Iubirea Pecetluită Prin Legământ
Studiul 2, Trimestrul 1, 4–10 Ianuarie 2025
Compartilhe esta Lição
Sabat după amiază, 4 Ianuarie
Text de memorat:
Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el. Ioan 14:23
„Cei care cercetează cu umilință și rugăciune Scripturile, pentru a cunoaște și a face voia lui Dumnezeu, nu vor avea îndoieli cu privire la obligațiile lor față de Dumnezeu. Căci „dacă vrea cineva să facă voia Lui, va cunoaște învățătura” (Ioan 7:17). Dacă vrei să cunoști taina evlaviei, trebuie să urmezi cuvântul clar al adevărului - cu sau fără sentiment, cu sau fără emoție. Ascultarea trebuie să fie făcută dintr-un sentiment de principiu, iar dreptul trebuie urmărit în orice circumstanțe. Acesta este caracterul care este ales de Dumnezeu pentru mântuire. BLJ (A fi ca Isus) 45.3
„Testul unui creștin autentic este dat în Cuvântul lui Dumnezeu. Spune Isus: „Dacă Mă iubiți, păziți poruncile Mele” (Ioan 14:15). „Cel care are poruncile mele și le păzește, acela este cel care mă iubește; și cel care mă iubește va fi iubit de Tatăl meu, iar eu îl voi iubi și mă voi arăta lui.... Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvintele Mele; și Tatăl Meu îl va iubi și vom veni la El și ne vom face locuința la El. Cel care nu mă iubește nu păzește cuvintele mele; și cuvântul pe care îl auziți nu este al meu, ci al Tatălui care m-a trimis” (versetele 21-24). BLJ 45.4
„Iată condițiile pe baza cărora fiecare suflet va fi ales pentru viața veșnică. Supunerea ta față de poruncile lui Dumnezeu îți va dovedi dreptul la o moștenire cu sfinții în lumină. Dumnezeu a ales o anumită excelență a caracterului; și toți cei care, prin harul lui Hristos, vor atinge standardul cerințelor Sale vor avea o intrare abundentă în împărăția slavei.” - Educația creștină, 117, 118. BLJ 45.5
Duminică. 5 Ianuarie
Iubirea veșnică a lui Dumnezeu
Citește Psalmii 33:5; 145:9. Ce ne învață aceste versete despre cât de mari sunt bunătatea și compasiunea lui Dumnezeu?
Dumnezeu ne vorbește prin lucrările providenței Sale și prin influența Duhului Său asupra inimii. În diferite împrejurări și situații din viața noastră, în schimbările ce se produc zilnic în jurul nostru, noi putem găsi învățături prețioase numai dacă inimile noastre vor fi deschise ca să le priceapă. Psalmistul, înfățișând lucrările providenței lui Dumnezeu spune că “bunătatea Domnului umple pământul”. “Cine este înțelept, să ia seama la aceste lucruri și să fie cu luare aminte la bunătățile Domnului”. (Psalmii 33, 5; 107, 43.) CH 87.2
„Domnul Dumnezeu al cerurilor pretinde de la noi cea mai mare venerație. Trebuie să ne temem de Dumnezeu, să-L iubim pe Dumnezeu și să fim ascultători față de toate preceptele Sale. El este desăvârșit în bunătatea Sa și plin de milă și compasiune, lucrând întotdeauna pentru binele și fericirea familiei umane; dar propriile lor planuri, propriile lor imaginații sunt contrare voinței și căii lui Dumnezeu și de natură să distrugă calea căilor Sale și să facă ca propria lor înțelepciune finită să fie proeminentă în alegerea căii și voinței lor. Rezultatul este nefericirea, suferința și dezamăgirea veșnică. „Domnul este bun cu toți; și îndurările Lui sunt peste toate lucrările Lui”. El Își deschide mâna și 'satisface dorința oricărei ființe vii'. El este Tatăl îndurărilor și Dumnezeul tuturor
Studiază 2 Petru 3:9; 1 Timotei 2:4 și Ezechiel 33:11. Care este dorința lui Dumnezeu pentru toți oamenii?
