Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii. — Coloseni 3:14
În strădaniile sale de a atinge, pentru sine, idealul lui Dumnezeu, creștinul nu are nimic de care să dispere. Desăvârșirea morală și spirituală, prin harul și puterea lui Hristos, este făgăduită tuturor. Isus este izvorul puterii, fântâna vieții. El ne duce la Cuvântul Său și din pomul vieții ne pune înainte frunze pentru tămăduirea sufletelor bolnave de păcat. El ne conduce la tronul lui Dumnezeu și ne pune în gură o rugăciune prin care suntem aduși într-o mai strânsă legătură cu Sine. Spre binele nostru, El pune la lucru mjloacele atotputernice ale cerului. La fiecare pas, noi luăm contact cu puterea Sa vie. FA 478.2
Dumnezeu nu pune nici o limită înaintării acelora care doresc să fie „umpluți de cunoștința voii Lui, în orice fel de înțelepciune și pricepere duhovnicească”. Prin rugăciune, prin veghere, prin creștere în cunoștință și pricepere, ei vor fi „întăriți, cu toată puterea, potrivit cu tăria Lui”. Astfel, ei sunt pregătiți să lucreze pentru alții. Este planul lui Dumnezeu acela ca ființe omenești curățite și sfințite să alcătuiască mâna Sa ajutătoare. Pentru acest mare privilegiu se cuvine să mulțumim Aceluia care ne-a învrednicit să avem „parte de moștenirea sfinților în lumină. El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului și ne-a strămutat în împărăția Fiului dragostei Lui”. FA 478.3
Ce condiție indică Pavel în Coloseni 3:1-4 ca necesară pentru a avea o gândire cerească? Ce crezi că înseamnă lucrul acesta?
Cel care s-a hotărât să intre în împărăția spirituală își va da seama că toate puterile și patimile unei naturi nerenăscute, susținute de puterile împărăției întunericului, stau împotriva lui. Zilnic, el trebuie să-și reînnoiască consacrarea, zilnic să ducă bătălia cu răul. Obiceiurile cele vechi, înclinațiile moștenite către rău, se vor lupta să stăpânească, și față de acestea el trebuie mereu să se păzească, luptându-se prin puterea lui Hristos pentru a dobândi biruința. FA 476.3
„De aceea, omorâți mădularele voastre care sunt pe pământ”, scrisese Pavel colosenilor, pentru că „din numărul lor erați și voi odinioară, când trăiați în aceste păcate. Dar acum lăsați-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmășie, de răutate, de clevetire, de vorbele rușinoase, care v-ar putea ieși din gură.... Astfel dar, ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și prea iubiți, îmbrăcați-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiți-vă unii pe alții, și, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi. Dar mai pe sus de toate acestea, îmbrăcați-vă cu dragostea, care este legătura desăvârșirii. Pacea lui Hristos, la care ați fost chemați, ca să alcătuiți un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, și fiți recunoscători”. FA 477.1
Epistola către Coloseni este plină de cele mai valoroase lecții pentru toți aceia care sunt angajați în slujirea lui Hristos, lecții care arată unicitatea țintei și înălțimea scopului care va fi văzut în viața aceluia care, în mod drept, reprezintă pe Mântuitorul. Renunțând la tot ce l-ar împiedica de a înainta pe calea propășirii sau care ar abate picioarele altora de pe calea cea strâmtă, credinciosul va dovedi în viața sa zilnică îndurare, bunătate, blândețe, îngăduință și iubirea lui Hristos. FA 477.2
Studiază Coloseni 3:5,6 (vezi și Romani 6:1-7)! Cum experimentăm faptul de a fi morți față de sine și lucrurile pământești și vii față de „lucrurile de sus” (Coloseni 3:1)?
