Pentru totdeauna
Studiul 13, Trimestrul 2, 20 – 26 Iunie 2026
Împărtășește această lecțiune
Sabat după-amiază 20 Iunie
De memorat:
Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea aşa cum este. — 1 Ioan 3:2
Curând, am auzit glasul lui Dumnezeu [ Glasul lui Dumnezeu este auzit, de repetate ori, în perioada imediat precedentă revenirii Lui Isus. Vezi The Great Controversy, 632, 633, 636, 638, 640, 641.], asemenea multor ape, care ne-a spus ziua și ceasul venirii lui Isus. Sfinții în viață, în număr de o sută patruzeci și patru de mii, au știut și au înțeles glasul, în timp ce nelegiuiții credeau că a fost un tunet și un cutremur de pământ. — Early Writings, 15 (1851). EUZ 272.2
Dumnezeu declara ziua și ceasul venirii lui Isus și pronunța legământul veșnic cu poporul Său. El rostea o frază, apoi Se oprea, în timp ce cuvintele Sale se rostogoleau spre pământ. Israelul lui Dumnezeu stătea cu ochii ațintiți în sus, ascultând cuvintele care veneau din gura lui Iehova și care ajungeau pe pământ asemenea zgomotului asurzitor al celui mai puternic tunet. Era înspăimântător de solemn! La sfârșitul fiecărei propoziții, sfinții strigau: „Glorie, Aleluia!” Fața lor era luminată de slava lui Dumnezeu și strălucea de slavă, așa cum a strălucit fața lui Moise când a coborât de pe Sinai. Nelegiuiții nu puteau să-i privească din cauza slavei. Când binecuvântarea fără de sfârșit a fost rostită asupra acelora care îl onoraseră pe Dumnezeu prin sfințirea Sabatului Său, a izbucnit un strigăt puternic de biruință asupra fiarei și a chipului ei. — Early Writings, 285, 286 (1858). EUZ 272.3
Nu am nici cea mai vagă cunoștință cu privire la timpul pronunțat de glasul lui Dumnezeu. Am auzit data proclamată, dar, după ce mi-am revenit din viziune, nu am putut să mi-o reamintesc. Prin fața mea au trecut scene atât de emoționante și de solemne, încât nimic nu este în stare să le descrie. Pentru mine, totul a fost o realitate vie, pentru că, la încheierea acestor scene, a apărut marele nor alb pe care stătea Fiul omului. — Selected Messages 1:76 (1888). EUZ 273.1
Duminică, 21 Iunie
Viața în prezent
Furtuna se apropie și noi trebuie să fim pregătiți pentru furia ei, prin pocăință înaintea lui Dumnezeu și credință în Domnul nostru Isus Hristos. Domnul Se va ridica să zguduie cu putere pământul. Vom vedea nenorociri pretutindeni. Mii de vapoare vor fi aruncate în adâncurile mării. Navele se vor scufunda și milioane de vieți omenești vor fi sacrificate. Incendiile vor izbucni pe neașteptate și nici un efort omenesc nu va fi capabil să le stingă. Palatele pământului vor fi mistuite de furia flăcărilor. Nenorocirile feroviare vor deveni din ce în ce mai frecvente. Dezordine, ciocniri și moarte, fără vreo avertizare prealabilă, se vor întâmpla pe marile linii de călătorie. Sfârșitul este aproape, timpul de probă se încheie. Oh, să-L căutăm pe Domnul câtă vreme mai poate fi găsit, să-L chemăm cât mai este aproape! — Messages to Young People, 89, 90 (1890). EUZ 24.1
„În ultimele scene ale istoriei acestui pământ, războiul va face ravagii. Vor fi molime, epidemii și foamete. Apele adâncurilor își vor depăși hotarele. Proprietățile și viețile omenești vor fi distruse de foc și de inundații. Ar trebui să ne pregătim pentru locuințele pe care Hristos S-a dus să le pregătească pentru cei care Îl iubesc.” — Maranatha, p. 174 (1897); EUZ 24.2
Psalmul 80 conține un apel minunat adresat lui Dumnezeu. Citește capitolul și meditează în mod special la versetele 1-3, 14-17, 18-19, ca și cum ar fi rugăciunea ta personală! Indiferent cât de diferite sunt timpul, locul și contextul acestui psalm, cum te regăsești în el?
