Sabat după-amiază 7 Februarie
Memory Text:
Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.— Filipeni 4:6
„Fie ca fiecare persoană care pretinde că este copil al Împăratului Ceresc să caute neîncetat să reprezinte principiile Împărăției lui Dumnezeu. Fiecare să-și amintească faptul că, în spirit, în cuvinte și în fapte, trebuie să fie loial și credincios tuturor preceptelor și poruncilor Domnului. Suntem chemați să fim supuși credincioși și de încredere ai Împărăției lui Hristos, pentru ca cei înțelepți în lucrurile lumii să poată vedea o adevărată reprezentare a bogăției, bunătății, milei, gingășiei și curtoaziei cetățenilor Împărăției lui Dumnezeu.” RH October 24, 1907, par. 11
Apostolii au lucrat în cariera lumii iudeilor și Neamurilor, scoțând pietre pentru a le pune la temelie. În epistola sa către credincioșii din Efes, Pavel spunea: „Așadar, voi nu mai sunteți nici străini, nici oaspeți ai casei, ci sunteți toți împreună cetățeni cu sfinții, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiți pe temelia apostolilor și proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. În El toată clădirea, bine închegată, crește ca să fie un templu sfânt în Domnul. Și prin El și voi sunteți împreună, ca să fiți un locaș al lui Dumnezeu, prin Duhul”. (Efeseni 2, 19-22.) FA 596.1
Duminică, 8 Februarie
Exemple demne de urmat
Cum sunt descrise modelele bune și cele rele în Filipeni 3:17-19? Care sunt indiciile pentru a le distinge?
„Această avertizare cu privire la primejdiile care amenință poporul lui Dumnezeu este dată de Cineva care cunoaște. Vrăjmașii crucii lui Hristos se vor îmbrăca în hainele luminii. Așa a fost și pe vremea lui Pavel. Iar când apostolul a văzut influența acestora, i-a avertizat pe oameni cu lacrimi să nu le dea încurajare, căci erau vrăjmași ai crucii lui Hristos. «Sfârșitul lor este pierzarea, dumnezeul lor este pântecele, slava lor este rușinea, iar gândurile lor sunt la lucrurile pământești.» [Versetul 19.]”12LtMs, Ms 89, 1897, par. 3
„Sunt multe lucruri greșite pe care le lăsăm să treacă neobservate, când, printr-o purtare evlavioasă, am putea da un exemplu de dreptate care să fie o mustrare permanentă pentru cei ce fac răul. Nu ne putem permite, prin exemplul nostru, să părem că aprobăm nelegiuirea. Avem un cer de câștigat și un iad de evitat. În bisericile mari de credincioși... există un pericol deosebit de a coborî standardul. Unde sunt adunați mulți, unii sunt mai predispuși să devină neglijenți și indiferenți decât ar fi dacă ar fi izolați și puși să stea singuri. Dar chiar și în împrejurări potrivnice putem veghea în rugăciune și putem da un exemplu de viață evlavioasă care să fie o mărturie puternică pentru adevăr.... Nu ne putem permite să rostim cuvinte care să-i descurajeze pe tovarășii noștri de drum pe calea creștină. Hristos Și-a dat viața pentru ca noi să putem trăi cu El în slavă. De-a lungul veșniciei, El va purta în mâinile Sale urmele cuielor crude cu care a fost pironit pe crucea de pe Calvar....” HP 299.4
Luni 9 Februarie
„Rămâneți tari în Domnul!”
Cum descrie Pavel, în Filipeni 3:20,21, „cetățenia” creștină?
