Sabat după-amiază 17 Mai
De memorat:
"Apoi m-am uitat şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său." – Apocalipsa 14:1
Psalmistul declară: “Inima îmi zice din partea Ta: ‘Caută fața Mea!’ și fața Ta, Doamne, o caut”. (Psalmii 27, 8.) Întregul psalm trebuie să-și găsească loc între lecțiile de citit și învățat în școala noastră. Psalmii 28, 29 și 78 vorbesc despre bogatele binecuvântări revărsate de Dumnezeu asupra poporului Său și despre săracele lor răspunsuri la tot acest bine. Psalmul 81 explică de ce a fost împrăștiat Israel — pentru că L-a uitat pe Dumnezeu, așa cum și bisericile noastre Îl uită azi. Vedeți, de asemenea, Psalmii 89, 90, 92 și 93. SP 457.2
Aceste lucruri au fost scrise pentru avertizarea noastră, în legătură cu evenimente care vor avea loc în vremea sfârșitului. Să nu fie ele studiate în școlile noastre? Cuvântul lui Dumnezeu conține lecții instructive, date spre mustrare, avertizare, încurajare și cu făgăduințe bogate. Să nu constituie aceasta hrană la timpul potrivit pentru tineretul nostru? SP 457.3
Duminică, 18 Mai
Marele nostru Preot
Ce ne învață Evrei 9:11-15 despre ceea ce face Hristos pentru noi ca Marele nostru Preot în sanctuarul ceresc?
Aceia care vor să se împărtășească de meritele mijlocirii Sale nu trebuie să îngăduie nimănui să se amestece în datoria lor față de o sfințenie desăvârșită, în temere de Dumnezeu. Ceasurile prețioase, în loc să fie dedicate plăcerii, expunerii sau căutării de câștiguri, ar trebui devotate studiului cu rugăciune stăruitoare a Cuvântului Adevărului. Subiectul cu privire la Sanctuar și la judecata de cercetare trebuie să fie clar înțeles de către poporul lui Dumnezeu. Toți au nevoie de o cunoaștere personală a poziției și a lucrării Marelui lor Preot. Altfel, le va fi cu neputință să arate credința care este absolut necesară în vremea aceasta sau să ocupe locul pe care Dumnezeu dorește ca ei să-l ocupe. Fiecare are un suflet de câștigat sau de pierdut. Fiecare are un caz ce trebuie să se înfățișeze înaintea barei de judecată a lui Dumnezeu. Fiecare trebuie să se întâlnească față în față cu Judecătorul cel mare. Cât de important este deci ca fiecare minte să contemple cât mai des scena solemnă în care se va ține judecata și se vor deschide cărțile, când, așa cum spune Daniel, fiecare trebuie să-și primească plata la sfârșitul zilelor. TV 488.2
Toți aceia care au primit lumină cu privire la acest subiect trebuie să dea mărturie despre adevărurile mari pe care Dumnezeu le-a încredințat lor. Sanctuarul din ceruri este chiar centrul lucrării lui Hristos în favoarea oamenilor. El cuprinde orice suflet care trăiește pe pământ. El deschide privirii Planul de Mântuire, aducându-ne foarte aproape de încheierea vremii și descoperindu-ne sfârșitul plin de biruință, în lupta dintre neprihănire și păcat. Este de o importanță copleșitoare ca toți să cerceteze cu grijă aceste subiecte și să fie în stare să dea un răspuns oricui le cere socoteală de nădejdea care este în ei. TV 488.3
"Dumnezeule, căile Tale sunt sfinte! Care dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru? " – Psalmii 77:13
Luni, 19 Mai
Pe muntele Sion(ului)
Citește Psalmii 15 și 24, în care David exprimă o întrebare esențială: „Cine va locui pe muntele Tău cel sfânt?” Compară răspunsul lui din acești psalmi cu descrierea oamenilor care stau pe muntele Sionului în Apocalipsa 14:1-5. Ce asemănări găsești? Cum se poate alătura cineva acestui grup? Ce înseamnă că aveau scris pe frunte numele Tatălui (Apocalipsa 14:1)?
Și cum Ioan a văzut pe cei 144.000 în picioare pe Muntele Sionului cu Mielul după ce s-a început judecata și înainte să se termine, prin urmare evenimentul nu are loc nici înainte, nici după, ci în timpul judecății.
Și acuma să ne amintim că viziunea lui Ioan cu ,,Mielul stând pe Muntele Sionului (Apocalipsa 14,1) îl descoperă pe El ca Mântuitor, în timp ce viziunea sa cu ,,Leul din seminția lui Iuda” stând în picioare în fața judecății îl revelează pe El ca Împărat. În relație reciprocă, arată că în timp ce El este Mântuitor, în același timp este Împăratul Împăraților.
