Persecutați, dar nu uitați
Studiul 1, Trimestrul 1, 26 Decembrie 2025 – 2 Ianuarie 2026
Împărtășește această lecțiune
Sabat după-amiază 27 Decembrie
De memorat:
Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă! - Filipeni 4:4
Ferice de voi când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî și vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului! 23Bucurați-vă în ziua aceea și săltați de veselie, pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot așa făceau părinții lor cu prorocii. — Luca 6:22, 23
'Ascultați Cuvântul Domnului, voi, care vă temeți de Cuvântul Lui: „Iată ce zic frații voștri, care vă urăsc și vă izgonesc din pricina Numelui Meu: ‘Să-Și arate Domnul slava , ca să vă vedem bucuria!’ Dar ei vor rămâne de rușine! ' - Isaia 66:5
Te vor hrăni împărați și împărătesele lor te vor alăpta. Se vor închina cu fața la pământ înaintea ta și vor linge țărâna de pe picioarele tale, ca să știi că Eu sunt Domnul și că cei ce nădăjduiesc în Mine nu vor fi dați de rușine.” 24Se poate lua prada celui puternic? Și poate să scape cel prins din prinsoare? 25„Da”, zice Domnul, „prada celui puternic îi va fi luată și cel prins de asupritor va scăpa, căci Eu voi lupta împotriva vrăjmașilor tăi și voi scăpa pe fiii tăi. 26Eu voi da asupritorilor tăi să-și mănânce carnea și se vor îmbăta ca de must de însuși sângele lor. Și va ști orice făptură că Eu sunt Domnul, Mântuitorul tău, Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov.” — Isaia 49:23-26
Duminică, 28 Decembrie
Pavel, întemnițatul lui Isus Hristos
Ce îți transmite modul în care Pavel vorbește despre întemnițarea lui, în Efeseni 3:1 și Filimon 1?
“‘For this cause I, Paul, the prisoner of Jesus Christ for you Gentiles,’—He can well say that. It was the preaching to the Gentiles that made him a prisoner.” 16LtMs, Ms 179, 1901, par. 1
“Read these words to your hearers and impress them upon their minds. Read also the fourth chapter of Ephesians. Read most solemnly these chapters. The instruction they contain means so much to us. Many have become hard-spirited because they are verily strangers to the working of the Holy Spirit. There needs to be a great reformation in the lives of believers, in their words and works and spiritual understanding. We need to catch the inspiration of the angels in the heavenly courts. We need daily to breathe the atmosphere of heaven. 21LtMs, Lt 60, 1906, par. 11
“O how my heart trembles for us all. Unless the hardheartedness is melted away by the grace of Jesus Christ, we shall never know what heaven is. I am pained beyond measure when I see and feel the hardhearted methods of dealing with the Lord’s heritage. I feel so ashamed in behalf of Christ, as I see how little respect and reverence are shown toward the purchase of His blood. 21LtMs, Lt 60, 1906, par. 12
“To those who are so free to exercise their human authority, I am charged to say: Go no further until you know how to deal with the purchase of the blood of Christ. There is need of the converting power of God in every family. Were this power present, there would not be seen a lack of sympathy; instead, there would be seen a most earnest receiving of the grace of Christ to impart to others. 21LtMs, Lt 60, 1906, par. 13
“Let every root of bitterness be weeded out of the heart. Let most thorough work be done with self. Let the men who are in office keep their hearts under the control of the Holy Spirit. Let them not treat men as if they were hardly a sack of oats—men who have minds that God has been and is working. Let them be careful of their actions. They cannot with God’s approval pull down, uproot, and transplant men who understand what it means to be taught and moved by the Spirit of God. 21LtMs, Lt 60, 1906, par. 14
“So much coarseness, such a lack of Christian politeness, has come into the lives of men who stand in official positions that my heart is sick and sore, and I can but weep to see how little of the tenderness of Christ they bring into their dealing with the children of God, the purchase of the blood of His only begotten Son.” 21LtMs, Lt 60, 1906, par. 15
Luni 29 Decembrie
Pavel în lanțuri
Ce scrie în 2 Corinteni 4:7-12 despre cum reușea Pavel să îndure încercările și care pare să fi fost scopul central al vieții lui?