„Identitatea noastră personală este păstrată în înviere, deși nu aceleași particule de materie sau aceeași substanță materială care au intrat în mormânt. Lucrările minunate ale lui Dumnezeu sunt o taină pentru om. Spiritul, caracterul omului, este întors la Dumnezeu, acolo pentru a fi păstrat. La înviere, fiecare om va avea propriul său caracter. Dumnezeu, la vremea Sa, îi va chema pe cei morți, dându-le din nou suflarea vieții și poruncind oaselor uscate să trăiască. Aceeași formă va ieși la iveală, dar va fi eliberată de boală și de orice defect. Va trăi din nou purtând aceeași individualitate a trăsăturilor, astfel încât prietenul îl va recunoaște pe prieten. Nu există nicio lege a lui Dumnezeu în natură care să arate că Dumnezeu redă aceleași particule identice de materie care au alcătuit trupul înainte de moarte. Dumnezeu le va da celor drepți morți un trup care Îi va fi plăcut.” Mar 301.2
Învierea lui Isus era o preînchipuire a învierii din urmă a tuturor celor care adorm în El. Înfățișarea Mântuitorului înviat, felul Lui de a Se purta, felul Lui de a vorbi, toate acestea le erau familiare ucenicilor Săi. După cum Isus a înviat dintre morți, tot astfel și aceia care au adormit în El trebuie să învie. Vom recunoaște pe prietenii noștri tot așa cum ucenicii L-au cunoscut pe Isus. Poate că ei au fost deformați, au fost bolnavi sau desfigurați în viața aceasta trecătoare, totuși învie într-o stare fizică desăvârșită și o sănătate deplină; cu toate acestea, în trupul lor proslăvit, identitatea lor se va păstra cu desăvârșire. Atunci vom cunoaște chiar așa cum suntem cunoscuți. (1 Corinteni 13, 12.) Pe fețele care vor reflecta lumina ce vine de la Isus noi vom recunoaște trăsăturile celor iubiți ai noștri. HLL 804.1
Chiar trupurile care sunt semănate în putrezire vor fi înviate [271] în neputrezire. Ce este semănat în rușine va fi înviat în slavă. Ce este semănat în slăbiciune va fi înviat în putere. Ce este semănat în trup firesc va fi înviat în trup spiritual. Trupurile muritoare sunt însuflețite de Duhul Său, care locuiește în voi.
Domnul Hristos îi cere pentru Sine pe toți aceia care au crezut în Numele Său. Puterea de viață a Duhului lui Hristos, care locuiește în trupul muritor, leagă de Hristos fiecare suflet care crede. Cei ce cred în Domnul Isus sunt sfinți pentru inima Sa, deoarece viața lor este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Dătătorul vieții va porunci: „Treziți-vă și săriți de bucurie, cei ce locuiți în țărână! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viață, și pământul va scoate iarăși afară pe cei morți” (Isaia 26,19).
Dătătorul vieții îi va chema la prima înviere pe cei ce sunt proprietatea Sa răscumpărată, dar, până la acea oră triumfătoare, când va suna ultima trâmbiță și armata cea mare va ieși din morminte pentru biruința veșnică, fiecare sfânt care doarme va fi păstrat în siguranță și va fi păzit ca un giuvaer prețios, cunoscut de Dumnezeu pe nume. Ei sunt scoși din moarte, prin puterea Mântuitorului care a locuit în ei când erau în viață și din cauză că au fost părtași ai naturii divine. SA2 152.4 - SA2 152.6
Glasul care a strigat de pe cruce: „S-a isprăvit” a fost auzit de cei morți. El a străbătut zidurile mormântului și i-a îndemnat pe cei adormiți să se ridice. Tot așa se va întâmpla și atunci când glasul lui Hristos se va auzi din cer. Glasul acela va pătrunde în morminte și le va deschide încuietorile, iar cei morți în Hristos vor învia. La învierea lui Hristos, s-au deschis câteva morminte, dar, la a doua Lui venire, toți morții cei scumpi vor auzi glasul Lui și se vor arăta la viață plină de slavă nepieritoare. Aceeași putere, care L-a înviat pe Hristos din mormânt, va învia și biserica Lui și o va proslăvi împreună cu El, punând-o mai presus de toate domniile, de toate puterile, de orice nume care se numește, nu numai în lumea aceasta, dar și în lumea viitoare. HLL 787.2
Marți 10 Februarie
„Bucurați-vă totdeauna în Domnul!”
Potrivit afirmațiilor din Filipeni 4:4-7, cum avem parte de „pacea lui Dumnezeu”?
Consacrați-vă în fiecare dimineață pe voi și copiii voștri lui Dumnezeu pentru ziua respectivă. Nu vă faceți planuri pentru luni de zile sau ani înainte; acestea nu vă aparțin. O zi scurtă, aceasta vă este dată. Ca și când ar fi ultima pe pământ, lucrați în orele acesteia pentru Domnul. Prezentați-vă planurile înaintea lui Dumnezeu spre a fi aduse la îndeplinire sau pentru a renunța la ele, iar providența Lui vă va arăta acest lucru. Acceptați planurile Lui și nu pe ale voastre, chiar dacă acceptarea lor necesită abandonarea unor proiecte îndrăgite. În acest fel, viața va fi tot mai mult modelată după Exemplul divin; și „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus”. (Filipeni 4, 7.) SB 152.6
Adevărata religie înnobilează mintea, rafinează gustul, sfințește judecata și face pe cel ce o posedă părtaș al curăției și sfințeniei cerurilor. Ea aduce îngerii mai aproape și se separă tot mai mult de spiritul și influența lumii. Ea pătrunde în toate domeniile și relațiile vieții și ne dă „duhul unei minți sănătoase”, iar urmarea sunt fericirea și pacea. SS 629.3
Cum ne ajută Psalmii 29:11; Isaia 9:6; Luca 2:14; Ioan 14:27; 1 Corinteni 14:33 să înțelegem mai bine pacea lui Dumnezeu?