Pentru că s-a clarificat acuma când apar cei 144.000, ar trebui să avem cel mai mare interes pentru a ști cine sunt. Văzând că sunt urmași ai Mielului (creștini), și de asemenea ,,fii ai lui Iacov”, sunt, de aceea
Israeliți Veritabili – Nu Neamuri.
Cei 144.000 fiind ,,primele roade”, de aceea, acolo trebuie să existe ale doilea roade pentru că unde există primul trebuie să existe și al doilea. Și cum primele roade sunt numiți ,,slujitorii lui Dumnezeu” trebuie ca după aceea să fie trimiși la toate neamurile pentru a aduna cele de-a doilea roade (Isaia 66,19.20) – marea gloată (Apocalipsa 7,9) pe care Ioan a văzut-o după ce a văzut sigilarea celor 144.000. (Pentru un studiu detaliat asupra acestei teme – cei 144.000 și marea gloată – vezi Tratatul nr 1 ,,Pre al Unsprezecelea Ceas Extra”și Toiagul Păstorului, vol. 1).
Faptul că ,, în gura lor nu s-a găsit minciună” (Apocalipsa 14,5) arată în mod clar că nu vor proclama nimic altceva decât adevărul curat al Evangheliei, și acesta face de asemenea ca cuvintele lor să fie așa de autoritare și așa de exigente ca și cuvintele scrise de profeți și apostoli.
Dar fiind departe, foarte departe de o asemenea stare înaltă și sfântă, Biserica Trebuie Să Fie Purificată.
Nici un creștin, oricare ar fi credința lui, nu poate nega în mod cinstit necesitatea unei curățiri a bisericii. Și pentru că Domnul niciodată nu face nimic fără să avertizeze din timp biserica Sa, El acum îi trimite solia curățirii, pentru a îi oferi o pregustare sau anticipare a slavei viitoare, după cum trâmbița cerului chemând la reformă continuă să sune în poporul Său, ei trebuie să aibă o dorință pentru adevăr, și să se predea cu toată inima lucrării de reformă, chiar acum în timp ce El prezintă în fața lor planul Său pentru așezarea Împărăției cu consecințele care urmează pentru cei păcătoși. Cei care au acordat atenție implicită chemării, vor avea o dorință irezistibilă de a intra în rânduri și a permite ca Domnul să îi separe de păcat și păcătoși. Numai ei vor primi sigiliul lui Dumnezeu și, ca prime roade ale împărăției, 144.000 de viteji stau în picioare cu Mielul ,,pe Muntele Sionului!”
O asemenea stare de sfințenie va cauza astăzi, ca și în trecut, că balaurul se va mânia pe femeie, și de asemenea acuma va face război cu rămășița sa (Apocalipsa 12,17)
Marți, 20 Mai
Legea în inimile noastre
Analizează în mai multe traduceri (în special NTR și BTF) Exodul 33:18-23; 34:1-7 și Psalmii 119:55. Când Moise a cerut să vadă slava lui Dumnezeu, ce a promis Dumnezeu că îi va arăta? Ce a urmat după ce Dumnezeu i-a spuslui Moise numele Lui (Exodul 34:5)?
“Cei 144 000 erau toți sigilați și perfect uniți. Pe frunțile lor scria: Dumnezeu, Noul Ierusalim, și mai era o stea strălucitoare în care era scris Numele cel nou al lui Isus. ST 15.1
„Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea”, zice Domnul: „Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor, şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu." – Ieremia 31:33
Aici este făgăduința unui legământ nou, unui contract nou. Nu este la fel cu cel făcut de Dumnezeu cu părinții noștri în ziua când au ieșit din Egipt, ziua în care el a scris poruncile pe table de piatră și le-a păstrat astfel. El face un nou legământ, de a le scrie în inimile noastre. Atunci fiecare dintre noi Îl va cunoaște fără să fie învățat.
Observați totuși că El nu va face o nouă lege, ci un nou legământ, un contract nou pentru păzirea legii. Diferența este că în loc să scrie legea pe table de piatră, El o va scrie pe tablele de carne ale inimii, locul ocupat acum de legea păcatului.
Acest legământ va fi făcut cu casa lui Israel și casa lui Iuda – cu tot poporul lui Dumnezeu.
