Un început anevoios
Studiul 3, Trimestrul 3, 12-18 Iulie, 2025
Împărtășește această lecțiune
Sabat după-amiază, 12 Iulie
De memorat:
Moise şi Aaron s-au dus apoi la Faraon şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Lasă pe poporul Meu să plece, ca să prăznuiască în pustie un praznic în cinstea Mea’.” 2 Faraon a răspuns: „Cine este Domnul, ca să ascult de glasul Lui şi să las pe Israel să plece? Eu nu cunosc pe Domnul şi nu voi lăsa pe Israel să plece.” — Exod 5:1, 2
Evreii se așteptaseră să obțină eliberarea fără să le fie pusă credința la vreo încercare deosebită și fără suferință și greutăți adevărate. Dar ei nu erau încă pregătiți pentru eliberare. Credința lor în Dumnezeu era mică și nu erau dispuși să sufere încercările cu răbdare, până când El va găsi că este timpul potrivit să lucreze pentru ei. Mulți erau mulțumiți să rămână mai degrabă în sclavie decât să înfrunte greutățile inerente mutării într-o țară străină; iar obiceiurile unora deveniseră atât de asemănătoare cu cele ale egiptenilor, încât preferau să rămână în Egipt. De aceea, Domnul nu i-a eliberat la prima manifestare a puterii Sale înaintea lui faraon. El a îndrumat lucrurile în așa fel, încât spiritul tiran al împăratului Egiptului să crească mai mult, iar El să Se descopere mai bine poporului Său. Văzând dreptatea, puterea și iubirea Sa, ei aveau să aleagă singuri să părăsească Egiptul și să se predea pe ei înșiși în serviciul Său. Sarcina lui Moise ar fi fost mult mai ușoară, dacă nu ar fi fost atât de mulți izraeliți așa de corupți, încât să nu mai vrea să părăsească Egiptul. PP 260.2
Duminică, 13 Iulie
Cine este Domnul?
Care a fost răspunsul faraonului la porunca lui Dumnezeu: „Lasă pe poporul Meu să plece” (Exodul 5:1,2) și ce înseamnă el?
Moise fusese însărcinat, de asemenea, cu o solie pentru împărat. Cei doi frați au intrat în palatul faraonilor ca ambasadori ai Împăratului împăraților și i-au vorbit în numele Lui: “Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Lasă pe poporul Meu să plece, ca să prăznuiască în pustie un praznic în cinstea Mea’”. (Exod 5, 1.) PP 257.2
“Cine este Domnul, ca să ascult de glasul Lui, și să las pe Israel să plece?” întrebă monarhul; “Eu nu cunosc pe Domnul și nu voi lăsa pe Israel să plece”. (Versetul 2.) PP 257.3
Răspunsul lor a fost: “Ni S-a arătat Dumnezeul evreilor. Dă-ne voie să facem un drum de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, pentru ca să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie”. (Versetul 3.) PP 257.4
Sub mâna lui Dumnezeu, natura servește împotriva călcătorilor legilor lui Dumnezeu. Ea își păstrează elementele distructive în sânul ei până în momentul în care acestea vor izbucni pentru a distruge omul și a purifica pământul. Când Faraon L-a sfidat pe Dumnezeu prin Moise și Aaron, spunând: "Cine este Domnul ca să ascult de glasul Lui...? Nu cunosc pe Domnul și nu voi lăsa pe Israel să plece", natura și-a exprimat compasiunea față de Creatorul ei rănit și a cooperat cu Dumnezeu pentru a răzbuna insulta adusă lui Iehova. Tot Egiptul a fost pustiit din cauza împotrivirii încăpățânate a lui Faraon." - Scrisoarea 209, 1899. 3MR 344.3
„După aceea, Moise și Aaron au intrat și i-au spus lui Faraon: ”Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: "Lăsați poporul meu să plece, ca să-mi țină un ospăț în pustie. Faraon a zis: "Cine este Domnul, ca să ascult de glasul Lui și să las pe Israel să plece? Eu nu cunosc pe Domnul și nu voi lăsa pe Israel să plece. Iar ei au zis: „Dumnezeul evreilor s-a întâlnit cu noi; lasă-ne să mergem, te rugăm, trei zile în deșert și să jertfim Domnului Dumnezeului nostru, ca nu cumva să cadă peste noi ciuma sau sabia”. Cererea lui Moise și Aaron a fost foarte modestă. Ei au cerut să meargă doar trei zile de călătorie. Dar Faraon a refuzat cu aroganță și a mărturisit că nu cunoaște deloc pe Dumnezeul lui Israel. Dar Domnul a intenționat să îi arate lui Faraon că vocea Lui trebuie ascultată; că El este mai presus de toate și că îi va obliga pe conducătorii mândri să se plece în fața autorității Lui."
