Reguli de luptă
Studiul 10, Trimestrul 1, 1-7 martie 2025
Împărtășește această lecțiune
Studiul 10, Trimestrul 1, 1-7 Martie, 2025.
Text de memorat:
“Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.— 1Ioan 3:8
‘Duhurile de ghicit’ nu erau duhuri ale morților, ci îngeri răi, soli ai lui Satana. Vechea idolatrie, care după cum am văzut cuprinde în sine atât cultul morților, cât și pretinsa comunicare cu ei, e declarată de Biblie ca fiind cultul demonilor. Apostolul Pavel, avertizându-i pe frații săi să nu ia parte în nici un fel la idolatria vecinilor lor păgâni, spunea: ‘Ce jertfesc neamurile, jertfesc dracilor, și nu lui Dumnezeu. Și eu nu vreau ca voi să fiți în împărtășire cu dracii’. (1 Corinteni 10, 20.) Psalmistul, vorbind despre Israel, spunea că ‘și-au jertfit fiii și fiicele la idoli’ (draci, trad. engl.), iar în versetul următor arată lămurit că i-au jertfit ‘idolilor Canaanului’. (Psalmii 106, 37.38.) În așa numitul cult al morților, de fapt, ei se închinau demonilor. PP 685.4
Spiritismul modern, care se sprijină pe aceeași temelie, nu e decât o redeșteptare, sub o formă nouă, a vrăjitoriei și a închinării la demoni, pe care Dumnezeu le condamnase și le interzisese pe vremuri. El este prezis în Scripturi, care declară că ‘în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de la credință, ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor’. (1 Timotei 4, 1.) Pavel, în a doua lui epistolă către Tesaloniceni, arată lucrarea specială a lui Satana în spiritism, ca un eveniment care urmează să aibă loc foarte aproape de a doua venire a Domnului Hristos. Vorbind despre a doua venire a Domnului Hristos, el spune că va avea loc după lucrarea ‘Satanei cu tot felul de minciuni, semne și puteri mincinoase’. (2 Tesaloniceni 2, 9.) Iar Petru, descriind primejdiile la care urma să fie expusă biserica în zilele sfârșitului, spune că, după cum au fost profeți mincinoși care l-au dus pe Israel la păcat, tot astfel vor fi și ‘învățători mincinoși care vor strecura pe furiș erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat’ Mulți îi vor urma în destrăbălările lor”. (2 Petru 2, 1.2.) Aici, apostolul a scos în evidență una dintre caracteristicile de seamă ale învățătorilor spiritiști. Ei refuză să Îl recunoască pe Domnul Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu. Cu privire la astfel de învățători, prea iubitul Ioan spune: “Cine este mincinosul, dacă nu cel care tăgăduiește că Isus este Hristosul? Acela este Antihristul care tăgăduiește pe Tatăl și pe Fiul. Oricine tăgăduiește pe Fiul n-are pe Tatăl”. (1 Ioan 2, 22.23.) Spiritismul, prin tăgăduirea lui Hristos, tăgăduiește atât pe Tatăl, cât și pe Fiul, iar Biblia îl declară ca fiind o manifestare a lui Antihrist. PP 686.1
Duminică, 2 Martie
Un înger întârziat
Citește Daniel 10:1-14, acordând o atenție specială versetelor 12 și 13. Ce descoperi în aceste versete despre conflictul cosmic? Ce crezi despre îngerul trimis de Dumnezeu căruia cineva i-a „stat împotrivă” 21 de zile?
