Motive de mulțumire și de rugăciune
Studiul 2, Trimestrul 1, 3–9 Ianuarie 2026
Share this Lesson
Sabat după-amiază 3 Ianuarie
Memory Text:
Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos. — Filipeni 1:6
Pentru a fi creștin înaintea lui Dumnezeu, nu trebuie niciodată să te lauzi pe tine însuți, ci să-L lauzi pe Dumnezeu și bunătatea Sa. Nu te lăuda cu interesele și realizările tale, ci laudă-te cu ale lui Dumnezeu. Nu încerca niciodată să-ți promovezi propria afacere, ci caută întotdeauna să promovezi cauza lui Dumnezeu. Nu te ruga pentru lumină ca să știi ce să faci sau încotro să mergi pentru ca afacerea ta și interesele tale să prospere, ci roagă-te pentru lumină ca Dumnezeu să te ajute să faci lucrul sau să mergi în locul unde vei putea sluji cel mai bine cauza Sa, ca El să te conducă și să te învețe cum să înaintezi Împărăția Sa. Atunci, și numai atunci, vei descoperi că nu vei da greș niciodată. Orice alt motiv te va duce acolo unde Dumnezeu nu dorește să fii și unde va trebui să-ți porți singur povara, fără sprijinul Lui.
Când, așadar, faci din Împărăția lui Dumnezeu interesul tău principal, vei descoperi cu siguranță că te afli la locul potrivit, la timpul potrivit, făcând lucrul potrivit și secerând cele mai bogate binecuvântări ale lui Dumnezeu. Atunci poți fi pe deplin încredințat că El va deschide calea și te va duce acolo unde trebuie să fii, chiar dacă ar fi să te scoată din groapă și să poruncească ismaeliților să te ducă în Egipt și să te pună la lucru în casa lui Potifar. Poate chiar va trebui să te ducă în temniță înainte de a te așeza lângă Faraon pe tron. Sau poate te va face să fugi din Egipt și să păzești oile pe lângă muntele Horeb. Te poate aduce înaintea Mării Roșii, în timp ce egiptenii te urmăresc. Te poate duce în pustie, unde nu este nici apă, nici pâine. Leul și ursul pot veni să-ți răpească mieii, Goliat să-ți ucidă poporul, iar împăratul să te arunce în cuptorul aprins sau în groapa cu lei.
Duminică, 4 Ianuarie
Părtășie în Evanghelie
Pentru ce este Pavel recunoscător în Filipeni 1:3-8? Ce asigurări le oferă Pavel filipenilor și de ce sunt ele importante?
În epistola sa către filipeni, apostolul Pavel spune:
„Pavel și Timotei, robi ai lui Isus Hristos, către toți sfinții în Hristos Isus care sunt în Filipi, împreună cu episcopii și diaconii: Har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos! Mulțumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea-aminte pe care o păstrez despre voi. În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toți cu bucurie, pentru partea pe care o luați la Evanghelie, din cea dintâi zi până acum. Sunt încredințat de lucrul acesta, că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.” (Filipeni 1:1–6) — 13LtMs, Ms 151, 1898, par. 38
Să facem cu toții acest duh al nostru. Apostolul se simte recunoscător că filipenii au devenit convertiți la credință și, după ce le oferă binecuvântarea sa, își exprimă interesul spunând: „Mulțumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea-aminte pe care o păstrez despre voi; în toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toți cu bucurie.” (vers. 3, 4)
Aceasta ar trebui să fie atitudinea slujitorilor față de bisericile nou venite la credință; și aceasta ar trebui să fie și atitudinea bisericilor în fapte bune și într-un caracter asemenea lui Hristos, astfel încât slujitorii care au lucrat pentru ele să poată face cereri către Dumnezeu pentru ele cu bucurie. — 13LtMs, Ms 151, 1898, par. 39
Apostolul vede un motiv întemeiat, datorită sincerității credinței lor, să aibă încredere că „Acela care a început în ei această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos”. Ei țineau neîncetat înaintea lor ziua lui Hristos. Aceasta trebuie să fie și lucrarea noastră. Prin condei și prin glas trebuie să încurajăm bisericile nou venite la credință. Exista armonie, părtășie creștină, o legătură plină de gingășie între Pavel și Timotei față de acești creștini nou convertiți. Pentru ei, perspectiva era încurajatoare, că vor continua lucrarea bună începută pentru ei.
