Adevăratul Iosua
Studiul 10, Trimestrul 4, 29 noiembrie – 5 decembrie, 2025
Share this Lesson
Sabbath Afternoon November 29
Memory Text:
Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor. — 1Corinteni 10:11
Nici o pată nu se afla pe caracterul sfânt al lui Iosua. El era un conducător înțelept. Viața i-a fost în întregime consacrată lui Dumnezeu. Înainte de a muri a adunat poporul evreu și, urmând exemplul lui Moise, le-a reamintit călătoriile prin pustiu și felul îndurător în care lucrase Dumnezeu cu ei. Apoi li s-a adresat cu elocvență. Le-a relatat cum împăratul Moabului pornise la luptă împotriva lor și îl chemase pe Balaam să-i blesteme; dar Dumnezeu „n-a vrut să asculte pe Balaam: el v-a binecuvântat.” Apoi Iosua le-a spus: „și dacă nu găsiți cu cale să slujiți Domnului, alegeți astăzi cui vreți să slujiți: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinții voștri dincolo de Râu, sau dumnezeilor amoriților în a căror țară locuiți. Cât despre mine, eu și casa mea vom sluji Domnului.” IM 181.3
„Poporul a răspuns și a zis: «Departe de noi gândul să părăsim pe Domnul și să slujim altor dumnezei. Căci Domnul este Dumnezeul nostru. El ne-a scos din țara Egiptului, din casa robiei, pe noi și pe părinții noștri; El a făcut înaintea ochilor noștri acele minuni mari și ne-a păzit în tot timpul drumului pe care l-am urmat și în mijlocul tuturor popoarelor pe la care am trecut.»” IM 182.1
Poporul și-a reînnoit legământul cu Iosua. Ei i-au spus: „Noi vom sluji Domnului, Dumnezeului nostru și vom asculta de glasul Lui.” Iosua a scris cuvintele legământului lor în cartea ce cuprindea legile și rânduielile date lui Moise. Iosua a fost iubit și respectat de tot Israelul, iar moartea lui a fost plânsă mult de popor. IM 182.2
Duminică, 30 Noiembrie
Tipologia biblică
Studiază următoarele texte, care fac referire la tipuri, și încearcă să definești tipologia biblică: Romani 5:14; 1 Corinteni 10:1-13; Evrei 8:5; 9:23.
Ier. 30: 7 – „Vai! căci ziua aceea este mare; niciuna n-a fost ca ea! Este o vreme de necaz pentru Iacov; dar Iacov va fi izbăvit din ea.”
Poporul care va ajunge în acest timp antitipic de strâmtorare când se întoarce în patrie, va fi mângâiat. Se pare că acest necaz este suficient de rău ca să-i sperie pe toți, dar sfatul încurajator al lui Dumnezeu este „Nu te teme”.
În mod clar, povara acestui capitol se referă la întoarcerea antitipică în patrie. Deși problemele pot părea teribile, totuși rezultatul acesteia trebuie să fie același ca și în tip. În acest moment s-ar putea să nu apreciem acest studiu așa cum ar trebui, dar în curând vine timpul în care vom săpa la fel de repede și la fel de greu pentru el ca și cum ar trebui să ieșim de sub o avalanșă. Celor care au doar puțină credință în Cuvântul lui Dumnezeu, totuși, studiul nu le va face prea mult bine. Acum este momentul să începem să cultivăm credința pe care va trebui să o avem atunci.
Iacov, tipul nostru, știa bine că Dumnezeu a coordonat întoarcerea sa de la Padan-aram în patria sa natală, totuși a tremurat când a auzit că Esau, cu patru sute de oameni, venea în drum spre a-l întâlni. În plus, a fost condus să se lupte cu îngerul toată noaptea. El a biruit doar pentru că nu l-a lăsat pe Înger să plece până când nu l-a binecuvântat. Rezultatul final a fost că, a doua zi, Esau, mai degrabă decât să distrugă întreaga companie, l-a întâmpinat cu amabilitate pe Iacov cu un sărut și l-a invitat cordial să se întoarcă acasă! Așadar, când totul s-a rezolvat, Iacov a văzut clar că nu era deloc nevoie să se fi temut vreodată. Cât de încurajator este faptul că „aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde: și au fost scrise pentru învățătura noastră, peste care au venit sfârșiturile veacurilor”. 1 Cor. 10:11. Ceea ce i s-a întâmplat lui Iacov este sigur că ni se va întâmpla și nouă și cât de mângâietor este să știm toate acestea din timp. Acum, ca niciodată vedem că acolo unde există un tip există și un antitip și că acolo unde nu există un tip, nu există Adevăr.