La vremea convertirii și botezului lor, credincioșii coloseni au făgăduit să dea la o parte credințele și obiceiurile care până aci făcuseră parte din viața lor și să fie credincioși supunerii lor față de Hristos. În epistola sa, Pavel le reamintește despre aceasta și stăruiește călduros de ei să nu dea uitării faptul că, pentru a-și ține făgăduința dată, ei trebuia să depună eforturi continue împotriva lucrurilor rele care aveau să caute să pună stăpânire pe ei. „Dacă deci ați înviat împreună cu Hristos, să umblați după lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi ați murit, și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu”. FA 475.3
„Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi”. (2 Corinteni 5, 17.) Prin puterea lui Hristos, bărbați și femei au sfărâmat lanțurile obiceiurilor păcătoase. Ei au renunțat la egoism. Cel profan a ajuns evlavios, bețivul, cumpătat, cel desfrânat, curat. Sufletele care au purtat asemănarea cu Satana au fost schimbate după chipul lui Dumnezeu. Această schimbare este în ea însăși minunea minunilor. O schimbare săvârșită prin Cuvânt este una din cele mai profunde taine ale Cuvântului. Noi nu o putem înțelege; nu putem decât să credem, așa după cum spun Scripturile, că ea este „Hristos în voi, nădejdea slavei”. FA 476.1
Când Spiritul lui Dumnezeu stăpânește mintea și inima, sufletul convertit izbucnește într-o cântare nouă; căci el își dă seama că în viața sa făgăduința lui Dumnezeu a fost împlinită, că fărădelegea sa a fost iertată și că păcatul său a fost acoperit. El trăise pocăința față de Dumnezeu pentru călcarea Legii divine și credința față de Hristos, care a murit pentru îndreptățirea omului. „Fiindcă suntem socotiți îndreptățiți, prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos”. (Romani 5, 1.) FA 476.2
Puterea unei vieți mai înalte, mai curate și mai nobile este lucrul de care avem cea mai mare nevoie. Lumea stăpânește prea mult cugetarea noastră, în timp ce Împărăția cerurilor prea puțin. FA 478.1
Cum continuă Pavel firul logic în Coloseni 3:6-11?
„Sunteți morți față de dorințele trupești, morți față de pasiunile aprinse și mistuitoare care distrug iubirea, blândețea, bunătatea și curtoazia creștină. Nu este suficient ca un creștin să spună: odinioară m-am convertit. Prea mulți creștini își întemeiază credința și nădejdea nu pe experiența prezentă, nu pe ceea ce sunt acum, ci pe ceea ce au fost când L-au mărturisit pentru prima dată pe Hristos. Dacă convertirea nu ne aduce într-o stare nouă înaintea lui Dumnezeu, transformând întreaga ființă, la ce ne folosește? Omul care este născut din nou poate spune: lucrurile vechi — firea iute și nerăbdătoare, ura, invidia, răzbunarea, spiritul de represalii, mândria inimii, orice rivalitate și dorință de întâietate — vor fi biruite, vor fi golite din inima mea și nu se vor mai vedea în viața mea.
Va avea omul sau femeia convertită ispite de a vorbi și a acționa greșit? Da, va avea mereu pe urmele sale un diavol ispititor și trebuie să se înarmeze cu credință și rugăciune pentru a i se împotrivi. Va exista un curent puternic care va lucra împotriva lui, curgând cu repeziciune pentru a-l trage înapoi la starea lui de păcat de mai înainte, pentru a-l face să-și îngăduie patimile firești ale inimii nereînnoite. Nicio inimă nu poate fi păstrată curată dacă nu este neîncetat sărată cu har divin. Nimeni nu poate rămâne convertit dacă nu veghează în rugăciune, dacă nu-și ține sufletul strâns unit cu Hristos, încrezându-se în El în fiecare clipă, croindu-și drum spre cer împotriva curentului îngăduințelor păcătoase, vâslind împotriva vântului și a mareei, folosind ambele vâsle — credința și faptele. Convertirea înseamnă a pune toate puterile noastre la lucru pentru Mântuitorul care Și-a lăsat măreția, onoarea și bogățiile și a venit în lume pentru a-l salva pe om. L-a iubit cu o iubire infinită. Și-a dat viața pentru omul sărac și răzvrătit. Ce ar fi putut face Dumnezeu mai mult pentru omenire decât a făcut? Ce va face acum omul, din partea lui, pentru sine și pentru mântuirea semenilor săi, ca dovadă că prețuiește jertfa adusă și mila arătată lui? Nu se va alipi el de Mântuitorul cu o credincioșie statornică și neclintită, având în vedere această mare iubire și această milă infinită?” 2LtMs, Ms 2, 1875, par. 10, 11
Ce vrea să spună Pavel, în Romani 6:6 și Efeseni 4:22-24, prin „omul cel vechi” în contrast cu „omul cel nou”?