Aceste versete nu spun că noi nu putem păzi legea în timp ce este scrisă pe tablele de piatră, ci zice că putem, deoarece cei care încalcă legea sunt mustrați că fac astfel. Noi putem chiar acum să păzim poruncile deși ele sunt scrise încă pe pietre. Majoritatea creștinilor ar dori ca legea să fie abolită și unii aleg să creadă că a fost abolită, deși singura lege care a fost abolită este legea ceremonială, a jertfelor, umbra Mielului lui Dumnezeu.
Ce diferență este între legea scrisă pe piatră sau în inimile noastre? Experiența lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului oferă răspunsul.
Dacă regele ar fi fost silit să trăiască cu animalele, într-un grajd sau pe câmp, el s-ar fi sinucis dacă ar fi putut. Dar imediat ce Dumnezeu i-a luat inima omenească și a pus în el inima unui bou, regele era foarte mulțumit să fie cu animalele și nu a mai dorit să locuiască în palat.
Dacă ni s-ar face și nouă același lucru, dorințele noastre ar fi aceleași ca ale regelui. În același fel, când ni se înlătură inima de piatră și este pusă în noi inima de carne cu legea lui Dumnezeu scrisă pe ea, atunci nu ne va mai plăcea să păcătuim și ne vom delecta în păzirea poruncilor lui Dumnezeu. Deci nu trebuie să ne temem că ne vom lupta să păzim legea lui Dumnezeu în Împărăție așa cum facem aici. Vom fi perfect mulțumiți să trăim o viață fără păcat. De fapt nu vom mai dori să păcătuim așa cum acum nu dorim să murim.
Minunat într-adevăr! Dar când ne putem aștepta să aibă loc această minune? Pentru a găsi răspunsul la această întrebare, trebuie să legăm profeția lui Ieremia de profeția lui Ezechiel cu privire la același eveniment:
Ezech. 34:24-28: „Eu, Domnul, voi fi Dumnezeul lor, şi Robul Meu David va fi voievod în mijlocul lor. Eu, Domnul, am vorbit! Voi încheia cu ele un legământ de pace, şi voi îndepărta din ţară toate fiarele sălbatice; ele vor locui în linişte în pustie, şi vor putea dormi în mijlocul pădurilor. Le voi face, pe ele şi împrejurimile dealului Meu, o pricină de binecuvântare; le voi trimite ploaie la vreme, şi aceasta va fi o ploaie binecuvântată! Pomul de pe câmp îşi va da roada, şi pământul îşi va da rodurile. Ele vor fi liniştite în ţara lor şi vor şti că Eu Sunt Domnul, când voi rupe legăturile jugului lor, şi când le voi izbăvi din mâna celor ce le asupresc. Nu vor mai fi de jaf între neamuri, nu le vor mânca fiarele din ţară, ci vor locui în linişte, şi nu le va mai tulbura nimeni”.
Ambele profeții indică timpul în care această minune va avea loc în inimile poporului lui Dumnezeu. Ambii profeți spun clar că această schimbare a inimii are loc în Țara Făgăduită, Palestina, la începutul împărăției pe care Dumnezeu promite să o ridice „în zilele acestor împărați” (Dan. 2:44), nu după zilele lor. El mai spune că ne va lua dintre păgâni și ne va aduna din toate țările și ne va duce în țara noastră (Ezech. 36:24), țara în care au locuit părinții noștri (Ezech. 36:28). „Apoi”, în acel timp, spune Inspirația, nu înainte, ne va curăța cu apă curată, ne va curăța de toate murdăriile și de toți idolii. De asemenea, va pune o inimă în noi (Ezech. 36:26). Ne va da Duhului Lui și ne va face să ascultăm de legile Lui și să ținem poruncile Lui (Ezech. 36:27).
Miercuri, 21 Mai
Psalmul 5
Citește Psalmul 5, în care David observă contraste puternice între cei pierduți și cei răscumpărați. Compară acest psalm cu Apocalipsa 14:1-12. Ce asemănări găsești și cum înțelegi ce înseamnă să faci parte din mișcarea rămășiței lui Dumnezeu din zilele finale?
