Ca niște lumini în noapte
Studiul 5, Trimestrul 1, 24–30 Ianuarie 2026
Share this Lesson
Sabat după-amiază 24 Ianuarie
Memory Text:
“Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli, 15 ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume, — Filipeni 2:14, 15
Din fiecare cămin creștin ar trebui să strălucească o lumină sfântă. Iubirea ar trebui să se dea pe față în activitate. Ea trebuie să se reverse în toate câte au loc în familie, arătându-se într-o bunătate profundă și o comportare duioasă și neegoistă. Sunt familii unde acest principiu este trăit, căminuri în care Dumnezeu este adorat și unde domnește cea mai curată iubire. Din aceste cămine, rugăciunea de dimineață și seară se înalță la Dumnezeu ca un parfum plăcut mirositor, iar mila și binecuvântările Lui se revarsă ca roua dimineții asupra celor plecați în rugăciune. Un cămin creștin bine ordonat este un puternic argument în favoarea adevărului religiei creștine — un argument pe care cel necredincios nu-l poate tăgădui. Toți pot vedea că este la lucru o influență în familie, care se manifestă asupra copiilor, și că Dumnezeul lui Avraam este cu ei. Dacă familiile celor ce mărturisesc a fi creștini ar avea un adevărat caracter creștin, atunci ei ar exercita o puternică influență pentru veșnicie. Ei vor fi în adevăr „lumina lumii”. În cuvintele adresate lui Avraam, Dumnezeul cerurilor vorbește fiecărui părinte credincios: „Îl cunosc și știu că are să poruncească fiilor lui și casei lui după el să țină calea Domnului, făcând ce este drept și plăcut, pentru ca astfel Domnul să împlinească față de Avraam ce i-a făgăduit”. PP 144.2
Duminică, 25 Ianuarie
Dumnezeu – în interior, noi – în exterior
Ce vrea să spună Pavel, în Filipeni 2:12,13, prin: „Duceți până la capăt mântuirea voastră”? Cum ai descrie relația dintre credință și fapte?
Aceste cuvinte au rămas scrise pentru a fi de ajutor oricărui suflet care se luptă. Pavel ține mai sus măsura desăvârșirii și ne arată cum poate fi atinsă. „Duceți până la capăt mântuirea voastră”, spune el, „căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi”. FA 482.1
Lucrarea de dobândire a mântuirii este o lucrare de conlucrare. Trebuie să existe conlucrare între Dumnezeu și păcătosul pocăit. Aceasta este necesar pentru formarea unor principii drepte în caracter. Omul trebuie să depună sforțări serioase pentru a învinge ceea ce-l împiedică a atinge desăvârșirea. Dar, pentru a ajunge la biruință, el este în totul dependent de Dumnezeu. Strădania omului singur nu este îndestulătoare. Fără ajutorul puterii divine, ea nu slujește la nimic. Dumnezeu lucrează, dar trebuie să lucreze și omul. Împotrivirea față de ispită trebuie să vină de la om, care trebuie să-și tragă puterea lui de la Dumnezeu. Pe de o parte, este o infinită înțelepciune, milă și putere; pe de alta, slăbiciune, păcătoșenie, totală neputință. FA 482.2
Dumnezeu dorește ca noi să avem stăpânire asupra noastră. Însă El nu ne poate ajuta fără consimțământul și conlucrarea noastră. Duhul Sfânt lucrează prin puterile și însușirile date omului. Prin noi înșine nu suntem în stare să ducem gândurile, dorințele și înclinațiile noastre în armonie cu voința lui Dumnezeu; dar, dacă suntem dispuși să fim făcuți binevoitori, Mântuitorul va împlini aceasta pentru noi, răsturnând „izvodirile minții și orice înălțime, care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu” și orice gând El îl face „rob ascultării de Hristos”. (2 Corinteni 10, 5.) FA 482.3
Ce ne învață Romani 3:23,24; 5:8 și Efeseni 2:8-10 despre mântuire?