Luni, 14 Iulie
Un început dificil
Care au fost rezultatele imediate ale primei întâlniri a lui Moise și Aaron cu faraonul, consemnate în Exodul 5:3-23?
Vestea despre ei și despre interesul pe care îl trezeau în popor ajunsese deja la împărat și mânia sa era aprinsă. “Moise și Aaron, pentru ce abateți poporul de la lucrul lui?” spuse el. “Plecați la lucrările voastre”. (Versetul 4.) Împărăția deja suferise pagube din cauza amestecului acestor străini. Gândindu-se la acest lucru, el mai adăugă: “Iată că poporul acesta s-a înmulțit acum în țară, și voi mai voiți să-l faceți să-și înceteze lucrările?” (Versetul 5.) PP 257.5
Împăratul, fiind foarte neliniștit, îi suspecta pe izraeliți că plănuiseră o revoltă pentru a nu-l mai sluji. Nemulțumirea, zicea el, era rezultatul trândăviei; el va avea grijă să nu le mai lase timp pentru uneltiri primejdioase. De îndată a luat măsuri pentru a le face povara și mai grea și pentru a zdrobi spiritul independent. În aceeași zi, au fost date ordine care au făcut munca lor tot mai crudă și mai apăsătoare. Materialul de construcție cel mai obișnuit din acea țară era cărămida uscată la soare; zidurile celor mai de seamă clădiri erau făcute din aceste cărămizi și apoi erau îmbrăcate pe dinafară cu piatră, iar fabricarea cărămizilor cerea folosirea unui mare număr de sclavi. Paiele tăiate erau amestecate cu lutul, pentru a le ține laolaltă și se cerea o mare cantitate de paie pentru această lucrare; împăratul porunci acum să nu li se mai dea paie; cei ce lucrau cărămizile trebuia să-și găsească singuri paie, în timp ce numărul de cărămizi ce trebuia făcute era același. PP 258.2
Pune-te în locul oamenilor din Exodul 5:21, care i-au înfruntat pe Moise și pe Aaron. De ce ar spune cineva lucrurile pe care le-au spus ei?
Porunca aceasta a produs un mare necaz izraeliților din întreaga țară. Supraveghetorii egipteni așezaseră logofeți evrei care să supravegheze lucrarea poporului, iar acești logofeți erau răspunzători de lucrul săvârșit de către cei ce erau sub mâna lor. Când ordinul împăratului s-a aplicat, poporul s-a împrăștiat prin toată țara, ca să adune miriște în loc de paie; dar le-a fost cu neputință să împlinească obișnuita cantitate de lucru. Din pricina acestei nerealizări, logofeții evrei au fost crunt bătuți. Acești logofeți considerau că necazul lor vine de la ispravnici, și nu de la împăratul însuși; de aceea s-au dus la el cu plângerile lor. Plângerile lor au fost întâmpinate de faraon cu batjocuri: “Sunteți niște leneși și niște trântori! De aceea ziceți: ‘Haidem să aducem jertfe Domnului’”. (Versetul 17.) Li s-a poruncit să se întoarcă la lucru, spunându-li-se că povara nu le va fi nicidecum ușurată. Întorcându-se, ei i-au întâlnit pe Moise și pe Aaron și le-au strigat: “Să vă vadă Domnul și să judece! Voi ne-ați făcut urâți lui Faraon și slujitorilor lui; ba încă le-ați dat sabia în mână ca să ne omoare”. (Versetul 21.) PP 258.3
Marți, 15 Iulie
Divinul „Eu”
Care este răspunsul pe care i-l dă Dumnezeu lui Moise, în Exodul 5:22 – 6:8, și ce adevăruri teologice importante reies de aici?
