Câteva principii ale profeției
Studiul 1, Trimestrul 2, 29 Martie- 4 Aprilie, 2025
Împărtășește această lecțiune
Sabat după amiază, 29 Martie
Text de memorat:
Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul. Ieremia 9:24
Proorociile pe care Marele EU SUNT le-a dat în Cuvântul Său unind o verigă cu alta în lanțul evenimentelor, de la veșnicia trecută la veșnicia viitorului, ne spun unde ne găsim astăzi în desfășurarea veacurilor și ce se poate aștepta în timpul care vine. Tot ce proorocia a prevestit că se va împlini, până în vremea de astăzi, a fost înregistrat pe paginile istoriei și putem fi siguri că tot ce trebuie să vină se va împlini la vreme. PR 536.3
Astăzi semnele vremurilor declară că ne găsim în pragul unor evenimente mari și solemne. Totul în lumea noastră este în mișcare. Înaintea ochilor noștri se împlinește proorocia Mântuitorului cu privire la evenimentele ce vor precede venirea Sa: “Veți auzi de războaie și vești de războaie.... Un neam se va scula împotriva altui neam și o împărăție împotriva altei împărății, și pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete și ciumi”. (Matei 24, 6.7.) PR 536.4
Timpul prezent este de un interes copleșitor pentru toți cei vii. Conducătorii și oamenii de stat, bărbați care ocupă poziții de încredere și autoritate, bărbați și femei care gândesc din toate clasele au atenția îndreptată asupra evenimentelor care au loc în jurul nostru. Ei sunt atenți la relațiile care există între popoare. Ei observă intensitatea care pune stăpânire pe orice element al naturii și recunosc că ceva mare și hotărâtor este gata să se producă — că lumea este pe pragul unei crize uluitoare. PR 537.1
Biblia și numai Biblia ne dă o vedere corectă a acestor lucruri. Aici sunt descoperite scenele marelui final în istoria lumii noastre, evenimente care își aruncă deja umbrele înainte, sunetul apropierii lor făcând pământul
Duminică, 30 Martie
Cine citește, să înțeleagă!
Ce sugerează Matei 24:15; Apocalipsa 1:3; Matei 11:29 și Ieremia 9:23,24 despre intenția lui Dumnezeu de a Se face înțeles?
De aceea, când veţi vedea (urmaşii Săi care aveau să trăiască în timpul când această putere a acestui corn lucra împotriva lui Dumnezeu, a adevărului Său şi a poporului Său) urâciunea pustiirii despre care a vorbit proorocul Daniel, aşezată în locul sfânt – cine citeşte să înţeleagă… Aceste cuvinte ale lui Isus însuşi, aşează lucrarea acestei puteri în timpul viitor.
Deoarece Sabatul (necurmata) a fost îndepărtat și „urâciunea” a fost pusă în locul lui, atunci ceea ce a luat locul Sabatului Sfânt și adevărului cu privire la Sanctuar, este numit „urâciune”. În consecință, păzirea duminicii și o preoție contrafăcută sunt singurele lucruri cărora se aplică cuvântul „urâciune”, deoarece ziua a șaptea a fost înlocuită cu prima zi a săptămânii, duminica – „urâciunea pustiirii”. Adică, Sabatul a fost pierdut din vedere sau „călcat în picioare”, până în 1844, împreună cu adevărul sanctuarului. Din moment ce adevărul cu privire la serviciul sanctuarului a fost „călcat în picioare” (adevărul despre preoția lui Hristos în sanctuarul ceresc), preoția păgână sau papală, așa cum este numită acum, a fost înființată, luând astfel de la biserică adevărata lucrarea de mijlocire a lui Hristos. Adevărul sanctuarului, împreună cu Sabatul, a fost adus la lumină în 1844, timp la care judecata (îndepărtarea păcatului) a început în sanctuarul ceresc.