A fost pregătit un har îmbelșugat, pentru ca sufletul care crede să fie păzit de păcat, deoarece tot cerul, cu resursele lui nemărginite, a fost pus la dispoziția noastră. Trebuie să scoatem apă din izvoarele mântuirii. Pentru toți cei care cred, Domnul Hristos este sfârșitul neprihănirii obținute prin păzirea Legii. Noi înșine suntem păcătoși, dar în Hristos suntem neprihăniți. După ce ne-a făcut neprihăniți prin atribuirea neprihănirii lui Hristos, Dumnezeu ne declară drepți și ne tratează ca și cum am fi drepți. El ne consideră copiii Săi dragi. Domnul Hristos luptă contra puterii păcatului, iar acolo unde s-a înmulțit păcatul, harul s-a înmulțit și mai mult. „Deci, fiindcă suntem socotiți neprihăniți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui Îi datorăm faptul că, prin credință, am intrat în această stare de har în care suntem; și ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu” (Romani 5,1.2). SAa 194.1
Luni 26 Ianuarie
Lumină într-o lume întunecată
Cum descrie Pavel, în Filipeni 2:15,16, ceea ce noi, în calitate de copii ai lui Dumnezeu, trebuie să fim și să facem?
„Nimeni să nu fie îndrăzneț sau stânjenitor, ci să trăim religia noastră în mod liniștit, având un singur scop: slava lui Dumnezeu. Atunci vom străluci ca lumini în lume, fără zgomot sau fricțiuni. Nimeni nu trebuie să dea greș; căci Unul este cu ei, înțelept în sfat, desăvârșit în lucrare și puternic să-Și împlinească planurile. El lucrează prin slujitorii Săi, văzuți și nevăzuți, omenești și divini. Această lucrare este una măreață și va fi dusă la bun sfârșit spre slava lui Dumnezeu, dacă toți cei implicați își vor face faptele să corespundă mărturisirii lor de credință. Curăția gândurilor trebuie prețuită ca fiind indispensabilă în lucrarea de a-i influența pe alții. Sufletul trebuie să fie înconjurat de o atmosferă curată și sfântă, o atmosferă care să tindă să învioreze viața spirituală a tuturor celor care o respiră.”
„Isus este onorat sau dezonorat prin cuvintele și purtarea celor ce se declară urmașii Săi. Inima trebuie păstrată curată și sfântă, căci din ea ies izvoarele vieții. Dacă inima este curățită prin ascultarea de adevăr, nu vor mai exista preferințe egoiste, motive corupte, părtinire sau ipocrizie.”
„În starea actuală a societății, cu moravurile relaxate nu doar ale tinerilor, ci și ale celor în vârstă și cu experiență, există un mare pericol de a deveni neglijenți și de a acorda o atenție deosebită favoriților, creând astfel invidie, gelozie și bănuieli rele. Puțini își dau seama că îndepărtează Duhul lui Dumnezeu prin gândurile și sentimentele lor egoiste, prin vorbirea lor ușuratică și neserioasă. Dacă harul lui Hristos ar fi sădit în inimile lor și ar înfige rădăcini adânci într-un sol bun, ar aduce roade de un caracter cu totul diferit. Puterea de transformare a lui Dumnezeu este singura suficientă pentru a întemeia principii curate în inimă, astfel încât cel rău să nu găsească nimic de atacat. Curăția în vorbire și adevărata curtoazie creștină trebuie practicate în mod constant.” Fii si fice ale lui Dumnezeu 316
Marți 27 Ianuarie
O jertfă vie
Ce spune Pavel în Filipeni 2:17; 2 Timotei 4:6; Romani 12:1,2 și 1 Corinteni 11:1?