„Este drept să gândesc astfel despre voi toți, fiindcă vă port în inima mea; întrucât, atât în lanțurile mele, cât și în apărarea și întărirea Evangheliei, voi toți sunteți părtași aceluiași har.” (vers. 7) El îi leagă pe cei nou convertiți de afecțiunile inimii sale. — 13LtMs, Ms 151, 1898, par. 40
Domnul dorește ca noi, în dimineața aceasta, să învățăm lecția duioșiei și a compasiunii. „Căci martor îmi este Dumnezeu”, spune Pavel, „cât de mult vă iubesc pe toți cu o dragoste în Isus Hristos. Și mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoștință și orice pricepere.” (vers. 8, 9) — 13LtMs, Ms 151, 1898, par. 41
Trebuie să medităm la această declarație. Trebuie să creștem într-o înțelegere inteligentă și mai bună a ceea ce cere Dumnezeu de la noi. Trebuie să fim învățăcei serioși și interesați, să nu rămânem la un nivel jos, ci să ne ridicăm într-o atmosferă înaltă și sfântă. Deși acești frați sunt lăudați de Pavel, ei sunt îndemnați să facă progrese și mai mari și să nu fie mulțumiți cu realizările lor prezente. Ei trebuie să sporească stăruitor în dragoste și să prisosească în cunoștință și în orice pricepere. — 13LtMs, Ms 151, 1898, par. 42
Așadar, să izvorască din inimile voastre laudă și mulțumire, pentru ca influența voastră să fie binecuvântată, iar inimile voastre să fie întărite și să se bucure în Dumnezeu. Cuvintele voastre sunt încărcate fie cu bine, fie cu rău. Dumnezeu să ne ajute să fim împreună-lucrători cu El; iar când, cu umilință și rugăciune, căutați să-i luminați pe alții, veți fi ascunși în Hristos. Și îngerii lui Dumnezeu vor face impresii binecuvântate asupra inimilor acelora pe care încercați să-i salvați. — 13LtMs, Ms 151, 1898, par. 43
Luni 5 Ianuarie
Cererile de rugăciune ale lui Pavel
Pe ce se concentrează rugăciunea lui Pavel din Filipeni 1:9-11 și care sunt cererile lui importante? Ce îți spune lucrul acesta despre rugăciune?
Acolo unde este viață, va fi și creștere și rodire; dar dacă nu creștem în har, spiritualitatea noastră va fi pipernicită, bolnăvicioasă și neroditoare. Numai prin creștere și prin aducerea de roade putem împlini scopul lui Dumnezeu pentru noi. „Prin aceasta este proslăvit Tatăl Meu”, a spus Hristos, „ca să aduceți multă roadă” (Ioan 15:8). Pentru a aduce multă roadă, trebuie să folosim la maximum privilegiile noastre. Trebuie să valorificăm fiecare ocazie pe care ne-o dă Dumnezeu pentru a dobândi putere. — ST, 12 iunie 1901, par. 2
Un caracter curat și nobil, cu toate marile lui posibilități, a fost pus la dispoziția fiecărei ființe omenești. Dar sunt mulți care nu au o dorință stăruitoare pentru un astfel de caracter. Ei nu sunt dispuși să se despartă de rău pentru a primi binele. Mari ocazii sunt așezate înaintea lor, dar ei neglijează să apuce binecuvântările care i-ar aduce în armonie cu Dumnezeu. Ei lucrează împotriva Celui care caută binele lor. Sunt ramuri moarte, neavând nicio legătură vie cu Vița. Ei nu pot crește. — ST, 12 iunie 1901, par. 3
Unul dintre planurile divine pentru creștere este dăruirea. Creștinul trebuie să câștige putere întărindu-i pe alții. „Cine udă pe alții va fi udat și el” (Proverbele 11:25). Aceasta nu este doar o promisiune, ci o lege divină — o lege prin care Dumnezeu rânduiește ca râurile binefacerii, asemenea apelor adâncului celui mare, să fie menținute într-o circulație continuă, curgând neîncetat înapoi la izvorul lor. În împlinirea acestei legi se află secretul creșterii spirituale. — ST, 12 iunie 1901, par. 4