Luni 30 Decembrie
Tip și antitip
Când Dumnezeu era gata să lovească pe primii născuți din Egipt, le-a poruncit israeliților să-și strângă copiii dintre egipteni, să-i ducă în propriile lor locuințe și să ungă ușiorii caselor cu sânge, pentru ca îngerul nimicitor să le poată vedea și să treacă mai departe, ocolind căminele lor. Era lucrarea părinților aceea de a strânge pe copii în casele lor. Aceasta este lucrarea lor, aceasta este lucrarea mea și lucrarea fiecărei mame care crede adevărul. Îngerul trebuie să aplice un semn pe fruntea tuturor acelora care sunt despărțiți de păcat și păcătoși, iar îngerul nimicitor va trece să nimicească cu desăvârșire atât pe cei bătrâni, cât și pe cei tineri care nu vor avea acel semn. 5M 505.2
În una dintre cele mai grandioase profeții ale sale, Isaia proiectează în trăsături inconfundabile marele echivalent antitipic al mișcării Exodului: „Şi va fi un drum pentru rămăşiţa poporului Său, care va mai rămâne în Asiria, cum a fost pentru Israel, în ziua când a ieşit din ţara Egiptului.” Isaia 11,16. După cum „paștele” și uciderea „întâilor născuți” (primele roade) care nu aveau sânge pe „pragul de sus al ușii”, a eliberat pe vechiul popor al lui Dumnezeu din robia Egiptului, în același fel paștele antitipic (Ezechiel 9; Isaia 66,16) va elibera primele roade, pe cei 144 000, întâii născuți de acuma din robia păcatului și a păcătoșilor de astăzi.
„Şi cel rămas în Sion, cel lăsat în Ierusalim, se va numi "sfânt", oricine va fi scris printre cei vii, la Ierusalim. După ce va spăla Domnul murdăriile fiicelor Sionului, şi va curăţi Ierusalimul de vinovăţia de sânge din mijlocul lui, cu duhul judecăţii şi cu duhul nimicirii, Domnul va aşeza, peste toată întinderea muntelui Sionului şi peste locurile lui de adunare, un nor de fum ziua, şi un foc de flăcări strălucitoare noaptea. Da, peste toată slava va fi un adăpost, o colibă, ca umbrar împotriva căldurii zilei, şi ca loc de adăpost şi de ocrotire împotriva furtunii şi ploii.” Isaia 4,3-6.
Sanctuarul din ceruri, în care slujește Hristos în favoarea noastră, este marele original, a cărui copie era sanctuarul construit de Moise. Dumnezeu a pus Duhul Său peste clăditorii sanctuarului pământesc. Îndemânarea artistică, manifestată în construirea lui, era o dovadă a înțelepciunii divine. TV 414.1
Marți 2 Decembrie
Iosua, tipul
În lumina tipologiei biblice, care este sensul multiplelor paralele dintre viața lui Moise și viața lui Iosua? Vezi Exodul 3:1,2; Iosua 1:1-3; Numeri 13:1,2; Iosua 2:1; Exodul 3:5; Iosua 5:15.
Dar să ne amintim că Mișcarea Exodului, tipul, a fost în două secțiuni, prima secțiune fiind condusă de Moise, iar cea de-a doua de către Iosua, și că ultima, secțiunea purificată (cea care a crescut după patruzeci de ani de pribegie în pustie, și după ce toți cu excepția a doi, care au fost peste douăzeci de ani când au ieșit din Egipt, au murit), a fost cea care a moștenit țara.