„Mândria Asiriei va fi frântă și toiagul de cârmuire al Egiptului va pieri.” (Zaharia 10, 11.) Acest lucru este adevărat nu numai cu privire la popoarele care s-au ridicat la luptă împotriva lui Dumnezeu în vremurile vechi, ci și la popoarele de astăzi care nu împlinesc planul divin. În zilele răsplătirii finale, când Judecătorul cel drept al întregului pământ „va cerne neamurile” (Isaia 30, 28), iar acelora care au păstrat adevărul le va fi îngăduit să intre în cetatea lui Dumnezeu, arcadele cerului vor răsuna de cântările biruitoare ale celor răscumpărați. „Voi însă veți cânta”, declară proorocul, „ca în noaptea când se prăznuiește sărbătoarea, veți fi cu inima veselă, ca cel ce merge în sunetul flautului, ca să se ducă la muntele Domnului, spre Stânca lui Israel. și Domnul va face să răsune glasul Lui măreț.... Atunci, Asirianul va tremura de glasul Domnului, care îl va lovi cu nuiaua Sa. La fiecare lovitură de nuia hotărâtă pe care i-o va da Domnul, se vor auzi timpanele și arfele”. (Versetele 29-32.) PR 366.3
Luni 22 Iunie
În sfârșit, față în față
Read 2 Corinthians 4:7–12. In this passage, what reveals how Paul was able to endure the trials he faced? What seems to be the focus of his life?
Curând, apare la răsărit un nor mic și negru, cam de o jumătate de palmă. Este norul care îl înconjoară pe Mântuitorul și care, de la distanță, pare învăluit în întuneric. Poporul lui Dumnezeu știe că acesta este semnul Fiului omului. Într-o tăcere solemnă, ei privesc norul care, pe măsură ce se apropie de pământ, devine din ce în ce mai luminos și mai plin de slavă, asemenea unui nor mare și alb, având în partea de jos o slavă ca un foc mistuitor, iar deasupra, curcubeul legământului. Isus vine pe nor ca un biruitor puternic.... EUZ 274.1
O mulțime nenumărată de îngeri sfinți îl însoțesc în drumul Său, intonând imnuri cerești melodioase. Cerul pare plin de forme strălucitoare — „zece mii de ori zece mii și mii de mii”. (Apocalipsa 5, 11.) Nici o pană omenească nu poate descrie scena, nici o minte muritoare nu este capabilă să-și închipuie splendoarea ei.... EUZ 274.2
Împăratul împăraților coboară pe nor, învăluit în foc strălucitor. Cerurile se înfășoară ca un sul de pergament, pământul tremură înaintea Lui și fiecare munte și insulă sunt mutate din locul lor. — Idem, 640-642 (1911). EUZ 274.3
Citește 1 Tesaloniceni 4:17 și află ce se va întâmpla apoi! În cele din urmă, ceea ce scrie Pavel în Filipeni 2:10,11 se va împlini în întreg universul.