Profetul spunea: “Ferice de cine citește!” Sunt unii care nu vor citi; binecuvântarea nu este pentru ei. “Și de cine ascultă”. Sunt alții, de asemenea, care nu vor să asculte nimic cu privire la profeți; binecuvântarea nu este nici pentru această categorie. “Și păzesc lucrurile scrise în ea”; mulți refuză să ia seama la avertizările și îndemnurile cuprinse în Apocalipsa; dar nici unul din aceștia nu poate cere binecuvântarea făgăduită. Toți aceia care iau în râs subiectele proorociei și-și bat joc de simbolurile date aici cu solemnitate, toți aceia care refuză să-și schimbe viața și să se pregătească pentru venirea Fiului omului vor rămâne nebinecuvântați. TV 341.2
Ținând seama de mărturia inspirației, cum îndrăznesc oamenii să învețe că Apocalipsa este o taină dincolo de puterea de pătrundere a înțelepciunii omenești? Ea este o taină descoperită, o carte deschisă. Studiul Apocalipsei îndreaptă mintea către profețiile lui Daniel și amândouă prezintă cele mai importante directive date de Dumnezeu oamenilor, cu privire la evenimentele care vor avea loc la încheierea istoriei acestei lumi. TV 341.3
(Ieremia 9, 23.24.) Cu greu mintea omenească poate să înțeleagă lățimea, lungimea și adâncimea realizărilor spirituale ale aceluia care dobândește această cunoaștere. FA 531.1
Nimeni nu ar trebui să dea greș în a atinge, în sfera lui, desăvârșirea caracterului creștin. Prin jertfa lui Hristos, s-a făcut posibil pentru credincios să primească toate lucrurile care aparțin vieții și evlaviei. Dumnezeu ne cheamă să atingem măsura desăvârșirii și așează înaintea noastră exemplul caracterului lui Hristos. În natura Sa umană, desăvârșită printr-o viață de continuă împotrivire față de rău, Mântuitorul a arătat că, prin conlucrarea cu Divinitatea, ființele omenești pot chiar în această viață să ajungă desăvârșirea caracterului. Aceasta este asigurarea lui Dumnezeu dată nouă, ca noi să putem dobândi biruința deplină. FA 531.2
Luni, 31 Martie
Dumnezeu vrea să fie înțeles
Cum este înțelegerea lui Dumnezeu în comparație cu înțelegerea noastră? Psalmii 139:1-6; Psalmii 147:5; Romani 11:33; 1 Ioan 3:20;
Psalmul 139:1-6 - „Există o lucrare individuală pe care fiecare trebuie să o facă. Relațiile dintre Dumnezeu și fiecare suflet sunt la fel de distincte și pline ca și cum nu ar mai exista niciun alt suflet pe pământ care să împărtășească grija veghetoare a Tatălui nostru ceresc, niciun alt suflet pentru care El L-a dat pe Fiul Său iubit. „Tu înțelegi gândul meu de departe”, spune psalmistul. „Tu îmi cercetezi calea și culcușul meu și cunoști toate căile mele. Căci nu este un cuvânt în limba mea, dar, iată, Doamne, Tu îl știi în întregime”. „Tu povestești rătăcirile mele. Pune lacrimile mele în sticla ta; nu sunt ele în cartea ta?” Avem aici o reprezentare a măreției nepătrunse a lui Dumnezeu, în timp ce nu putem decât să fim impresionați de cunoașterea sa profundă a tuturor căilor noastre și de marea grijă exprimată pentru lucrurile din creația sa.” ST 21 august 1884, par. 12
Psalmi 147:5 – Descoperirea pe care a dat-o Dumnezeu în Cuvântul Său despre Sine Însuși este pentru studiul nostru. Aceasta poate fi cercetată pentru înțelegerea noastră. Dincolo de ea însă, nu avem voie să pătrundem. Cel mai strălucit intelect se poate strădui până la surmenare, făcând supoziții privitoare la natura lui Dumnezeu, dar efortul va fi neroditor. Această problemă nu ni s-a dat spre rezolvare. Nici o minte omenească nu-L poate cuprinde pe Dumnezeu. Nimeni nu trebuie să-și îngăduie speculații cu privire la natura Sa. Aici, tăcerea vorbește. Cel Atotștiutor este mai presus de orice discuție. DV 429.3
