Desăvârșiți în Hristos
Studiul 10, Trimestrul 1, 28 Februarie–6 Martie 2026
Share this Lesson
Sabat după-amiază 28 Februarie
Memory Text:
Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos. - Colossians 2:16, 17
„Mulți cred că trebuie să consulte comentarii asupra Scripturilor pentru a înțelege sensul Cuvântului lui Dumnezeu și nu susținem că acestea nu ar trebui studiate; însă este nevoie de mult discernământ pentru a descoperi adevărul lui Dumnezeu sub masa cuvintelor omenești. Cât de puțin a făcut biserica, ca trup care mărturisește că crede Biblia, pentru a aduna nestematele risipite ale Cuvântului lui Dumnezeu într-un singur lanț desăvârșit al adevărului! Nestematele adevărului nu se află la suprafață, așa cum presupun mulți. Mintea conducătoare din confederația răului lucrează neîncetat pentru a ține adevărul ascuns și pentru a aduce în prim-plan opiniile marilor oameni. Vrăjmașul face tot ce îi stă în putere pentru a întuneca lumina cerului prin procese educaționale; căci nu dorește ca oamenii să audă glasul Domnului spunând: «Aceasta este calea, mergeți pe ea.» [Isaia 30:21.]
Nestematele adevărului stau risipite pe câmpul revelației, dar au fost îngropate sub tradiții omenești, sub zicerile și poruncile oamenilor, iar înțelepciunea care vine din cer a fost, în practică, ignorată; căci Satana a reușit să facă lumea să creadă că vorbele și realizările oamenilor sunt de mare însemnătate. Domnul Dumnezeu, Creatorul lumilor, a dat Evanghelia lumii cu un preț infinit. Prin acest agent divin au fost deschise izvoare vii și înviorătoare de mângâiere cerească și de consolare statornică pentru toți cei care vor veni la izvorul vieții. Există filoane de adevăr care încă trebuie descoperite; dar lucrurile spirituale se înțeleg spiritual. Mințile întunecate de rău nu pot aprecia valoarea adevărului așa cum este el în Isus. Când nelegiuirea este cultivată, oamenii nu simt nevoia de a depune un efort stăruitor, însoțit de rugăciune și reflecție, pentru a înțelege ceea ce trebuie să cunoască, altfel vor pierde cerul. Au stat atât de mult sub umbra vrăjmașului, încât privesc adevărul așa cum oamenii văd lucrurile printr-o sticlă fumurie și imperfectă; căci toate lucrurile sunt întunecate și denaturate înaintea ochilor lor. Vederea lor spirituală este slabă și nesigură; pentru că privesc spre umbră și se întorc de la lumină.” Educatia Crestina 86
Duminică, 1 Martie
Înțelepciunea și cunoașterea
Care este scopul scrierii acestei epistole, după cum declară Pavel în Coloseni 2:1-7?
Înconjurat de practicile și de influențele păgânismului, credincioșii coloseni erau în primejdia de a fi abătuți de la simplitatea Evangheliei, și Pavel, avertizându-i împotriva acestui lucru, le îndreaptă atenția către Hristos, ca singura Călăuză sigură. „Vreau”, scria el, „în adevăr să știți cât de mare luptă duc pentru voi, pentru cei din Laodicea și pentru toți cei ce nu mi-au văzut fața în trup; pentru ca să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniți în dragoste, și să capete toate bogățiile plinătății de pricepere, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos, în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale științei”. FA 473.1
„Spun lucrul acesta pentru ca nimeni să nu vă înșele prin vorbiri amăgitoare Astfel dar, după cum ați primit pe Hristos Isus, Domnul, așa să și umblați în El, fiind înrădăcinați și zidiți în El, întăriți prin credință, după învățăturile care v-au fost date, și sporind în ea cu mulțumiri către Dumnezeu. Luați seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia și cu o amăgire deșartă, după datina oamenilor, după învățăturile începătoare ale lumii, și nu după Hristos. Căci în El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveți totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii și stăpâniri”. FA 473.2
Hristos profetizase că se vor ridica mulți amăgitori, prin a căror influență fărădelegea se va înmulți și „dragostea celor mai mulți se va răci”. (Matei 24, 12.) El îi avertizase pe ucenici că biserica va fi într-o mai mare primejdie din cauza acestui rău decât din pricina prigoanei din partea vrăjmașilor lor. În repetate rânduri, el i-a avertizat pe credincioși împotriva acestor învățători falși. Față de această primejdie, mai presus decât oricare alta, ei trebuia să se păzească; căci prin primirea învățătorilor falși, ei aveau să deschidă ușa la rătăciri prin care vrăjmașul avea să întunece simțul spiritual și să clatine încrederea celor noi veniți la credința Evangheliei. Hristos era măsura prin care ei trebuia să probeze învățăturile ce li se aduceau. Ei trebuia să respingă tot ceea ce nu era în armonie cu învățăturile sale. Hristos răstignit pentru păcat, Hristos înviat din morți, Hristos înălțat în slavă — aceasta era știința mântuirii pe care aveau să o învețe și să o predice ei. FA 473.3
Luni 2 Martie
„Înrădăcinați și zidiți în Hristos”
Cum clarifică Isaia 61:3; Matei 3:10; Luca 8:11-15; 1 Corinteni 3:6 metafora plantei ca simbol al credincioșilor?