Cei care au jucat rolul cel mai important în lepădarea și răstignirea lui Hristos ies din morminte pentru a-L vedea așa cum este, iar cei care L-au respins văd cum sfinții sunt preamăriți, fiind tocmai atunci transformați într-o clipă, într-o clipeală din ochi, și înălțați în văzduh pentru a-L întâmpina pe Domnul lor. Chiar aceia care L-au îmbrăcat cu haina de purpură și l-au pus pe frunte coroana de spini și cei care I-au bătut cuie în palme și în picioare îl privesc și se jelesc. — Manuscript Releases 9:252 (1886). EUZ 275.1
Ei își amintesc cât de disprețuită I-a fost iubirea și cât de ponegrită I-a fost mila. Se gândesc cum a fost ales Baraba, un ucigaș și un tâlhar, în locul Lui, cum Isus a fost încoronat cu spini, lovit și răstignit și cum, în clipa chinului Său de moarte pe cruce, preoții și conducătorii își băteau joc de El, spunând: „Să Se pogoare acum de pe cruce și vom crede în El. Pe alții i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui!” (Matei 27, 42.) Toate insultele și ura lor față de Hristos, toată suferința pricinuită ucenicilor Lui vor fi tot atât de proaspete în memoria lor ca și atunci când au fost îndeplinite faptele satanice. EUZ 275.2
Glasul pe care l-au auzit atât de des rugându-i și căutând să-i convingă va răsuna din nou în urechile lor. Fiecare nuanță a chemării Sale îndurătoare va vibra în urechile lor, tot atât de limpede ca pe vremea când Mântuitorul vorbea în sinagogi și pe ulițe. Atunci, cei care L-au străpuns vor cere stâncilor și munților să cadă peste ei și să-i ascundă de fața Celui care stă pe scaunul de domnie și de mânia Mielului. — Letter 131, 1900. EUZ 275.3
Morții prețioși, de la Adam și până la cel din urmă sfânt care a murit, vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și vor ieși afară din morminte la o viață nemuritoare. — The Desire of Ages, 606 (1898). EUZ 276.3
Marți 23 Iunie
Mireasa
Ce analogie se face în Apocalipsa 21:9-11 și de ce crezi că a fost folosită?
În vara și în toamna anului 1844, a fost proclamată solia: „Iată Mirele vine”. Cele două categorii, reprezentate prin fecioarele înțelepte și cele neînțelepte, se găseau atunci în biserică — o grupă care aștepta cu bucurie venirea Domnului și care se pregătea cu grijă pentru a se întâlni cu El; o altă grupă care, influențată de teamă și acționând din impuls, se mulțumise cu teoria adevărului, dar căreia îi lipsea harul lui Dumnezeu. În parabolă, când a venit mirele, „cele care au fost gata au intrat cu el la nuntă”. Venirea mirelui, arătată aici, are loc înainte de nuntă. Nunta reprezintă primirea de către Hristos a Împărăției Sale. Sfânta cetate, Noul Ierusalim, care este capitala și reprezentanta Împărăției, este numită „mireasa, soția Mielului”. Îngerul i-a spus lui Ioan: „Vino aici, și-ți voi arăta mireasa, soția Mielului”. „El m-a dus în Duhul, zice profetul, și mi-a arătat cetatea cea mare, Ierusalimul cel sfânt, coborând din cer de la Dumnezeu”. (Apocalipsa 21, 9.10.) Atunci este clar că mireasa reprezintă Cetatea cea sfântă, iar fecioarele care merg în întâmpinarea Mirelui sunt simbolul bisericii. În Apocalipsa, se spune despre poporul lui Dumnezeu că este oaspete la masa de nuntă. (Apocalipsa 19, 9.) Dacă sunt oaspeți, nu pot fi reprezentați și prin mireasă. Hristos, așa cum declarase profetul Daniel, va primi de la Cel Îmbătrânit de zile în ceruri „stăpânirea, slava și împărăția”; El va primi Noul Ierusalim, capitala Împărăției Sale, „pregătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei”. (Daniel 7, 14; Apocalipsa 21, 2.) După ce a primit Împărăția, va veni în slava Sa, ca Împărat al împăraților și Domn al domnilor, pentru mântuirea poporului Său, care trebuie să „stea cu Avraam, Isaac și Iacov”, la masă în Împărăția Sa (Matei 8, 11; Luca 22, 30), pentru a participa la masa nunții Mielului. TV 426.2
„Pilda celor zece fecioare nu poate menține fecioarele până la venirea Domnului, ci doar până la un moment anterior închiderii definitive a timpului de probă. Observați mai atent ce spune Scriptura: «Cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă; și ușa s-a închis.» (Matei 25:10). Cuvintele «la nuntă» arată că chemarea a fost făcută și ușa s-a închis înainte ca nunta să aibă loc. Iar deoarece Hristos Se căsătorește sau este încoronat la încheierea timpului de probă pentru omenire (vezi Tragedia Veacurilor, pp. 426–427) și înainte ca ultimele șapte plăgi să fie revărsate, aceasta dovedește că strigătul: «Iată, Mirele vine!» nu se referă la venirea lui Hristos pe norii cerului, când Își va primi poporul «la Sine» (Ioan 14:3), ci mai degrabă la venirea Sa în sanctuar pentru judecata celor vii.”
