Martori că Hristos este Mesia
Studiul 4, Trimestrul 4, 19 – 25 Octombrie 2024
Împărtășește această secțiune
Sabat după amiază, 19 Octombrie
Text de memorat:
Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu”. Ioan 3:3
Ucenicii aceștia fuseseră câtva timp împreună cu Hristos în lucrarea Lui. Ioan și Iacov, Andrei și Petru, împreună cu Filip, Natanael și Matei fuseseră într-o legătură mai strânsă cu El decât ceilalți și fuseseră martori la mai multe minuni ale Lui. Petru, Iacov și Ioan se găseau într-o legătură deosebită cu El. Ei erau aproape totdeauna cu El, fiind martori la minunile Lui și ascultând cuvintele Lui. Ioan era și mai strâns legat de Isus, așa încât el era cunoscut ca fiind ucenicul pe care îl iubea Isus. Mântuitorul îi iubea pe toți, dar Ioan avea inima cea mai primitoare. Era mai tânăr ca toți ceilalți și, cu multă încredere copilărească, își deschidea inima față de Isus. În felul acesta, el a ajuns într-o legătură mai strânsă de iubire cu Hristos și prin el s-a transmis poporului Său cea mai profundă învățătură spirituală a Mântuitorului. HLL 292.1
Duminică, 20 Octombrie
Mărturia lui Ioan Botezătorul
Citește Ioan 1:19-23. Cum explica Ioan Botezătorul lucrarea și misiunea lui?
„Cu o ocazie, conducătorii evrei au trimis mesageri la Ioan Botezătorul pentru a-l întreba: „Cine ești tu?” Ioan „a mărturisit și nu a negat, ci a mărturisit: Eu nu sunt Hristosul. Iar ei l-au întrebat: „Atunci ce? Tu ești Ilie? Iar el a spus: Nu sunt. Ești tu acel profet? Iar el a răspuns: Nu. Atunci ei i-au zis: Cine ești tu? ca să dăm un răspuns celor care ne-au trimis. Ce spui tu despre tine însuți? El a spus: Eu sunt glasul celui care strigă în pustie: Îndreptați calea Domnului, așa cum a spus profetul Isaia.” RH 28 noiembrie 1907, par. 1
„Dacă mințile ascultătorilor săi ar fi fost dornice să recunoască adevărul spiritual, ei ar fi discernut semnificația cuvintelor lui Ioan. S-a făcut aluzie la un obicei predominant în acele țări orientale. Atunci când un monarh urma să facă o călătorie, oamenii erau trimiși înaintea lui pentru a îndepărta obstacolele de pe drum, astfel încât regele să poată călători în siguranță și fără piedici. 'Eu sunt glasul celui care strigă în pustie', a declarat Ioan, 'Îndreptați calea Domnului'.” RH 28 noiembrie 1907, par. 2
Citește Isaia 40:1-5 și Ioan 1:23. Cum folosește Ioan aceste versete?
În secolele mai târzii ale istoriei lui Israel, dinaintea primei veniri, se înțelegea, în general, că în profeție se făcea referire la venirea lui Mesia: “Este prea puțin lucru să fii robul Meu, ca să ridici semințiile lui Iacov și să aduci înapoi rămășițele lui Israel. De aceea, te pun să fii lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului. Atunci se va descoperi slava Domnului”, profetiza proorocul, “și în clipa aceea orice făptură o va vedea”. (Isaia 49, 6; 40, 5.) Despre această lumină a oamenilor, mărturisea Ioan Botezătorul cu atâta îndrăzneală mai apoi, când vestea “Eu ... sunt glasul celui ce strigă în pustie: ‘Neteziți calea Domnului’, cum a zis proorocul Isaia”. (Ioan 1, 23.) PR 688.4
Luni, 21 Octombrie
Mielul lui Dumnezeu
Citește Ioan 1:29-37. Ce declarație face Ioan Botezătorul despre Isus? Ce imagine importantă folosește pentru a transmite identitatea și misiunea lui Isus?