Isus a venit în chip de om în scopul de a ilustra altruismul în propria Sa viață. Și toți aceia care acceptă acest principiu trebuie să fie împreună lucrători cu El, demonstrându-l în viața practică. Să aleagă ceea ce este drept, pentru că așa este drept, să ia poziție pentru adevăr cu prețul suferinței și sacrificiului — „Aceasta este moștenirea robilor Domnului, iar neprihănirea lor vine de la Mine, zice Domnul.” Isaia 54, 17. Ed 154.4
Răscumpărat prin sacrificiul lui Hristos, spălat de păcat prin sângele Său și îmbrăcat în neprihănirea Sa, Pavel are în sine mărturia faptului că sufletul lui este prețios înaintea Mântuitorului. Viața sa este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu și el este convins că Acela care a învins moartea este în stare să păzească ceea ce I s-a încredințat. Mintea lui se prinde cu putere de făgăduința Mântuitorului: „Eu îl voi învia în ziua de apoi”. (Ioan 6, 40.) Gândurile și nădejdile lui sunt concentrate asupra celei de a doua veniri a Domnului său. Și atunci când sabia călăului coboară și umbrele morții se adună asupra martirului, ultimul său gând care îi străfulgeră mintea, gând care va fi și cel dintâi în marea dimineață a redeșteptării, a fost de a-L întâmpina pe Dătătorul Vieții, care îi va ura bun venit în bucuria celor binecuvântați. FA 512.2
Trebuie să ne dedicăm în totalitate slujirii lui Dumnezeu și să căutăm să facem această jertfă cât mai desăvârșită cu putință. Dumnezeu nu Se mulțumește cu nimic mai puțin decât ce avem mai bun de oferit. Cei care Îl iubesc din toată inima vor dori să-I aducă cea mai bună slujire a vieții lor și vor căuta neîncetat să aducă fiecare putere a ființei lor în armonie cu legile care le vor spori capacitatea de a împlini voia Sa. Hristos in Sanctuar 47.1
Când David a poruncit ceva contrar Legii lui Dumnezeu, a devenit păcat să se asculte acea poruncă. «Stăpânirile care sunt sunt rânduite de Dumnezeu» (Romani 13:1), dar nu trebuie să le ascultăm atunci când cer ceva împotriva Legii lui Dumnezeu. Apostolul Pavel enunță principiul după care trebuie să ne conducem: «Călcați pe urmele mele, întrucât și eu calc pe urmele lui Hristos» (1 Corinteni 11:1). Din veșnicia trecutului 522.1
Miercuri 28 Ianuarie
Caracterul încercat
De ce crezi că Pavel vorbește atât de detaliat și pozitiv despre Timotei în Filipeni 2:19-23? Ce mai spune Pavel despre el, în 1 Corinteni 4:17; 2 Timotei 1:5?
Ce mărturie puternică găsim în epistola către Timotei: «Îi mulțumesc lui Dumnezeu, căruia Îi slujesc cu o conștiință curată, așa cum au făcut și strămoșii mei, că fără încetare te pomenesc în rugăciunile mele, noapte și zi, dorind mult să te văd, amintindu-mi de lacrimile tale, ca să fiu plin de bucurie, aducându-mi aminte de credința ta neprefăcută, care a locuit mai întâi în bunica ta Lois și în mama ta Eunice. De aceea îți aduc aminte să aprinzi din nou darul lui Dumnezeu care este în tine, prin punerea mâinilor mele. Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de dragoste, de putere și de chibzuință.”
„Marele apostol a fost ca un tată pentru turmă. Timotei a fost fiul său în Evanghelie. Încă din copilărie fusese instruit în cunoașterea Scripturilor. Apostolul nu se mulțumea să-și învețe ucenicii doar la nivel intelectual; el simțea că este răspunzător pentru bunăstarea lor spirituală. Aceasta era marea povară a lucrării sale. Ei trebuiau să-L cunoască pe adevăratul Dumnezeu și pe Isus Hristos, pe care El L-a trimis. De multe ori îi chema la el și îngenunchea împreună cu ei în rugăciune. Apostolul l-a învățat pe Timotei nu doar să citească și să-i învețe pe alții Cuvântul, ci să devină și un cercetător sârguincios al Scripturilor.” 13LtMs, Ms 65, 1898, par. 9, 10
Când bărbați promițători și capabili erau convertiți, ca în cazul lui Timotei, Pavel și Barnaba își dădeau toată stăruința ca să le arate nevoia de a lucra în via Domnului. Și, când apostolii plecau spre a merge în alt loc, credința acestor oameni nu scădea, ci, dimpotrivă, creștea mai mult. Ei fuseseră învățați în mod credincios cu privire la calea Domnului și li se arătase cum să lucreze neegoist, zelos și stăruitor pentru salvarea semenilor lor. Această atentă instruire a noilor convertiți era un important factor în remarcabilul succes care însoțea pe Pavel și Barnaba în lucrarea lor de propovăduire a Evangheliei în țările păgâne. FA 186.3
Stând zi de zi în celula sa întunecoasă, știind că la un cuvânt sau la un semn al lui Nero viața lui putea să fie sacrificată, Pavel s-a gândit la Timotei și s-a hotărât să trimită după el. Lui Timotei i se dăduse în grijă biserica din Efes și de aceea el a fost lăsat acolo atunci când Pavel a făcut ultima sa călătorie la Roma. Pavel și Timotei erau legați între ei printr-o dragoste neobișnuit de profundă și puternică. De când se convertise, Timotei împărțise munca și suferințele lui Pavel și prietenia dintre cei doi devenise mai tare, mai profundă și mai sfințită, până când Timotei a fost față de bătrânul și istovitul apostol tot ceea ce poate fi un fiu pentru un părinte iubit și onorat. Nu este de mirare că, în singurătatea izolării sale, Pavel a dorit să-l vadă. FA 498.2
Joi 29 Ianuarie
Apreciați-i pe astfel de oameni!