În timp ce Satana se lupta să influențeze cele mai înalte autorități în împărăția Medo-Persiei ca să manifeste dezaprobare față de poporul lui Dumnezeu, îngerii lucrau în favoarea exilaților. Lupta era de așa natură încât întregul Cer era interesat. Prin proorocul Daniel ni se dă o priveliște a acestei lupte puternice dintre forțele binelui și ale răului. Timp de trei săptămâni, Gabriel a luptat cu forțele întunericului, căutând să anihileze influențele care lucrau asupra minții lui Cir și înainte ca lupta să se încheie, Însuși Hristos a venit în ajutorul lui Gabriel. “Căpetenia împărăției Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci și una de zile”, declară Gabriel; “însă iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor, și am ieșit biruitor acolo lângă împărații Persiei”. (Daniel 10, 13.) Tot ce a putut face cerul în favoarea poporului lui Dumnezeu, a fost făcut. Biruința a fost în cele din urmă câștigată, forțele vrăjmașului au fost ținute în frâu în toate zilele lui Cir și în toate zilele fiului său Cambise, care a domnit aproape șapte ani și jumătate. PR 571.2
„În aceste scripturi ne sunt prezentate scene din curțile cerești. Îngerii de cel mai înalt rang din împărăția lui Dumnezeu sunt reprezentați ca interesându-se de treburile oamenilor. Atât îngerii buni, cât și cei răi iau o parte activă în problemele legate de împărățiile pământești. 18LtMs, Ms 95, 1903, par. 4
„Daniel și-a chinuit sufletul înaintea lui Dumnezeu. Rugăciunea sa sinceră a determinat un înger puternic din cer să vină în ajutorul său. Dar forțe satanice lucrau asupra minții regelui Persiei, pentru a-l împiedica, dacă era posibil, să facă lucrarea care ar fi răspuns rugăciunii lui Daniel. Însuși Mihail - Arhanghelul - a venit în ajutorul lui Gabriel. 18LtMs, Ms 95, 1903, par. 5
„O scenă similară de controversă este înfățișată în capitolul al treilea din Zaharia: „Și mi-a arătat pe Iosua, marele preot, stând în picioare înaintea Îngerului Domnului, iar Satana stând la dreapta lui pentru a i se împotrivi. Și Domnul i-a spus lui Satan: „Domnul te mustră, Satan; chiar Domnul care a ales Ierusalimul te mustră; nu este acesta un taciune smuls din foc?” 18LtMs, Ms 95, 1903, par. 6
„În Cuvântul lui Dumnezeu sunt reprezentate două părți în conflict care influențează și controlează agențiile umane din lumea noastră. În mod constant, aceste părți lucrează cu fiecare ființă umană. Cei care sunt sub controlul lui Dumnezeu și care sunt influențați de îngerii cerești vor fi capabili să discearnă lucrările viclene ale puterilor nevăzute ale întunericului. Cei care doresc să fie în armonie cu agențiile cerești trebuie să fie extrem de serioși în a face voia lui Dumnezeu. Ei nu trebuie să acorde niciun loc Satanei și îngerilor săi.” 18LtMs, Ms 95, 1903, par. 9
Luni, 3 Martie
Balaurul din Apocalipsa
Ce spune pasajul din Apocalipsa 13:1-8 despre amploarea jurisdicției balaurului?
Seria profețiilor în care se găsesc aceste simboluri începe cu Apocalipsa capitolul 12, cu balaurul care căuta să-L distrugă pe Hristos la nașterea Sa. Balaurul este Satana (Apocalipsa 12, 9), el este acela care l-a determinat pe Irod să-L dea la moarte pe Mântuitorul. Dar unealta principală a lui Satana, care a făcut război cu Hristos și cu poporul Său în primele secole ale erei creștine, a fost Imperiul Roman, în care păgânismul era religia predominantă. Astfel, în timp ce balaurul reprezintă în primul rând pe Satana, în al doilea rând este un simbol al Romei păgâne. TV 438.3
În capitolul 13 (Versetele 1-10) este descrisă o altă fiară “ca un leopard”, căruia balaurul i-a dat “puterea lui, tronul lui și o stăpânire mare”. Acest simbol, așa cum au crezut majoritatea protestanților, reprezintă papalitatea care a urmat puterii, tronului și autorității deținute odinioară de Imperiul Roman. Despre fiara care seamănă cu un leopard se spune: “I s-a dat o gură, care rostea vorbe mari și hule.... Și-a deschis gura și a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul și pe cei ce locuiesc în cer. I s-a dat să facă război cu sfinții și să-i biruie. Și i s-a dat stăpânire peste orice seminție, peste orice norod, peste orice limbă și peste orice neam.” Această profeție, care este aproape la fel cu descrierea cornului mic din Daniel capitolul 7, arată fără îndoială către papalitate. TV 439.1
„Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicând: 'Cine se poate asemăna cu fiara, şi cine se poate lupta cu ea?'” (Apoc. 13:4). Se poate pune întrebarea: cum pot cei care mărturisesc a fi creștini să se închine balaurului? Răspunsul este simplu și închinarea la balaur poate fi văzută clar. Prezentul sistem de închinare al așa-numitelor instituții creștine este fără îndoială păgân. Păzirea duminicii, Crăciunului și Paștelui, etc. își au originea în Babilonul antic, din religiile păgâne vechi în onoarea zeului soare. Creștinii, în timpurile moderne, afirmă că se închină Dumnezeului Celui Prea Înalt cu obiceiuri păgâne numindu-le „Doctrine Creștine”. Protestantismul a strâns aceste sărbători păgâne așa cum o lipitoare strânge corpul uman. După cum acest leneș suge sângele neștiind că satisfacerea lui îl aduce la distrugere, la fel este cu protestanții și comemorările lor păgâne; chiar îndrăznind să le dea numele lui Hristos. Blasfemie întradevăr! Fiecare cercetător al istoriei antice știe că aceste lucruri sunt adevărate; la fel fiecare cercetător al Bibliei știe că aceste festivități așa numite creștine sunt nebiblice și necreștine. Dacă aceste instituții ar fi creștine sau biblice, cu siguranță s-ar fi vorbit despre ele în Biblie. Dar din moment ce nu se găsesc în Cuvântul lui Dumnezeu, creștinii ar trebui să le lase la o parte ca să nu fie găsiți închinându-se balaurului.
Ieremia, privind înainte la acest timp de apostazie, spune: „Aşa vorbeşte Domnul: 'Nu vă luaţi după felul de vieţuire al neamurilor, şi nu vă temeţi de semnele cerului, pentru că neamurile se tem de ele. Căci obiceiurile popoarelor sunt deşerte. Taie un lemn din pădure; mâna meşterului îl lucrează cu securea; îl împodobeşte cu argint şi aur, şi ei îl ţintuiesc cu cuie şi ciocane, ca să nu se clatine'” (Ier. 10:2-4). Deși Cuvântul lui Dumnezeu declară: „Nu vă luaţi după felul de vieţuire al neamurilor”, pretinșii pastori ai evangheliei vor tăia un copac din pădure și îl vor decora cu aur și argint, apoi vor îndrăzni să-i pună numele lui Hristos – Christmas tree [copac de crăciun, brad, n.tr.]. Ce blasfemie mai mare poate comite cineva? Sunt pastorii și învățătorii religioși ignoranți cu privire la aceste lucruri? Isus a spus: „Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr” [Ioan 4:24].
Marți, 4 Martie
Marți, 4 Martie
Ce principii ale marii lupte ni se descoperă în Iov 1:1-12; 2:1-7?
„Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului și le arunca pe pământ. Balaurul a stat înaintea femeii, care stătea să nască, pentru ca să-i mănânce copilul, când îl va naște…”
„Și în cer s-a făcut un război. Mihail și îngerii lui s-au luptat cu balaurul, și balaurul cu îngerii lui s-au luptat și ei, dar n-au putut birui; și locul lor nu li s-a mai găsit în cer.”
„Și balaurul cel mare, șarpele cel vechi, numit Diavolul și Satana, acela care înșeală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ și împreună cu el au fost aruncați si îngerii lui.”
„Când s-a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început să urmărească pe femeia care născuse copilul de parte bărbătească.” Apocalipsa 12: 4, 7-9, 13.
Aici sunt descrise două „aruncări” diferite. Observați că, în primul exemplu, balaurul a atras îngerii cu coada lui. Dar, te întrebi, de ce nu cu ghearele lui? - Pur și simplu pentru că astfel ar arăta în mod fals că Satana l-a învins pe Domnul și, în consecință, ar fi scos din cer o treime din îngeri. Dar din moment ce i-a tras cu coada lui, adevărata semnificație este clară - că o a treia parte din îngeri l-au urmat în mod voluntar. Ei s-au agățat de coada lui, să spunem așa, în timp ce el conducea drumul. „Au întors spatele Tatălui și Fiului Său și s-au unit cu instigatorul răzvrătirii.”- Mărturii, Vol. 3, p. 115. Balaurul i-a convins pe îngeri și l-au urmat din cer pe pământ unde el căuta să-l devoreze pe Hristos.
