nostru, arătând spre veșmintele așa-numitei neprihăniri. Smulgându-le, a dezgolit murdăria ce era dedesubt. Apoi mi-a zis: “Nu vezi cum și-au acoperit în mod pretențios murdăria și putreziciunea caracterului? Cum a ajuns cetatea cea credincioasă o desfrânată! Casa Tatălui Meu a fost făcută o casă de negustorie, un loc de unde s-a depărtat prezența și gloria divină! Din pricina aceasta e slăbiciune și lipsește puterea.” 8M 250.2
Luni, 17 Februarie
Pantokrator
Ce înveți despre puterea lui Dumnezeu din pasaje precum: Apocalipsa 11:17; Ieremia 32:17-20; Luca 1:37, Matei 19:26 și Evrei 1:3?
Oștile lui Nebucadnețar erau gata să ia cu asalt zidurile Sionului. Mii piereau într-o ultimă apărare disperată a cetății. Alte multe mii mureau de foame și de boală. Soarta Ierusalimului era deja pecetluită. Turnurile de asediu ale forțelor vrăjmașului se ridicau deja peste ziduri. “lată șanțurile de apărare”, și-a continuat proorocul rugăciunea, “se înalță împotriva cetății și o amenință, cetatea va fi dată în mâinile caldeenilor care luptă împotriva ei, biruită de sabie, de foamete și de ciumă. Ce ai spus Tu s-a întâmplat: Tu Însuți vezi! Și totuși, Doamne Dumnezeule, Tu mi-ai zis: Cumpără-ți un ogor cu argint, și pune martori!... Când totuși cetatea este dată în mâinile Haldeilor!” (Versetele 24.25.) PR 471.1
Rugăciunea proorocului a fost ascultată cu îndurare. “Cuvântul Domnului către Ieremia”, în ceasul acela de mare mâhnire, când credința solului adevărului era încercată ca prin foc, a fost: “lată, Eu sunt Domnul, Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva de mirat din partea Mea?” (Versetele 26.27.) Cetatea avea să cadă în curând în mâinile caldeenilor; porțile și palatele ei aveau să fie aruncate în foc și arse; dar în ciuda faptului că distrugerea era iminentă, iar locuitorii Ierusalimului aveau să fie duși robi, planul cel veșnic al lui Iehova pentru Israel avea totuși să se împlinească. Ca răspuns la rugăciunea slujitorului Său, Domnul a declarat cu privire la aceia asupra cărora cădeau pedepsele Sale: “lată, îi voi strânge din toate țările unde i-am izgonit, în mânia Mea, în urgia Mea și în marea Mea supărare; îi voi aduce înapoi în locul acesta, și-i voi face să locuiască în liniște acolo. Ei vor fi poporul Meu și Eu voi fi Dumnezeul lor. Le voi da o inimă și o cale, ca să se teamă de Mine totdeauna, spre fericirea lor și a copiilor lor după ei. Voi încheia cu ei un legământ veșnic, că nu Mă voi mai întoarce de la ei, ci le voi face bine, și le voi pune în inimă frica de Mine, ca să nu se mai depărteze de Mine. Mă voi bucura să le fac bine, îi voi sădi cu adevărat în țara aceasta, din toată inima și din tot sufletul Meu. PR 471.2
Căci așa vorbește Domnul: ‘După cum am adus peste poporul acesta toate aceste mari nenorociri, tot așa voi aduce peste ei tot binele pe care li-l făgăduiesc. Se vor cumpăra iarăși ogoare în țara aceasta despre care ziceți că este o pustie fără oameni și fără dobitoace, și că este dată în mâinile haldeilor. Se vor cumpăra iarăși ogoare pe argint, se vor scrie zapisuri, se vor pecetlui, se vor pune martori, în țara lui Beniamin ; și în împrejurimile Ierusalimului, în cetățile lui Iuda, în cetățile de la munte, în cetățile de la câmpie și în cetățile de la miazăzi, căci voi aduce înapoi pe prinșii lor de război, zice Domnul’”. (Versetele 37-44.) PR 472.1
