Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii. — Evrei 4:12
„Studiul Bibliei va da putere intelectului. Psalmistul spune: «Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor simpli.» (Psalmul 119:130). Mi s-a pus adesea întrebarea: «Ar trebui ca Biblia să devină cartea principală în școlile noastre?» Este o carte prețioasă, o carte minunată. Este o comoară care conține nestemate de mare valoare. Este o istorie care ne deschide înainte veacurile trecute. Fără Biblie, am fi fost lăsați la presupuneri și basme în ceea ce privește evenimentele din epocile trecute. Dintre toate cărțile care au inundat lumea, oricât de valoroase ar fi ele, Biblia este Cartea cărților și este cea mai vrednică de a fi studiată și cercetată cu cea mai mare atenție. Ea oferă nu doar istoria creațiunii acestei lumi, ci și o descriere a lumii viitoare. Conține învățături despre minunile universului și Îl descoperă înțelegerii noastre pe Autorul cerurilor și al pământului. Ea prezintă un sistem simplu și complet de teologie și filosofie. Cei care studiază cu seriozitate Cuvântul lui Dumnezeu, care ascultă de învățăturile lui și iubesc adevărurile lui clare, vor progresa în gândire și în comportament. Este un dar de la Dumnezeu care ar trebui să trezească în fiecare inimă cea mai sinceră recunoștință, deoarece este revelația lui Dumnezeu pentru om.” (CE 105.2)
„Biblia este o carte care descoperă principiile dreptății și ale adevărului. Ea conține tot ceea ce este necesar pentru mântuirea sufletului și, în același timp, este potrivită pentru a întări și disciplina mintea. Dacă este folosită ca manual în școlile noastre, se va dovedi mult mai eficientă decât orice altă carte din lume, atât în a călăuzi cu înțelepciune în treburile acestei vieți, cât și în a ajuta sufletul să urce pe scara progresului care duce la cer. Dumnezeu are grijă de noi ca ființe inteligente și ne-a dat Cuvântul Său ca o candelă pentru picioarele noastre și o lumină pe cărarea noastră. «Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor simpli.» (Psalmul 119:130). Nu simpla citire a Cuvântului va împlini scopul intenționat de cer, ci adevărul descoperit în Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să pătrundă în inimă, pentru ca binele urmărit să fie atins.” (CE 108.1)
Chiar și atunci când relația noastră cu Dumnezeu șovăie și are suișuri și coborâșuri, El rămâne constant. Ce observi în Plângerile lui Ieremia 3:22,23?
„Dumnezeu Și-a descoperit interesul față de oamenii căzuți oferindu-le un Mântuitor. El a făcut legământ să nu-Și dezlănțuie mânia împotriva perversității copiilor Săi, să nu-i mustre în aprinderea nemulțumirii Sale, până când nu le va fi oferit orice avantaj de-a lungul întregii perioade de probă. Și chiar atunci când vor respinge avertizările Sale, mesajele Sale de invitație și prezentarea neprihănirii Sale; când vor continua să păcătuiască în fața luminii și a dovezilor, El tot nu va izbucni împotriva lor în marea Sa mânie. El lasă toată judecata în seama Fiului Său, pe care L-a dat ca jertfă pentru păcat pentru lume.” (RH, 1 decembrie 1896, par. 16)
„Dumnezeu are o dorință arzătoare de a salva pe cei răscumpărați prin sângele lui Hristos de rezultatul sigur al unei căi greșite; căci păcatul, dacă este stăruit, va aduce asupra lor mânia Mielului respins. Harul, bogat și fără plată, este oferit prin darul neprihănirii lui Hristos. Cei care disprețuiesc acest dar prețios, care Îl resping și Îl leapădă pe Mântuitorul, care refuză invitația: „Să se prindă de puterea Mea, ca să facă pace cu Mine; și va face pace cu Mine”, resping oferta acelor trăsături de caracter care i-ar face fii și fiice ale lui Dumnezeu. Căci „tuturor celor ce L-au primit le-a dat dreptul să devină copii ai lui Dumnezeu, și anume celor ce cred în Numele Lui [Ce Nume? — Emanuel, Fiul lui Dumnezeu]; născuți nu din sânge, nici din voia firii, nici din voia omului, ci din Dumnezeu. Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi (și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl), plin de har și de adevăr.” (RH, 1 decembrie 1896, par. 17)
„Cuvântul este învățătorul nostru. Toți cei care vor fi împlinitori ai Cuvântului, în sinceritate și adevăr, vor vedea slava Lui — «slava ca a Singurului născut din Tatăl, plin de har și de adevăr». Atunci are loc cu adevărat o naștere din nou, o transformare a caracterului. «Din plinătatea Lui noi toți am primit, și har după har.» Aceasta ne face epistole vii, «cunoscute și citite de toți oamenii». «Cine a primit mărturia Lui a pecetluit că Dumnezeu este adevărat. Căci Acela pe care L-a trimis Dumnezeu vorbește cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură. Tatăl iubește pe Fiul și I-a dat toate lucrurile în mâini. Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.»” (RH, 1 decembrie 1896, par. 18)
Autoritatea și funcția Bibliei sunt afirmate clar în paginile ei. Citește și copiază 2 Timotei 3:15-17! Ia notă despre ce spun aceste versete în legătură cu rolul Bibliei!