Servii lui Dumnezeu trebuie să se folosească de orice mijloc pentru extinderea împărăției Sale. Apostolul Pavel spune că “lucrul acesta este bun și bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voiește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința adevărului”, și să se facă “rugăciuni, cereri, mijlociri, pentru toți oamenii”. (1 Timotei 2, 3.4.1.) Iar Iacov zice: “Să știți că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte, și va acoperi o sumedenie de păcate”. (Iacov 5, 20.) Fiecare credincios are obligația să se unească cu frații săi pentru a face invitația: “Veniți căci iată, toate sunt gata”. (Luca 14, 17.) Fiecare trebuie să-i încurajeze pe ceilalți să facă o lucrare din toată inima. Chemări călduroase vor fi făcute de o biserică vie. Suflete însetate vor fi conduse la apa vieții. 7M 14.3
Nu priviți la oameni și nici nu vă puneți nădejdea în ei, considerând că sunt infailibili, ci priviți mereu numai la Isus. Nu spuneți nimic care va arunca un reproș asupra credinței voastre. Mărturisiți-vă păcatele ascunse numai lui Dumnezeu. Lăsați ca inimile voastre rătăcitoare să se întoarcă la El, care știe exact și în mod desăvârșit cum să trateze cazul vostru. Dacă v-ați purtat cum nu se cuvine cu semenul vostru, recunoașteți-vă păcatul și faceți roade vrednice de lucrul acesta, restituind ceea ce trebuie. Apoi cereți binecuvântarea. Veniți la Dumnezeu așa cum sunteți și lăsați ca El să vă vindece rănile. Aduceți cazul vostru înaintea tronului harului; lăsați ca lucrarea aceasta să fie o lucrare completă, deplină. Fiți sinceri în relațiile voastre cu Dumnezeu și cu voi înșivă. Dacă veniți la El cu o inimă smerită, El vă va da biruință. Apoi puteți să dați o mărturie plăcută a libertății, aducând laude Lui, Aceluia care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. El nu va înțelege sau judeca greșit. Semenii voștri nu vă pot absolvi de păcat sau curăți de nelegiuire. Isus este singurul care vă poate da pacea. El vă iubește și S-a dat pe Sine pentru voi. Inima Sa mare, plină de iubire, are “milă de slăbiciunile noastre”. Ce păcate sunt oare prea mari ca El să nu le poată ierta? Ce suflet este așa de întunecat și apăsat de păcat, ca El să nu-l poată mântui? El este binevoitor, nu caută merite la noi, ci, datorită bunătății Lui nemărginite, ne vindecă în rătăcirile noastre și ne iubește necondiționat, și aceasta în vreme ce noi eram încă păcătoși. El este “încet la mânie și plin de bunătate”. Are o “îndelungă răbdare pentru voi și dorește ca nici unul să nu piară, ci toți să vină la pocăință”. 5M 649.1
Luni, 6 Ianuarie
Iubirea pecetluită prin legământ
Ce stă la baza legământului dintre Dumnezeu și popor, conform explicației din Deuteronomul 7:6-9?
“Întreabă vremurile străvechi, care au fost înaintea ta, din ziua când a făcut Dumnezeu pe om pe pământ, și cercetează de la o margine a cerului la cealaltă: a fost vreodată vreo întâmplare așa de mare și s-a auzit vreodată așa ceva? A fost vreodată vreun popor care să fi auzit glasul lui Dumnezeu vorbind din mijlocul focului, cum l-ai auzit tu, și să fi rămas viu? A fost vreodată vreun dumnezeu care să fi căutat să ia un neam din mijlocul altui neam, prin încercări, semne, minuni și lupte, cu mână tare și braț întins, și cu minuni înfricoșate, cum a făcut cu voi Domnul, Dumnezeul vostru, în Egipt și sub ochii voștri? Numai tu ai fost martor la aceste lucruri, ca să cunoști că numai Domnul este Dumnezeu și că nu este alt Dumnezeu afară de El”. (Deuteronom 4, 32-35.) PP 463.4
“Nu doar pentru că întreci la număr pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi și v-a ales, căci voi sunteți cel mai mic dintre toate popoarele. Ci pentru că Domnul vă iubește, pentru că a vrut să țină jurământul pe care l-a făcut părinților voștri, pentru aceea v-a scos Domnul cu mâna Lui puternică și v-a izbăvit din casa robiei, din mâna lui Faraon, împăratul Egiptului. Să știi dar că Domnul, Dumnezeul tău, este singurul Dumnezeu. El este un Dumnezeu credincios și Își ține legământul și îndurarea până la al miilea neam de oameni față de cei ce-L iubesc și păzesc poruncile Lui”. (Deuteronom 7, 7-9.) PP 464.1