„Scopul lui Dumnezeu este ca slava lui Hristos să apară în poporul Său. În toată învățătura Sa, Mântuitorul a prezentat principii pure, necorupte. El nu a făcut niciun păcat, nici nu s-a găsit viclenie în gura Sa. În mod constant curgeau de pe buzele Sale adevăruri sfinte, înnoitoare. El a vorbit așa cum niciodată un om nu a vorbit, cu o afecțiune care atingea inima. S-a umplut de mânie sfântă când i-a văzut pe liderii religioși învățând ca doctrină poruncile oamenilor, iar apoi a vorbit cu autoritatea măreției. Cu o putere teribilă, El a denunțat toate intrigile iscusite, toate practicile necinstite. El a curățat templul de poluarea sa, așa cum dorește să curețe instituțiile noastre de tot ceea ce seamănă cu frauda.” 14LtMs, Lt 34, 1899, par. 7
Ceea ce se face pentru slava lui Dumnezeu trebuie să se facă cu bucurie, nu cu inima tristă și posomorâtă. În religia Domnului Isus nu este nimic posomorât. Dacă printr-o atitudine de murmurare, creștinii lasă impresia că au fost dezamăgiți de Domnul lor, ei dau o mărturie falsă despre caracterul Său și pun argumente în gura vrăjmașilor Săi. Deși prin cuvinte au pretenția că Dumnezeu este Tatăl lor, totuși, printr-o înfățișare tristă și posomorâtă ei se prezintă lumii ca niște orfani. CMF 88.1
Domnul dorește să facem ca serviciul Său să apară atrăgător, cum și este în realitate. Să faci ca tăgăduirea de sine și frământările ascunse ale inimii să fie descoperite numai Mântuitorului. Să faci ca poverile să fie aduse la piciorul crucii și să mergi înainte pe cărare, bucurându-te în iubirea Aceluia care te-a iubit cel dintâi. Poate că oamenii nu vor cunoaște niciodată lucrarea care se săvârșește în ascuns între un suflet și Dumnezeu, dar urmarea lucrării Duhului asupra inimii va fi văzută de toți, pentru că “Acela care vede în ascuns, îți va răsplăti”. CMF 88.2
Joi, 22 Mai
„Învață-i calea Ta!”
Studiază Psalmii 51:7-15. Ce promite David să facă după ce a fost iertat?
„Acesta este începutul corect, de la temelia caracterului creștin; pentru că din inimă ies problemele vieții. Dacă toți, slujitori și oameni, ar avea grijă ca inimile lor să fie în ordine cu Dumnezeu, am vedea rezultate mult mai mari din munca depusă. Cu cât lucrarea voastră este mai importantă și mai responsabilă, cu atât este mai necesar să aveți inimile curate. Harul necesar este oferit, iar puterea Duhului Sfânt va lucra cu fiecare efort pe care îl faceți în această direcție. Dacă fiecare copil al lui Dumnezeu l-ar căuta cu seriozitate și perseverență, ar exista o creștere mai mare în har. Neînțelegerile ar înceta; credincioșii ar avea o singură inimă și un singur gând; puritatea și dragostea ar prevala în biserici. Prin contemplare, noi devenim schimbați. Cu cât contemplați mai mult caracterul lui Hristos, cu atât mai mult vă veți conforma chipului Său. Vino la Isus așa cum ești, iar El te va primi și va pune în gura ta o cântare nouă, de laudă lui Dumnezeu. GW92 451.5
„Cu cât trăim mai aproape de Dumnezeu, cu atât mai mult vom fi capabili să realizăm pentru semenii noștri; pentru că Domnul va lucra cu eforturile noastre. Inimile voastre sunt prea reci și neimpresionante; ele ar trebui să strălucească de dragostea lui Isus. În timp ce voi înșivă flămânziți și însetați după mântuire, veți avea o dorință nerăbdătoare de a ajuta la salvarea unor suflete prețioase; iar apelurile voastre smerite și pline de compasiune către cei care nu-L cunosc pe Hristos vor atinge inimile. Ar trebui să duceți adevărul în case. Arătați-le celor în eroare că îi iubiți. Indiferența aici este păcat. Ar trebui să existe mai puține predici lungi și mai mult timp petrecut în vizite, în eforturi personale pentru suflete. Este nevoie de o muncă de renunțare la sine, care va duce la un mare bine, dar care a fost neglijată cu tristețe. GW92 452.2
„Doamne; trebuie să ne asigurăm de grija protectoare a lui Isus și a sfinților îngeri. În aceste zile de primejdie, Domnul ar dori ca noi să pășim în fața Lui cu umilință. În loc să încercăm să ne acoperim păcatele, El ar vrea să le mărturisim, așa cum Iosua a mărturisit păcatele Israelului din vechime. Noi pretindem că suntem depozitarii legii lui Dumnezeu. Noi mărturisim că construim „vechile locuri pustii” și că ridicăm „temeliile multor generații”. Dacă această lucrare mare și solemnă ne-a fost într-adevăr încredințată, cât de important este să ne depărtăm de orice nelegiuire! RH 19 noiembrie 1908, Art. A, par. 8