"Toată Scriptura este dată prin inspirația lui Dumnezeu și este folositoare pentru învățătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în neprihănire: pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit, bine pregătit pentru toate faptele bune." 2 Tim. 3:16, 17. KJV
"Știind mai întâi că nici o profeție a Scripturii nu este de o interpretare privată. Căci profeția nu a venit în vechime prin voia omului, ci sfinții bărbați ai lui Dumnezeu au vorbit așa cum au fost mișcați de Duhul Sfânt." 2 Pet. 1:20, 21. KJV
Afirmativ spus, toată Scriptura (nu doar o parte din ea) este inspirată. Afirmată negativ, niciuna dintre ele nu este interpretată în mod privat, din motivul că nu a venit de la oameni, ci de la Dumnezeu. Și ea poate fi interpretată de oameni numai după cum și când decretează Duhul lui Dumnezeu. În consecință, fiecare iotă și titlu din Scriptură și interpretarea Ei este de la Inspirație și, prin urmare, este în întregime folositoare pentru a-l îndruma pe omul lui Dumnezeu din punct de vedere doctrinar, pentru a-l mustra și corecta și pentru a-l instrui în mod corect, până la desăvârșirea credinței și a faptelor. Prin urmare, să încheiem un legământ cu Domnul că, de acum înainte, nu vom accepta și nu vom avansa ca adevăr revelat nicio interpretare privată a Scripturilor. Și pentru a păstra cu înțelegere inviolabilă această promisiune solemnă față de Domnul, trebuie mai întâi, desigur, să înțelegem fenomenul inspirației.
Cuvântul lui Dumnezeu este standardul caracterului. Când ne-a dat acest Cuvânt, Dumnezeu ne-a pus în posesia tuturor adevărurilor esențiale pentru mântuire. Deși mii de oameni au scos apă din aceste izvoare ale vieții, acestea nu și-au micșorat rezervele. Mii de oameni L-au pus pe Domnul înaintea lor și, privindu-L, au ajuns să fie schimbați după chipul și asemănarea Sa. Dar acești cercetători nu au epuizat subiectele mari și sfinte ale Scripturii. Multe alte mii se pot angaja în lucrarea de cercetare a tainelor mântuirii. SEv 250.4
Când lucrătorul studiază viața lui Hristos și meditează la misiunea Sa, fiecare nouă cercetare îi va descoperi ceva mai interesant și mai profund decât i s-a descoperit deja. Subiectul este inepuizabil. Studiul întrupării lui Hristos, al jertfei Sale ispășitoare și al lucrării Sale de mijlocire va preocupa mintea cercetătorului sârguincios până la sfârșitul vieții lui și, privind spre ceruri și spre anii nenumărați ai veșniciei, el va exclama: „Mare este taina evlaviei!” (1 Timotei 3, 16.) SEv 251.1
Ce observi în mesajele din versetele de mai jos? Ioan 17:17; Proverbele 30:5,6; Psalmii 12:6
Ioan 17:17 – “Dacă este cercetat și trăit, Cuvântul lui Dumnezeu lucrează asupra inimii, supunând orice trăsătură de caracter nesfințită. Duhul Sfânt vine să convingă de păcat, iar credința care ia naștere în inimă lucrează prin dragostea lui Hristos, făcându-ne după chipul Său la corp, suflet și spirit. Atunci Dumnezeu ne poate folosi ca să facem voia Sa. Puterea ce ne-a fost dată lucrează dinăuntru în afară, făcându-ne în stare să facem cunoscut și altora adevărul ce ne-a fost împărtășit. PDH 100.1
Adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu satisfac marea nevoie practică a omului — convertirea prin credință. Aceste mari principii nu trebuie considerate a fi prea curate și prea sfinte pentru a fi aduse în viața noastră zilnică. Ele, în adevăr, sunt adevăruri care ajung până la cer și cuprind veșnicia, totuși influența lor vitală trebuie să fie țesută în experiența noastră omenească. Toate lucrurile mari și mici ale vieții trebuie să fie pătrunse de aceste adevăruri. PDH 100.2
Primit în inimă, aluatul adevărului va controla și dirija dorințele, va curăți gândurile, va îndulci temperamentul. El va înviora facultățile mintale și energiile sufletului; va mări puterea de a simți și iubi. PDH 101.1
Prov. 30:5, 6 – Noi nu împlinim voia lui Dumnezeu când facem speculații cu privire la lucrurile pe care El a socotit că e bine să ni le ascundă. Problema pe care o avem de cercetat este: „Care este adevărul — adevărul pentru timpul acesta, pe care trebuie să-l păstrăm, să-l îndrăgim, să-l onorăm, să-l ascultăm?” Cei devotați științei au fost înfrânți și descurajați în străduințele lor de a-L descoperi pe Dumnezeu. Lucrul de care trebuie să se intereseze ei acum este: „Care este adevărul ce ne va face în stare să dobândim mântuirea sufletelor noastre?” 8M 317.1
Ps. 12:6 – În Cuvântul Său, Dumnezeu a încredințat oamenilor cunoștința necesară pentru mântuire. Sfintele Scripturi trebuie să fie primite ca o descoperire autoritară, infailibilă a voinței Sale. Ele sunt măsura caracterului, descoperitorul doctrinelor și dovada experienței. „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” (2 Timotei 3, 16.17.) TV 7.1
Care este mesajul transmis în 1 Tesaloniceni 2:13; Psalmii 33:4,5 și Efeseni 1:13?
Biblia este glasul lui Dumnezeu, care ne vorbește tot atât de sigur ca și când l-am auzi cu urechile noastre. Dacă ne-am da seama de lucrul acesta, cu ce temere am deschide Cuvântul lui Dumnezeu și cu ce sârguință am cerceta preceptele lui! Citirea și contemplarea Scripturilor ar fi considerată ca o audiență la Cel Veșnic. 6M 393.2
„Cuvântul lui Dumnezeu este un mesaj pentru noi, care trebuie ascultat, o carte care trebuie studiată cu sârguință și cu un spirit dispus să primească adevărurile scrise pentru avertizarea celor peste care au venit sfârșiturile veacurilor. Nu trebuie neglijată în favoarea niciunei alte cărți.... Când deschidem Biblia, să ne comparăm viața cu cerințele ei, măsurându-ne caracterul după marele standard moral al neprihănirii.” (HP 134.3)
Care este sfatul lui David din Psalmii 119:11 și cum ai putea să-l urmezi? (Vezi și Evrei 4:12.)
