Să perseverăm în voia lui Dumnezeu!
Studiul 13, Trimestrul 1, 21–27 Martie 2026
Share this Lesson
Sabat după-amiază 21 Martie
Memory Text:
Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi. — 1Tesaloniceni 5:18
Epistola către Coloseni, Pavel prezintă binecuvântările bogate oferite copiilor lui Dumnezeu. El spune: „Nu încetăm să ne rugăm pentru voi și să dorim ca să fiți umpluți de cunoașterea voii Lui, în toată înțelepciunea și priceperea duhovnicească; pentru ca să umblați într-un chip vrednic de Domnul, spre a-I fi pe deplin plăcuți, aducând rod în orice faptă bună și crescând în cunoașterea lui Dumnezeu; întăriți cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare și îndelungă răbdare, cu bucurie” (Epistola către Coloseni 1:9–11).
„Din nou el scrie despre dorința lui ca frații din Epistola către Efeseni să ajungă să înțeleagă înălțimea privilegiului creștinului. El le deschide înainte, în cele mai cuprinzătoare cuvinte, puterea și cunoașterea minunată pe care o pot avea ca fii și fiice ale Celui Preaînalt. Lor le era dat „să fie întăriți cu putere prin Duhul Lui în omul dinăuntru”, să fie „în¬rădăcinați și întemeiați în dragoste”, să „înțeleagă împreună cu toți sfinții care este lărgimea, lungimea, adâncimea și înălțimea și să cunoască dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoștință”. Dar rugăciunea apostolului atinge apogeul privilegiului atunci când se roagă ca „să fiți umpluți de toată plinătatea lui Dumnezeu” (Epistola către Efeseni 3:16–19).
„Aici sunt descoperite înălțimile la care putem ajunge prin credința în promisiunile Tatălui nostru ceresc, atunci când împlinim cerințele Lui. Prin meritele lui Hristos avem acces la tronul Puterii Infinite. „El, care n-a cruțat nici chiar pe propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Epistola către Romani 8:32). Tatăl I-a dat Fiului Său Duhul fără măsură, iar și noi putem lua parte la plinătatea Lui…” Reflecting Christ 215
Duminică, 22 Martie
Lecții de misiune
Compară Coloseni 4:7-9 cu Efeseni 6:21! Cum este descris Tihic și care sunt motivele invocate de Pavel pentru trimiterea lui și a lui Onisim la Colose?
„Printre ajutoarele lui Pavel la Roma se aflau mulți dintre vechii săi tovarăși și colaboratori. Luca, „medicul preaiubit”, care îl însoțise în călătoria spre Ierusalim, în timpul celor doi ani de întemnițare la Cezareea și în periculoasa lui călătorie spre Roma, era încă alături de el. Timotei îi slujea, de asemenea, spre mângâiere. Tihic, un frate iubit, slujitor credincios și împreună-lucrător în Domnul, a stat cu noblețe lângă apostol. Dima și Marcu erau și ei cu el. Aristarh și Epafras erau tovarășii lui de închisoare.
„Printre cei care și-au predat inimile lui Dumnezeu prin lucrarea lui Pavel la Roma s-a aflat și Onesim, un sclav păgân care își nedreptățise stăpânul, Filimon, un credincios creștin din Colose, și fugise la Roma. În bunătatea inimii sale, Pavel a căutat să aline sărăcia și suferința acestui fugar nenorocit, iar apoi a încercat să aducă lumina adevărului în mintea lui întunecată. Onesim a ascultat cuvintele vieții, și-a mărturisit păcatele și s-a convertit la credința lui Hristos.
„Onesim s-a făcut iubit de Pavel prin evlavia și sinceritatea lui, dar și prin grija plină de afecțiune pentru confortul apostolului și prin zelul său în promovarea lucrării Evangheliei. Pavel a văzut în el trăsături de caracter care l-ar fi putut face un ajutor folositor în lucrarea misionară și l-a sfătuit să se întoarcă fără întârziere la Filimon, să-i ceară iertare și să-și facă planuri pentru viitor. Apostolul a promis că se va face el însuși răspunzător pentru suma de care Filimon fusese păgubit. Fiind pe punctul de a-l trimite pe Tihic cu scrisori către diferite biserici din Asia Mică, l-a trimis împreună cu el și pe Onesim. Pentru acest slujitor a fost o grea încercare să se predea astfel stăpânului pe care îl nedreptățise, dar el fusese cu adevărat convertit și nu s-a dat înapoi de la această datorie.