Hristos a spus despre Sine: „Să nu credeți că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit s-aduc pacea, ci sabia”. (Matei 10, 34.) Deși Prințul Păcii, El era totuși pricina dezbinării. El care a venit să proclame vestea cea bună și să dea naștere la nădejde și bucurie în inimile fiilor oamenilor, a dat loc la o împotrivire ce arde adânc și stârnește aprigă patimă în inima omenească. Și El a avertizat pe urmașii Săi: „În lume veți avea necazuri”. „Vor pune mâinile pe voi și vă vor prigoni: vă vor da pe mâna sinagogilor, vă vor arunca în temnițe, vă vor târî înaintea împăraților și înaintea dregătorilor, din pricina Numelui Meu”. „Veți fi dați în mâinile lor până și de părinții, frații, rudele și prietenii voștri; și vor omorî pe mulți dintre voi”. (Ioan 16, 33; Luca 21, 12.16.) FA 84.2
Miercuri 11 Februarie
Gândește-te la aceste lucruri...
Ce suntem îndemnați să facem, în Filipeni 4:8,9?
„Este lucrarea specială a lui Satana, în aceste zile din urmă, să pună stăpânire pe mintea tinerilor, să le corupă gândurile și să le aprindă pasiunile; căci știe că, făcând astfel, poate duce la fapte necurate, iar toate facultățile nobile ale minții vor fi degradate și le va putea controla pentru a-și împlini propriile scopuri. Toți sunt agenți morali liberi și, ca atare, trebuie să-și disciplineze gândurile să meargă pe canalul cel bun. Prima lucrare a celor care doresc să se reformeze este să-și curățe imaginația. Meditațiile noastre ar trebui să fie de natură să înalțe mintea. „În sfârșit, fraților, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de laudă, orice faptă bună și orice laudă, la acestea să vă gândiți.” [Filipeni 4:8.] Iată un câmp larg în care mintea poate rătăci în siguranță. Dacă Satana caută să o îndrepte spre lucruri josnice și senzuale, aduceți-o înapoi. Când imaginațiile corupte caută să pună stăpânire pe mintea voastră, fugiți la tronul harului și rugați-vă pentru putere din cer. Prin harul lui Hristos este posibil să respingem gândurile necurate. Isus va atrage mintea, va curăți gândurile și va curăți inima de orice păcat ascuns. „Căci armele cu care ne luptăm nu sunt firești, ci sunt puternice, prin Dumnezeu, spre dărâmarea întăriturilor… răsturnăm izvodirile minții și orice înălțime care se ridică împotriva cunoașterii lui Dumnezeu și aducem orice gând rob ascultării de Hristos.” [2 Corinteni 10:4, 5.]” CTBH 136.1
Și totuși, avem și noi ceva de făcut pentru a ne împotrivi ispitei. Aceia care nu doresc să cadă pradă atacurilor lui Satana trebuie să-și apere bine porțile sufletului; trebuie să se ferească de a citi, a privi sau a asculta ceea ce trezește gânduri murdare. Să nu-și lase mintea și gândurile să alerge la întâmplare după oricare subiect ce iese în cale, după cum li-l aduce Satana înainte. „De aceea încingeți-vă coapsele minții voastre”, spune apostolul Petru, „fiți treji ... nu vă lăsați târâți în poftele pe care le aveați altădată, când erați în neștiință; ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră”. (1 Petru 1, 13-15.) Pavel zice: „Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă, aceea să vă însuflețească”. (Filipeni 4,8.) Aceasta cere rugăciune stăruitoare și o continuă veghere. Trebuie să fim sprijiniți de puterea dăinuitoare a Duhului Sfânt care îndrumă gândurile către cer și le deprinde să stăruiască la cele curate și sfinte. Pe lângă aceasta, trebuie să cercetăm cu râvnă Cuvântul lui Dumnezeu. „Cum își va ține tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău. Strâng Cuvântul Tău în inima mea”, zice psalmistul, „ca să nu păcătuiesc împotriva Ta”. (Psalmii 119, 9.11.) PP 460.2
Joi 12 Februarie
Principii ale mulțumirii
Ce principii ne transmite Pavel în Filipeni 4:10-13,19 în legătură cu viața fericită și recunoscătoare?