Cei care sunt umpluți de bucurie și frumusețe, îmbrăcați cu laude și care devin terebinți ai neprihănirii – un sad Domnului. Slujitorii săi triumfători, Ezra și Neemia de astăzi, fără îndoială, trebuie să restaureze toate lucrurile.
Valoarea unui pom este hotărâtă nu de nume, ci de roadele lui. Dacă roadele sunt fără valoare, numele nu poate scăpa un pom de la pieire. Ioan le-a spus iudeilor că situația lor față de Dumnezeu urma să fie hotărâtă de caracterul și viața lor. Mărturisirile de credință erau lipsite de valoare. Dacă viața și caracterul lor nu erau în armonie cu Legea lui Dumnezeu, ei nu erau poporul Lui. HLL 107.1
„Sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu.” „Căci, după cum pământul face să răsară lăstarul lui și după cum o grădină face să încolțească semănăturile ei, așa va face Domnul, Dumnezeu, să răsară mântuirea și lauda în fața tuturor neamurilor.” Luca 8, 11; Isaia 61, 11. După cum este cu semănatul natural, așa este și cu cel spiritual; singura putere care poate produce viață vine de la Dumnezeu. Ed 104.5
Pavel fusese acela care predicase întâi Evanghelia în Corint și care organizase acolo biserica. Aceasta era lucrarea pe care Domnul i-o dăduse lui. Mai târziu, prin călăuzirea lui Dumnezeu, au fost aduși și alți lucrători spre a-și ocupa locul și a-și face partea lor de lucru. Sămânța semănată trebuia udată și acest lucru trebuia să-l facă Apolo. El a mers pe urmele lui Pavel în lucrarea sa, dând mai departe învățătură și ajutând ca sămânța semănată să se dezvolte. El a găsit o cale la inima oamenilor; însă Dumnezeu a fost Acela care a adus creșterea. Nu puterea omenească, ci puterea divină este cea care lucrează transformarea caracterului. Nici cel care seamănă și nici cel care udă nu fac să crească sămânța; ei lucrează sub mâna lui Dumnezeu, ca unelte alese de el, conlucrând cu El în lucrarea Sa. Maestrului îi aparțin cinstea și slava care vin de pe urma succesului. FA 274.1
Marți 3 Martie
Pironit pe cruce
Ce probleme pare să combată Pavel în Coloseni 2:11-15?