„Întrucât cele cinci fecioare înțelepte sunt cei 144.000 (Apocalipsa 14:4), vedem că strigătul prin care sunt chemate să se trezească este același cu cel din Isaia 52:1, ceea ce face ca timpul acestui strigăt să coincidă cu «timpul sigilării celor 144.000» (3T 266), iar întâmpinarea Mirelui de către ele să fie aceeași cu evenimentul descris în Ezechiel 9. Apoi, după încheierea timpului de probă și după revărsarea plăgilor, El va veni și îi va lua pe ai Săi, nu pentru a fi martori la nuntă, ci pentru a participa la ospățul de nuntă după ce ceremonia a avut deja loc.”
Miercuri 24 Iunie
Pe urmele Mielului
Ce alte bucurii așteptăm cu nerăbdare în veșnicie? Citește Isaia 25:8; Apocalipsa 7:17 și 21:4!
Una dintre caracteristicile remarcabile din descrierea celor 144.000 este că în gura lor nu s-a găsit viclenie. Domnul a spus: «Ferice de omul ... în al cărui duh nu este viclenie.» Ei mărturisesc că sunt copii ai lui Dumnezeu și sunt reprezentați ca urmând pe Miel oriunde merge El. Ei sunt înfățișați înaintea noastră stând pe Muntele Sionului, pregătiți pentru slujire sfântă, îmbrăcați în in subțire alb, care este neprihănirea sfinților. Dar toți cei care Îl urmează pe Miel în cer trebuie mai întâi să-L fi urmat pe pământ, într-o ascultare încrezătoare, iubitoare și de bunăvoie; L-au urmat nu cârtind și nu după propriile capricii, ci cu încredere și sinceritate, așa cum turma își urmează păstorul....” — Selected Messages, vol. 3, p. 424.2
Pe marea de cristal, înaintea tronului, acea mare ca de sticlă amestecată cu foc — atât de mult strălucind de slava lui Dumnezeu, este adunată mulțimea care a „câștigat biruința asupra fiarei, a chipului ei, a semnului ei și a numărului numelui ei”. Împreună cu Mielul pe Muntele Sionului, „cu harpele lui Dumnezeu în mână”, stau cei o sută patruzeci și patru de mii care au fost răscumpărați dintre oameni; și se aude ca sunetul multor ape și ca sunetul unui tunet puternic „glasul cântăreților care cântau din harpele lor”. Ei cântau „o cântare nouă”, înaintea tronului, o cântare pe care nici un om n-o poate cânta afară de cei o sută patruzeci și patru de mii. Este cântarea lui Moise și a Mielului — cântarea eliberării. Nimeni în afară de cei o sută patruzeci și patru de mii nu poate învăța cântarea aceasta; căci este cântarea experienței lor — o experiență pe care nici o altă generație n-a avut-o până atunci. „Aceștia urmează pe Miel oriunde merge El.” Fiind înălțați de pe pământ, dintre cei vii, sunt socotiți ca „primele roade pentru Dumnezeu și pentru Miel”. (Apocalipsa 15, 2-3; 14, 1-5.) „Aceștia sunt cei care au venit din strâmtorarea cea mare”; au trecut printr-un timp de strâmtorare cum nu a fost niciodată pe pământ. Ei au rezistat groazei din timpul strâmtorării lui Iacov, au stat fără mijlocitor în timpul revărsării finale a judecăților lui Dumnezeu. Dar au fost eliberați, căci „și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului”. „În gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără pată” înaintea lui Dumnezeu. „De aceea stau ei înaintea tronului lui Dumnezeu și-I slujesc zi și noapte în templul Său. Și cel care șede pe tron va locui în mijlocul lor.” Ei au văzut pământul devastat de foamete și de boli, soarele având puterea să-i dogorească pe oameni cu o arșiță mare și ei înșiși au suportat necazuri, foame și sete. Dar „nu vor mai fi flămânzi, nici nu le va mai fi sete; nici nu-i va mai dogori soarele, nici vreo altă arșiță. Căci Mielul care este în mijlocul tronului îi va hrăni, și-i va aduce la izvoarele de apă vie; și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.” (Apocalipsa 7, 14-17.) TV 648.3
Joi 25 Iunie
„Vino!”