“„Solia celui de-al treilea înger trebuie să lumineze pământul cu slava ei; dar numai cei care au stat neclintiți în fața ispitei prin puterea Celui Atotputernic l-i se va permite să joace un rol în proclamarea ei atunci când va crește până la marea strigare.”RH November 19, 1908, Art. A, par. 9
Vineri, 23 Mai
Alte gânduri
,,După aceea am văzut patru îngeri, care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului (în timpul de sigilare al celor 144.000) . Ei ţineau cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac. Şi am văzut un alt înger, care se suia dinspre răsăritul soarelui, şi care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri, cărora le fusese dat să vatăme pământul şi marea, zicând:
"Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!" Apocalipsa 7,1-3. Aici sunt scoase la vedere două evenimente de vătămare care sunt gata să se întâmple: unul prin vânturi, celălalt prin îngeri, și două porunci date îngerilor. Una să țină vânturile, pentru ca vânturile să nu sufle „pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac” (versetul 1),cealaltă ca îngerii să să se stăpânească pe ei înșiși de a vătăma „nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii,” până când slujitorii lui Dumnezeu sunt sigilați. Versetele 2.3. Dat fiind faptul că, așa de curând cum slujitorii lui Dumnezeu sunt sigilați, ambii, vânturile și îngerii încep să vatăme, apare întrebarea în legătură cu ce reprezintă lucrarea vânturilor și lucrarea îngerilor – conflict politic, sau altceva? Pentru că națiunile întotdeauna au fost în război, această lucrare dublă de vătămare nu poate reprezenta lupte politice. Și cum Isus zice că în timpul sfârșitului ,,un popor se va ridica împotriva altui popor și o împărăție împotriva altei împărății” (Matei 24,7) rezultă clar că vătămarea făcută de vânturi, de asemenea vătămarea făcută de îngeri, ambele sunt ținute în frâu până când cei 144.000 sunt sigilați, trebuie să simbolizeze ținerea în frâu a ,,timpului de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt neamurile pe pământ.” Dan. 12,1. În acord cu aceasta, ținerea celor patru vânturi de Dumnezeu simbolizează restrângerea divină a activității chipului fiarei (Apocalipsa 13, 15-17) împotriva sfinților, în timp ce restricționarea celor patru îngeri, pentru a nu vătăma, semnifică îngrădirea executării răzbunării Sale asupra păcătoșilor care fac necazuri în biserică, până când sigilarea celor 144.000 este împlinită. Unite astfel, aceste două cazuri de vătămare aduc timpul de strâmtorare cum n-a mai fost.
Apocalipsa 7,1-3, de aceea, descoperă un conflict dublu; oameni păcătoși împotriva lui Dumnezeu (suflarea vânturilor) și Dumnezeu împotriva lor (vătămarea adusă de îngeri). Dar chiar dacă suflarea vânturilor și vătămarea adusă de îngeri, după ce slujitorii lui Dumnezeu sunt sigilați, vor aduce ,,timpul de strâmtorare”, totuși „oricine va fi găsit scris în carte” „va fi mântuit”.
Din aceste fapte vedem că acest timp de strâmtorare este reținut pentru a proteja sigilarea celor 144.000 de slujitori, ca nu cumva ei, ,,cei aleși” să fie înduplecați pentru a ajunge să se închine icoanei fiarei, sau să fie uciși dacă nu vor să o facă.
Pentru că ,, în Apocalipsa, se întâlnesc și se sfârșesc toate cărțile Bibliei”, Istoria din Faptele Apostolilor pag. 585 engl., sigilarea slujitorilor lui Dumnezeu (Apocalipsa 7) trebuie în mod necesar să se găsească de asemenea și în profeții. În Ezechiel capitolul nouă, se prevede însemnarea celor care gem și strigă ,,din pricina tuturor urâciunilor care se fac în mijlocul ei” (în Iuda și în Israel) și uciderea celor care nu gem și strigă în felul acesta. Și faptul că Dumnezeu în niciun timp nu a înlăturat păcătoșii dintre cei drepți în Iuda și Israel, arată că această profeție de curățire prin masacru niciodată nu s-a împlinit. Deci, prin urmare, cum însemnarea este aceeași cu sigilarea, uciderea făcută de îngeri este același lucru cu vătămarea adusă de îngeri.
Această vătămare și sigilare pe care le-a văzut Ioan, și masacrul și însemnarea pe care le-a văzut Ezechiel, sunt încă o dată identificate ca fiind unul și același lucru: „Această sigilare a slujitorilor lui Dumnezeu este aceeași care a fost arătată lui Ezechiel în viziune” – Mărturii pt Pastori și Slujitorii Evangheliei pag.445 engl; Mărturii vol 5 pag.211 engl; Mărturii vol 3 pag. 267 engl.