„Pavel l-a făcut pe Onesim purtătorul unei scrisori către Filimon, în care, cu tactul și bunătatea lui obișnuite, apostolul a pledat cauza sclavului pocăit și și-a exprimat dorința de a-i păstra serviciile în viitor. Scrisoarea începea cu un salut plin de afecțiune adresat lui Filimon, ca prieten și împreună-lucrător:” RH December 14, 1911
Luni 23 Martie
Legături între biserici
Citește Coloseni 4:10,11! Pe lângă trimiterea de vești prin intermediul emisarilor (Coloseni 4:7-9), prin ce alte mijloace a încurajat Pavel comunicarea? Având în vedere unele dintre problemele abordate de Pavel în această epistolă, ce mesaj e posibil să fi transmis el prin intermediul acestor salutări?
Apostolul Pavel era acum chemat să îndure experiențele pline de încercări care aveau să fie partea lui ca întemnițat în lanțuri în timpul acestei lungi și obositoare călătorii spre Italia. Un lucru a ușurat foarte mult povara soartei sale — i s-a îngăduit să fie însoțit de Luca și Aristarh. Mai târziu, în epistola sa către Coloseni, el se referea la acesta din urmă numindu-L „tovarășul meu de temniță” (Coloseni 4, 10); Aristarh a ales să se împărtășească de întemnițarea lui Pavel, pentru ca astfel să-i poată fi de ajutor în suferințele lui. FA 439.3
„Fiindcă iudeii i se împotriveau și-l batjocoreau, Pavel și-a scuturat hainele și le-a zis: «Sângele vostru să cadă asupra capului vostru; eu sunt curat. De-acum încolo, mă voi duce la Neamuri». Și, după ce a ieșit de acolo, a intrat în casa unui om temător de Dumnezeu, numit Iust, a cărui casă era vecină cu sinagoga”. FA 248.2
Sila și Timotei au venit „din Macedonia” să-l ajute pe Pavel și au lucrat împreună pentru Neamuri. Atât păgânilor, cât și iudeilor, Pavel și tovarășii lui li L-au predicat pe Hristos ca Mântuitor al neamului omenesc căzut. Dând la o parte orice argumentație încâlcită și greu de priceput, solii crucii au stăruit asupra însușirilor Creatorului lumii, conducătorul Suprem al Universului. Cu inimile lor aprinse de iubire față de Dumnezeu și față de Fiul Său, ei au stăruit de păgâni să privească sacrificiul infinit făcut în favoarea oamenilor. Ei știau că, dacă aceia care bâjbâiseră în întunericul păgânismului ar putea să vadă strălucind lumina de la crucea de pe Golgota, atunci ei ar putea fi atrași la Mântuitorul. „După ce voi fi înălțat de pe pământ”, spusese Mântuitorul, „voi atrage la Mine pe toți oamenii”. (Ioan 12, 32.) FA 248.3
Marți 24 Martie
Să perseverăm plini de convingere!
Ce obiectiv este descris în Coloseni 4:12,13 și cum poate fi îndeplinit?
„Cei care au păcătuit împotriva unei mari lumini nu sunt lăsați fără un mesaj de avertizare și de har. Dumnezeu le spune: [Apocalipsa 3:15–22, citat].
„Aceasta este mărturia dată despre biserica din Laodiceea. Această biserică fusese instruită cu credincioșie. În scrisoarea sa către Colose, Apostolul Pavel scria: „Epafras, care este dintre ai voștri, rob al lui Hristos, vă trimite sănătate; el se luptă întotdeauna pentru voi în rugăciuni, ca să rămâneți desăvârșiți și deplini în toată voia lui Dumnezeu. Căci îi mărturisesc că are o mare râvnă pentru voi, pentru cei din Laodiceea și pentru cei din Ierapole.”
„Multă muncă valoroasă a fost depusă pentru biserica din Laodiceea. Lor li s-a dat îndemnul: „Fiți dar desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru care este în ceruri este desăvârșit.” Dar biserica nu a continuat lucrarea începută de solii lui Dumnezeu. Au auzit, dar nu și-au însușit adevărul pentru ei înșiși și nu au pus în practică învățătura care le fusese dată. Rezultatul a fost acela care urmează întotdeauna respingerii avertizărilor și apelurilor Domnului.