Cum îl descrie Pavel pe Epafrodit în Filipeni 2:25-30? Ce atitudini și acțiuni ale acestui slujitor creștin îi dezvăluie caracterul?
Epistola lui Pavel către Filipeni, la fel ca și aceea către Coloseni, a fost scrisă pe când el era întemnițat la Roma. Biserica din Filipi trimisese daruri lui Pavel prin Epafrodit, pe care Pavel îl numește „fratele și tovarășul meu de lucru și de luptă, trimisul și slujitorul vostru pentru nevoile mele”. Pe când se găsea în Roma, Epafrodit s-a îmbolnăvit „aproape de moarte, dar Dumnezeu a avut milă de el”, scria Pavel, „și nu numai de el, ci și de mine, ca să n-am întristare peste întristare”. Auzind despre îmbolnăvirea lui Epafrodit, credincioșii din Filipi s-au neliniștit din pricina lui, și Pavel s-a hotărât să îl trimită înapoi. El „dorea fierbinte ca să vă vadă pe toți; și era foarte mâhnit, pentru că aflaserăți că a fost bolnav.... L-am trimis dar cu atât mai în grabă, ca să-l vedeți și să vă bucurați iarăși, și să fiu și eu mai puțin mâhnit. Primiți-l deci în Domnul, cu toată bucuria; și prețuiți pe astfel de oameni. Căci pentru lucrul lui Hristos a fost el aproape de moarte și și-a pus viața în joc, ca să împlinească ce lipsea slujbei voastre pentru mine”. FA 479.1
Prin Epafrodit, Pavel a trimis credincioșilor filipeni o epistolă, în care le mulțumea pentru darurile trimise lui. Dintre toate bisericile, aceea din Filipi fusese cea mai darnică în aprovizionarea lui Pavel cu ceea ce-i lipsea. „Știți voi înșivă, Filipenilor”, spunea apostolul în epistola sa, „că la începutul Evangheliei, când am plecat din Macedonia, nici o Biserică n-a avut legătură cu mine în ce privește «darea» și «primirea» afară de voi. Căci mi-ați trimis în Tesalonic, o dată, și chiar de două ori, ceva pentru nevoile mele. Nu că umblu după daruri. Dimpotrivă, umblu după câștigul care prisosește în folosul vostru. Am de toate și sunt în belșug. Sunt bogat, de când am primit prin Epafrodit ce mi-ați trimis un miros de bună mireasmă, o jertfă bine primită și plăcută lui Dumnezeu”. FA 479.2
Vineri 30 Ianuarie
Alte gânduri
Printre locuitorii pământului, răspândiți pe tot pământul, sunt cei care nu și-au plecat genunchiul lui Baal. Asemenea stelelor cerului, care se văd numai noaptea, acești credincioși vor străluci atunci când întunericul acoperă pământul și negură mare popoarele. În Africa cea păgână, în țările catolice ale Europei și Americii de Sud, în China, în Italia, în India, insulele mării în cele mai întunecate colțuri ale pământului, Dumnezeu are în rezervă o constelație a celor aleși, care vor străluci în mijlocul întunericului, făcând cunoscut lămurit unei lumi decăzute puterea transformatoare a ascultării de Legea Sa. Chiar și acum ei se arată în fiecare popor, în fiecare limbă și în fiecare națiune, și în ceasul celei mai cumplite apostazii, când Satana depune efortul suprem de a face ca „toți, mici și mari, bogați și săraci, slobozi și robi” (Apocalipsa 13, 16), să primească, sub pedeapsa cu moartea, semnul de supunere pentru o zi falsă de odihnă, acești credincioși „fără prihană și curați, copii ai lui Dumnezeu fără vină” ... vor „străluci ca niște lumini în lume”. (Filipeni 2, 15.) PR 188.2