Dumnezeu luptă pentru tine
Studiul 5, Trimestrul 4, 25 – 31 octombrie, 2025
Împărtășește această lecțiune
Sabat după-amiază 25 Octombrie
De memorat:
Iosua a luat în acelaşi timp pe toţi împăraţii aceia şi ţara lor, căci Domnul, Dumnezeul lui Israel, lupta pentru Israel. — Iosua 10:42
Moise le-a poruncit soldaților să nimicească femeile și copiii de parte bărbătească. Balaam îi vânduse pe copiii lui Israel pentru o răsplată și murise împreună cu poporul a cărui favoare o obținuse cu sacrificiul a douăzeci și patru de mii de israeliți.
Domnul este privit de mulți ca fiind nemilos, deoarece i-a cerut poporului Său să intre în război cu celelalte națiuni. Ei spun că faptul acesta este contrar caracterului Său milostiv. Totuși Acela care a făcut lumea și l-a creat pe om pentru a locui pe pământ are un control nelimitat asupra lucrărilor mâinilor Sale și are dreptul să facă așa cum Îi place și ce Îi place cu lucrarea mâinilor Sale. Omul nu are niciun drept să-I spună Creatorului lui: De ce faci așa? Nu este nicio nedreptate în caracterul Său. El este Conducătorul lumii, dar o mare parte dintre supușii Lui s-au răzvrătit împotriva autorității Sale și au călcat în picioare Legea Sa. Deși El a revărsat asupra lor un belșug de binecuvântări și i-a înconjurat cu tot ce era necesar, totuși ei s-au închinat chipurilor de lemn, piatră, argint și aur, pe care le-au făcut cu mâinile lor. Ei își învață copiii că aceste chipuri sunt zeii care le dau viață și sănătate, fac pământurile să fie roditoare și le dau bogății și onoare. Ei și-au bătut joc de Dumnezeul lui Israel. Ei îi disprețuiesc pe cei din poporul Său, pentru că faptele lor sunt neprihănite. „Nebunul zice în inima lui: «Nu este Dumnezeu!” S-au stricat oamenii, fac fapte urâte; nu este niciunul care să facă binele” (Psalmii 14,1). Dumnezeu i-a suportat până când au umplut măsura nelegiuirii și apoi a adus asupra lor o nimicire rapidă. El i-a folosit pe cei din poporul Său ca pe niște unelte ale mâniei Sale, pentru a pedepsi națiunile nelegiuite, care le-au făcut rău și i-au atras în idolatrie. SA2 191
Duminică, 26 Octombrie
Nelegiuirea canaaniților
Ce ne spun textele din Geneza 15:16; Leviticul 18:24-30; Deuteronomul 18:9-14 și Ezra 9:11 despre planul mai extins al lui Dumnezeu de a le oferi israeliților Canaanul?
Nimicirea deplină a celor din Ierihon era numai o împlinire a poruncii date mai înainte prin Moise cu privire la locuitorii Canaanului: „Când ... le vei bate, să le nimicești cu desăvârșire”. „Dar în cetățile popoarelor acestora, a căror țară ți-o dă ca moștenire Domnul, Dumnezeul tău, să nu lași cu viață nimic care suflă”. (Deuteronom 7, 2; 20, 16.) Multora li se pare că poruncile acestea sunt potrivnice spiritului de milă și iubire descoperit în alte părți ale Bibliei; dar, în realitate, nu este altceva decât ceea ce cerea dreptatea și înțelepciunea infinită. Dumnezeu Se pregătea să îi așeze pe izraeliți în Canaan și să dezvolte între ei o cârmuire și o națiune care să fie manifestarea împărăției Lui pe pământ. Ei nu trebuia să fie numai moștenitorii adevăratei religii, ci să și răspândească pe întreaga față a pământului principiile acesteia. Canaaniții se dedaseră la păgânismul cel mai depravat și cel mai degradant și era necesar ca pământul să fie curățit de aceia care ar fi împiedicat cu siguranță împlinirea planurilor milostive ale lui Dumnezeu. PP 492.1