Când, la botez, Ioan L-a numit pe Isus “Mielul lui Dumnezeu”, o nouă lumină venise asupra lucrării lui Mesia. Gândul profetului s-a îndreptat spre cuvintele lui Isaia: “Ca un miel pe care-l duci la măcelărie.” (Isaia 53, 7.) În săptămânile următoare, Ioan a cercetat cu un nou interes profețiile și învățăturile privitoare la serviciul jertfelor. El n-a deosebit cu claritate cele două faze ale lucrării lui Hristos — de jertfă care suferă și de Împărat care biruie, — dar a văzut că venirea Lui are o mai mare însemnătate decât aceea pe care o înțelegeau preoții și poporul. Când L-a văzut pe Isus în mulțime, la întoarcerea Lui din pustie, Ioan aștepta plin de încredere ca El să facă un semn care să dovedească adevăratul Său caracter. Era nerăbdător să audă o declarație din partea Mântuitorului cu privire la misiunea Sa; dar nu s-a rostit nici un cuvânt, nu s-a dat nici un semn. Isus n-a răspuns la cuvintele prin care Ioan Botezătorul Îl făcea cunoscut, ci S-a amestecat printre ucenicii lui Ioan și n-a dat nici un semn vizibil al deosebitei Lui lucrări și n-a luat nici o măsură pentru a Se face cunoscut. HLL 136.4
Citește Marcu 10:45; Romani 5:6 și 1 Petru 2:24. Cum ne ajută aceste versete să înțelegem rolul lui Isus de „Mielul lui Dumnezeu”?
Cei care erau robi erau sfătuiți să rămână supuși stăpânilor lor “cu toată frica nu numai celor ce sunt buni și blânzi, ci și celor ce sunt greu de mulțumit. Căci este un lucru plăcut”, explică apostolul, “dacă cineva, pentru cugetul lui față de Dumnezeu, suferă întristare, și suferă pe nedrept. În adevăr, ce fală este să suferiți cu răbdare să fiți pălmuiți, când ați făcut rău? Dar, dacă suferiți cu răbdare când ați făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. Și la aceasta ați fost chemați; fiindcă și Hristos a suferit pentru voi, și v-a lăsat o pildă, ca să călcați pe urmele Lui. ‘El n-a făcut păcat, și în gura Lui nu s-a găsit vicleșug’. Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; și când era chinuit, nu amenința, ci Se supunea dreptului judecător. El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui ați fost vindecați. Căci erați ca niște oi rătăcite. Dar acum v-ați întors la Păstorul și Episcopul sufletelor voastre”. FA 522.3
Marți, 15 Octombrie
Doi ucenici ai lui Ioan
Citește Ioan 1:35-39. Ce au făcut acești doi ucenici după ce au auzit mărturia lui Ioan despre Isus?
„Din nou, a doua zi după aceea, Ioan a stat în picioare, împreună cu doi dintre ucenicii săi; și uitându-se la Isus în timp ce mergea, a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” Cei doi ucenici l-au auzit vorbind și L-au urmat pe Iisus. Isus s-a întors, i-a văzut urmându-i și le-a zis: „Ce căutați? Ucenicii au mărturisit că îl căutau pe Hristos și că doreau să facă cunoștință cu el și să fie instruiți de el la el acasă. Acești doi ucenici au fost fermecați de lecțiile profund impresionante, dar simple și practice, ale lui Hristos. Inimile lor nu fuseseră niciodată atât de mișcate înainte. Andrei, fratele lui Simon Petru, a fost unul dintre acești ucenici. El era interesat de prietenii și rudele sale și era nerăbdător ca și aceștia să-L vadă pe Hristos și să asculte pentru ei înșiși lecțiile Sale prețioase. Andrei a plecat în căutarea fratelui său Simon și, cu siguranță, a afirmat că L-a găsit pe Hristos, Mesia, Mântuitorul lumii. L-a adus pe fratele său la Isus și, de îndată ce Isus l-a privit, i-a spus: „Tu ești Simon, fiul lui Iona; vei fi numit Cefa, care este, prin interpretare, piatră. A doua zi, Hristos a ales un alt ucenic, Filip, și i-a cerut să îl urmeze. Filip credea pe deplin că Hristos era Mesia și a început să caute pe alții pentru a-i aduce să asculte învățăturile lui Hristos, care îl fermecaseră atât de mult. Apoi Filip l-a găsit pe