Biblia este regula noastră în ce privește credința și învățătura. Nimic nu este mai potrivit ca studiul Cuvântului lui Dumnezeu pentru a-i insufla minții energie și pentru a întări intelectul. Nici o altă carte nu este atât de capabilă să înnobileze gândurile și să confere vigoare însușirilor intelectului așa cum sunt adevărurile înălțătoare ale Cuvântului lui Dumnezeu. Dacă Biblia ar fi fost studiată așa cum trebuia, oamenii ar fi avut o vastitate intelectuală, o noblețe a caracterului și o tenacitate în atingerea scopurilor cum rar se văd în aceste timpuri. SEv 249.2 Mii de oameni care slujesc de la amvon sunt lipsiți de calitățile esențiale ale minții și ale caracterului, deoarece nu se dedică studiului Sfintelor Scripturi. Ei sunt mulțumiți cu o cunoaștere superficială a adevărurilor Cuvântului lui Dumnezeu și, în loc de a căuta cu sârguință comoara ascunsă, ei preferă să continue așa, pierzând mult din toate punctele de vedere. SEv 249.3
Viața lui Dumnezeu, care dă viață lumii, este în Cuvântul Său. Prin Cuvântul Său, Domnul Isus a făcut vindecări și a alungat demoni. Prin Cuvântul Său, El a liniștit marea și a înviat morți; și oamenii au fost martori că în Cuvântul Său era putere. El a vorbit din Cuvântul lui Dumnezeu, citându-le tuturor din scrierile Vechiului Testament. Întreaga Biblie este o manifestare a lui Hristos. Ea este singura noastră sursă de putere. SEv 250.2 Acest Cuvânt nu îndeamnă la inactivitate, ci îi descoperă cercetătorului conștiincios mai multe căi de a lucra. El nu-i lasă pe oameni în nesiguranță, fără un scop, ci așază înaintea lor cea mai înaltă dintre toate țintele — câștigarea sufletelor pentru Hristos. Cuvântul lui Dumnezeu pune în mână o candelă care luminează calea spre ceruri. El vorbește despre bogății de nepătruns, despre comori neprețuite. SEv 250.3 Cuvântul lui Dumnezeu este standardul caracterului. Când ne-a dat acest Cuvânt, Dumnezeu ne-a pus în posesia tuturor adevărurilor esențiale pentru mântuire. Deși mii de oameni au scos apă din aceste izvoare ale vieții, acestea nu și-au micșorat rezervele. Mii de oameni L-au pus pe Domnul înaintea lor și, privindu-L, au ajuns să fie schimbați după chipul și asemănarea Sa. Dar acești cercetători nu au epuizat subiectele mari și sfinte ale Scripturii. Multe alte mii se pot angaja în lucrarea de cercetare a tainelor mântuirii. SEv 250.4
Capacitatea noastră de a primi învățături din Cuvântul lui Dumnezeu (Iov 22:22) depinde în mare parte de starea inimii noastre atunci când deschidem Biblia. Cum explică 1 Corinteni 2:14 lucrul acesta?
Citiți, de asemenea, capitolul 3 din această carte, studiați și rugați-vă, meditând la aceste cuvinte. Ca popor, credința și viața noastră trebuie să fie întărite de Duhul Sfânt. Nu trebuie să fie exercitată nicio autoritate despotică pentru a-i obliga pe oameni să se supună poruncilor unei minți limitate. Domnul poruncește: „Nu vă mai încredeți dar în om, în ale cărui nări nu este decât suflare”. Prin faptul că îi îndrumăm pe oameni să se bazeze pe înțelepciunea omenească, noi punem un văl între Dumnezeu și om, așa încât Acela care este nevăzut rămâne ascuns de ochii lor. MP 483.2 Dumnezeu însuși trebuie să fie cel care ne îndrumă în experiența personală. Când Îl căutăm cu o inimă sinceră, îi vom mărturisi defectele noastre de caracter, iar El a făgăduit să-i primească pe toți cei ce vin la El cu un spirit de dependență umilă. Cei care se supun cerințelor lui Dumnezeu vor avea prezența continuă a lui Hristos și vor prețui nespus tovărășia Sa. Dacă se vor baza pe înțelepciunea divină, vor fugi de nelegiuirea care este în lume prin pofte. Ei vor învăța zi de zi tot mai mult cum să-și aducă propriile nedesăvârșiri la Acela care a făgăduit că va fi ajutorul lor în orice vreme de nevoie. MP 483.3
Așadar, atât atitudinea față de Biblie, cât și modul în care abordăm citirea ei sunt extrem de importante când vine vorba de creșterea în relația cu Dumnezeu. Cum explică Pavel acest lucru în 1 Tesaloniceni 2:13?