Romani 11:33 – Cu toate acestea, mințile mărginite ale oamenilor nu sunt în stare să înțeleagă deplin planurile și scopurile Celui infinit. Niciodată nu-L vom putea descoperi pe Dumnezeu doar prin cercetare. Nu trebuie să încercăm să ridicăm, cu o mână îndrăzneață, cortina în spatele căreia El Își ascunde maiestatea. Apostolul exclamă: “Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui!” (Romani 11, 33.) Putem înțelege atât de mult procedeele Sale cu noi și motivele care-L determină, încât putem vedea iubirea și mila Sa nemărginită, unite cu puterea Sa infinită. Tatăl nostru din ceruri rânduiește totul cu înțelepciune și în dreptate, iar noi nu putem fi nemulțumiți și neîncrezători, ci trebuie să ne plecăm în supunere plină de respect. El ne va descoperi din planurile Sale atât cât este bine pentru noi să cunoaștem, iar mai departe să ne încredem în mâna care este atotputernică și în inima care este plină de iubire. TV 527.1
1 Ioan 3:20 - Viața multora este marcată de egoism. „Dar cine are bogățiile lumii acesteia și vede pe fratele său în nevoie și își închide inima față de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu? Copilașilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta și cu adevărul. Prin aceasta vom cunoaște că suntem din adevăr și ne vom liniști inimile înaintea Lui, în orice ne osândește inima noastră, căci Dumnezeu este mai mare decât inima noastră, și cunoaște toate lucrurile. Prea iubiților, dacă nu ne osândește inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu. Și orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui și facem ce este plăcut înaintea Lui.” 2M 161.1
Marți, 1 Aprilie
„Daniele, ține ascunse aceste cuvinte!”
Ce voia să îi spună Domnul lui Daniel în Daniel 12:4? (Compară cu Apocalipsa 22:10.)
Lui Daniel i s-a spus să închidă și să pecetluiască cartea până la vremea sfârșitului. Cartea nu era pentru înțelegerea oamenilor de dinainte de timpul sfârșitului. Deci, atunci când cartea este desigilată și înțeleasă putem ști că a venit timpul sfârșitului.
În afară de acest semn, este semnul oamenilor care aleargă încoace și încolo și al creșterii cunoștinței. Toată lumea știe că de-a lungul anilor istoriei, înainte de timpul nostru, calul era mijlocul de transport și comunicare cel mai rapid și această metodă a continuat de-a lungul secolelor. Totuși îngerul l-a informat pe Daniel că în timpul sfârșitului va avea loc o schimbare decisivă, că atunci oamenii vor alerga încoace și încolo. Și, cu privire la timpul sfârșitului potrivit profeției lui Naum, Inspirația declară: „Duruiesc carele pe uliţe, se năpustesc unele peste altele în pieţe; parcă sunt nişte făclii la vedere, şi aleargă ca fulgerele [versetul este la viitor în KJV, n.tr.]”.
Acum că cunoștința a crescut în ultimul secol și că motoarele pe abur, ulei și electrice au revoluționat lumea și au făcut posibil ca oamenii să alerge încoace și încolo cu viteză necunoscută înainte, subiectul arată clar că trăim în timpul sfârșitului. Nu poate exista îndoială cu privire la acest lucru. Acesta este un adevăr pozitiv, adevăr pe care nu-l puteți contrazice și totuși să credeți Biblia și istoria.
Cartea care a fost pecetluită nu a fost cartea Apocalipsei, ci partea aceea din profeția lui Daniel care are legătură cu zilele sfârșitului. Scriptura spune: „Tu, însă, Daniele, ține ascunse aceste cuvinte și pecetluiește cartea până la vremea sfârșitului... Atunci mulți o vor citi, și cunoștința va crește" (Daniel 12,4). Când cartea a fost deschisă, a fost făcută proclamația: „Nu va mai fi nicio zăbavă" (Apocalipsa 10,6). Acum, cartea lui Daniel este desigilată, iar descoperirea făcută de Hristos lui Ioan trebuie să ajungă la toți locuitorii pământului. Prin creșterea cunoștinței, trebuie să fie pregătit un popor care să reziste în zilele din urmă. SA2 59.2
Miercuri, 2 Aprilie
Studierea Cuvântului
Ce ne învață Matei 5:18; 2 Timotei 3:15-17 și Luca 24:27 despre cum să abordăm profeția biblică?