Ca o confirmare a acestor asigurări de eliberare și restatornicire, “Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia a doua oară, pe când era încă închis în curtea temniței, zicând: ‘Așa vorbește Domnul care face aceste lucruri, Domnul, care le urzește și le înfăptuiește, El, al cărui Nume este Domnul: Cheamă-Mă și-ți voi răspunde; și îți voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoști. Căci așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre casele cetății acesteia, și despre casele împăraților lui Iuda, care vor fi surpate ca să facă loc pentru șanțurile de întărire și pentru săbii.... Iată, le voi da vindecare și sănătate, îi voi vindeca, și le voi deschide un izvor bogat în pace și credincioșie. Voi aduce înapoi pe prinșii de război ai lui Israel, și-i voi așeza iarăși ca odinioară. Îi voi curăți de toate nelegiuirile pe care le-au săvârșit împotriva Mea, le voi ierta toate nelegiuirile.... Cetatea aceasta va fi pentru Mine o pricină de laudă și de slavă, printre toate neamurile pământului. Ele vor afla tot binele pe care li-l voi face, vor rămâne mirate și uimite de toată fericirea, și de toată propășirea pe care le-o voi da’”. PR 472.2
Marți, 18 Februarie
A-L iubi pe Dumnezeu
Cum înțelegi realitatea voinței libere, conform cu Matei 22:37 și Deuteronomul 6:4,5?
Legea divină ne cere să-L iubim pe Dumnezeu mai presus de orice și pe semenii noștri ca pe noi înșine. Fără exercitarea acestei iubiri, cea mai înaltă mărturisire de credință este doar o ipocrizie... SAa 105.1
Legea cere ascultare deplină. „Căci cine păzește toată Legea și greșește într-o singură poruncă se face vinovat de toate” (Iacov 2,10). Niciuna dintre cele Zece Porunci nu poate fi călcată fără a arăta necredincioșie față de Dumnezeul cerurilor. Cea mai mică deviere de la cerințele Legii, prin neglijare sau prin călcare intenționată, este păcat și fiecare păcat îl expune pe cel păcătos la mânia lui Dumnezeu. Ascultarea a fost singura condiție pe baza căreia Israelul din vechime urma să primească împlinirea făgăduințelor care îl făceau să fie poporul favorizat de Dumnezeu, iar ascultarea față de Legea aceea le va aduce mari binecuvântări oamenilor și popoarelor de acum, la fel cum le-ar fi adus evreilor. SAa 105.2
Ascultarea de Lege este esențială nu numai pentru mântuirea noastră, ci și pentru fericirea noastră și pentru fericirea tuturor celor cu care suntem în legătură. „Multă pace au cei ce [219] iubesc Legea Ta și nu li se întâmplă nicio nenorocire” (Psalmii 119,165), spune Cuvântul inspirat. Totuși omul limitat le va prezenta celorlalți această Lege sfântă, dreaptă și bună, această lege a libertății, pe care Creatorul Însuși a adaptat-o la nevoile oamenilor, ca pe un jug al robiei, un jug pe care niciun om nu poate să-l poarte. Dar păcătosul privește Legea ca pe un jug dureros și nu poate să vadă nicio frumusețe în poruncile ei. Pentru că mintea firească „nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu poate să se supună.” (Romani 8,7) SAa 105.3
Ce ne învață Evrei 6:17,18 și Tit 1:2 despre Dumnezeu?
Dumnezeu nu este un om, ca să mintă,Nici un fiu al omului, ca să-I pară rău.Ce a spus, oare nu va face?Ce a făgăduit, oare nu va împlini? — Numeri 23:19
Dreptatea lui Dumnezeu, vedeți voi, este integritatea Sa, promisiunile Sale sigure, puterea Sa de a le îndeplini. El Își garantează promisiunile; ele nu dau greș niciodată. Prin urmare, a avea neprihănirea Domnului înseamnă a avea integritatea și credincioșia Sa, iar acestea nu le putem avea niciodată atâta timp cât nu avem încredere în El. Niciodată atâta timp cât ne îndoim de Cuvântul Său, pentru că a ne îndoi nu înseamnă altceva decât a-L numi mincinos! A te îndoi este cea mai mare ofensă pe care o poți comite! Nimeni nu se poate îndoi de Dumnezeu și totuși să primească binecuvântările și promisiunile Sale. Prin urmare, a avea neprihănirea Domnului înseamnă a te încrede implicit în El, fără rezerve. Și de unde se așteaptă El să începem? - Vrea să începem cu lucrul care ne tulbură cel mai mult - lucrurile temporale de mâine. Vrea să învățăm că nu ne putem sluji pe noi înșine și de asemenea si pe Dumnezeu.