Este posibil să fim mai mult decât biruitori prin Acela care Și-a dat viața pentru noi. Dacă venim la Dumnezeu prin credință, El ne va primi și ne va da putere să urcăm spre desăvârșire. Dacă veghem asupra fiecărui cuvânt și asupra fiecărei fapte, ca să nu facem nimic care să-L dezonoreze pe Acela care ne-a încredințat o lucrare, dacă folosim fiecare ocazie pe care ne-o acordă, vom crește până la statura plinătății bărbaților și femeilor în Hristos. „Făgăduințe nespus de mari și scumpe” ne-au fost date pentru a putea realiza acest lucru. — ST, 12 iunie 1901, par. 6 (cf. 2 Petru 1:4)
Creștinilor, este Hristos descoperit în noi? Facem tot ce stă în puterea noastră pentru a avea un trup care să nu fie ușor slăbit, o minte care privește dincolo de sine, la cauza și efectul fiecărei acțiuni, care poate lupta cu probleme grele și le poate birui, o voință fermă, hotărâtă să se împotrivească răului și să apere dreptatea? Ne răstignim noi eul? Creștem noi până la statura plinătății bărbaților și femeilor în Hristos, pregătindu-ne să suferim greutăți ca niște buni ostași ai crucii? — ST, 12 iunie 1901, par. 8 (cf. Efeseni 4:13; 2 Timotei 2:3)
Marți 6 Ianuarie
Discernământul spiritual aplicat
Potrivit Filipeni 1:12-18, cum percepea Pavel întemnițarea sa? Ce lecții putem învăța din atitudinea lui, în ciuda situației în care se afla?
Această experiență a lui Pavel este o lecție pentru noi, căci ea descoperă calea lui Dumnezeu de a lucra. Domnul poate scoate o biruință din ceea ce nouă ni s-ar părea că este un obstacol și o înfrângere. Noi suntem în primejdie de a-L uita pe Dumnezeu, de a privi la lucrurile care se văd în loc să ne ațintim ochiul credinței la lucrurile care nu se văd. Când vine nenorocirea sau restriștea, suntem gata să-L învinuim pe Dumnezeu de neglijență sau cruzime. Dacă El socotește de folos să întrerupă activitatea noastră folositoare în unele domenii, murmurăm fără să stăm să cugetăm că poate în felul acesta Dumnezeu lucrează spre binele nostru. Trebuie să învățăm că pedeapsa face parte din marele Său plan și că sub toiagul întristării creștinul poate face uneori mult mai mult pentru Domnul decât atunci când este angajat în slujirea activă. FA 481.1
Fiind pentru ei o pildă de viețuire creștină, Pavel îndreaptă atenția filipenilor spre Hristos, care, „măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce”. FA 481.2
„Astfel dar, prea iubiților”, continuă el, „după cum totdeauna ați fost ascultători, duceți până la capăt mântuirea voastră, cu frică și cutremur, nu numai când sunt eu de față, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea. Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, și vă dă, după plăcerea Lui, și voința și înfăptuirea. Faceți toate lucrurile fără cârtiri și fără șovăieli, ca să fiți fără prihană și curați, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unei neam ticălos și stricat, în care străluciți ca niște lumini în lume, ținând sus Cuvântul vieții; așa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar”. FA 481.3
Aceste cuvinte au rămas scrise pentru a fi de ajutor oricărui suflet care se luptă. Pavel ține mai sus măsura desăvârșirii și ne arată cum poate fi atinsă. „Duceți până la capăt mântuirea voastră”, spune el, „căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi”. FA 482.1
Miercuri 7 Ianuarie
Rodul Evangheliei
Pentru care trei lucruri Îi mulțumește Pavel lui Dumnezeu în Coloseni 1:3-8?
Veți observa că tonul acestei epistole nu este marcat de plângere, ci de mulțumire și laudă adusă lui Dumnezeu. Această scrisoare este adresată „către sfinții și frații credincioși în Hristos, care sunt în Colose: Har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos!
