Tatăl, Fiul și Duhul
Studiul 11, Trimestrul 4, 7 – 13 Decembrie
Împărtășește această secțiune
Sabat după amiază, 7 Decembrie
Text de memorat:
Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, văva învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu. Ioan 14:26
Descriindu-le lucrarea Duhului Sfânt, Hristos a căutat să le insufle ucenicilor aceeași bucurie și aceeași nădejde care se aflau în inima Sa. El Se bucura pentru că putea să dea bisericii Sale un ajutor atât de îmbelșugat. Duhul Sfânt era cel mai de seamă dar pe care-l putea cere de la Tatăl pentru înălțarea poporului Său. Duhul trebuia să fie dat ca o putere înnoitoare, căci, fără aceasta, jertfa lui Hristos n-ar fi folosit la nimic. În decursul veacurilor, puterea răului se întărise, iar supunerea oamenilor față de această putere satanică era uluitoare. Păcatul nu putea să fie oprit și înfrânt decât prin mijlocirea celei de a treia Persoane a Dumnezeirii, care urma să vină nu cu puterea schimbată, ci cu plinătatea puterii dumnezeiești. Doar Duhul face să aibă efect cele săvârșite de Mântuitorul lumii. Prin Duhul ajunge inima curată. Prin Duhul ajunge credinciosul părtaș de natură dumnezeiască. Hristos a dat Duhul Său cu putere divină, pentru a birui toate înclinațiile spre rău, moștenite și cultivate, și pentru a întipări caracterul Său în biserică. HLL 671.2
Duminică. 8 Decembrie
Tatăl ceresc
Care au fost o parte dintre rolurile Tatălui, conform pasajelor următoare? Ioan 3:16,17; 6:57
Ioan 3:16, 17; Ioan 6:57 Lumea întreagă primește zilnic binecuvântarea din partea lui Dumnezeu. Fiecare picătură de ploaie, fiecare rază de lumină revărsată asupra omenirii nerecunoscătoare, fiecare frunză și fiecare floare și fruct, totul mărturisește despre îndelunga răbdare a lui Dumnezeu și despre marea Sa iubire. PDH 301.3
Isus Se predase pe deplin voinței lui Dumnezeu, încât în viața Lui nu apărea decât Tatăl. HLL 389.4
Ioan 5:22, 30 – Lumea este încredințată lui Hristos și prin El se transmit neamului omenesc decăzut toate binecuvântările lui Dumnezeu. El a fost Răscumpărător atât înainte, cât și după întruparea Sa. Îndată ce s-a ivit păcatul, a existat și un Mântuitor. HLL 210.2
Ioan 6:32; Ioan 14:10, 24 – „Isus a folosit pâinea ca o figură pentru a ilustra puterea vitalizantă a Duhului Său. Pâinea susține viața fizică, în timp ce Duhul satisface inima și întărește puterile morale. El a spus: „Eu sunt pâinea vieții; cine vine la mine nu va flămânzi niciodată; și cine crede în mine nu va înseta niciodată.” (2SP 276.2)
Prin Isus, există o simpatie divină între Dumnezeu și ființele umane care, prin ascultare, sunt acceptate în Cel Iubit. Astfel, umanitatea se conformează voinței divinității, împlinind cuvintele: „Dacă Mă iubiți, păziți poruncile Mele.” (RH 3 mai 1898, par. 16)
Ioan 6:45 – „Numai prin Hristos ar putea ei să primească cunoașterea Tatălui. Umanitatea nu putea suporta viziunea gloriei Sale. Cei care au învățat despre Dumnezeu au ascultat de vocea Fiului Său și în Isus din Nazaret l-ar recunoaște pe Acela care, prin natură și revelație, a declarat Tatăl.” (hll 387.5)
Ioan 15:16, Ioan 16:23 – „Când oamenii răspund la chemarea lui Hristos și îl văd pe Isus ca suferința regală de pe crucea de la Calvar, ei intră în unitate cu Hristos, devenind aleșii lui Dumnezeu, nu prin faptele lor, ci prin harul lui Hristos; căci toate faptele lor bune sunt realizate prin puterea Duhului lui Dumnezeu. Totul este de la Dumnezeu și nu de la ei înșiși. Domnul ne-a ales prin Duhul Său.” (ST 2 mai 1892, par. 6)
Luni, 9 Decembrie
Isus și Tatăl
Citește Geneza 3:7-9. Cum vezi ruptura produsă de păcat și faptul că Dumnezeu i-a căutat pe oameni, nu invers?