Citește Matei 11:28-30; Isaia 55:1-3; Ioan 6:44 și observă invitația care îți este adresată de a veni la El!
„Răscumpărătorul lumii a venit nu doar pentru a fi o jertfă pentru păcat, ci și pentru a fi un exemplu pentru om în toate privințele, un caracter omenesc sfânt. El a fost un Învățător, un educator cum lumea nu mai văzuse și nu mai auzise vreodată. El vorbea ca unul care avea autoritate și totuși îi invită pe toți să aibă încredere în El. «Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară» (Matei 11:28-30).” — 3SM 138.3
„Singurul Fiu născut al Dumnezeului infinit ne-a lăsat, prin cuvintele Sale și prin exemplul Său practic, un model clar pe care trebuie să-l urmăm. Prin cuvintele Sale ne-a învățat să ascultăm de Dumnezeu, iar prin propria Sa viață ne-a arătat cum putem asculta de Dumnezeu.” — 3SM 138.4
„Hristos nu numai că a dat reguli explicite care arată cum putem deveni copii ascultători, ci ne-a arătat prin propria Sa viață și prin caracterul Său cum să facem acele lucruri care sunt drepte și plăcute înaintea lui Dumnezeu. Astfel, nu există nicio scuză pentru faptul că nu facem lucrurile care sunt plăcute în ochii Lui.” — 3SM 139.1
„Neascultarea a închis ușa către o vastă cantitate de cunoștințe care ar fi putut fi dobândite din Cuvântul lui Dumnezeu. Înțelegerea înseamnă ascultare de poruncile lui Dumnezeu. Dacă bărbații și femeile ar fi fost ascultători, ar fi înțeles planul guvernării lui Dumnezeu. Lumea cerească și-ar fi deschis încăperile de har și slavă pentru a fi cercetate. Ființele omenești ar fi fost cu totul diferite de ceea ce sunt acum, în înfățișare, în vorbire și în cântare; căci, explorând minele adevărului, ar fi fost înnobilate. Taina răscumpărării, întruparea lui Hristos și jertfa Sa ispășitoare nu ar mai fi, așa cum sunt acum, neclare în mintea noastră. Aceste adevăruri nu numai că ar fi fost înțelese mai bine, ci ar fi fost apreciate cu mult mai profund.” — BLJ 127.3
„În veșnicie vom învăța ceea ce, dacă am fi primit lumina pe care ne era posibil să o primim aici, ne-ar fi deschis înțelegerea. Temele răscumpărării vor ocupa inimile, mințile și limbile celor răscumpărați de-a lungul veacurilor nesfârșite. Ei vor înțelege adevărurile pe care Hristos dorea atât de mult să le descopere ucenicilor Săi, dar pe care aceștia nu au avut credința necesară pentru a le cuprinde. La nesfârșit, noi perspective asupra desăvârșirii și slavei lui Hristos se vor descoperi înaintea lor.” — The Review and Herald, 3 iulie 1900; BLJ 127.4
Vineri 26 Iunie
Alte gânduri
În ziua aceea, cei răscumpărați vor străluci în slava Tatălui și a Fiului. Îngerii, atingând harfele lor de aur, îi vor ura bun venit împăratului și trofeelor biruinței Sale — aceia care au fost spălați și albiți în sângele Mielului. Un cântec de biruință va răsuna cu putere și va umple cerul întreg. Hristos a biruit! El intră în curțile cerești, însoțit de cei răscumpărați, care sunt martorii Lui. Misiunea Sa de suferință și sacrificiu n-a fost în zadar. — Testimonies for the Church 9:285-286 (1909). EUZ 281.1