„Mulțumim totdeauna lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, când ne rugăm pentru voi, pentru că am auzit despre credința voastră în Hristos Isus și despre dragostea pe care o aveți pentru toți sfinții, din pricina nădejdii care vă este păstrată în ceruri, despre care ați auzit mai înainte în Cuvântul adevărului Evangheliei.” (Coloseni 1:2–5) — 15LtMs, Ms 88, 1900, par. 2
Aici sunt prezentate cele mai puternice motive pentru care ar trebui să fim întotdeauna plini de recunoștință, cultivând dragostea pentru Dumnezeu și exprimând această dragoste în fiecare rugăciune înălțată pentru sfinți. Aceasta înseamnă că trebuie să avem mereu în minte cuvintele Evangheliei, adevărul care a venit la noi ca să ne înmoaie, să ne supună și să ne topească inimile într-o duioșie sfântă, dând dovadă prin cuvinte că avem în inimă acea credință care lucrează prin dragoste și curățește sufletul. — 15LtMs, Ms 88, 1900, par. 3, (cf. Galateni 5:6)
„Ea a ajuns până la voi, ca și în toată lumea, unde dă roade și merge crescând, ca și în voi, din ziua când ați auzit și ați cunoscut harul lui Dumnezeu în adevăr; așa cum ați învățat de la Epafra, preaiubitul nostru tovarăș de slujbă, care este pentru voi un slujitor credincios al lui Hristos; el ne-a făcut cunoscută și dragostea voastră în Duhul.” (vers. 6–8) — 15LtMs, Ms 88, 1900, par. 4
Aceasta este roada pe care Domnul Se așteaptă ca fiecare să o aducă: dragostea pentru Hristos; și aceeași dragoste pe care Hristos a arătat-o pentru sufletele pe care a venit să le mântuiască trebuie să o prețuim cu toții și să o manifestăm în viața și în caracterul nostru. Atunci nu va mai fi nici cârtire, nici căutare de vină, nici critică. Manifestarea nemulțumirii rănește orice suflet care rostește cuvinte descurajatoare. Avem atât de multe lucruri asupra cărora să ne oprim gândul — lucruri pline de speranță, încurajatoare, înălțătoare. — 15LtMs, Ms 88, 1900, par. 5
Apostolul a fost încurajat de raportul bun, născut din dragostea în Duhul a celor care cunoșteau harul lui Dumnezeu în adevăr; credința lor era una autentică. Ea lucra ca aluatul cel bun, așa cum lucrează întotdeauna adevărul Evangheliei atunci când este primit în inimă cu toată bogăția harului său prețios. — 15LtMs, Ms 88, 1900, par. 6 (cf. Matei 13:33)
Ce mărturie puternică poate da fiecare, dacă ar deschide ferestrele sufletului spre cer și ar închide strâns ferestrele sufletului spre pământ — ferestre prin care praful și gunoaiele pământești sunt purtate în inimă și strică experiența pe care Domnul dorește ca fiecare credincios în Hristos să o aibă! Avem privilegiul de a contempla lucrurile cerești și de a le privi cu ochiul credinței. — 15LtMs, Ms 88, 1900, par. 7
Joi 8 Ianuarie
Puterea rugăciunii
Ce cere Pavel în rugăciunea din Coloseni 1:9-12?