Mișcarea condusă de Toiag astăzi este singura mișcare în creștinătate care se potrivește tipului - Israelul din zilele lui Iosua: care de asemenea, își adună urmașii săi numai din mișcarea mamă, și având ca obiectiv triplu eliberarea poporului lui Dumnezeu din robie, moștenirea țării și stabilirea Împărăției. Și așa cum Israelul purificat din zilele lui Iosua, generația care a supraviețuit cei patruzeci de ani de pribegie în pustie, au moștenit primii conducerea finală a mișcării exodului tipic și apoi țara făgăduinței, astfel Israelul purificat de astăzi (cei 144 000), cei care supraviețuiesc perioadei de patruzeci de ani de pribegie din 1890 până în 1930 și care scapă de masacrul din Ezechiel 9 urmează să fie ridicați la conducerea finală a mișcării Exodului antitipic, și atunci vor moșteni „țara făgăduită” și vor fi cetățeni în Împărăția veșnică.
Așadar, vedem că abia după ce murmurătorii au fost eliminați, în tip, Iosua a preluat și a condus mișcarea Exodului în țara Canaan.
Rezultatul imediat al acestor plângeri și murmurări astăzi a fost acela de a orbi ochii multora în Mișcarea Adventă, influențându-i să se întoarcă de la a urma pe Hristos, conducătorul lor, și să se retragă în mod sigur „spre Egipt” - Mărturii, vol. 5, pag. 217. Prin urmare, într-o altă paralelă tragică, cum a scris Moise despre experiența tristă a tipului, așa fondatoarea denominațiunii adventiste de ziua a șaptea a scris experiența chiar mai tristă a antitipului, declarând încă din 1888: „Mulți au pierdut din vedere pe Hristos”, „Îndoiala și chiar necredința în Mărturiile Duhului lui Dumnezeu se ridică în comunitățile noastre de pretutindeni.” - Mărturii, vol. 5, pag. 217.
Studiază Deuteronomul 18:15-19; 34:10-12; Ioan 1:21; Faptele apostolilor 3:22-26; 7:37. Cine împlinește profeția lui Moise despre un profet asemenea lui? Cum se potrivește Iosua acestei descrieri?
Moise a fost un preînchipuitor al Domnului Hristos. El însuși declarase lui Israel: „Domnul, Dumnezeul tău, îți va ridica din mijlocul tău, dintre frații tăi, un prooroc ca mine: să ascultați de el!” (Deuteronom 18, 15.) Dumnezeu a considerat că e bine să-i facă lui Moise educația în școala suferinței și umilinței, înainte de a fi pregătit să conducă oastea lui Israel către Canaanul pământesc. Israelul lui Dumnezeu care călătorește către Canaanul ceresc are un Conducător care nu avea nevoie de nici o pregătire pe pământ care să-L facă destoinic pentru misiunea Lui de Conducător divin. Și, cu toate acestea, El a fost făcut desăvârșit prin suferință; căci prin faptul că a suferit și a fost ispitit, poate să ajute acelora care sunt ispitiți. (Evrei 2, 10.18.) Mântuitorul nostru nu a manifestat nici o slăbiciune sau nedesăvârșire; cu toate acestea, a murit pentru a câștiga pentru noi o intrare în locul făgăduit. PP 480.1
„Moise a fost credincios în toată casa lui Dumnezeu, ca slugă, ca să mărturisească despre lucrurile care aveau să fie vestite mai târziu. Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Și casa lui Dumnezeu suntem noi, dacă păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită și nădejdea cu care ne lăudăm”. (Evrei 3, 5.6.) PP 480.2
Miercuri 3 Decembrie
Adevăratul Iosua, antitipul
Cum confirmă Noul Testament, în Evrei 3:7 – 4:11, că Iosua, noul Moise din Vechiul Testament, a fost el însuși un tip al lui Isus Hristos?
… „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Iată, voi lua pe copiii lui Israel din mijlocul neamurilor la care s-au dus, îi voi strânge din toate părţile, şi-i voi aduce înapoi în ţara lor. Voi face din ei un singur neam în ţară, pe munţii lui Israel; toţi vor avea un singur împărat, şi nu vor mai fi două neamuri, nici nu vor mai fi împărţiţi în două împărăţii. Nici nu se vor mai spurca, prin idolii lor, cu urâciunile lor, şi cu toate fărădelegile lor. Îi voi scoate din toate abaterile cu care au păcătuit, şi-i voi curăţi; ei vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor.