Și Însuși Domnul Hristos spune: “Să nu credeți că am venit să stric Legea.... Căci adevărat vă spun”, făcând ca declarația Sa să iasă și mai mult în evidență, “câtă vreme nu va trece cerul și pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, până nu se va împlini tot”. (Matei 5, 17-18.) Aici, El ne învață nu numai care fuseseră cerințele Legii lui Dumnezeu și care erau aceste cerințe atunci, ci și că aceste cerințe vor dura cât vor fi cerul și pământul. Legea lui Dumnezeu este tot atât de neschimbătoare, ca și tronul Său. Ea își va păstra cerințele față de omenire în toate veacurile. PP 365.1
2 Tim. 3:16, 17 - „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.”
2 Pet. 1:20, 21 – „Fiindcă mai întâi de toate, să știți că nicio prorocie din Scriptură nu se tâlcuiește singură. Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfânt.”
Declarând afirmativ, toată Scriptura, nu doar o parte din ea, este inspirată. Afirmând negativ, nimic din ea nu este de interpretare privată, din motivul că nu a venit de la oameni, ci de la Dumnezeu; așa cum Duhul lui Dumnezeu le-a dictat oamenilor Scripturile, tot așa Duhul lui Dumnezeu trebuie să interpreteze Scripturile oamenilor, așadar niciun om în particular (fără Inspirație) nu este capabil să interpreteze profețiile sigilate sau să interpreteze vreo parte din ele sau chiar să fie capabil de a înțelege importanța lor după ce sunt interpretate, cu excepția dacă este prin darul Duhului Adevărului. Prin urmare, „niciunul dintre cei răi nu va înțelege dar cei pricepuți vor înțelege.” Dan. 12:10.
După învierea Sa, Isus S-a arătat ucenicilor Săi pe calea către Emaus și, începând “de la Moise și de la toți proorocii, le-a tâlcuit în toate Scripturile, ce era cu privire la El”. (Luca 24, 27). Inimile ucenicilor s-au trezit, credința s-a aprins. Ei erau “născuți din nou la o nădejde vie”, chiar înainte ca Isus să li Se descopere. Planul Lui era să le lumineze înțelegerea și să le prindă credința de “Cuvântul temeinic al profeției”. El dorea ca adevărul să prindă o rădăcină puternică în mintea lor, nu numai pentru că era susținut de mărturia Sa personală, ci datorită dovezilor neîndoielnice prezentate de simbolurile și umbrele legii tipice și de către profețiile Vechiului Testament. Trebuie ca urmașii lui Hristos să aibă o credință inteligentă nu numai pentru ei, ci și pentru a putea duce lumii cunoștința despre Hristos. Și, ca prim pas în răspândirea acestei cunoștințe, Isus i-a îndreptat pe ucenici către “Moise și toți proorocii”. Aceasta era mărturia dată de Mântuitorul înviat cu privire la valoarea și importanța Scripturilor Vechiului Testament. TV 349.1
Joi, 3 Aprilie
În sens propriu sau în sens figurat?
Analizează următoarele pasaje, lăsând Biblia să fie propriul ei interpret (să își definească singură termenii). Ce simbol este comun și ce spune Biblia că reprezintă? Daniel 7:7; 8:3; 7:24;
Daniel 7:7, Daniel 8:3, Daniel 7:24 Din moment ce aceste zece coarne vin la existență ca un grup, prin urmare, ele reprezintă guvernanți conducători contemporani. Pe când coarnele reprezintă puterile care există una după cealaltă, Inspirația nu poate da greș, astfel spus, prin a arăta diferite coarne care se ridică și altele care cad. De exemplu, trei din coarnele celei de-a patra fiare din Daniel au fost „smulse din rădăcină” și în locul lor s-a ridicat un important cap-corn. În același fel, când cornul cel mare a țapului s-a frânt, patru s-au ridicat pentru a-i lua locul, și cel de-al cincilea, cornul nespus de mare a urmat de acolo în continuare. (Dan 7 și 8). Apoi, la fel, chiar însăși fiarele, care, în perioadele respective, reprezintă lumea, au ieșit din mare, una după alta. Astfel, simbolistica Divină prezintă puterile tocmai când timpul și evenimentele îi face să apară sau să dispară, după caz.