Destoinicia sa nu era în sine, ci în prezența și lucrarea Duhului Divin care-i umplea sufletul și aducea fiecare gând în supunere față de voința lui Hristos. Profetul declară: „Celui cu inima tare, Tu-i chezășuiești pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine”. (Isaia 26, 3.) Pacea ce își avea izvorul în cer, exprimată pe fața lui Pavel, a câștigat multe suflete la Evanghelie. FA 510.1
Pavel purta cu el atmosfera cerului. Toți aceia care erau conlucrători cu el simțeau unirea sa cu Hristos. Faptul că propria sa viață era o pildă despre adevărul pe care-l vestea dădea putere convingătoare predicării sale. În aceasta stă puterea adevărului. Influența nestudiată și naturală a unei vieți sfinte este predica cea mai convingătoare ce poate fi rostită în favoarea creștinismului. Discuțiile, chiar când se aduc argumente de necontestat, pot duce la împotrivire; dar un exemplu evlavios are o putere căreia este cu neputință să-i reziști. FA 510.2
Potrivit 2 Corinteni 6:3-7, ce resurse spirituale a avut Pavel la dispoziție pentru a putea face față acestor dificultăți?
Inima apostolului Pavel era plină de un simțământ profund și statornic al propriei responsabilități. El a lucrat într-o relație strânsă cu Acela care este izvorul dreptății, al milei și al adevărului. El se baza pe crucea lui Hristos, ca fiind singura lui garanție a succesului. În timp ce înainta cu perseverență, în ciuda ostilității lumii și a împotrivirii vrăjmașilor lui, iubirea Mântuitorului era pentru apostolul Pavel o motivație puternică și continuă, care îl susținea în lupta cu eul și în conflictele cu răul. SEv 61.1
În aceste zile de pericol, biserica are nevoie de o armată de lucrători asemenea apostolului Pavel, care s-au pregătit să fie folositori, au o experiență profundă în domeniul spiritual și sunt plini de zel și seriozitate. Este nevoie de oameni sfințiți și cu spirit de sacrificiu, oameni curajoși și loiali, în a căror inimă s-a format chipul lui Hristos, „nădejdea slavei” (Coloseni 1, 27), și care să „predice Cuvântul” (vezi 2 Timotei 4, 2), cu buzele atinse de focul sfânt. Din cauza lipsei unor astfel de lucrători, lucrarea lui Dumnezeu slăbește, greșelile fatale întinează moralitatea asemenea unei otrăvi mortale și dezamăgesc speranțele unei mari părți din neamul omenesc. SEv 61.2
Marți 30 Decembrie
Pavel în Filipi
Read Joshua 1:4–6 and Hebrews 6:17, 18. At that moment, the Promised Land was exactly that, a promise. Yet, God calls it an inheritance. What does it mean to be the heirs of God’s promises?