„Și, când a încetat să vorbească cu el pe muntele Sinai, i-a dat lui Moise două table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu.” [Versetul 18.] Acest lucru nu putea fi niciodată șters, pentru că fusese scris, gravat în piatră, cu degetul lui Dumnezeu. Nu a fost niciodată împotriva noastră, deoarece Dumnezeu a declarat că trebuie să ascultăm poruncile Sale ca pe un legământ veșnic. La moartea Sa, Hristos a șters zapisul care era împotriva noastră „și l-a înlăturat, pironindu-l pe cruce.” [Coloseni 2:14.] În fiecare ceremonie, în fiecare jertfă, moartea Sa fusese preînchipuită. El era temelia sistemului jertfelor, care trebuia să dăinuiască până când, în moartea Sa, tipul avea să se întâlnească cu antitipul. El „a înlăturat, în trupul Lui, vrăjmășia, legea poruncilor cuprinsă în rânduieli, ca să facă din cei doi unul singur, un om nou, făcând astfel pace; și ca să-i împace pe amândoi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, nimicind prin ea vrăjmășia. El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă, celor ce erați departe, și pace celor ce erau aproape. Căci prin El și unii, și alții avem intrare la Tatăl, într-un singur Duh. Așadar, voi nu mai sunteți nici străini, nici oaspeți ai casei, ci sunteți împreună-cetățeni cu sfinții, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiți pe temelia apostolilor și a prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos Însuși.” [Efeseni 2:15–20.]” 16LtMs, Lt 51, 1901, par. 8
În general vorbind, legea lui Moise constă din trei părți. Prima este legea ceremonială, legea templului - legea jertfelor. Desigur, această lege nu trebuie să o respectăm astăzi, decât în antitip, pentru că a prevestit lucrurile care aveau să urmeze, în special prima venire a lui Hristos. Astfel, dacă am fi trăit în vremurile Vechiului Testament și nu am fi respectat legea și sistemul de jertfe din acele zile, am fi demonstrat prin aceasta necredința în Hristos, care avea să vină. Dar, întrucât trăim în era creștină, dacă respectăm acum legea și sistemul tipic de jertfe, prin aceasta am demonstra necredința în Hristos, care a venit.
Astfel dar, întrucât această lege a fost pironită pe cruce (Col. 2:14), nu e nevoie și nu trebuie să o păzim acum.
Cea de-a doua parte a legii lui Moise este legea prin care Israel trebuia să-și guverneze poporul, legea civilă sau legală - legea care definește ce pedeapsă ar trebui să impună guvernul celor care sunt prinși că fură, ucid sau ceva asemănător. Acum, din moment ce noi, ca creștini, nu avem un guvern propriu, dar suntem încă sub guvernele națiunilor de astăzi, noi personal, sau ca grup nu trebuie să aplicăm legea lui Moise.
Așadar, singura lege a lui Moise, de care suntem sfătuiți să ne amintim, este a treia parte a legii sale: legea morală, care constă în lucrurile care ne aparțin ca indivizi, lucrurile pe care noi ca indivizi trebuie să le îndeplinim, lucrurile care ne desăvârșesc caracterul, lucrurile care ne fac un popor peculiar. Prin urmare, trebuie să căutăm și să facem lucrurile cuprinse în legea morală a lui Moise - „Poruncile, legile și rânduielile”. Deut. 5:31.
Miercuri 4 Martie
Umbră sau realitate?
Ce practici iudeo-creștine evidențiază Pavel în Coloseni 2:16-19?