Nu a fost voia lui Dumnezeu ca perechea fără păcat să cunoască ceva în ceea ce privește păcatul. El le-a dat cu îmbelșugare binele și a reținut de la ei răul. Dar, împotriva poruncii Sale, ei au mâncat din pomul oprit și acum ei vor continua să mănânce din el — vor cunoaște răul — în toate zilele vieții lor. Din acel moment, neamul omenesc avea să fie chinuit, hăituit de ispitele lui Satana. În loc de munca dătătoare de fericire, ce le fusese dată până atunci, îngrijorarea și truda aveau să fie partea lor. Ei aveau să sufere dezamăgire, durere, suferință și, în cele din urmă, moartea. PP 59.3
Nimeni altul, ci numai Hristos putea să răscumpere neamul omenesc din blestemul Legii și să-l aducă iarăși în armonie cu cerul. Hristos avea să ia asupra Sa vinovăția și rușinea păcatului — păcat ce este atât de dezgustător pentru un Dumnezeu sfânt, încât avea să-L despartă pe Tatăl de Fiul Său. Hristos avea să coboare până în adâncurile mizeriei, pentru a salva neamul omenesc din ruina lui. PP 63.2
Dumnezeu avea să fie manifestat în Hristos, “împăcând lumea cu Sine”. (2 Corinteni 5, 19.) Datorită păcatului, omul a ajuns atât de decăzut, încât era imposibil ca prin el însuși să vină în armonie cu Cel a cărui natură este bunătate și curăție. Dar Hristos, după ce l-a răscumpărat pe om de sub condamnarea Legii, poate să dea putere divină, care să se unească cu eforturile omenești. Astfel, prin pocăință față de Dumnezeu și credință în Hristos, copiii lui Adam, căzuți în păcat, pot iarăși deveni “copii ai lui Dumnezeu”. (1 Ioan 3, 2.) PP 64.1
Ce speranță minunată găsești în următoarele texte? Ioan 1:1,2; 5:16–18; 6:69; 10:10,30; 20:28.
“De atâta vreme sunt cu voi, și nu M-ai cunoscut, Filipe?” Este cu putință să nu vezi pe Tatăl în lucrările pe care le face prin Mine? Nu crezi că am venit să mărturisesc despre Tatăl? “Cum zici tu dar: ‘Arată-ne pe Tatăl’? Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl”. Domnul Hristos n-a încetat să fie Dumnezeu când a devenit om. Cu toate că Se umilise luând chip de om, Își păstrase natura divină. Numai Hristos putea să-L reprezinte pe Tatăl între oameni, iar ucenicii avuseseră privilegiul să privească această reprezentare timp de peste trei ani. HLL 663.5
“Credeți-Mă că Eu sunt în Tatăl și Tatăl este în Mine; credeți cel puțin pentru lucrările acestea.” Credința lor se putea sprijini pe dovada dată de lucrările lui Hristos, lucrări pe care nici un om nu le-ar fi putut face vreodată de la sine. Lucrările lui Hristos mărturisesc despre dumnezeirea Lui. Prin El S-a descoperit Tatăl. HLL 664.1
Marți, 10 Decembrie
A-L cunoaște pe Fiul = a-L cunoaște pe Tatăl
Ce ne învață textele următoare despre relația dintre Isus și Tatăl? Ioan 7:16; 8:38; 14:10,23; 15:1,9,10; 16:27,28; 17:3.