Poporul Israel era înclinat să pună și pe seama lui Moise purtarea lor rea; dar de această dată toate bănuielile lor, că Moise ar fi plin de îngâmfare, de înălțare de sine sau de iubire de sine, au fost înlăturate și ei ascultau cu încredere cuvintele lui. Cu sinceritate le înfățișă Moise greșelile și abaterile părinților lor. Din cauza îndelungatei lor rătăciri prin pustie, ei adesea au ajuns să fie lipsiți de răbdare și gata de răscoală; dar Domnul nu avea nici o vină pentru această întârziere de a lua în stăpânire Canaanul; El era mai trist decât ei că nu putea să-i ducă mai curând în stăpânirea pământului făgăduit și astfel să dovedească tuturor popoarelor puterea Sa cea mare, arătată în eliberarea poporului Său. Din cauza neîncrederii lor în Dumnezeu, din cauza îngâmfării și necredinței, ei nu au fost pregătiți să intre în Canaan. Ei nu ar fi fost o dovadă că sunt un popor al cărui Dumnezeu este Domnul, deoarece din caracterul lor lipseau curăția, bunătatea și bunăvoința. Dacă părinții lor s-ar fi lăsat să fie călăuziți de Dumnezeu, fiind cârmuiți de Legea Lui și umblând pe căile rânduielilor Lui, ar fi ajuns de multă vreme să locuiască în Canaan, ca popor fericit, prosper și sfânt. Prin faptul că s-a întârziat atât de mult intrarea lor în pământul cel bun, Dumnezeu a fost dezonorat și slava Lui micșorată înaintea popoarelor. PP 464.2
Marți, 7 Ianuarie
Relație condiționată
Studiază Osea 9:15; Ieremia 16:5; Romani 11:22 și Iuda 21 și meditează la posibilitatea ca privilegiile iubirii lui Dumnezeu să fie respinse și chiar pierdute.
Pavel asemăna rămășița lui Israel cu un măslin de soi, din care unele ramuri au fost tăiate. El compară Neamurile cu ramurile unui măslin sălbatic, altoite în trunchiul părintesc. “Dacă unele ramuri au fost tăiate”, scrie el credincioșilor dintre Neamuri, “și dacă tu erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor, și ai fost făcut părtaș rădăcinii și grăsimii măslinului, nu te făli față de ramuri. Dacă te fălești, să știi că nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine. Dar vei zice: ‘Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.’ Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinței lor, și tu stai în picioare prin credință. Nu te îngâmfa dar, ci teme-te! Uită-te dar la bunătatea și asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei ce au căzut, și bunătate față de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminterea, vei fi tăiat și tu”. FA 377.1
Prin necredință și lepădarea planului cerului față de ei, Israel ca națiune își pierduse legătura cu Dumnezeu. Dar Dumnezeu putea să prindă din nou de adevăratul trunchi al lui Israel ramurile care fuseseră despărțite de trunchiul părintesc — rămășița care rămăsese credincioasă Dumnezeului părinților lor. “Și chiar ei”, spune apostolul despre aceste ramuri rupte, “dacă nu stăruiesc în necredință, vor fi altoiți; căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăși”. “Dacă tu”, scrie el Neamurilor, “care ai fost tăiat dintr-un măslin, care din fire era sălbatic, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiți ei, care sunt ramuri firești, în măslinul lor? Fraților, pentru ca să nu vă socotiți singuri înțelepți, nu vreau să nu știți taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire, care va ține până va intra numărul deplin al Neamurilor.” FA 377.2
„Dumnezeu nu ține cont de persoană. Pe cei care îl onorează, îi va onora. Despre cei care ascultă de poruncile Sale este scris: 'Sunteți desăvârșiți în El'. Ei cooperează cu El în lucrarea de mântuire a sufletului. Dumnezeu le spune. 'Dar voi, iubiților, zidindu-vă pe credința voastră preasfântă, rugându-vă în Duhul Sfânt, păstrați-vă în dragostea lui Dumnezeu, așteptând mila Domnului nostru Isus Hristos pentru viața veșnică. Iar de unii aveți milă, făcând deosebire; iar pe alții salvați-i cu frică, scoțându-i din foc; urând chiar haina pătată de carne."” RH 1 iulie 1902, art. A, par. 9
Miercuri, 8 Ianuarie
Milă pierdută
Ce se spune în 1 Ioan 4:7-20, mai ales în versetele 7 și 19, despre caracterul anterior al iubirii lui Dumnezeu?