Miercuri, 19 Februarie
Voia divină ideală și voia divină reparatorie
Citește Efeseni 1:9-11. Ce spune acest fragment despre predestinare? Suntunii oameni predestinați să fie salvați și alții să fie pierduți?
„În sfatul cerului, s-a prevăzut ca oamenii, deși călcători de lege, să nu piară în neascultarea lor, ci, prin credința în Hristos ca substitut și garanție a lor, să devină aleșii lui Dumnezeu predestinați la adopția de copii de către Isus Hristos pentru El, conform bunei plăceri a voinței Sale. Dumnezeu dorește ca toți oamenii să fie mântuiți, pentru că a luat suficiente măsuri, dându-L pe singurul Său Fiu pentru a plăti răscumpărarea omului. Cei care vor pieri vor pieri pentru că refuză să fie adoptați ca fii ai lui Dumnezeu prin Isus Hristos. Mândria omului îl împiedică să accepte prevederile mântuirii. Dar meritul uman nu va admite un suflet în prezența lui Dumnezeu. Ceea ce îl va face pe om acceptabil în fața lui Dumnezeu este harul împărtășit de Hristos prin credința în numele Său. Nu ne putem baza pe fapte sau pe sentimente fericite ca dovadă că oamenii sunt aleși de Dumnezeu; pentru că cei aleși sunt aleși prin Hristos. ST 2 ianuarie 1893, par. 4
„Isus spune: „Pe cel care vine la Mine, nicidecum nu-l voi alunga”. Când păcătosul pocăit vine la Hristos, conștient de vina și nevrednicia sa, realizând că merită pedeapsa, dar bazându-se pe mila și iubirea lui Hristos, el nu va fi respins. Dragostea iertătoare a lui Dumnezeu este însușită, iar în inima sa izvorăște recunoștință plină de bucurie pentru compasiunea și dragostea infinită a Mântuitorului său. Faptul că s-a prevăzut pentru el în consiliile cerului înainte de întemeierea lumii, ca Hristos să ia asupra Sa pedeapsa pentru fărădelegea omului și să-i impute neprihănirea Sa, îl copleșește cu uimire și stârnește de pe buzele sale cuvinte de laudă și cântece de recunoștință.” ST 2 ianuarie 1893, par. 5
Hristos stă pentru a I se reproduce portretul în fiecare creștin. Dumnezeu a predestinat pe oricine “să fie asemenea chipului Fiului Său.” (Romani 8, 29.) În fiecare trebuie să se manifeste față de lume iubirea cea îndelung răbdătoare a lui Hristos, sfințenia, blândețea, îndurarea și adevărul Lui. HLL 826.3
Cei informați... vor ști că, dacă Dumnezeu îi vrea pe credincioșii Săi bolnavi, ei vor suferi cu bucurie boala de dragul Lui; că, dacă El îi vrea sănătoși, ei vor lăuda numele Său sfânt pentru sănătate și putere care să le permită să facă ceva pentru cei slabi, handicapați, bolnavi și suferinzi; că, dacă El îi vrea morți, atunci ei nu pot trăi și vor muri cu bucurie; că, dacă El îi vrea vii, ei nu pot și nu vor dori să moară; că orice vrea El, asta vor și vor lua cu bucurie. Speranța lor va fi doar în El.
Joi, 20 Februarie
Hristos a biruit lumea
Ce speranță, chiar și în mijlocul necazurilor, îți inspiră textul din Ioan 16:33?