„În fiecare veac Domnul a trimis mesaje pentru a arăta calea cea dreaptă; și, la fel de sigur cum oamenii s-au unit în a umbla împotriva Cuvântului clar al lui Dumnezeu, tot atât de sigur au fost folosiți de Satana pentru a-și împlini planurile.
„Unii dintre cei cărora Domnul le-a trimis ani de-a rândul mesaje au înțeles clar și au apreciat fiecare cuvânt de încurajare, dar au tratat ca pe un lucru fără importanță avertizările, îndemnurile și mustrările.” 16MR 12
Miercuri 25 Martie
În această lume, dar nu parte din ea
Citește Coloseni 4:14,15 și 2 Timotei 4:10,11. În ce fel se deosebește Luca de Dima și de ce?
„Dima a fost un convertit la creștinism. El a fost primit în deplină părtășie cu biserica. Este menționat în legătură cu Luca, „medicul preaiubit”. „Luca, medicul preaiubit, și Dima vă trimit sănătate”, scrie Apostolul Pavel (Epistola către Coloseni 4:14). Într-o altă scrisoare el trimite, de asemenea, salutări din partea lui Dima. Dar mai târziu îl găsim scriind: „Caută să vii curând la mine; căci Dima m-a părăsit, din dragoste pentru lumea de acum” (A doua epistolă către Timotei 4:9–10). El a ales lumea în locul lui Hristos, iar aceasta a fost cauza căderii lui. Aceasta este și cauza căderii multora care pretind că sunt creștini. Cu toții avem nevoie să ne vedem slăbiciunile și să ne străduim să ne îndreptăm defectele de caracter; altfel vom ajunge cu siguranță ca Dima — atrași de pe cărările sigure spre proiecte lumești și planuri ambițioase. Astfel vom cădea de la credință.”12LtMs, Lt 66, 1897, par. 20
Marcu 13:32 - „Vegheați deci ... ca nu cumva, venind pe neașteptate, să vă găsească dormind”. (Marcu 13, 35.36.) Este primejdioasă starea acelora care, obosiți de veghere, se întorc la atracțiile lumii. În timp ce omul de afaceri este captivat de urmărirea câștigului, în timp ce iubitorul de plăceri caută satisfacerea poftelor, în timp ce fiica modei își aranjează podoabele, s-ar putea ca în ceasul acela Judecătorul întregului pământ să rostească sentința: „Ai fost cântărit în cumpănă și ai fost găsit prea ușor”. (Daniel 5, 27.) TV 491.2
Tit 2:11-14 - Această mare lucrare trebuie să fie împlinită numai pentru aceia care sunt dispuși să fie curățiți, dispuși să fie un popor deosebit și care manifestă râvnă pentru faptele bune. Cât de mulți se dau însă înapoi din fața procesului de curățire! Ei nu sunt dispuși să trăiască adevărul și nu vor să pară deosebiți în ochii lumii. Tocmai această amestecare cu lumea este cea care distruge spiritualitatea, curăția și zelul nostru. Puterea lui Satana este exercitată neîncetat pentru a amorți sensibilitatea poporului lui Dumnezeu, astfel încât conștiința lor să nu mai fie sensibilă la rău, iar semnul deosebirii dintre ei și lume să fie nimicit. Daruri Spirituale 65.2
2Petru 3:10-14 – Petru a păstrat vie în inima sa nădejdea revenirii lui Hristos și el a asigurat biserica de sigura împlinire a făgăduinței: „După ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine”. (Ioan 14, 3.) Pentru cei încercați și credincioși, venirea ar putea să pară că întârzie, dar apostolul îi asigură: „Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinței Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, ci dorește ca nici unul să nu piară, ci toți să vină la pocăință. FA 536.1
Ap. 3:17-21 – Mântuitorul spune: „Iată Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine.” Apocalipsa 3, 20. El nu este îndepărtat de disprețul unora și nici izgonit de amenințări, ci caută mereu pe cei pierduți spunând: „Cum să te dau...?” Osea 11, 8. Deși iubirea Lui poate fi respinsă de inimile împietrite, El se întoarce spunând cu o și mai mare putere: „Iată, Eu stau la ușă și bat”. Puterea cuceritoare a iubirii Sale determină pe păcătoși să vină la El. Aceștia spun Domnului Hristos: „Îndurarea Ta mă face mare”. Psalmii 18, 35. PDH 235.1
Joi 26 Martie
Un mesaj pentru Laodiceea
Compară Coloseni 4:16-18 cu 2:1-3! Gândindu-te la mesajul Domnului Isus pentru Laodiceea (vezi studiul de ieri), ce corelații găsești cu mesajul din Coloseni, epistolă care trebuia citită și în biserica laodiceeană din vremea lui Pavel?