„Harul lui Dumnezeu este tema principală a Evangheliei. Harul lui Dumnezeu este manifestarea iubirii Sale - o iubire care face posibilă, prin Hristos, salvarea omului căzut, face posibilă unirea și cooperarea umanității cu divinitatea. ST 12 august 1908, par. 1
„Nu pentru că noi L-am iubit mai întâi, Hristos ne-a iubit; ci „pe când noi eram încă păcătoși”, El a murit pentru noi. El nu ne tratează în funcție de deșertăciunea noastră. Deși păcatele noastre au meritat condamnarea, El nu ne condamnă. An după an, El a suportat slăbiciunea și ignoranța noastră, ingratitudinea și rătăcirea noastră; în ciuda rătăcirilor noastre, a împietririi inimii noastre, a neglijării Sfântului Său cuvânt, mâna Lui este încă întinsă. ST 12 august 1908, par. 2
„Cu ce preț infinit pentru Tatăl și pentru Fiul a fost făcută dispoziția milostivă și minunată pentru răscumpărarea noastră! Hristos a coborât din poziția Sa înaltă de Comandant în curțile cerești; și lăsându-Și deoparte haina și coroana împărătească, Și-a îmbrăcat divinitatea cu umanitatea și a venit pe acest pământ, pentru a putea locui cu noi și pentru a da bărbaților și femeilor harul de a birui așa cum a biruit El. Neascultarea lui Adam, care a crezut în minciuna lui Satana, a costat viața Fiului lui Dumnezeu; dar, în ciuda costului mare și incomensurabil, iubirea și bunătatea lui Dumnezeu strălucesc mai puternic decât chiar la prima creație. „Unde a predominat păcatul, harul a predominat cu mult mai mult”. ST 12 august 1908, par. 3
„Domnul Dumnezeu prin Iisus Hristos își întinde mâna în fiecare zi în semn de invitație pentru cei păcătoși și căzuți. El îi va primi pe toți. El îi primește pe toți. Este slava Lui să-l ierte pe cel mai mare dintre păcătoși. El va lua prada de la cei puternici; El îl va elibera pe cel captiv; El va smulge semnul din rug; El va coborî lanțul de aur al milei Sale până în cele mai adânci adâncuri ale mizerabilității și suferinței umane și va ridica sufletul degradat și mânjit de păcat. ST 12 august 1908, par. 4
„Fiecare ființă umană este obiectul unui interes plin de iubire pentru Cel care Și-a dat viața pentru a-i putea aduce pe oameni înapoi la Dumnezeu. Sufletele vinovate și neajutorate, susceptibile de a fi distruse de artele și capcanele Satanei, sunt îngrijite așa cum un păstor se îngrijește de oile turmei sale.” ST 12 august 1908, par. 5
Joi, 9 Ianuarie
„Fără plată ați primit, fără plată să dați!”
Studiază Ioan 15:12; 1 Ioan 3:16; 4:17-12. Ce te învață aceste pasaje despre relația de iubire dintre om, semeni și Dumnezeu?