Auzind aceste reproșuri, Moise s-a întristat foarte mult. Suferințele poporului fuseseră sporite foarte mult. În toată țara, un strigăt de disperare se înălța de la tânăr și bătrân și toți s-au unit în a-l face răspunzător de schimbarea dezastruoasă a stării lor. În amărăciunea sufletului său, el s-a înfățișat înaintea lui Dumnezeu cu strigătul: “Doamne, pentru ce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? Pentru ce m-ai trimis? De când m-am dus la Faraon ca să-i vorbesc în Numele Tău, el face și mai rău poporului acestuia; și n-ai izbăvit pe poporul Tău”. (Versetul 22-23.) Răspunsul a fost: “Vei vedea acum ce voi face lui Faraon: o mână puternică îl va sili să-i izgonească din țara lui”. (Exod 6, 1.) Din nou i s-a amintit de legământul pe care Dumnezeu l-a făcut cu părinții lor și i s-a dat asigurarea că avea să fie împlinit. PP 259.1
Bătrânii lui Israel s-au străduit să susțină credința în scădere a fraților lor, repetându-le făgăduințele făcute părinților lor, cum și cuvintele profetice ale lui Iosif înainte de moartea sa, care prevesteau eliberarea lor din Egipt. Unii ascultau și credeau. Alții, privind la stările de lucruri din jurul lor, refuzau să mai nădăjduiască. Egiptenii, fiind informați de cele ce se vorbeau printre sclavi, își băteau joc de speranțele lor și tăgăduiau în mod batjocoritor puterea Dumnezeului lor. Ei arătau spre situația lor, de popor de sclavi, și ziceau în mod disprețuitor: “Dacă Dumnezeul vostru este drept și milostiv și are o putere mai mare decât zeii Egiptului, atunci de ce nu face din voi un popor liber?” Ei le atrăgeau atenția asupra situației lor. Ei se închinau la zeități numite de izraeliți zei falși și, cu toate acestea, erau un popor bogat și puternic. Ei declarau că zeii lor i-au binecuvântat cu prosperitate, dându-le ca robi pe izraeliți, și se făleau cu puterea lor de a-i chinui și nimici pe cei ce se închinau Domnului. Faraon însuși se fălea, spunând că Dumnezeul evreilor nu-i poate elibera din mâna lui. PP 259.3
Cuvinte de felul acesta au nimicit speranțele multor izraeliți. Li se părea că situația era în mare măsură așa cum o înfățișau egiptenii. Era adevărat că ei erau sclavi și că trebuia să îndure tot ce le impuneau să facă ispravnicii lor cei cruzi. Copiii lor fuseseră hăituiți și uciși, și propria lor viață ajunsese o povară. Și, cu toate acestea, ei se închinau Dumnezeului cerului. Dacă Domnul era într-adevăr mai presus de toți zeii, atunci cu siguranță El nu-i va lăsa robi la cei idolatri. Dar aceia care erau credincioși adevăratului Dumnezeu au înțeles că numai datorită faptului că Israel s-a depărtat de El și datorită tendinței lor de a se încuscri cu neamurile păgâne, fiind târâți astfel în idolatrie, Domnul îngăduise ca ei să ajungă sclavi; și, plini de încredere, i-au asigurat pe frații lor că El va frânge în curând jugul asupritorilor. PP 260.1
Miercuri, 16 Iulie
Buze netăiate împrejur
Ce s-a întâmplat apoi și ce lecții învățăm din Exodul 6:9-13 cu privire la momentele dificile și de dezamăgire din viața noastră?