„O mare responsabilitate revine celor care au fost botezați în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt. Străduiți-vă să înțelegeți semnificația cuvintelor: «Voi ați murit, iar viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu». În noua viață în care ați intrat, sunteți chemați să reprezentați viața lui Hristos. După ce v-ați îmbrăcat cu omul cel nou, «care se înnoiește spre cunoștință, după chipul Celui ce l-a creat», 19MR 236.1
Cei care aleg să devină membri ai familiei regale, copii ai Împăratului ceresc, trebuie să-și arate alegerea aducându-și cuvintele și faptele în armonie cu principiile pe care le susțin. Fratele meu, sora mea, este Împărăția lui Dumnezeu așezată pe tronul inimii tale prin prezența lui Hristos care locuiește acolo? Sau eul este încă puterea care te stăpânește? Al cui supus ești? Dacă un spirit egoist continuă să te țină departe de slujirea lui Hristos, roagă-te: «Vie Împărăția Ta. Facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ.»” 18MR 105.1
Cum sunt descriși credincioșii în Coloseni 3:12-14 și care este legătura cu trăsăturile pozitive pe care trebuie să le „îmbrace”?
„Cuvintele sunt directe, simple și neîmpodobite. Nimeni nu trebuie să cadă în capcana pe care Satana a așezat-o pentru picioarele celor neprevăzători. Cei care doresc să fie asemenea lui Hristos să se roage cu credință și să vegheze în rugăciune, iar apoi, crezând, să-și înalțe cântările de laudă și mulțumire.” 20LtMs, Lt 225, 1905, par. 13
„Domnul Isus îi vede pe cei care mărturisesc că sunt credincioșii Săi adunați împreună ca biserică, dar nu toți au adevărul. Nu toți sunt ascultători de porunci. În multe cazuri sunt unii care au căzut de la credință. Dacă ar fi stăruit să-L cunoască pe Domnul, ar fi înțeles cât de mare este dragostea pe care Dumnezeu o are pentru fiecare suflet. «Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu născut, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.» «Dumnezeu n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Cine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu născut al lui Dumnezeu. Și judecata aceasta stă în faptul că Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul urăște lumina și nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele. Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca faptele lui să fie arătate, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.» [Ioan 3:16-21.]” 20LtMs, Lt 225, 1905, par. 14
„Ce lucrare ne stă înainte! Nu putem vedea sfârșitul de la început. Trebuie să înaintăm pentru a-L cunoaște pe Domnul, pas cu pas. El ne conduce și ne va da lumină tot mai mare.” 20LtMs, Lt 225, 1905, par. 15
„Sunt unii care au nevoie să facă o schimbare hotărâtă în viața lor. Ei n-au urmat calea adevărului și a neprihănirii. Interesul lor pentru lucrarea lui Dumnezeu a scăzut, iar consacrarea lor s-a stins, pentru că n-au umblat în sfatul lui Dumnezeu, ci în multe privințe au mers pe urmele lumii. Nu și-au păstrat gândurile curate, limpezi și sfinte. Nu sunt înconjurați de acea influență spirituală plăcut mirositoare care i-ar arăta ca fiind dintre aceia care Îl iubesc pe Dumnezeu și păzesc poruncile Lui.” 20LtMs, Lt 225, 1905, par. 16
„Ei se pot smulge din cursa vrăjmașului dacă vor înțelege că încalcă Legea lui Dumnezeu și vor arăta pocăință față de Dumnezeu și față de Isus Hristos. Când percepțiile lor spirituale vor fi reînviate, vor vedea că nu L-au onorat pe Dumnezeu așa cum le cere Legea Sa. Dumnezeu le spune: Percepțiile voastre au nevoie de rafinarea harului divin, pentru a fi curățite de orice pată de necurăție în gând, cuvânt sau faptă.” 20LtMs, Lt 225, 1905, par. 17
Potrivit textelor din Coloseni 3:16,17, ce anume Îi permite lui Isus Hristos să dețină controlul și ce rol joacă muzica în toate acestea?