Biblia este glasul lui Dumnezeu, care ne vorbește tot atât de sigur ca și când l-am auzi cu urechile noastre. Dacă ne-am da seama de lucrul acesta, cu ce temere am deschide Cuvântul lui Dumnezeu și cu ce sârguință am cerceta preceptele lui! Citirea și contemplarea Scripturilor ar fi considerată ca o audiență la Cel Veșnic. 6M 393.2
„Cuvântul lui Dumnezeu este un mesaj pentru noi, care trebuie ascultat, o carte care trebuie studiată cu sârguință și cu un spirit dispus să primească adevărurile scrise pentru avertizarea celor peste care au venit sfârșiturile veacurilor. Nu trebuie neglijată în favoarea niciunei alte cărți.... Când deschidem Biblia, să ne comparăm viața cu cerințele ei, măsurându-ne caracterul după marele standard moral al neprihănirii.” (HP 134.3)
„Viața lui Hristos, care dă viață lumii, se află în Cuvântul Său. Prin cuvântul Său, Isus a vindecat bolile și a scos demonii; prin cuvântul Său a potolit marea și a înviat morții, iar oamenii au mărturisit că cuvântul Lui era plin de putere. El a rostit Cuvântul lui Dumnezeu, așa cum vorbise tuturor profeților și învățătorilor din Vechiul Testament. Întreaga Biblie este o descoperire a lui Hristos. Ea este sursa noastră de putere.” (HP 134.4)
Biblia nu este înălțată la locul ei și totuși cât de infinită este importanța ei pentru sufletele oamenilor. Cercetând paginile ei, noi ne aflăm în mijlocul unor scene mărețe și veșnice. Îl privim pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, venind în lumea noastră și angajându-Se în conflictul misterios care a tulburat puterile întunericului. O, cât de minunat, aproape incredibil, este că Dumnezeul cel nemărginit a consfințit umilirea scumpului Său Fiu! Fiecare cercetător al Scripturii să contemple acest lucru măreț și, în urma acestei contemplări, el nu va rămâne neînălțat, necurățit sau neînnobilat. PFE 131.1 Biblia este cartea care dezvăluie principiile dreptății și adevărului. Ea conține tot ce este necesar pentru mântuirea sufletului și, în același timp, întărește și cultivă mintea. Dacă este folosită ca manual în școlile noastre, va fi cu mult mai eficientă decât orice altă carte din lume, fiind atât un ghid înțelept în lucrurile acestei vieți, cât și un ajutor pentru sufletul care urcă pe scara progresului, care ajunge până la cer. Dumnezeu Se preocupă de noi ca ființe intelectuale și El ne-a dat Cuvântul Său ca o candelă pentru picioarele noastre și o lumină pe cărarea noastră. „Auzirea cuvintelor Tale dă lumină; dă pricepere omului de rând.” Nu doar simpla citire a cuvântului va avea ca rezultat împlinirea scopului desemnat de cer, ci adevărul descoperit în Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să găsească o cale de intrare către inimă, pentru ca binele intenționat să poată fi dobândit. PFE 131.2 Cei care sunt cel mai bine instruiți în cele ale științelor nu sunt întotdeauna cele mai eficiente instrumente pe care le folosește Dumnezeu. Sunt mulți care sunt lăsați deoparte și unii din cei care au fost mai puțin avantajați în a dobândi cunoștințe din cărți le iau locul, pentru că cei din urmă dețin o cunoaștere a lucrurilor practice care este esențială pentru viața de zi cu zi; în timp ce aceia care se consideră învățați încetează adesea să învețe, se socotesc atotștiutori și că nu trebuie învățați nici chiar de Isus, care a fost cel mai mare învățător pe care l-a cunoscut lumea vreodată. Cei care au crescut și s-au dezvoltat, ale căror facultăți mintale au fost cultivate prin cercetarea profundă a Scripturilor pentru a putea cunoaște voia lui Dumnezeu, vor ajunge în poziții în care vor fi folositori; căci Cuvântul lui Dumnezeu a găsit loc în viața și caracterul lor. Acesta trebuie să-și facă lucrarea sa specială, pătrunzând până la a despărți încheieturile și măduva, cercetând gândurile și intențiile inimii. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să devină hrana prin care creștinul trebuie să crească puternic în spirit și intelect, ca să se poată lupta pentru adevăr și neprihănire. PFE 132.1