Să luăm seama la făgăduințele care ne asigură că putem deveni fii și fiice ale lui Dumnezeu. Să studiem rugăciunea apostolului Pavel pentru frații săi din Colose. „De aceea și noi”, scria el, „din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi și să cerem să vă umpleți de cunoașterea voii Lui, în orice fel de înțelepciune și pricepere duhovnicească; pentru ca astfel să vă purtați într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiți plăcuți în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune și crescând în cunoașterea lui Dumnezeu; întăriți cu toată puterea, potrivit cu puterea slavei Lui, pentru orice răbdare și îndelungă răbdare, cu bucurie.” (Coloseni 1:9–11) — 17LtMs, Lt 179, 1902, par. 21
Cât de cuprinzătoare este această rugăciune! Nu există nicio limită a binecuvântărilor pe care avem privilegiul să le primim. Putem fi „umpluți de cunoașterea voii Lui”. (vers. 9) Duhul Sfânt nu l-ar fi inspirat niciodată pe Pavel să înalțe o astfel de rugăciune pentru frații săi, dacă nu ar fi fost posibil ca ei să primească un răspuns din partea lui Dumnezeu, potrivit cererii făcute. Deoarece lucrul acesta este adevărat, știm că voia lui Dumnezeu este descoperită poporului Său pe măsură ce ei au nevoie de o înțelegere mai clară a voii Sale. — 17LtMs, Lt 179, 1902, par. 22
Către biserica din Efes, Pavel a scris: „Din această pricină îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, din care își trage numele orice familie, în ceruri și pe pământ, și-L rog ca, potrivit cu bogăția slavei Sale, să vă facă să vă întăriți în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, așa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credință; pentru ca, având rădăcina și temelia pusă în dragoste, să puteți pricepe împreună cu toți sfinții care este lărgimea, lungimea, adâncimea și înălțimea; și să cunoașteți dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoștință, ca să ajungeți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu. Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava în Biserică și în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin.” (Efeseni 3:14–21) — 17LtMs, Lt 179, 1902, par. 23
Aici ne sunt puse înainte posibilitățile vieții creștine. Cât de mult este departe biserica de astăzi de atingerea acestui standard! Certuri, dezbinări, mândrie de părere, înălțare de sine — eu, eu, eu — toate acestea se văd la cei care pretind că sunt urmașii blândului și smeritului Isus. Când ne vom trezi? Când vom răspunde așteptărilor lui Hristos? — 17LtMs, Lt 179, 1902, par. 24
Vineri 9 Ianuarie
Alte gânduri
Nu ne vom uni noi oare cu rugăciunea lui Hristos și cu rugăciunea lui Pavel și, într-o asemenea părtășie sfântă, să facem ca experiența noastră să fie bogată în cuvinte prețioase de dragoste, de adevărată curtoazie și de o politețe creștină, „fiind plini de roadele neprihănirii, care sunt prin Isus Hristos, spre slava și lauda lui Dumnezeu”? (Filipeni 1:11) — SW, 18 iunie 1903, par. 10
Corabia pe care Pavel și tovarășii lui urmau să-și continue călătoria era aproape să plece și frații s-au grăbit să se îmbarce. Totuși, apostolul a ales personal să meargă pe uscat, pe jos, pe o cale mai scurtă spre Troa și Asos, urmând să-i întâlnească pe tovarășii lui în acest din urmă oraș. Lucrul acesta i-a dat un scurt timp pentru meditație și rugăciune. Greutățile și primejdiile în legătură cu vizita ce urma să o facă la Ierusalim, atitudinea bisericii de acolo față de el și față de lucrarea lui, cum și starea bisericilor și interesele lucrării Evangheliei în alte locuri erau subiecte de serioasă și îngrijorată cugetare; și el a folosit ocazia aceasta deosebită pentru a-L căuta pe Dumnezeu spre a primi putere și călăuzire. FA 391.4
Roagă-te în cămăruța ta și, mergând la lucrul tău zilnic, lasă ca inima să fie mereu înălțată la Dumnezeu. Astfel a umblat Enoh cu Dumnezeu. Aceste rugăciuni în taină se înalță la tronul harului asemenea mirosului prețios al jertfei de tămâie. Satana nu poate să înfrângă pe acela a cărui inimă se sprijină astfel pe Dumnezeu. Nu există timp sau loc care să fie nepotrivit a înălța rugăciuni lui Dumnezeu. CH 98.3
Nu există nimic care să ne poată împiedica a înălța inimile noastre în rugăciuni stăruitoare. În învălmășeala străzii, în mijlocul ocupațiilor zilnice, noi putem aduce cererile noastre înaintea lui Dumnezeu, pentru ca Acesta să ne acorde călăuzirea divină, așa cum a făcut Neemia atunci când a adresat cererea sa împăratului Artaxerxe. Un loc retras pentru rugăciune poate fi găsit oriunde ne-am afla. Trebuie să avem totdeauna ușa inimii deschisă, adresând mereu invitația ca Domnul Hristos să vină și să locuiască în inima noastră ca un oaspete ceresc. CH 99.1