Locuitorilor Canaanului li se dăduseră prilejuri suficiente pentru pocăință. Cu patruzeci de ani înainte, trecerea prin Marea Roșie și plăgile care loviseră Egiptul dovediseră puterea Dumnezeului lui Israel. Iar acum, de curând, înfrângerea împăraților din Madian, Galaad și Basan arătase din nou că Iehova este mai presus de toți zeii. Sfințenia caracterului Lui și neplăcerea Sa față de orice întinăciune se arătaseră în pedepsele cu care fusese lovit Israel pentru că luase parte la ceremoniile spurcate ale lui Baal-Peor. Toate întâmplările acestea le erau cunoscute locuitorilor Ierihonului și între ei erau mulți care împărtășeau credința femeii Rahav — că Dumnezeul lui Israel este Dumnezeul cerului și al pământului — chiar dacă întârziau să-i urmeze pilda. Ca și oamenii dinainte de potop, canaaniții trăiau numai pentru a batjocori Cerul și a întina pământul. De aceea, atât iubirea, cât și dreptatea cereau grabnica executare a acestor răsculați împotriva lui Dumnezeu și vrăjmași ai oamenilor. PP 492.2
Luni 27 Octombrie
Judecătorul suprem
Ce ne spun textele din Geneza 18:25; Psalmii 7:11; 50:6; 82:1; 96:10 și 2 Timotei 4:1,8 despre caracterul moral al lui Dumnezeu? În ce fel rolul lui Dumnezeu de judecător al universului ne ajută să înțelegem problema războiului divin?
Gloria lui Dumnezeu este relevată prin faptul că El este îndurător, plin de îndelungă răbdare, bunăvoință, bunătate și adevăr. Dreptatea, arătată prin pedepsirea celui păcătos, face parte din slava Sa, tot atât de mult ca și manifestarea îndurării Sale. — The Review and Herald, 10 martie, 1904. EUZ 240.1
Domnul Dumnezeul lui Israel își va aduce la îndeplinire judecata asupra idolilor acestei lumi, așa cum a făcut și cu zeii Egiptului. Prin foc și inundații, boli și cutremure, El va distruge întregul pământ. Atunci, poporul Său răscumpărat va înălța Numele Său și-I va aduce slavă pe pământ. Oare aceia care trăiesc în ultimele zile ale istoriei acestui pământ nu ar trebui să devină mai înțelepți cu privire la învățăturile Domnului? — Manuscript Releases 10:240, 241 (1899). EUZ 240.2
În curând, Acela care a stat ca Mijlocitor pentru noi, care ascultă toate rugăciunile de pocăință și de mărturisire, care este înfățișat având un curcubeu în jurul capului Său, ca simbol al iertării și al iubirii, își va înceta lucrarea în Sanctuarul ceresc. Iertarea și mila vor coborî atunci de pe tron și dreptatea le va lua locul. Cel spre care a fost ațintită privirea poporului Său își va afirma dreptul, funcția de Judecător Suprem. — The Review and Herald, 1 ianuarie, 1889. EUZ 240.3
În toată Biblia, Dumnezeu este prezentat nu numai ca fiind îndurător și binevoitor, ci și ca un Dumnezeu al unei dreptăți stricte și imparțiale. — The Signs of the Times, 24 martie 1881. EUZ 240.4
Certitudinea judecăților lui Dumnezeu
Iubirea lui Dumnezeu este descrisă în zilele noastre, ca fiind de o asemenea natură, încât nu I-ar îngădui să-l pedepsească pe păcătos. Oamenii judecă după standardul lor scăzut cu privire la drept și dreptate. „Ți-ai închipuit că eu sunt ca tine”. (Psalmii 50, 21.) Ei Îl măsoară pe Dumnezeu cu măsura lor. Oamenii își imaginează ce ar face ei în anumite împrejurări și hotărăsc că Dumnezeu va face tot așa cum își închipuie ei că El ar face.... EUZ 240.5
Peste ele aveau ca împărat pe îngerul adâncului, care pe evreiește se cheamă „Abadon”, iar pe grecește, „Apolion”. — Apocalipsa 9:11
Abadon, numele lui Hristos în ebraică, simbolizându-l pe El ca ,,distrugător” arată că în perioada Vechiului Testament, pur şi simplu a distrus pe mulţi din vrăjmaşii Săi; în timp ce Apolion, numele Său în greacă, simbolizându-l pe El ca un ,,exterminator”, arată că în perioada Noului Testament, El va extermina pe toţi păcătoşii. (Ce frumoasă precizie de conotaţie în aceste apelaţii simbolice!) Şi această lucrare de exterminare este viu reprezentată în scena următoare:
Marți 28 Octombrie
Deposedare sau distrugere?