„Viața veche, păcătoasă, a murit; viața cea nouă a fost începută împreună cu Hristos prin legământul botezului. Practicați virtuțile caracterului Mântuitorului. Cuvântul Său să «locuiască din belșug în voi, în toată înțelepciunea, învățându-vă și sfătuindu-vă unii pe alții cu psalmi, cu imnuri și cântări duhovnicești, cântând lui Dumnezeu cu har în inimile voastre. Și orice faceți, cu cuvântul sau cu fapta, să faceți totul în Numele Domnului Isus, mulțumind prin El lui Dumnezeu Tatăl» [versetele 16, 17].” 19MR 236.2
„Aceste lucruri trebuie să fie prezentate în biserici. Dragostea, compasiunea și duioșia trebuie să se manifeste între noi. Îmbrăcați-vă, ca aleși ai lui Dumnezeu, cu milă și bunătate. Păcatele practicate înainte de convertire trebuie lepădate împreună cu omul cel vechi. Odată cu omul cel nou, în Hristos Isus, trebuie îmbrăcate «bunătatea, smerenia, blândețea, îndelunga răbdare».” 19MR 236.3
„Cei care au înviat împreună cu Hristos pentru a umbla într-o viață nouă sunt aleșii lui Dumnezeu. Ei sunt sfinți pentru Domnul și sunt recunoscuți de El ca fiind iubiții Săi. Ca atare, se află sub un legământ solemn de a se deosebi prin manifestarea smereniei. Ei trebuie să se îmbrace cu hainele neprihănirii. Sunt despărțiți de lume, de spiritul ei, de practicile ei, și trebuie să arate că învață de la Cel care spune: «Eu sunt blând și smerit cu inima.» Dacă înțeleg că au murit împreună cu Hristos, dacă își păstrează jurământul botezului, lumea nu va avea putere să-i abată pentru a-L tăgădui pe Hristos. Dacă trăiesc viața lui Hristos în această lume, sunt părtași ai naturii divine. Atunci, când Hristos, care este viața noastră, Se va arăta, și ei se vor arăta împreună cu El în slavă.” 19MR 236.4
„Poporul lui Dumnezeu trebuie să se iubească precum frații și surorile. Ei trebuie să fie buni și curtenitori. Să se ierte unii pe alții, așa cum Hristos i-a iertat. Să-I urmeze exemplul în toate lucrurile, căci viața lor este ascunsă cu El în Dumnezeu. Frații mei și surorile mele, gândiți-vă la posibilitățile unei asemenea vieți. Unitatea creștină este un lucru măreț și minunat. Luptați pentru ea. «Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră; căci este scris: Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt.... Deci, ca unii care prin ascultarea de adevăr v-ați curățit sufletele prin Duhul, ca să aveți o dragoste de frați neprefăcută, iubiți-vă cu căldură unii pe alții, din toată inima; fiindcă ați fost născuți din nou nu dintr-o sămânță care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și rămâne în veac» [1 Petru 1:15, 22, 23].” 19MR 237.1
„Frații și surorile mele, nu veți lua seama la acest apel? Când va fi citit membrilor diferitelor biserici de către cel care va sta în locul meu, deoarece nu pot fi personal cu voi, credincioșii să răspundă. Plecați-vă înaintea lui Dumnezeu și mărturisiți-vă abaterile. În umilință primiți cuvintele lui Hristos: «Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze» [Matei 16:24]. «Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară» [Matei 11:29, 30].” 19MR 237.2
„Avem nevoie să lucrăm în unitate și împreună cu Hristos, pentru a nu fi îndepărtați de la credință. În timpul nopții rosteam aceste cuvinte către bisericile din Melbourne, subliniindu-le nevoia de a se pregăti pentru venirea lui Hristos. Acum trebuie să fim foarte serioși, căci mult timp a fost pierdut pentru că viețile noastre nu au fost ascunse cu Hristos în Dumnezeu. Pe măsură ce prezentam aceste lucruri, mișcările adânci ale Duhului lui Dumnezeu s-au făcut simțite și lumină a pătruns în adunare. S-au făcut mărturisiri smerite. Unii care la început păreau indiferenți au fost copleșiți și și-au mărturisit păcatele, iar o reformă a început.” 19MR 238.1
„Vă scriu aceste lucruri pentru că cred că ele vă vor ajuta să ieșiți din întuneric la lumină.—Scrisoarea 32, 1907.” 19MR 238.2