Apocalipsa 1:16, Efeseni 6:17, Evrei 4:12 - Nu este Cuvântul lui Dumnezeu viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii?
Dumnezeu S-a îngrijit de o abundență de mijloace pentru o luptă biruitoare împotriva răului care este în lume. Biblia este arsenalul unde ne putem echipa pentru luptă. Coapsele noastre trebuie încinse cu adevărul. Platoșa noastră trebuie să fie neprihănirea. Scutul credinței trebuie să-l avem în mână, iar coiful mântuirii pe fruntea noastră; și cu sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu, noi trebuie să ne croim drum printre piedicile și încurcăturile păcatului. FA 502.2
Apocalipsa 12:1; Apocalipsa 21:2; Efeseni 5:31, 32; Ieremia 6:2 – În Apocalipsa capitolul 17, Babilonul este reprezentat printr-o femeie — o metaforă care este folosită în Biblie ca simbol al bisericii, o femeie virtuoasă reprezentând o biserică curată, iar o femeie stricată reprezentând o biserică decăzută. TV 381.1
Vineri, 4 Aprilie
Studiu Suplimentar - Rezumatul studiului din această săptămână
Studiul începe prin a arăta lipsa de interes pentru profețiile Bibliei, mai ales că multe dintre ele sunt scrise în chipuri și simboluri. Acest lucru, însă, nu trebuie să ne descurajeze, deoarece: Tot ce proorocia a prevestit că se va împlini, până în vremea de astăzi, a fost înregistrat pe paginile istoriei și putem fi siguri că tot ce trebuie să vină se va împlini la vreme. PR 536.3
Studiul de duminică se ocupă cu înțelegerea Cuvântului atunci când este citit sau studiat. Daniel a fost cândva o carte sigilată, dar acum este desigilată și trebuie studiată și înțeleasă. Se pronunță o binecuvântare asupra tuturor celor care citesc și înțeleg profețiile din cartea Apocalipsa.
Studiul de luni vorbește despre înțelegerea Cuvântului lui Dumnezeu. Cu toate acestea, mințile mărginite ale oamenilor nu sunt în stare să înțeleagă deplin planurile și scopurile Celui infinit. Niciodată nu-L vom putea descoperi pe Dumnezeu doar prin cercetare. TV 527.1
Studiul de marți se referă la cartea lui Daniel, care a fost odată sigilată, dar acum este deschisă. “Cartea care a fost pecetluită nu a fost cartea Apocalipsei, ci partea aceea din profeția lui Daniel care are legătură cu zilele sfârșitului. Scriptura spune: „Tu, însă, Daniele, ține ascunse aceste cuvinte și pecetluiește cartea până la vremea sfârșitului... Atunci mulți o vor citi, și cunoștința va crește" (Daniel 12,4). Când cartea a fost deschisă, a fost făcută proclamația: „Nu va mai fi nicio zăbavă" (Apocalipsa 10,6). Acum, cartea lui Daniel este desigilată. SA2 59.2
Studiul de miercuri se ocupă de studierea Cuvântului. Au fost prezentate mai multe versete pentru a arăta că Cuvântul lui Dumnezeu a venit la noi prin inspirația Duhului Sfânt și că poate fi înțeles corect doar prin același Duh care i-a inspirat pe oameni să îl scrie.
Lecția de joi vorbește despre faptul că Biblia este propriul ei interpret. Limbajul Bibliei trebuie să fie explicat după înțelesul lui evident, afară de faptul că se folosește un simbol sau o figură de stil. Hristos a dat făgăduința: “Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască învățătura”. (Ioan 7, 17.) Dacă oamenii ar lua Biblia așa cum stă scris, dacă n-ar fi fost învățători neadevărați, care să-i rătăcească și să le încurce mințile, s-ar fi îndeplinit o lucrare care ar fi produs bucurie îngerilor și ar fi adus la staulul lui Hristos mii și mii de oameni care acum pribegesc în rătăcire. TV 598.3