Acest incident din Apocalipsa 12: 4, balaurul trăgând stelele, a precedat incidentul din Apocalipsa 12: 9, când Domnul a aruncat jos balaurul. Primul a avut loc înainte de nașterea Domnului și cel din urmă după înviere. Acest lucru este prezentat în următoarele paragrafe:
În zilele lui Iov, Satana avea încă acces în cer, pentru că ni se spune „fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfățișat înaintea Domnului. Și a venit și Satana în mijlocul lor. Domnul a zis Satanei:„ de unde vii”? Și Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului și de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.” Iov 1: 6, 7.
Satana, atunci, nu a fost aruncat din ceruri imediat după ce s-a răzvrătit sau nici chiar când a făcut pe Adam și Eva să păcătuiască. Mai degrabă, trebuie să fi fost după timpul lui Iov. Dar pentru a determina exact când, vom citi versetul 13: „Când s-a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început să urmărească pe femeia care născuse copilul de parte bărbătească.” Prin urmare, el a fost aruncat înainte ca el să persecute biserica. Acest lucru el l-a făcut în timpul când a existat „o mare prigonire împotriva bisericii din Ierusalim; și toți afară de apostoli, s-au împrăștiat în părțile Iudeii și ale Samariei”. Fapte 8: 1. Acest fapt este confirmat din nou de Spiritul Profetic:
Triumfător, Domnul a fost luat la Dumnezeu și la scaunul Lui de domnie. „Toți sunt de față pentru a saluta pe Răscumpărătorul. Ei doresc cu ardoare să sărbătorească biruința Sa și să-L proslăvească pe Împăratul lor… Înfățișează înaintea lui Dumnezeu snopul de legănat, pe aceia înviați cu El ca reprezentanți ai acelei mulțimi de oameni care vor învia din mormânt la a doua Sa venire… Glasul lui Dumnezeu se aude rostind că dreptatea este împlinită. Satana este înfrânt. Cei ai lui Hristos de pe pământ, care muncesc și se luptă, sunt „primiți în Preaiubitul Lui.” Înaintea îngerilor din cer și a reprezentanților lumilor necăzute, ei sunt declarați îndreptățiți.”
„Satana a văzut că masca sa a fost smulsă. Guvernarea sa fusese descoperită înaintea îngerilor necăzuți și înaintea universului ceresc. El se descoperise ca ucigaș.”
„ Vărsând sângele Fiului lui Dumnezeu, el se dezrădăcinase de simpatia ființelor cerești. De aici înainte, lucrarea lui avea să fie restrânsă. Indiferent de atitudinea pe care avea s-o ia, el nu-i mai putea întâmpina pe îngerii ce veneau din curțile cerești și înaintea lor să-i acuze pe frații lui Hristos că sunt îmbrăcați în hainele întunecate și murdare ale păcatului. Ultima verigă a simpatiei dintre Satana și lumea cerească a fost ruptă.” Hristos Lumina Lumii, pag. 833, 834, 761.
Miercuri, 5 Martie
Stăpânul (temporar) al acestei lumi
Analizează Ioan 12:31; 14:30; 16:11; 2 Corinteni 4:4 și Luca 4:6. Ce te învață aceste texte despre stăpânirea vrăjmașului în această lume?