Compară Exodul 23:28-30; 33:2; 34:11; Numeri 33:52 și Deuteronomul 7:20 cu Exodul 34:13; Deuteronomul 7:5; 9:3; 12:2,3; 31:3,4. Ce ne descoperă aceste texte despre scopul cuceririi și despre amploarea distrugerii?
Evreii trebuia să-i alunge și să-i nimicească cu desăvârșire pe locuitorii Canaanului, care umpluseră măsura răutății; dar edomiții se mai aflau încă în timpul harului și, din cauza aceasta, erau tratați cu milă. Lui Dumnezeu Îi place mila și de aceea Își arată îndurarea înainte de a veni cu judecățile Sale. El l-a învățat pe Israel să-i cruțe pe edomiți, înainte de a le cere să-i nimicească pe locuitorii Canaanului. PP 423.2
Cu toate că au fost înfrânți, canaaniții tot mai stăpâneau o bună parte din ținutul făgăduit lui Israel și Iosua îndemnă poporul să nu stea liniștit și să nu uite porunca Domnului de a izgoni cu desăvârșire aceste popoare idolatre. PP 521.2
În general, poporul întârzia în încheierea lucrării de alungare a păgânilor. Semințiile s-au așezat fiecare în ținutul său, oastea se împrăștiase și se considera ca fiind greu și nesigur să înceapă iar războiul. Dar Iosua le-a spus: „Domnul, Dumnezeul vostru le va izgoni dinaintea voastră și le va alunga dinaintea voastră; și le veți stăpâni țara, cum a spus Domnul, Dumnezeul vostru. Puneți-vă toată puterea ca să păziți și să împliniți tot ce este scris în cartea legii lui Moise, fără să vă abateți nici la dreapta, nici la stânga”. PP 521.3
Îndată ce a fost așezat pe tronul lui Israel, David a început să caute un loc mai potrivit pentru capitala regatului său. La treizeci de kilometri depărtare de Hebron, a fost ales un loc pentru a se așeza acolo viitoarea capitală a împărăției. Înainte ca Iosua să treacă cu oștile lui Israel peste Iordan, acest loc fusese numit Salem. În apropiere de locul acesta, Avraam își dovedise credincioșia față de Dumnezeu. Cu opt sute de ani înainte de încoronarea lui David, aici fusese locuința lui Melhisedec, preot al Dumnezeului Celui Prea Înalt. Avea o poziție centrală și era așezat la altitudine mai înaltă, fiind protejat de un lanț muntos de jur împrejur. Fiind la granița dintre Beniamin și Iuda, era în imediata apropiere de Efraim și se putea ajunge ușor aici și din celelalte seminții. PP 703.1
Pentru ca să fie stăpâni pe localitatea aceasta, a trebuit ca evreii să îndepărteze o rămășiță a canaaniților, care dețineau o poziție fortificată pe munții Sion și Moria. Cetățuia aceasta se numea Iebus, iar locuitorii erau cunoscuți ca iebusiți. Timp de sute de ani, Iebusul fusese socotit imposibil de cucerit; dar a fost asediat și cucerit de evrei sub comanda lui Ioab care, ca răsplată a vitejiei sale, a fost făcut căpetenia oștirii lui Israel. Iebusul a devenit acum capitală națională, iar numele lui păgân a fost schimbat în Ierusalim. PP 703.2
Miercuri 29 Octombrie
Voința liberă
Citește Deuteronomul 20:10,15-18; 13:12-18 și Iosua 10:40. Cum ne ajută legea războiului și procedura cu o cetate idolatră din Israel să înțelegem limitele distrugerii totale în războiul în care erau angajați israeliții?