Hristos n-a fost nici înfrânt și nici nu S-a descurajat și urmașii Lui trebuie să dea pe față o credință tot atât de dăinuitoare ca a Lui. Ei trebuie să trăiască așa cum a trăit El și să lucreze așa cum a lucrat El, pentru că depind de Marele lor Maestru. Ei trebuie să aibă curaj, energie și stăruință. Cu toate că drumul lor este barat de aparente imposibilități, trebuie să meargă înainte, prin harul Lui. În loc să se plângă de greutăți, ei sunt chemați să le depășească. Nu trebuie să se descurajeze de nimic, ci să nădăjduiască. Hristos i-a legat de tronul lui Dumnezeu prin lanțul de aur al neîntrecutei Sale iubiri. Planul Lui este ca ei să aibă cea mai înaltă influență din univers, care vine de la izvorul a toată puterea. Ei vor avea putere să se împotrivească răului, putere pe care nu o pot înfrânge nici pământul, nici moartea și nici locuința morților, putere care îi va face în stare să biruie așa cum a biruit Hristos. HLL 679.3
Hristos dorește ca ordinea cerului, planul ceresc de guvernare, armonia divină a cerului să se găsească în biserica Sa de pe pământ. În felul acesta, El va fi proslăvit în poporul Său. Soarele neprihănirii va străluci astfel prin ei în lume cu o lumină clară. Hristos a dat bisericii Sale posibilități mari, ca să primească un tribut mare de slavă de la moștenirea Sa mântuită și răscumpărată. El a revărsat asupra poporului Său însușiri și binecuvântări, pentru ca el să reprezinte desăvârșirea Sa. Biserica, înzestrată cu neprihănirea lui Hristos, este depozitara Sa, în care să se arate pe deplin și desăvârșit bogățiile milei, ale harului și iubirii Sale. Hristos privește la poporul Său, în curăția și desăvârșirea lui, ca la răsplata umilinței Sale și ca la un adaos la slava Sa — Hristos, marele Centru, de la care se revarsă toată slava. HLL 680.1
Prin urmare, atunci când faci din Împărăția lui Dumnezeu interesul tău principal, cu siguranță te vei afla în locul potrivit la momentul potrivit, făcând lucrul potrivit și culegând cele mai bogate binecuvântări de la Dumnezeu. Atunci poți fi sigur că El îți va deschide calea și te va duce acolo unde trebuie, chiar dacă va trebui să te scoată din fântână și să le spună ismaeliților să te ducă în Egipt și să te pună să lucrezi în casa lui Potifar. S-ar putea chiar să fie nevoit să te ducă în închisoare înainte de a te așeza alături de Faraon pe tron. Sau s-ar putea să te facă să fugi din Egipt și să te pună să păzești oi în jurul muntelui Horeb. Poate să te ducă în Marea Roșie în timp ce egiptenii te urmăresc. Poate să vă ducă în deșert, unde nu există nici apă, nici hrană. Leul și ursul pot veni să-ți ia mieii, Goliat să-ți omoare poporul, iar regele te poate arunca în cuptorul aprins sau în groapa cu lei.
Da, se pot întâmpla sute și mii de lucruri, dar cel care se încrede în Dumnezeu și Îi face bine lucrarea va găsi în toate aceste așa-zise piedici sau neajunsuri eliberări minunate și căi spre succes, toate realizând planurile minunate ale lui Dumnezeu și calea lui Dumnezeu spre promovarea ta de la un lucru mare la altul. Când ești în grija lui Dumnezeu și sub controlul Său, nu spune niciodată că Diavolul a făcut asta sau aia, indiferent ce ar fi, pentru că el nu poate face nimic dacă nu i se permite să facă. Întotdeauna acordați-I lui Dumnezeu creditul.