“Acum are loc judecata lumii acesteia”, a continuat Hristos, “acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Și după ce voi fi înălțat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toți oamenii. Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară.” Aceasta era criza lumii. Dacă Eu devin ispășire pentru păcatele oamenilor, lumea va fi luminată. Stăpânirea lui Satana asupra sufletelor oamenilor va fi zdrobită. Chipul lui Dumnezeu, deformat din cauza păcatului, va fi refăcut în oameni și o familie de sfinți credincioși va moșteni în cele din urmă căminul ceresc. Aceasta va fi urmarea morții lui Hristos. Mântuitorul era adâncit în contemplarea scenei de triumf aduse în fața Lui. El vedea crucea, cruda și înjositoarea cruce, strălucind de slavă în ciuda grozăviilor ei. HLL 625.4
Dar lucrarea de mântuire a oamenilor nu e singurul lucru realizat prin cruce. Iubirea lui Dumnezeu se manifestă în univers. Domnul acestei lumi este alungat. Acuzațiile aduse de Satana împotriva lui Dumnezeu se dovedesc a fi mincinoase. Ocara pe care el o aruncase este îndepărtată pentru totdeauna. Atât îngerii, cât și oamenii sunt atrași către Mântuitorul. “După ce voi fi înălțat de pe pământ”, a zis El, “voi atrage la Mine pe toți oamenii.” HLL 626.1
Isus Se sprijinea pe cuvântul acesta și de aceea nu i-a dat lui Satana nici un câștig de cauză. Atunci când urma să se ia ultimele măsuri pentru umilirea lui Hristos și când sufletul Său a fost cuprins de cea mai adâncă durere, le-a spus ucenicilor: “Vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine”. “Stăpânitorul lumii acesteia este judecat.” “Acum va fi aruncat.” (Ioan 14, 30; 16, 11; 12, 31.) Cu ochi profetic, Hristos a văzut scenele care aveau să aibă loc în ultima Sa bătălie. El știa că, atunci când va zice: “S-a sfârșit!”, tot cerul va tresălta de bucuria biruinței. Urechea Lui a auzit cântecele îndepărtate și strigătele de biruință din curțile cerești. Știa că atunci avea să sune clopotul de moarte al domniei lui Satana, iar Numele lui Hristos avea să fie rostit dintr-o lume în alta, în tot universul. HLL 679.1
Joi, 6 Martie
Limite și reguli
Ce îți spun textele din Marcu 6:5; 9:29 despre modul în care chiar și acțiunea divină poate depinde integral de factori precum credința și rugăciunea?
Cei nouă ucenici se tot gândeau la situația dureroasă a nereușitei lor; și când Isus a fost din nou numai cu ei, L-au întrebat: “Noi de ce nu am putut să scoatem duhul acesta?” Isus le-a răspuns: “Din pricina puținei voastre credințe; adevărat vă spun că, dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice muntelui acestuia: ‘Mută-te de aici colo’ și s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputință. Dar acest soi de draci nu ies afară decât cu rugăciune și cu post”. Necredința care i-a ținut departe de o legătură mai profundă cu Hristos și nepăsarea cu care priveau lucrarea sfântă încredințată lor aduseseră nereușita în lupta cu puterile întunericului. HLL 429.4
Cuvintele lui Hristos care arătau spre moartea Sa aduseseră întristare și îndoială. Iar alegerea celor trei ucenici pentru a-L însoți pe Domnul pe munte provocase gelozia celor nouă. Și, în loc de a-și întări credința prin rugăciune și meditație asupra cuvintelor lui Hristos, ei se agățaseră de descurajările și necazurile lor personale. În starea aceasta de întunecime, porniseră la luptă cu Satana. HLL 431.1
Pentru a birui, trebuiau să vină la luptă într-un alt spirit. Credința lor trebuia să fie întărită prin rugăciune arzătoare și post și prin umilirea inimii. Ei trebuiau să fie goliți de eu, să fie umpluți de spiritul și puterea lui Dumnezeu. Numai cererea stăruitoare și sinceră către Dumnezeu în credință — credința care conduce la dependența totală de Dumnezeu și la o consacrare fără rezerve în lucrarea Lui — poate izbuti să aducă oamenilor ajutorul Duhului Sfânt în lupta împotriva acestei lumi și a duhurilor răutății din locurile cerești. HLL 431.2
Vineri, 7 Martie
Studiu Suplimentar
Satana, arhiamăgitorul, se transformă într-un înger de lumină și vine la cei tineri cu ispitele lui amăgitoare, reușind să îi câștige pas cu pas și să-i abată de la calea datoriei. El este descris ca fiind un acuzator, un înșelător, un mincinos, un chinuitor și un ucigaș. „Cine păcătuiește este de la Diavolul.” Fiecare călcare de lege așază sufletul sub condamnare și provoacă dezaprobarea divină. Dumnezeu cunoaște gândurile inimii. Când sunt nutrite gânduri necurate, nu este nevoie ca ele să fie exprimate prin cuvânt sau prin faptă, pentru ca păcatul să fie comis și sufletul să fie pus sub condamnare. Curăția a fost întinată și ispititorul a triumfat. 4M 623.1