Robul Meu David va fi împărat peste ei, şi toţi vor avea un singur păstor. Vor urma poruncile Mele, vor păzi legile mele şi le vor împlini. Vor locui iarăşi în ţara, pe care am dat-o robului Meu Iacov, şi pe care au locuit-o şi părinţii voştri. Da, vor locui în ea, ei, copiii lor, şi copiii copiilor lor, pe vecie, şi Robul Meu David va fi voievodul lor în veci.
Voi încheia cu ei un legământ de pace, care va fi un legământ veşnic cu ei; îi voi sădi şi-i voi înmulţi, şi voi pune locaşul Meu cel sfânt în mijlocul lor pentru totdeauna. Locuinţa Mea va fi între ei; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu. Şi neamurile vor şti că Eu sunt Domnul, care sfinţeşte pe Israel, când Locaşul Meu cel sfânt va fi pentru totdeauna în mijlocul lor”. Ezechiel 37, 21-28.
În confirmarea adevărului, că poporul lui Dumnezeu, trebuie să ajungă să fie din nou o Împărăţie, Ezechiel profetizează cu privire la O Nouă Împărţire a Tării
Profetul prezintă o împărţire a pământului complet diferită de aceea din timpul lui Iosua (Iosua 17): Va fi în fâşii de la Est la Vest. Dan va trebui să posede prima porţiune la Nord, şi Gad, ultima porţiune la Sud. Între graniţele acestor doi, vor avea o porţiune celelalte seminţii. Sanctuarul trebuie să fie în mijlocul ţării, şi adiacent trebuie să rămână o cetate. (Vezi Ezechiel 48).
Faptul că o asemenea împărţire a ţării făgăduinţei, niciodată nu a fost făcută, arată că este încă în viitor. La fel, faptul că Sanctuarul trebuie să fie acolo, întrucât nu trebuie să existe pe noul pământ (Apocalipsa 21,22), arată în mod pozitiv că această unică stabilire este pre-milenară. Ba mai mult, dublul fapt că Numele Cetăţii este, „Domnul este aici”, şi că localizarea sa, potrivit cu împărţirea ţării, trebuie să fie în mod necesar diferit decât cea a vechiului Ierusalim, arată că Ierusalimul propriu zis nu este acest oraș.
Joi 4 Decembrie
Iosua și noi
Iosua, ca tip, arată dincolo de lucrarea lui Isus Hristos, spre o împlinire în viața bisericii, trupul lui Hristos. În ce sens războaiele purtate de Israel sub conducerea lui Iosua prefigurează luptele spirituale ale bisericii? Care sunt deosebirile dintre ele? Vezi 1 Timotei 1:18; 2 Timotei 4:7; Efeseni 6:10-12; 2 Corinteni 10:3-5 și Faptele apostolilor 20:32.
Credința în Dumnezeu și ascultarea de voința Sa sunt pentru creștin tot atât de însemnate în luptele spirituale cum erau pentru Iosua și Ghedeon în bătăliile lor cu canaaniții. Prin manifestările repetate ale puterii Sale pentru binele lui, Dumnezeu dorea să-l facă pe Israel să aibă credință în El și să caute cu încredere ajutorul Lui în orice necaz. El este tot atât de binevoitor de a lucra împreună cu eforturile poporului Său și de a face lucruri mari prin unelte slabe. Întregul cer așteaptă ca noi să cerem puterea și înțelepciunea cerului. Dumnezeu este Cel ce „poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi”. (Efeseni 3, 20.) PP 554.1
Ce ne spun următoarele texte: 1 Petru 1:4; Coloseni 3:24; Apocalipsa 20:9; 21:3 despre împlinirea finală a tipologiei lui Iosua?
Is. 63:18, 19 - „Poporul Tău cel sfânt n-a stăpânit țara decât puțină vreme; vrăjmașii noștri au călcat în picioare Locașul Tău cel Sfânt. Am ajuns ca un popor pe care niciodată nu l-ai cârmuit Tu și peste care niciodată nu s-a chemat Numele Tău.”
Cu adevărat, strămoșii noștri s-au aflat în țară și s-au bucurat de slujirea sanctuarului timp de câțiva ani, totuși, având în vedere faptul că urmau să o posede pentru totdeauna, afirmația: „Poporul Tău cel sfânt n-a stăpânit țara decât puțină vreme”, este cu totul adevărată. Arabii și iudeii neconvertiți, cei care acum posedă țara nu sunt creștini; nu numiți cu numele lui Hristos și niciodată nu au fost.