La porunca lui Iosua a fost adus chivotul legământului de la Silo. Prilejul era deosebit de solemn și acest simbol al prezenței lui Dumnezeu avea să sporească impresia pe care el dorise s-o facă asupra poporului. După ce a arătat bunătatea lui Dumnezeu față de izraeliți, el i-a îndemnat în Numele Domnului să aleagă cui doresc să slujească. În taină, unii încă se mai închinau la idoli și Iosua se străduia acum să-i determine să-I slujească lui Dumnezeu nu din constrângere, ci de bunăvoie. Iubirea față de Dumnezeu este adevărata temelie a religiei. A te angaja în slujba Sa numai în nădejdea răsplătirii sau de teama pedepsei ar fi un lucru zadarnic. Apostazia fățișă nu este mai ofensatoare la adresa lui Dumnezeu decât fățărnicia și închinarea formală. PP 523.1
Bătrânul conducător a rugat poporul să cugete adânc la cele prezentate de el și să hotărască dacă într-adevăr vor să trăiască la fel ca neamurile corupte și idolatre din jurul lor. Dacă nu le plăcea să-I slujească lui Iehova, izvorul puterii și binecuvântării, trebuia să aleagă cui vor să slujească: „dumnezeilor cărora le slujeau părinții voștri”, de la slujirea cărora a fost chemat Avraam, „sau dumnezeilor amoriților, în a căror țară locuiți”. Aceste ultime cuvinte au fost o aspră mustrare pentru Israel. Dumnezeii amoriților nu fuseseră capabili să-și ocrotească închinătorii. Din cauza păcatelor lor dezgustătoare și degradante, națiunile acestea nelegiuite au fost nimicite, iar țara cea bună pe care o stăpâniseră mai înainte i-a fost dată poporului lui Dumnezeu. Ce nebunie pentru Israel să aleagă zeitățile pentru a căror adorare amoriții au fost nimiciți. „Cât despre mine” — spuse Iosua — „Eu și casa mea vom sluji Domnului”. Același zel sfânt care însuflețea inima conducătorului l-a cuprins și pe popor. Apelurile sale au provocat un răspuns prompt: „Departe de noi gândul să părăsim pe Domnul și să slujim altor dumnezei”. PP 523.2
Joi 30 Octombrie
Domnul păcii
Cum descriu textele din Isaia 9:6; 11:1-5; 60:17; Osea 2:18; Mica 4:3 viitorul prevăzut de Dumnezeu pentru poporul Său?
Iată pe munți picioarele solului care vestește pacea! Prăznuiește-ți sărbătorile, Iudo, împlinește-ți juruințele! Căci cel rău nu va mai trece prin mijlocul tău, este nimicit cu desăvârșire… — Naum 1:15
Titlul poporului lui Dumnezeu, observați, este „Iuda”. Ei sunt sfătuiți să vadă solul lui Dumnezeu care la împlinirea acestei profeții le aduce vesti bune, vești de pace... solia Împărăției păcii (Isaia 11: 6-9). Domnul îi sfătuiește să fie cinstiți cu El, cinstiți în profesia lor de credință. De asemenea, ei sunt asigurați că la împlinirea acestei profeții, îngerii nimicitori trebuie să-i îndepărteze pe cei răi din mijlocul celor drepți. Astfel, cei răi vor fi „luați” și nu vor mai fi.