Vineri, 21 Februarie
Studiu Suplimentar
De când Isus a venit să locuiască împreună cu noi, știm că Dumnezeu cunoaște încercările noastre și are compasiune pentru noi în suferințele noastre. Fiecare fiu și fiică a lui Adam poate înțelege că divinul nostru Creator este prietenul păcătoșilor. Deoarece în fiecare învățătură despre har, în fiecare făgăduință a bucuriei, în fiecare acțiune a iubirii, în fiecare atracție divină prezentată în viața Mântuitorului pe pământ, noi vedem pe “Dumnezeu cu noi”. HLL 24.1
Satana înfățișează legea iubirii lui Dumnezeu ca pe o lege a egoismului. El susține că este imposibil să ascultăm de preceptele ei. El pune în sarcina Creatorului căderea primilor noștri părinți, cu toate nenorocirile care au rezultat, determinându-i pe oameni să-L privească pe Dumnezeu ca autor al păcatului, al suferinței și al morții. Isus a trebuit să demaște această înșelăciune. Ca unul dintre noi, El trebuia să dea un exemplu de ascultare. Pentru aceasta, El a luat asupra Sa natura noastră și a trecut prin experiențele noastre. “Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraților Săi în toate lucrurile.” (Evrei 2, 17.) Dacă noi am avea de suportat ceva ce Isus n-a îndurat atunci, în acest punct Satana ar prezenta puterea lui Dumnezeu ca fiind insuficientă pentru noi. De aceea, Isus “în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat.” (Evrei 4, 15.) El a îndurat toate încercările la care noi suntem supuși. Și El n-a exercitat în folosul Său nici o putere care să nu ne fie și nouă oferită în dar. Ca om, El a înfruntat ispita și a biruit cu puterea pe care I-a dat-o Dumnezeu. El zice: “Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule, și Legea Ta este în fundul inimii Mele.” (Psalmii 40, 8.) În timp ce umbla din loc în loc, făcând bine și vindecând pe toți cei chinuiți de Satana, El le-a explicat oamenilor caracterul Legii lui Dumnezeu și natura slujirii Sale. Viața Sa dovedește că este cu putință ca și noi să ascultăm de Legea lui Dumnezeu. HLL 24.2
Prin natura Sa omenească, Hristos a venit în legătură cu omenirea; prin divinitatea Sa, El stăpânește pe tronul lui Dumnezeu. Ca Fiu al omului, El ne-a dat un exemplu de ascultare; ca Fiul al lui Dumnezeu, El ne dă putere să ascultăm. Hristos a fost Cel care, din rugul de pe muntele Horeb, i-a vorbit lui Moise, zicând: “EU SUNT CEL CE SUNT”.... “Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: ‘Cel ce se numește EU SUNT m-a trimis la voi.’” (Exod 3, 14.) Aceasta a fost garanția eliberării lui Israel. De aceea, când a devenit “asemenea oamenilor”, El Însuși a declarat: EU SUNT. Pruncul din Betleem, blândul și umilul Mântuitor, este Dumnezeu “arătat în trup.” (1 Timotei 3, 16.) Și nouă ne zice: “EU SUNT Păstorul cel bun”. “EU SUNT Pâinea vie”. “EU SUNT calea, adevărul și viața”. “Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ.” (Ioan 10, 11; 6, 51; 14, 6; Matei 28, 18.) EU SUNT chezășia fiecărei făgăduințe. EU SUNT; nu te teme. “Dumnezeu cu noi” este garanția eliberării noastre din păcat, asigurarea puterii noastre de a asculta de legea cerului. HLL 24.3
Umilindu-Se pentru a lua asupra Sa natura omenească, Hristos a dat pe față un caracter opus caracterului lui Satana. Dar El a coborât încă și mai jos pe cărarea umilinței. “La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce.” (Filipeni 2, 8.) După cum marele preot punea la o parte strălucitoarele sale veșminte preoțești și slujea în îmbrăcămintea de pânză albă a preotului obișnuit, tot așa și Hristos a luat înfățișarea de serv și a adus sacrificiul, El Însuși fiind preotul și tot El fiind și jertfa. “Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El.” (Isaia 53, 5.) HLL 25.1
Hristos a fost tratat așa cum meritam noi, pentru ca noi să putem fi tratați așa cum merita El. El a fost condamnat pentru păcatele noastre, la care El n-a contribuit cu nimic, pentru ca noi să putem fi îndreptățiți prin neprihănirea Lui, la care noi n-am contribuit cu nimic. El a suferit moartea care era a noastră, ca noi să putem primi viața care era a Lui. “Prin rănile Lui suntem tămăduiți.” HLL 25.2