Sosise vremea ca Evanghelia să fie vestită și dincolo de hotarele Asiei Mici. Calea era pregătită ca Pavel și conlucrătorii lui să treacă în Europa. La Troa, pe țărmurile Mării Mediterane, „noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia sta în picioare și i-a făcut următoarea rugăminte: «Treci în Macedonia, și ajută-ne!»” FA 211.1
Chemarea era hotărâtă, neîngăduind nici o zăbavă. „După vedenia aceasta”, spune Luca, apostolul care i-a însoțit pe Pavel, Sila și pe Timotei în călătoria lor în Europa, „am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înțelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia. După ce am pornit din Troa, am mers cu corabia drept la Samotracia, și a doua zi ne-am oprit la Neapolis. De acolo ne-am dus la Filipi, care este cea dintâi cetate dintr-un ținut al Macedoniei, și o colonie romană”. FA 211.2
„În ziua Sabatului”, continuă Luca, „am ieșit afară pe poarta cetății, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am șezut jos și am vorbit femeilor, care erau adunate laolaltă. Una din ele, numită Lidia, vânzătoare de purpură din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu și asculta. Domnul i-a deschis inima.” Lidia a primit cu bucurie adevărul. Ea și casa ei s-au convertit și au fost botezați și Lidia a stăruit de apostoli să facă din casa ei un cămin al lor. FA 212.1
Apostolii n-au considerat ca fiind zadarnică lucrarea lor în Filipi. Ei întâmpinaseră multă împotrivire și prigoană; dar intervenția Providenței în favoarea lor și convertirea temnicerului și a casei lui au răsplătit din belșug batjocura și suferința pe care o înduraseră. Vestea despre nedreapta întemnițare și minunata eliberare a ajuns să fie cunoscută în toată regiunea aceea, și aceasta a făcut ca lucrarea apostolilor să fie cunoscută de un mare număr de oameni la care altfel nu s-ar fi putut ajunge. FA 218.2
Lucrarea lui Pavel la Filipia a avut ca urmare întemeierea unei biserici ai cărei membri se înmulțeau mereu. Zelul și devotamentul lui și, mai presus de toate, spiritul lui gata de a suferi pentru Hristos au exercitat o influență profundă și dăinuitoare asupra convertiților. Ei au prețuit adevărurile cele scumpe pentru care apostolii jertfiseră atât de mult și s-au predat într-o deplină consacrare lucrării Mântuitorului lor. FA 218.3
Miercuri 31 Decembrie
Pavel și Colose
Cum îl sfătuiește Pavel cu blândețe pe Filimon să procedeze în cazul lui Onisim, potrivit Filimon 15 și 16? Vezi și Coloseni 4:9.
Printre cei care își predaseră inimile lui Dumnezeu în urma lucrării lui Pavel în Roma era și Onisim, un sclav păgân care păgubise pe stăpânul său, Filimon, un credincios creștin din Colose, și fugise la Roma. În bunătatea inimii sale, Pavel a căutat să ușureze sărăcia și nenorocirea sărmanului fugar și apoi s-a străduit să facă să strălucească lumina adevărului în mintea lui întunecată. Onisim a ascultat cuvintele vieții, și-a mărturisit păcatele și a fost convertit la credința lui Hristos. FA 456.1
Onisim s-a făcut iubit de Pavel prin pioșia și sinceritatea sa și nu mai puțin prin grija iubitoare față de tot ce avea nevoie apostolul, cât și prin râvna lui în înaintarea lucrării Evangheliei. Pavel a văzut în el trăsături de caracter care aveau să facă din el un bun ajutor în lucrarea misionară, și l-a sfătuit să se întoarcă fără întârziere la Filimon, să-i ceară iertare și să facă planuri pentru viitor. Apostolul a făgăduit că va răspunde el pentru suma de bani de care fusese păgubit Filimon. Fiind aproape să-l trimită pe Tihic cu scrisori către diferitele biserici din Asia Mică, el a trimis și pe Onisim cu el. Era o cercare foarte grea pentru acest serv, ca să se dea singur în mâna stăpânului pe care-l păgubise, însă el fusese convertit pe deplin și nu s-a dat în lături de la datoria sa. FA 456.2
Pavel i-a încredințat lui Onisim o scrisoare către Filimon, în care, cu tactul și bunătatea lui obișnuită, apostolul a intervenit, pledând cauza sclavului pocăit, și și-a exprimat dorința de a se mai folosi de serviciile lui și pe viitor. Scrisoarea a început cu o salutare plină de iubire adresată lui Filimon ca prieten și împreună lucrător: FA 456.3
„Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Isus Hristos! Mulțumesc totdeauna Dumnezeului meu, ori de câte ori îmi aduc aminte de tine în rugăciunile mele, pentru că am auzit despre credința pe care o ai în Domnul Isus și dragostea față de toți sfinții. Îl rog ca această părtășie a ta la credință să se arate prin fapte, care să dea la iveală tot binele ce se face între noi în Hristos”. Apostolul i-a reamintit lui Filimon că fiecare gând bun și fiecare trăsătură de caracter pe care o avea se datora harului lui Hristos; numai aceasta îl făcea să se deosebească de cel stricat și păcătos. Același har poate face dintr-un criminal decăzut un copil al lui Dumnezeu și un folositor lucrător al Evangheliei. FA 457.1
Pavel ar fi putut insista față de Filimon asupra datoriei lui de creștin; însă el a ales mai bine limbajul rugăminții: „Așa cum sunt, bătrânul Pavel; iar acum întemnițat pentru Hristos Isus. Te rog pentru copilul meu, pe care l-am născut în lanțurile mele: pentru Onisim, care altădată ți-a fost nefolositor, dar care acum îți va fi folositor și ție și mie”. FA 457.2
Nu era lucrarea apostolului aceea de a răsturna în chip nejudecat sau dintr-o dată ordinea statornicită a societății. A fi încercat aceasta ar fi însemnat să împiedice succesul Evangheliei. Însă el a învățat anumite principii care loveau chiar la temelia sclaviei și care, dacă ar fi fost puse în practică, cu siguranță că ar fi subminat întreg sistemul. „Unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia” (2 Corinteni 3, 17), a declarat el. Odată convertit, sclavul devine un membru al trupului lui Hristos și deci avea să fie iubit și tratat ca un frate, un împreună moștenitor cu stăpânul său al binecuvântărilor lui Dumnezeu și al privilegiilor Evangheliei. Pe de altă parte, servilor le era dat sfatul să-și împlinească datoriile „nu numai când sunteți sub ochii lor, ca și cum ați vrea să plăceți oamenilor, ci ca niște robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu”. (Efeseni 6, 6.) FA 459.3
Joi 1 Ianuarie
Biserica din Filipi și cea din Colose
Cum sunt descrise biserica din Filipi și cea din Colose în Filipeni 1:1-3 și Coloseni 1:1,2 și ce transmite această descriere?
Să facem cu toții acest spirit al nostru. Apostolul se simte recunoscător că filipenii au devenit convertiți la credință și, după ce le oferă binecuvântarea sa, își exprimă interesul spunând: «Mulțumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea-aminte pe care o am despre voi. În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toți cu bucurie.» [versetele 3, 4].
Aceasta ar trebui să fie atitudinea slujitorilor față de bisericile care au venit de curând la credință; și aceasta ar trebui să fie și atitudinea bisericilor, în fapte bune și caracter asemănător lui Hristos, astfel încât slujitorii care au lucrat pentru ele să poată face cereri către Dumnezeu pentru ele cu bucurie. Apostolul vede un temei, datorită sincerității credinței lor, să aibă încredere că «Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.» Ei aveau necontenit înaintea ochilor ziua lui Hristos. Aceasta trebuie să fie și lucrarea noastră.” (13LtMs, Ms 187, 1898, par. 46)
„Prin scris și prin viu grai trebuie să încurajăm bisericile care au venit de curând la credință. Între Pavel și Timotei exista o armonie, o părtășie creștină, o legătură duioasă față de acești creștini nou convertiți. Pentru ei era o perspectivă încurajatoare faptul că aveau să continue în lucrarea bună începută pentru ei. «Este drept să gândesc astfel despre voi toți, fiindcă vă port în inima mea, întrucât, atât în lanțurile mele, cât și în apărarea și întărirea Evangheliei, voi toți sunteți părtași aceluiași har.» [versetul 7]. El îi leagă pe cei nou convertiți de afecțiunile inimii sale.” (13LtMs, Ms 187, 1898, par. 47)