În ziua aceea, Vlăstarul lui Isai va fi ca un steag pentru popoare ; neamurile se vor întoarce la El și slava va fi locuința Lui.— Isaia 11:10
Așa dar, în ziua Vlăstarului (în perioada creștină), în ziua în care acest arbore genealogic este complet, atunci împărăția păcii (biserica purificată) încolțește, ca să spunem așa, din pământ. Apoi va fi ca un steag pentru popoare, iar neamurile o vor căuta pentru mântuire. Deci, în mod clar, acest vechi arbore genealogic, Împărăția, urmează să fie înființată în timp de probă. Ba mai mult, locul unde trebuie să stea (odihnească) va fi glorios. Prin urmare, trebuie să aibă propria locație și propriul hotar. Trebuie să fie pentru adunarea popoarelor, chivotul de azi, așa cum a fost arca lui Noe în vremea lui Noe. Așadar, suntem aduși din nou la același adevăr pe care îl prezintă Isaia capitolul 2 și Mica capitolul 4.
Ce transmite istorisirea din 2 Imparati 6:16-23 cu privire la scopurile mai profunde ale lui Dumnezeu în ce privește poporul Său și omenirea?
Slujitorii credincioși ai lui Dumnezeu nu se osteniseră în zadar. Când puterile, stăpânirile și duhurile rele din locurile cerești s-au unit împotriva lor, Domnul nu l-a uitat pe poporul Său. Dacă ochii le-ar fi fost deschiși, ar fi văzut o dovadă evidentă a prezenței și ajutorului divin, asemănătoare cu aceea care a fost dată unui profet din vechime. Când robul lui Elisei a arătat stăpânului o armată vrăjmașă care i-a înconjurat și le-a tăiat orice cale de scăpare, profetul s-a rugat: „Doamne, Te rog, deschide-i ochii ca să vadă”. (2 Regi 6, 17.) Și iată că muntele era plin de care și cai de foc, armata cerului stătea pentru a-l ocroti pe omul lui Dumnezeu. TV 208.3
„Nu te teme”, a fost răspunsul proorocului, „căci mai mulți sunt cei ce sunt cu noi decât cei cu ei”. Și pentru ca slujitorul să-și dea seama, Elisei s-a rugat și a zis: „«Doamne, deschide-i ochii să vadă». Și Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai și de care de foc împrejurul lui Elisei”. Între slujitorul lui Dumnezeu și oștile vrăjmașilor înarmați era o oaste de îngeri cerești care-l înconjura. Ei se coborâseră cu o putere mare, nu să distrugă, nici să ceară închinare, ci să tabere în jurul celor slabi și neajutorați ai Domnului, să le slujească. PR 256.4
Vineri 31 Octombrie
Alte gânduri
Toate sufletele cu adevărat convertite vor manifesta pocăință față de Dumnezeu, pentru că au încălcat legea Sa. Cu câtă grijă și teamă a căutat Israelul păcătos iertarea lui Dumnezeu și să fie primit din nou în favoarea divină! Nu era doar o formă exterioară pentru acest popor, ci rugăciuni fierbinți și stăruitoare. Dacă și în zilele noastre ar exista manifestări vizibile ale mâniei lui Dumnezeu și pedepse imediate care să urmeze păcatului, așa cum se întâmpla când pedeapsa cădea atât de greu asupra lui Israel, ar fi mai puțină îndrăzneală nesăbuită și sfidare față de legea lui Dumnezeu. Mulți continuă în nelegiuire, măgulindu-și conștiința cu gândul că harul este atât de liber și de îmbelșugat încât nu vor fi niciodată trași la răspundere. Dar marele Dumnezeu este la fel de gelos pentru legea Sa ca și în zilele lui Moise; deși are multă răbdare cu inimile împietrite, El va aduce cu siguranță la judecată pe toți călcătorii Legii Sale sfinte. Dumnezeu a oferit neamurilor necredincioase un timp de probă. Le-a dat dovezi ale puterii adevăratului și viu¬lui Dumnezeu, pentru ca ele să poată vedea și înțelege superioritatea Dumnezeului cerului față de idolii lor lipsiți de viață. Condamnarea venea în funcție de lumina primită. Dacă alegeau propria lor cale în locul căilor lui Dumnezeu și răutatea lor în locul dreptății lui Dumnezeu, atunci când hotărârea era pe deplin luată, venea timpul lui Dumnezeu să-i pedepsească. ST June 3, 1880, par. 8