Înconjurat de practicile și de influențele păgânismului, credincioșii coloseni erau în primejdia de a fi abătuți de la simplitatea Evangheliei, și Pavel, avertizându-i împotriva acestui lucru, le îndreaptă atenția către Hristos, ca singura Călăuză sigură. „Vreau”, scria el, „în adevăr să știți cât de mare luptă duc pentru voi, pentru cei din Laodicea și pentru toți cei ce nu mi-au văzut fața în trup; pentru ca să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniți în dragoste, și să capete toate bogățiile plinătății de pricepere, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos, în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale științei”. FA 473.1
Compară Isaia 60:1-3 cu Apocalipsa 18:1-4 și Isaia 62:1-5 cu Apocalipsa 19:7,8! Ce asemănări există între mesajele din cele două cărți?
Cine poate spune cu adevărat că lumina noastră nu a venit? Că solia noastră nu este Adevăr Prezent? Sunt sigur că nimeni care este în contact cu ea nu poate spune așa ceva. Prin urmare, inspirația invită pe poporul lui Dumnezeu, Denominațiunea, împreună cu noi, să se scoale și să se lumineze. Cuvântul „luminează-te” este ceea ce trebuie să studiem în continuare pentru a putea ști ce ni se cere.
Un obiect întunecat și murdar nu luminează niciodată, consumă toată lumina pentru sine. Luna strălucește deoarece suprafața sa este din substanță albă. Dacă ar fi făcută din substanță neagră, nu ar putea reflecta nicio lumină. Același lucru este valabil și cu lumina spirituală: dacă dorim să luminăm, acum trebuie să ne ridicăm și să ne curățăm, să îndepărtăm hainele negre și murdare - să luăm parte activă în această redeșteptare și reformă sub supravegherea Duhului Sfânt. Prostia, fanatismul și indiferența trebuie abandonate și gândirea divină pusă în acțiune, așa cum poruncește Domnul:
Oh, Minune de dragoste divină! Realizare a ,,făgăduinței extrem de prețioase” că Domnul va continua să îi vorbească ei (bisericii) până când va deveni o lumină mare, puternică și strălucitoare în toată lumea și ,,o cunună de slavă în mâna Domnului”
Vineri 27 Martie
Alte gânduri
Războiul împotriva eului este cea mai mare luptă care s-a dus vreodată. Ca eul să se predea, să se supună cu totul voinței lui Dumnezeu și să se îmbrace cu umilință, având acea dragoste care este curată, pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, este ceva greu de realizat. Și totuși este privilegiul și datoria lui să fie pe deplin biruitor în această privință. Sufletul trebuie să I se supună lui Dumnezeu, pentru a putea fi înnoit în cunoștință și în adevărata sfințenie. Viața sfântă și caracterul lui Hristos reprezintă un exemplu plin de credincioșie. Încrederea Sa în Tatăl Său ceresc a fost nemărginită. Ascultarea și supunerea Sa au fost fără rezerve și desăvârșite. El nu a venit ca alții să-I slujească, ci ca El să le slujească altora. Nu a venit să facă voia Lui, ci voia Celui care L-a trimis. În toate lucrurile, El S-a supus Celui care judecă după dreptate. De pe buzele Mântuitorului lumii s-au auzit aceste cuvinte: „Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi.” 3M 106.2
El S-a făcut sărac și S-a dezbrăcat de Sine Însuși. I-a fost foame, adeseori I-a fost sete și de multe ori a fost obosit de truda Sa, dar nu avea unde să-Și plece capul. Când umbrele reci și umede ale nopții Îl împresurau, adesea pământul gol Îi era pat. Cu toate acestea, îi binecuvânta pe cei care Îl urau. Ce viață! Ce experiență! Putem noi, cei care mărturisim că suntem urmașii lui Hristos, să îndurăm cu bucurie lipsurile și suferința, așa cum a făcut Domnul nostru, fără să murmure? Putem să bem acest pahar și să fim botezați cu acest botez? Dacă da, atunci putem fi părtași la slava Lui din Împărăția cerească. Dacă nu, nu vom avea parte deloc cu El. 3M 107.1