Natanael. El era unul dintre cei care l-au auzit pe Ioan proclamând: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii”. El s-a simțit profund convins și s-a retras într-o livadă, ascunsă de orice ochi uman, și acolo a meditat la anunțul lui Ioan, chemându-și în minte profețiile referitoare la venirea lui Mesia și la misiunea sa. El s-a întrebat astfel: Să fie oare acesta Mesia pe care îl așteptau de atâta timp și pe care erau atât de nerăbdători să îl vadă? În inima lui Natanael a răsărit speranța că acesta ar putea fi cel care va salva Israelul. El s-a înclinat în fața lui Dumnezeu și s-a rugat ca, dacă persoana pe care Ioan o declarase a fi Răscumpărătorul lumii era într-adevăr eliberatorul promis, să i se facă cunoscut acest lucru. Duhul Domnului s-a așezat peste Natanael într-un mod atât de special, încât el a fost convins că Hristos era Mesia. În timp ce Natanael se ruga, a auzit vocea lui Filip chemându-l și spunând: „L-am găsit pe Acela despre care au scris Moise în lege și profeții: Isus din Nazaret, fiul lui Iosif. Iar Natanael i-a zis: Poate ieși ceva bun din Nazaret? Filip i-a spus: Vino și vezi. Isus l-a văzut pe Natanael venind la El și a zis despre el: Iată într-adevăr un israelit, în care nu este viclenie! Natanael i-a zis: „De unde mă cunoști?” Isus a răspuns și i-a zis: „Înainte de a te chema Filip, când erai sub smochin, te-am văzut.”” 2SP 63.2
Miercuri, 23 Octombrie
Filip și Natanael
Citește Ioan 1:43-46. Ce dezvăluia mesajul lui Filip despre credința pe care o avea deja în Isus?
„Când Filip L-a găsit pe Isus, nu s-a mulțumit să păstreze pentru sine cunoașterea lui Mesia. „Filip l-a găsit pe Natanael și i-a spus: L-am găsit pe Acela despre care au scris Moise în lege și profeții: Isus din Nazaret, fiul lui Iosif. Iar Natanael i-a zis: Poate ieși ceva bun din Nazaret? Filip i-a spus: Vino și vezi”. Acesta este cel mai bun mod de a testa adevărul. Cu inimile înmuiate și supuse, cu Duhul Sfânt odihnindu-se peste voi, veniți la oracolele adevărului; vedeți cu ochii voștri care este adevărul. Nu vă cerem să credeți pentru că vă prezentăm adevărul, ci să credeți pentru că ați dovedit singuri că acesta este adevărul.” RH 21 aprilie 1891, par. 1
Citește Ioan 1:47-51. Cum l-a convins Isus pe Natanael de identitatea Sa și care a fost răspunsul lui Natanael?
Ce ușor s-a convins Natanael! Cu ce plăcere a privit Isus la credința lui sinceră și fără viclenie! Isus i-a zis: “Pentru că ți-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi tu? O să vezi lucruri mai mari. Adevărat, adevărat îți spun că de acum încolo, veți vedea cerul deschis deasupra Fiului Omului”. Dumnezeu nu a onorat niciodată necredința și îndoiala. Când El vorbește, primește Cuvântul Său și pune-l în practică! Dacă inima este într-o legătură vie cu Dumnezeu, va recunoaște glasul care vine de sus. SSS 26.2
Filip n-a intrat în dispută. El i-a zis: “Vino și vezi!” “Isus a văzut pe Natanael venind la El și a zis despre el: ‘Iată cu adevărat un israelit, în care nu este vicleșug’.” Surprins, Natanael a exclamat: “De unde mă cunoști?” “Drept răspuns Isus i-a zis: ‘Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin’.” HLL 140.3
Era destul. Spiritul dumnezeiesc care venise asupra lui Natanael, ca urmare a rugăciunii lui sub smochin, îi vorbea acum prin cuvintele lui Isus. Cu toate că se îndoia și avea anumite prejudecăți, Natanael a venit la Hristos cu o sinceră dorință după adevăr și iată că dorința lui s-a împlinit. Credința lui a trecut dincolo de aceea a celui care-l adusese la Isus. El a răspuns și a zis: “Rabi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Împăratul lui Israel”. HLL 140.4
Joi, 24 Octombrie
Mărturia lui Nicodim
Citește Ioan 3:1-21. Cum întărește mărturia lui Nicodim tema Evangheliei după Ioan?