Cu o iubire care nu poate fi exprimată, Isus le urează bun venit credincioșilor Săi „în bucuria Domnului lor”. Bucuria Mântuitorului este să vadă în împărăția slavei sufletele care au fost mântuite prin chinul Său de moarte și prin umilința Sa. — The Great Controversy, 647 (1911). EUZ 281.2
Ca rezultat al lucrării Sale, Domnul Hristos va vedea răsplata Sa. În acea mare mulțime, pe care nici un om nu ar putea-o număra, înfățișată „fără prihană și plină de bucurie înaintea slavei Sale”. (Iuda 24.) El, al cărui sânge ne-a răscumpărat și a cărui viața ne-a învățat, „va vedea rodul muncii sufletului Lui și se va înviora”. (Isaia 53, 11.) — Education, 309 (1903). EUZ 281.3
Am văzut un număr foarte mare de îngeri aducând din cetate coroane slăvite — o coroană pentru fiecare sfânt, cu numele lui scris pe ea. Pe măsură ce Isus cerea coroana, îngerii I le prezentau și, cu mâna Lui cea dreaptă, blândul Isus punea coroanele pe capul sfinților. — Early Writings, 288 (1858). EUZ 281.4
Când am ajuns la Marea de Cristal, cei o sută patruzeci și patru de mii s-au așezat într-un careu desăvârșit. Unii dintre ei aveau coroane foarte strălucitoare, alții mai puțin. Unele coroane erau pline de stele, în timp ce altele aveau doar puține stele. Toți erau foarte mulțumiți de coroanele lor. — Idem, 16, 17 (1851). EUZ 282.1
Coroana vieții noastre va fi strălucitoare sau va fi palidă, va scânteia cu multe stele sau va fi luminată doar de puține mărgăritare, potrivit cu propria comportare. — The S.D.A. Bible Commentary 6:1105, (1895). EUZ 282.2
În cer nu va fi nici un mântuit cu o coroană fără stele. Dacă veți intra acolo, veți întâlni în curțile slavei cel puțin un suflet care a găsit intrarea cu ajutorul vostru. — The Signs of the Times, 6 iunie, 1892. EUZ 282.3
Înainte de a intra în cetatea lui Dumnezeu, Mântuitorul le dăruiește urmașilor Săi simbolurile victoriei și-i învestește cu însemnele demnității lor regale. Șirurile strălucitoare sunt aranjate sub forma unui pătrat desăvârșit, în jurul împăratului lor.... Pe capul biruitorilor, Isus, cu mâna Lui dreaptă, așază coroana slavei.... În fiecare mână este pusă ramura de palmier a biruinței și o harfă strălucitoare. Atunci când îngerii comandanți dau tonul, fiecare mână atinge coardele harfelor cu multă îndemânare, făcând să răsune o muzică dulce în tonuri bogate și melodioase.... Înaintea celor răscumpărați se află Cetatea cea sfântă. Isus deschide larg porțile de mărgăritar; și oamenii care au trăit adevărul intră în ea. — The Great Controversy, 645, 646 (1911). EUZ 282.4