„Ca Iehova, Suveranul suprem, Dumnezeu nu putea comunica personal cu oamenii păcătoși, dar a iubit atât de mult lumea încât L-a trimis pe Isus în lumea noastră ca o revelație a Sa. „Eu și Tatăl Meu suntem una”, a declarat Hristos. [Ioan 10:30.] „Nimeni nu cunoaște pe Tatăl, decât Fiul, și cel căruia Fiul va descoperi.” [Matei 11:27.] (18LtMs, Ms 124, 1903, par. 2)
„Și Hristos este de asemenea dezvăluitorul inimilor oamenilor. El este expunerul păcatului. Prin El, caracterul tuturor vor fi testați. Lui I s-a încredințat tot judecata, „pentru că El este Fiul omului.” [Ioan 5:27.] (18LtMs, Ms 124, 1903, par. 3)
„Luând umanitatea asupra Sa, Hristos a venit să fie una cu umanitatea și, în același timp, să-I reveleze Tatăl nostru ceresc ființelor umane păcătoase. El a fost, în toate lucrurile, făcut asemănător fraților Săi. A devenit carne, ca și noi. I-a fost foame, i-a fost sete și a fost obosit. A fost susținut de hrană și înviorat de somn. A împărtășit soarta oamenilor și, totuși, a fost Fiul lui Dumnezeu fără vină. A fost un străin și un călător pe pământ—în lume, dar nu din lume; ispitit și încercat așa cum sunt ispitiți și încercați astăzi bărbații și femeile, dar trăind o viață liberă de orice pată sau vină a păcatului. „Nu avem un mare preot care să nu poată fi atins de slăbiciunile noastre; ci unul care, în toate lucrurile, a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat.” [Evrei 4:15.] În forța Lui, bărbații și femeile pot trăi viața de puritate și noblețe pe care a trăit-o El. (18LtMs, Ms 124, 1903, par. 4)
„Hristos a venit să-i învețe pe oameni ceea ce Dumnezeu dorește să știe. Cu puțin înainte de judecata și răstignirea Sa, le-a spus ucenicilor Săi: „Până acum n-ați cerut nimic în numele Meu; cereți și veți primi, pentru ca bucuria voastră să fie desăvârșită. Aceste lucruri le-am spus în pilde, dar va veni vremea când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci vă voi arăta clar despre Tată.” [Ioan 16:24, 25.] (18LtMs, Ms 124, 1903, par. 5)
„„În ziua aceea veți cere în numele Meu; și nu vă spun că Eu voi ruga Tatăl pentru voi; căci Tatăl Însuși vă iubește, pentru că M-ați iubit și ați crezut că am ieșit de la Dumnezeu. Eu am ieșit de la Tată și am venit în lume; din nou, părăsesc lumea și mă duc la Tată.” (18LtMs, Ms 124, 1903, par. 6)
„Ucenicii Lui i-au spus: „Iată, acum vorbești deschis și nu mai vorbești în pilde. Acum suntem siguri că știi toate lucrurile și nu ai nevoie ca cineva să te întrebe; prin aceasta credem că ai ieșit de la Dumnezeu.” (18LtMs, Ms 124, 1903, par. 7)
Miercuri, 11 Decembrie
Duhul Sfânt
Citește Ioan 1:10-13. Ce afli despre importanța Duhului Sfânt pentru convertire?
„„El a venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor care L-au primit, le-a dat dreptul să devină fii ai lui Dumnezeu, adică celor care cred în numele Său... Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit între noi,... plin de har și de adevăr.... Și din plinătatea Lui am primit toți, și har peste har” (Ioan 1:11-16). (1SA 310.1)
„Cei care sunt adoptați în familia lui Dumnezeu sunt transformați prin Duhul Său. Auto-indulgența și dragostea supremă pentru sine sunt schimbate cu auto-negarea și dragostea supremă pentru Dumnezeu. Niciun om nu moștenește sfințenia ca pe un drept de naștere, nici nu poate, prin niciună metode pe care le-ar putea concepe, să devină loial lui Dumnezeu. „Fără Mine,” spune Hristos, „nu puteți face nimic” (Ioan 15:5). Dreptatea umană este ca „hainele murdare.” Dar cu Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile. În puterea Răscumpărătorului, omul slab și păcătos poate deveni mai mult decât învingător asupra răului care îl înconjoară.” (1SA 310.2)
Ce ne spun următoarele pasaje despre activitățile Duhului Sfânt? Ioan 3:5-8; 6:63; 14:26; 15:26; 16:7-11
Duhul fusese și mai înainte în lume; El lucrase asupra inimii oamenilor chiar de la începuturile lucrării de mântuire. Dar, câtă vreme Hristos fusese pe pământ, ucenicii nu doriseră alt ajutor. Numai când aveau să fie lipsiți de prezența Lui aveau să simtă nevoia după Duhul, și atunci El urma să vină. HLL 669.1