În fața lui Hristos, Nicodim a simțit o stranie timiditate, pe care a căutat să o ascundă sub o aparență de calm și demnitate. “Învățătorule”, zise el, “știm că ești un Învățător venit de la Dumnezeu, căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el”. Vorbind de darurile deosebite pe care le avea Isus ca învățător, precum și de puterea Lui uimitoare de a face minuni, el spera să netezească drumul spre această ocazie. Cuvintele lui aveau ca scop să exprime și să producă încredere, dar de fapt exprimau necredință. El nu L-a recunoscut pe Isus ca Mesia, ci numai ca pe un Învățător trimis de Dumnezeu. HLL 168.3
În loc să răspundă la aceste cuvinte de salutare, Isus și-a îndreptat privirea asupra vorbitorului ca și când ar fi citit în sufletul lui. În înțelepciunea Sa nețărmurită, a văzut în fața Sa un om care căuta adevărul. El știa pentru ce a venit și, cu dorința de a adânci și mai mult convingerea care se găsea în mintea ascultătorului, i-a vorbit în mod direct, spunând solemn, dar blând: “Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.” (Ioan 3, 3.) HLL 168.4
Citește Ioan 3:3-21. Ce i-a spus Isus lui Nicodim, dovedindu-i că putea să vadă dincolo de cuvintele lui?
Nicodim venise la Domnul cu gândul să aibă o discuție cu El, dar Isus i-a vorbit despre principiile fundamentale ale adevărului. El i-a spus lui Nicodim: Nu de cunoștințe teoretice ai nevoie atât de mult, ci de renaștere spirituală. Nu trebuie să-ți satisfaci curiozitatea, ci să ai o inimă nouă. Trebuie să primești o viață nouă de sus, înainte de a putea aprecia lucrurile cerești. Până când nu se produce această schimbare, care face toate lucrurile noi, nu-ți va fi de nici un folos să discuți autoritatea sau misiunea Mea. HLL 171.1
Luat prin surprindere, i-a răspuns lui Hristos în cuvinte pline de ironie: “Cum se poate naște un om bătrân?” Asemenea multora când li se prezintă adevăruri tăioase, a dat pe față faptul că omul firesc nu primește lucrurile Duhului Sfânt. În el nu este nimic care să răspundă la lucrurile spirituale, pentru că lucrurile spirituale se judecă spiritual. HLL 171.4
Dar Mântuitorul n-a răspuns argumentelor lui cu explicații. Ridicându-și mâna cu demnitate solemnă, El a rostit adevărul cu o siguranță și mai mare: “Adevărat, adevărat îți spun că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu”. Nicodim știa că Isus vorbea acum despre botezul cu apă și despre înnoirea inimii prin Duhul lui Dumnezeu. El era convins că se află în fața Aceluia despre care profetizase mai înainte Ioan Botezătorul. HLL 171.5
Vineri, 25 Octombrie
Studiu suplimentar
În timpul acestor zile, pe care Isus le-a petrecut împreună cu ucenicii Săi, ei au câștigat o nouă experiență. Auzind pe iubitul lor Învățător explicând Scripturile în lumina tuturor celor împlinite, credința lor în El s-a fixat pe deplin. Ei au ajuns acolo, încât să poată spune: ‘Știu în cine am crezut’. (2 Timotei 1, 12.) Ei au început să înțeleagă natura și întinderea lucrării lor, să vadă că aveau de vestit lumii adevărurile încredințate lor. Întâmplările din viața lui Hristos, moartea și învierea Sa, profețiile care arătau spre aceste evenimente, tainele planului de mântuire, puterea lui Isus pentru iertarea păcatelor — la toate aceste lucruri ei fuseseră martori și trebuia să le facă cunoscute lumii. Ei trebuia să vestească Evanghelia păcii și mântuirii prin pocăință și puterea Mântuitorului. FA 27.1