Domnul i-a spus lui Moise să meargă din nou înaintea poporului și să repete făgăduința eliberării, cu o nouă asigurare a bunăvoinței divine. El a mers așa cum i s-a spus; dar ei n-au vrut să-l asculte. Scriptura zice: “Dar deznădejdea și robia aspră în care se aflau i-au împiedicat să asculte pe Moise”. (Versetul 9.) Din nou solia divină i s-a adresat lui Moise: “Du-te de vorbește lui Faraon, împăratul Egiptului, să lase pe copiii lui Israel să iasă afară din țara lui”. (Versetul 11.) Descurajat, el a răspuns: “Iată că nici copiii lui Israel nu m-au ascultat; cum să mă asculte Faraon pe mine?” (Versetul 12.) I s-a spus atunci să-l ia pe Aaron cu el și să meargă înaintea lui faraon și să ceară din nou “ca să scoată din țara Egiptului pe copiii lui Israel”. (Versetul 13.) PP 260.3
El a fost încunoștințat de faptul că monarhul nu va ceda până când Dumnezeu nu Își va trimite judecățile asupra Egiptului și va scoate afară pe Israel prin manifestarea puterii Sale. Însă, înainte de revărsarea fiecărei plăgi, Moise trebuia să descrie natura și urmările ei, pentru ca împăratul să poată să scape de ea, dacă alegea lucrul acesta. Fiecare pedeapsă respinsă avea să fie urmată de alta și mai severă, până când inima lui îngâmfată avea să fie umilită și până când el avea să-L recunoască pe Creatorul cerului și al pământului ca viul și adevăratul Dumnezeu. Domnul avea să le dea egiptenilor prilejul de a vedea cât de zadarnică era înțelepciunea celor mai de seamă oameni ai lor, cât de slabă era puterea zeilor lor, atunci când se împotriveau poruncilor Domnului. El avea să-i pedepsească pe locuitorii Egiptului pentru idolatria lor și să aducă la tăcere lăudăroșenia lor cu privire la binecuvântările primite din partea idolilor lor fără viață. Dumnezeu urma să-și glorifice Numele, pentru ca celelalte națiuni să poată auzi despre puterea Lui și să tremure în fața faptelor Lui mărețe și pentru ca poporul Său să poată fi condus să se întoarcă de la idolatrie și să-I aducă o închinare curată. PP 263.1
Când lucrurile merg contrar voinței și căi cuiva, astăzi majoritatea creștinilor acordă credit Diavolului. Doar când lucrurile merg după bunul lor plac, ei dau credit lui Dumnezeu! De asemenea, Balaam a fost fericit când i s-a deschis calea pentru a merge la Balac, dar când îngerul Domnului a blocat drumul pe care călătorea, atunci Balaam a devenit la fel de nebun ca un câine și a lovit măgărița.
Nu, nimic în afară de tine însuți nu poate doborî planurile lui Dumnezeu pentru tine. Fie prietenii tăi sau dușmanii tăi, fie că este vorba de fiare sau de regi, îi vei găsi pe toți că lucrează cu sau fără voie, pentru binele tău, mai degrabă decât pentru răul tău, dacă tu faci ceea ce Dumnezeu îți poruncește. Ce resursă bogată este Cerul! Și cine o știe!
Amintiți-vă acum, că orice îți va sta în cale, fie că este Marea Roșie sau râul Iordan, fie un munte, fie o pustie, va deveni treapta ta spre înaintare.
Joi, 17 Iulie
Ca Dumnezeu pentru faraon
Cum răspunde Domnul obiecției lui Moise în Exodul 6:28 – 7:7?