Duhul Sfânt este reprezentantul lui Hristos, dar fără trup omenesc și deci independent de acesta. Împiedicat de corpul omenesc, Hristos nu putea să fie prezent peste tot, în același timp. De aceea, era spre binele lor ca El să meargă la Tatăl și să trimită Duhul Sfânt ca înlocuitor pe pământ. Nimeni nu mai putea spune că avea un avantaj din cauză că se găsea într-un anumit loc sau pentru că avea legătură personală cu Hristos. Prin Duhul, Mântuitorul putea fi în legătură cu toți. În felul acesta, era mai aproape de ei decât dacă nu S-ar fi înălțat. HLL 669.2
Mângâietorul este numit “Duhul adevărului”. Lucrarea Lui este să definească și să susțină adevărul. La început, El locuiește în inimă ca Duh al adevărului și, după aceea, ajunge Mângâietor. Adevărul aduce mângâiere și pace, în timp ce minciuna nu poate să dea adevărata pace și mângâiere. Satana ajunge să stăpânească prin teorii și prin tradiții mincinoase mintea oamenilor. Îndrumându-i către idealuri neadevărate, el le denaturează caracterul. Duhul Sfânt vorbește minții prin Scripturi și le întipărește adevărul în inimă. În felul acesta, demască rătăcirea și o alungă din suflet. Tocmai prin Duhul adevărului, care lucrează prin Cuvântul lui Dumnezeu, Hristos Își supune poporul Său ales. HLL 671.1
Joi, 12 Decembrie
Rugăciunea lui Isus
Citește Ioan 17. Ce cuvinte sau expresii din acest capitol exprimă dorința Domnului Isus după o relație strânsă de iubire între El, Tatăl și ucenici?
Prin cuvintele puternice și pline de nădejde, Hristos și-a încheiat învățăturile. După aceea, și-a revărsat povara sufletului în rugăciune pentru ucenici. Înălțând privirile către cer, a zis: “Tată, a sosit ceasul! Proslăvește pe Fiul Tău, ca și Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine, după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viață veșnică tuturor acelora pe care I-ai dat Tu. Și viața veșnică este aceasta: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu”. HLL 680.2
Hristos Își terminase lucrarea care-I fusese încredințată. Proslăvise pe Dumnezeu pe pământ. Făcuse cunoscut Numele Tatălui Său. Adunase pe aceia care aveau să continue lucrarea Lui între oameni. Și a zis: “Eu sunt proslăvit în ei. Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, și Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzește în Numele Tău pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem Noi”. “Și Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. Mă rog ca toți să fie una.... Eu în ei, și Tu în Mine; pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, și că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine.” HLL 680.3
Astfel, în limbajul Unuia care avea putere dumnezeiască, Hristos predă biserica Sa aleasă în brațele Tatălui. Ca un Mare Preot consacrat, El mijlocește pentru poporul Său. Ca un păstor credincios, Își adună turma la umbra Celui Atotputernic, în adăpostul cel puternic și sigur. Îl așteaptă ultima bătălie cu Satana și merge să o întâmpine. HLL 680.4
Vineri, 13 Decembrie
Studiu suplimentar
Hristos dorește ca ordinea cerului, planul ceresc de guvernare, armonia divină a cerului să se găsească în biserica Sa de pe pământ. În felul acesta, El va fi proslăvit în poporul Său. Soarele neprihănirii va străluci astfel prin ei în lume cu o lumină clară. Hristos a dat bisericii Sale posibilități mari, ca să primească un tribut mare de slavă de la moștenirea Sa mântuită și răscumpărată. El a revărsat asupra poporului Său însușiri și binecuvântări, pentru ca el să reprezinte desăvârșirea Sa. Biserica, înzestrată cu neprihănirea lui Hristos, este depozitara Sa, în care să se arate pe deplin și desăvârșit bogățiile milei, ale harului și iubirii Sale. Hristos privește la poporul Său, în curăția și desăvârșirea lui, ca la răsplata umilinței Sale și ca la un adaos la slava Sa — Hristos, marele Centru, de la care se revarsă toată slava. HLL 680.1