În epistola „către sfinții și frații credincioși în Hristos, care sunt în Colose”, scrisă pe când era întemnițat la Roma, Pavel amintește despre bucuria sa pentru statornicia lor în credință, vești ce-i fuseseră aduse de Epafras, care, după cum scrie apostolul, „ne-a vorbit despre dragostea voastră în Duhul. De aceea și noi”, continuă el, „din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi, și să cerem să vă umpleți de cunoștința voii Lui, în orice fel de înțelepciune și pricepere duhovnicească; pentru ca astfel să vă purtați într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiți plăcuți în orice lucru: aducând roade în tot felul de fapte bune, și crescând în cunoștința lui Dumnezeu: întăriți cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare și îndelungă răbdare, cu bucurie”. FA 471.1
În felul acesta, Pavel a pus în cuvinte dorința sa față de credincioșii Coloseni. Cât de înalt este idealul pe care aceste cuvinte îl înfățișează înaintea urmașului lui Hristos! Ele arată minunatele posibilități ale vieții creștine și face clar că nu este nici o limită a binecuvântărilor pe care copiii lui Dumnezeu le pot primi. Crescând continuu în cunoașterea lui Dumnezeu, ei pot înainta din putere în putere, din înălțime în înălțime, în experiența creștină, până când, prin „tăria slavei Lui”, ei sunt învredniciți să aibă „parte de moștenirea sfinților în lumină”. FA 471.2
Vineri 2 Ianuarie
Alte gânduri
„Veți vedea că tonul acestei epistole nu este marcat de plângere, ci de mulțumire și laudă adusă lui Dumnezeu. Această epistolă este adresată: «către sfinții și frații credincioși în Hristos, care sunt în Colose: Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos. Mulțumim totdeauna lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, când ne rugăm pentru voi, fiindcă am auzit despre credința voastră în Hristos Isus și despre dragostea pe care o aveți față de toți sfinții, din pricina nădejdii care vă este păstrată în ceruri, despre care ați auzit mai înainte prin Cuvântul adevărului Evangheliei.» (Coloseni 1:2–5) 15LtMs, Ms 88, 1900, par. 2
„Aici sunt prezentate cele mai puternice motive pentru care ar trebui să fim întotdeauna plini de recunoștință, cultivând dragostea pentru Dumnezeu și exprimând mereu această dragoste în fiecare rugăciune înălțată pentru sfinți. Aceasta înseamnă că trebuie să fim necontenit conștienți de cuvintele Evangheliei, de adevărul care a venit la noi ca să ne înmoaie, să ne supună și să ne topească inimile într-o duioșie sfântă, dând dovadă prin cuvinte că avem acea credință în inimă care lucrează prin dragoste și curățește sufletul.” 15LtMs, Ms 88, 1900, par. 3
„«Care a ajuns până la voi, întocmai ca în toată lumea, și dă roade și merge crescând, ca și între voi, din ziua când ați auzit și ați cunoscut harul lui Dumnezeu în adevăr; cum ați învățat de la Epafra, prea iubitul nostru tovarăș de slujbă, care este pentru voi un slujitor credincios al lui Hristos; el ne-a și spus despre dragostea voastră în Duhul.» (versetele 6–8) 15LtMs, Ms 88, 1900, par. 4
„Acesta este rodul pe care Domnul Se așteaptă ca fiecare să-l aducă: dragostea pentru Hristos; iar aceeași dragoste pe care Hristos a arătat-o pentru sufletele pe care a venit să le mântuiască trebuie să o prețuim și să o manifestăm cu toții în viețile și în caracterele noastre. Atunci nu va mai fi nici murmurare, nici spirit de critică sau de căutare a greșelilor. Manifestarea nemulțumirii rănește orice suflet care rostește cuvinte descurajatoare. Avem atât de multe lucruri asupra cărora să ne oprim, lucruri care sunt pline de bucurie, de încurajare și de înălțare.” 15LtMs, Ms 88, 1900, par. 5
„Apostolul a fost încurajat de raportul bun, născut din dragostea în Duhul a celor care au cunoscut harul lui Dumnezeu în adevăr; credința lor era autentică. Ea lucra ca aluatul cel bun, așa cum lucrează întotdeauna adevărul Evangheliei atunci când este primit în inimă cu toată harul său prețios.” 15LtMs, Ms 88, 1900, par. 6
„Ce mărturie poate da fiecare, dacă ar deschide doar ferestrele sufletului spre cer și ar închide bine ferestrele sufletului spre pământ — ferestre prin care praful și gunoiul lumesc sunt purtate în inimă și strică experiența pe care Domnul dorește ca fiecare credincios în Hristos să o aibă! Avem privilegiul de a contempla lucrurile cerești și de a le privi cu ochiul credinței.” 15LtMs, Ms 88, 1900, par. 7