Isus, Răscumpărătorul nostru, a umblat pe pământ cu demnitatea unui rege, și totuși a fost blând și smerit cu inima. În orice cămin, El era o lumină și o binecuvântare, pentru că ducea cu El bucurie, speranță și curaj. O, dacă ne-am mulțumi cu mai puține dorințe ale inimii, cu mai puțină străduință pentru lucruri greu de obținut cu care să ne împodobim casele, în timp ce acel lucru pe care Dumnezeu îl prețuiește mai mult decât nestematele — un spirit blând și liniștit — nu este îndrăgit. Virtutea simplității, a blândeții și a adevăratei afecțiuni va face chiar și din cel mai umil cămin un paradis. Este mai bine să înduri cu bucurie orice inconvenient decât să renunți la pace și la mulțumire. 4M 622.1
Există persoane fără astâmpăr care, dacă s-ar duce să trăiască într-un loc nou, tot nemulțumite ar fi, pentru că spiritul de nemulțumire se află în inima lor și schimbarea locului nu atrage după sine și schimbarea inimii. Caracterele lor nu au fost curățite și înnobilate de Spiritul lui Hristos. Ei trebuie să învețe lecția mulțumirii. Ei nu studiază de la cauză la efect. Ei nu caută să înțeleagă testele de caracter ale Bibliei, care sunt esențiale pentru succesul adevărat. PFE 495.2
Religia nu trebuie să fie purtată doar ca o mantie când suntem în casa lui Dumnezeu, ci principiul religios trebuie să caracterizeze întreaga viață. Cei care beau din izvorul vieții nu vor manifesta, precum cei lumești, o dorință puternică după schimbare și după plăcere. În purtarea și în caracterul lor se vor vedea odihna, pacea și fericirea pe care le-au găsit în Isus, deoarece își lasă în fiecare zi nedumeririle și poverile la picioarele Sale. Ei vor arăta că există mulțumire și chiar bucurie pe calea ascultării și a datoriei. 4M 432.2
Vineri 13 Februarie
Alte gânduri
„Ferice de cei ce păzesc poruncile Lui, ca să aibă drept la pomul vieții și să intre pe porți în cetate.” Apocalipsa 22:14. TMK 353.1
„«Ce seamănă omul, aceea va și secera» (Galateni 6:7). Vreau să semăn pentru timp și pentru veșnicie. Inima mea flămânzește și însetează după neprihănire. Vreau ca viața mea să fie ascunsă în Hristos Isus, pentru ca semănatul meu să aducă o recoltă bună. Simt profund în dreptul propriei mele persoane, căci în fiecare zi, prin cuvinte sau prin fapte, seamăn fie neghină, fie grâu. Vreau să semăn pentru timp și pentru veșnicie. Am trăit aproape perioada rânduită mie și care va fi secerișul? Vreau o încredere liniștită și neclintită în Cel Preaînalt. Am experimentat grija Lui ocrotitoare într-un mod remarcabil, urmând calea datoriei. Vreau să cobor în mormânt ca un snop de grâu pe deplin copt. Nu vreau plângeri în inima mea; numai recunoștința să locuiască acolo. Mila lui Dumnezeu și bunătatea Lui iubitoare trebuie păstrate, nu ca ceva dat uitării, ci ca lucruri atât de prețioase încât să nu fie uitate niciodată. Ca martori oculari ai măreției Sale, putem înălța și lăuda Numele Său cel sfânt. Suntem cu El pe muntele cel sfânt.” TMK 353.2
„Fiecare clipă de timp este prețioasă și încărcată de consecințe veșnice. Trăim într-o lume a aparențelor, care amăgesc și înșală asemenea merelor Sodomei. O, cum privește Domnul la duplicitatea și la ipocrizia care există în lumea noastră! Dacă nu am putea zări, dincolo de nori, razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii, am fi pe bună dreptate descurajați, dar Isus trăiește....” TMK 353.3
„Disciplina în școala lui Hristos va face ca biserica să se sprijine pe brațul Preaiubitului ei. Cei răscumpărați ai Domnului vor veni în cele din urmă la Sion cu cântări și cu bucurie veșnică pe capetele lor, în triumf victorios. Toate oștirile îngerești se vor bucura pentru ei, cântând. Dar care sunt calificările pentru cetățenia noastră? «Ferice de cei ce păzesc poruncile Lui, ca să aibă drept la pomul vieții și să intre pe porți în cetate.»” TMK 353.4