Hristos îi îndemnase pe primii ucenici să se iubească unii pe alții așa cum îi iubea El. În felul acesta, ei aveau să dea lumii mărturie despre faptul că Hristos era în ei, nădejdea slavei. “Vă dau o poruncă nouă”, a spus El, “Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții”. (Ioan 13, 34). Atunci când fuseseră rostite aceste cuvinte, ucenicii nu le-au putut înțelege; dar, după ce fuseseră martori la suferințele lui Hristos, după răstignirea, învierea și înălțarea Lui la cer și după coborârea Duhului Sfânt peste ei, în Ziua Cincizecimii, ei au avut o înțelegere mai clară a iubirii lui Dumnezeu și a naturii acelei iubiri pe care ei trebuia să o aibă unul față de altul. Atunci, Ioan a putut să spună conlucrătorilor săi apostoli: FA 547.1
“Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Și-a dat viața pentru noi; și noi deci trebuie să ne dăm viața pentru frați”. FA 547.2
După coborârea Duhului Sfânt, când ucenicii au pornit să vestească un Mântuitor viu, singura lor dorință era mântuirea sufletelor. Ei se bucurau de o dulce părtășie cu sfinții. Ei erau blânzi, cu judecată, plini de abnegație, gata să facă orice sacrificiu pentru cauza adevărului. În zilnica lor părtășie unii cu alții, ei au dat pe față iubirea pe care Hristos le-o recomandase. Prin cuvinte și fapte neegoiste, ei se străduiau să aprindă această iubire și în inimile altora. FA 547.3
Credincioșii urmau să cultive mereu o asemenea iubire. Ei aveau să pășească înainte, într-o ascultare din inimă față de noua poruncă. Atât de strâns urma să fie uniți cu Hristos, încât să fie în stare să împlinească toate cerințele Lui. Viața lor trebuia să preamărească puterea unui Mântuitor care îi putea îndreptăți prin neprihănirea Sa. FA 547.4
Vineri, 10 Ianuarie
Studiu suplimentar
„Fiul omului, cei din casa lui Israel, când locuiau în țara lor, au spurcat-o prin purtarea lor și prin faptele lor; așa că purtarea lor a fost înaintea Mea ca spurcăciunea unei femei în timpul necurăției ei. RCCV — Ezechiel 36:17
Atunci Mi-am vărsat urgia peste ei, din pricina sângelui pe care-l vărsaseră în țară și din pricina idolilor cu care o spurcaseră. RCCV — Ezechiel 36:18
I-am risipit printre neamuri, și au fost împrăștiați în felurite țări; i-am judecat după purtarea și faptele lor rele. RCCV — Ezechiel 36:19
Când au venit printre neamuri, oriîncotro se duceau pângăreau Numele Meu cel sfânt, așa încât se zicea despre ei: „Acesta este poporul Domnului, ei au trebuit să iasă din țara lor.” RCCV — Ezechiel 36:20
Și am vrut să scap cinstea Numelui Meu celui sfânt pe care-l pângărea casa lui Israel printre neamurile la care se dusese. RCCV — Ezechiel 36:21
De aceea, spune casei lui Israel: „Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Nu din pricina voastră fac aceste lucruri, casa lui Israel, ci din pricina Numelui Meu celui sfânt pe care l-ați pângărit printre neamurile la care ați mers. RCCV — Ezechiel 36:22
De aceea voi sfinți Numele Meu cel mare care a fost pângărit printre neamuri, pe care l-ați pângărit în mijlocul lor. Și neamurile vor cunoaște că Eu sunt Domnul, zice Domnul Dumnezeu, când voi fi sfințit în voi sub ochii lor. RCCV — Ezechiel 36:23
Căci vă voi scoate dintre neamuri, vă voi strânge din toate țările și vă voi aduce iarăși în țara voastră. RCCV — Ezechiel 36:24
Vă voi stropi cu apă curată, și veți fi curățați; vă voi curăța de toate spurcăciunile voastre și de toți idolii voștri. RCCV — Ezechiel 36:25
Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră și vă voi da o inimă de carne. RCCV — Ezechiel 36:26
Voi pune Duhul Meu în voi și vă voi face să urmați poruncile Mele, și să păziți, și să împliniți legile Mele. RCCV — Ezechiel 36:27
Veți locui în țara pe care am dat-o părinților voștri; voi veți fi poporul Meu, și Eu voi fi Dumnezeul vostru. RCCV — Ezechiel 36:28
Vă voi izbăvi de toate necurățiile voastre. Voi chema grâul și-l voi înmulți; nu voi mai trimite foametea peste voi. RCCV — Ezechiel 36:29
Voi înmulți rodul pomilor și venitul câmpului, ca să nu mai purtați ocara foametei printre neamuri. RCCV — Ezechiel 36:30
Atunci vă veți aduce aminte de purtarea voastră cea rea și de faptele voastre care nu erau bune; vă va fi scârbă de voi înșivă, din pricina nelegiuirilor și urâciunilor voastre. RCCV — Ezechiel 36:31
Și toate aceste lucruri nu le fac din pricina voastră, zice Domnul Dumnezeu, să știți! Rușinați-vă și roșiți de purtarea voastră, casa lui Israel!” RCCV — Ezechiel 36:32