"Moise era oarecum descurajat. În descurajarea sa, el L-a întrebat pe Domnul: "Dacă copiii lui Israel, poporul Tău tăiat împrejur, nu mă ascultă, cum mă va asculta Faraon, care este necircumcis și idolatru? „Și Domnul i-a zis lui Moise: ”Vezi, te-am făcut Dumnezeu pentru Faraon, iar Aaron, fratele tău, îți va fi prooroc. Tu să spui tot ce-ți voi porunci Eu, și Aaron, fratele tău, va vorbi lui Faraon, ca să trimită pe copiii lui Israel din țara lui. Și voi împietri inima lui Faraon și voi înmulți semnele și minunile Mele în țara Egiptului. Dar Faraon nu te va asculta, ca să-mi întind mâna asupra Egiptului și să scot oștile mele și poporul meu, copiii lui Israel, din țara Egiptului prin mari judecăți. Egiptenii vor ști că Eu sunt Domnul, când Îmi voi întinde mâna peste Egipt și voi scoate din mijlocul lor pe copiii lui Israel. Și au făcut Moise și Aaron cum le-a poruncit Domnul, așa au făcut ei." 3SG 203.2
"Domnul i-a spus lui Moise că semnele și minunile pe care ar trebui să le arate înaintea lui Faraon îi vor împietri inima, pentru că nu le va primi, iar Dumnezeu îi va înmulți semnele. Fiecare pedeapsă pe care împăratul o respingea va aduce următoarea pedeapsă mai aproape și mai severă, până când inima mândră a împăratului va fi umilită și el va trebui să-L recunoască pe Creatorul cerurilor și al pământului ca fiind Dumnezeul cel viu și atotputernic." 3SG 204.1
Din nou Moise și Aaron au intrat în sălile somptuoase ale împăratului Egiptului. Acolo, înconjurați de coloane înalte și de podoabe strălucitoare, de multe picturi și imagini sculptate ale zeilor păgâni, înaintea monarhului celui mai puternic imperiu al acelui timp, stăteau cei doi reprezentanți ai unui popor înrobit, spre a face din nou cunoscută porunca lui Dumnezeu pentru eliberarea lui Israel. PP 263.2
Vineri, 18 Iulie
Alte gânduri
Cum mi‑a vorbit aceste cuvinte, a intrat duh în mine și m‑a făcut să stau pe picioare; și am ascultat la Cel ce‑mi vorbea. El mi‑a zis: „Fiul omului, te trimit la copiii lui Israel, la aceste ‘popoare îndărătnice’ care s‑au răzvrătit împotriva Mea; ei și părinții lor au păcătuit împotriva Mea, până în ziua de azi. Da, copiii aceștia la care te trimit sunt nerușinați și cu inima împietrită. Tu să le spui: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu!’ Fie că vor asculta, fie că nu vor asculta – căci sunt o casă de îndărătnici – vor ști totuși că în mijlocul lor este un proroc. Tu, fiu al omului, să nu te temi de ei, nici să nu te sperii de cuvintele lor; și, măcar că ei sunt niște mărăcini și spini lângă tine, și măcar că locuiești împreună cu niște scorpioni, totuși nu te teme de cuvintele lor și nu te înspăimânta de fețele lor, căci sunt o casă de îndărătnici. Ci să le spui cuvintele Mele, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta; căci sunt niște îndărătnici!” — Ezechiel 2:2-7
El mi‑a zis: „Fiul omului, du‑te la casa lui Israel și spune‑le cuvintele Mele! Căci nu ești trimis la un popor cu o vorbire încurcată și cu o limbă greoaie, ci la casa lui Israel; nu la niște popoare mari cu o vorbire încurcată și cu o limbă greoaie, ale căror cuvinte să nu le poți pricepe. Negreșit, dacă ți‑aș fi trimis la ele, te‑ar fi ascultat! Dar casa lui Israel nu va voi să te asculte, pentru că nu vrea să M‑asculte; căci toată casa lui Israel are fruntea încruntată și inima împietrită.” — Ezechiel 3:4-7
„Condamnarea din Apocalipsa 3:14-18 împotriva laodicenilor și condamnarea din Ezechiel 2:1-7 și 3:4-7 împotriva ‘casei lui Israel’ fiind aceeași, fiecare este prin urmare completarea celeilalte: una fiind descoperirea în timp ce cealaltă este profeția.