Is. 63:17 - „Pentru ce, Doamne, ne lași să rătăcim de la căile Tale și ne împietrești inima ca să nu ne temem de Tine? Întoarce-Te, din dragoste pentru robii Tăi, pentru semințiile moștenirii Tale!”
Iată unul care recunoaște că poporul lui Dumnezeu greșește - nu urmează căile lui Dumnezeu și nu se teme de El. Pledoaria solului este, prin urmare, ca Dumnezeu să se întoarcă la ei, să nu-i părăsească pentru totdeauna.
Rugăciunea din capitolul 63 continuă în capitolul 64 și oferă un bun exemplu despre rugăciunile noastre în acest timp. Să o citim:
Is. 64: 1-12 - „O! de ai despica cerurile și Te-ai coborî, s-ar topi munții înaintea Ta ca de un foc care aprinde vreascurile, ca de un foc care face apa să dea în clocot! Ți-ar cunoaște atunci vrăjmașii Numele și ar tremura neamurile înaintea Ta! Când ai făcut minuni la care nu ne așteptam, Te-ai coborât, și munții s-au zguduit înaintea Ta.”
„Cum niciodată nu s-a pomenit, nici nu s-a auzit vorbindu-se și cum nici n-a văzut vreodată ochiul așa ceva: anume ca un alt dumnezeu afară de Tine să fi făcut asemenea lucruri pentru cei ce se încred în el. Tu ieși înaintea celor ce împlinesc cu bucurie dreptatea, celor ce umblă în căile Tale și își aduc aminte de Tine. Dar Te-ai mâniat, pentru că am păcătuit: vom suferi noi veșnic sau putem fi mântuiți?”
„Toți am ajuns ca niște necurați, și toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toți suntem ofiliți ca o frunză, și nelegiuirile noastre ne iau ca vântul. Nu este nimeni care să cheme Numele Tău sau care să se trezească și să se alipească de Tine: de aceea ne-ai ascuns fața Ta și ne lași să pierim din pricina nelegiuirilor noastre.”
„Dar, Doamne, Tu ești Tatăl nostru; noi suntem lutul, și Tu, olarul care ne-ai întocmit: suntem cu toții lucrarea mâinilor Tale. Nu Te mânia prea mult, Doamne, și nu-Ți aduce aminte în veci de nelegiuire! Privește, dar, spre noi, căci toți suntem poporul Tău. Cetățile Tale cele sfinte sunt pustii; Sionul este pustiu, Ierusalimul, o pustietate! Casa noastră cea sfântă și slăvită, în care părinții noștri cântau laudele Tale, a ajuns pradă flăcărilor, și tot ce aveam mai scump a fost pustiit. După toate acestea, Te vei opri Tu, Doamne? Vei tăcea Tu oare și ne vei întrista nespus de mult?”
Vineri 5 Decembrie
Alte gânduri
Mii de oameni ar accepta adevărul dacă ar putea face acest lucru fără să renunțe la eul lor, dar cei care fac parte din această categorie nu vor zidi niciodată cauza lui Dumnezeu. Ei nu vor înainta niciodată plini de curaj împotriva dușmanului — lumea, iubirea de sine și dorințele firii pământești —, având încredere în Conducătorul lor divin că le va da biruința. Biserica are nevoie de oameni credincioși, ca Iosua și Caleb, care să fie gata să primească viața veșnică satisfăcând condiția simplă pusă de Dumnezeu — aceea a ascultării. Comunitățile noastre suferă din lipsă de lucrători. Câmpul nostru de lucru este lumea. Este nevoie de misionari în orașe și în sate care sunt mult mai puternic înrobite de idolatrie decât sunt păgânii din Orient, care nu au văzut niciodată lumina adevărului. Adevăratul spirit misionar a părăsit bisericile care fac mărturisiri de credință atât de înalte; inimile membrilor lor nu mai ard de dragoste pentru suflete și de dorința de a le conduce în staulul lui Hristos. Avem nevoie de lucrători serioși. Nu este nimeni care să răspundă strigătului care se aude din toate părțile: „Treci... și ajută-ne!”? 4M 155.4