„Felul în care învățătorii iudei explicau Scripturile, repetarea lor nesfârșită de maxime și născociri, au smuls de la Hristos cuvintele: «Norodul acesta se apropie de Mine cu gura și Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.» [Matei 15:8.] Ei își îndeplineau în curțile templului rânduiala slujbelor. Aduceau jertfe care preînchipuiau marea Jertfă, spunând prin ceremoniile lor: „Vino, Mântuitorul meu.” Și totuși Hristos, Cel pe care toate aceste ceremonii Îl reprezentau, Se afla în mijlocul lor, iar ei nu au vrut să-L recunoască și să-L primească. Mântuitorul a declarat: «Degeaba Mă cinstesc ei, învățând ca învățături niște porunci omenești.» [Marcu 7:7.]” 14LtMs, Lt 204, 1899, par. 6
„În Coloseni citim: «Trupul este al lui Hristos. Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-și o smerenie voită și o închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deșartă prin gândirea lui firească și neținându-se strâns de Capul, din care tot trupul, hrănit și strâns legat prin încheieturi și legături, crește cu creșterea pe care o dă Dumnezeu.» [Coloseni 2:17–19.] Lucrarea Evangheliei trebuie să demonstreze influența crucii. Lucrarea lui Dumnezeu în planul mântuirii nu trebuie făcută într-un mod dezarticulat; ea nu trebuie să acționeze la întâmplare. Planul care a prevăzut influența crucii a prevăzut și metoda răspândirii ei. Această metodă este simplă în principiile ei și cuprinzătoare în liniile ei clare și distincte. Fiecare parte este legată de cealaltă într-o ordine și o relație desăvârșită.” 14LtMs, Lt 204, 1899, par. 7
„«Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-și o smerenie voită și o închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deșartă prin gândirea lui firească.» În acest verset este dat un avertisment special. Învățătorii Spiritismului vin într-un mod plăcut și ademenitor. Scopul lor este să înșele, iar cei care ascultă fabulele lor sunt amăgiți de vrăjmașul neprihănirii. Când cineva este biruit de această influență fascinantă, mintea îi este otrăvită, iar credința în Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu este distrusă. Victima acestei sofistici este lipsită de răsplata sa, pentru că este condusă să se bazeze pe propriile merite pentru mântuire. Mulți practică o smerenie voită, sunt chiar dispuși să facă sacrificii, să se înjosească și să-și supună mintea credinței în absurdități supreme. Ei primesc cele mai absurde și greșite idei de la cei pe care îi cred a fi prietenii lor morți, acum îngeri într-o sferă mai înaltă; iar ochii lor sunt atât de orbiți și judecata lor atât de pervertită, încât nu mai văd răul.” ST, 13 noiembrie 1884, par. 2
Joi 5 Martie
Porunci omenești
Cum înțelegi mustrările lui Pavel din Coloseni 2:20-23 în lumina celorlalte elemente discutate în acest capitol?
„Isus este izvorul cunoașterii, tezaurul adevărului și dorea cu ardoare să deschidă înaintea ucenicilor Săi comori de valoare infinită, pentru ca ei, la rândul lor, să le descopere altora. Dar, din cauza orbirii lor, nu le-a putut descoperi tainele Împărăției cerurilor. El le-a spus: «Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta.» Mințile ucenicilor erau, într-o mare măsură, influențate de tradițiile și maximele fariseilor, care puneau poruncile lui Dumnezeu pe același nivel cu propriile lor invenții și doctrine. Cărturarii și fariseii nu primeau și nu predau Scripturile în curăția lor originară, ci interpretau limbajul Bibliei în așa fel încât să exprime idei și porunci pe care Dumnezeu nu le dăduse niciodată. Ei dădeau scrierilor Vechiului Testament o interpretare mistică și făceau neclar ceea ce Dumnezeul infinit făcuse limpede și simplu. Acești oameni învățați puneau înaintea poporului propriile lor idei și îi făceau pe patriarhi și pe proroci răspunzători pentru lucruri pe care nu le rostiseră niciodată. Acești învățători falși au îngropat nestematele prețioase ale adevărului sub molozul propriilor lor interpretări și maxime și au acoperit cele mai clare specificări ale profețiilor cu privire la Hristos….” FH 334.3
Felul în care învățătorii iudei explicau Scripturile, continua lor repetare de maxime și povești L-au provocat pe Hristos să spună: „Norodul acesta se apropie de Mine cu gura și mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine”. Ei îndeplineau în curțile templului șirul lor de slujbe. Ei aduceau sacrificii care preînchipuiau marea Jertfă, spunând prin ceremoniile lor: „Vino, Mântuitorul meu”, dar Hristos, Acela pe care-L reprezentau toate ceremoniile lor, era printre ei și nu voiau nici să-L recunoască, nici să-L primească. Mântuitorul a declarat: „Degeaba Mă cinstesc ei, învățând ca învățături niște porunci omenești”. (Matei 15, 8-9.) 6M 249.1
Sufletul meu este foarte împovărat, pentru că știu ce ne așteaptă în viitor. Cei care nu au o legătură zilnică și vie cu Dumnezeu vor fi asaltați de toate amăgirile posibile. În lucrarea noastră nu trebuie să fie promovat niciun subiect ce poate să aducă dezbinare, până când nu vor fi examinate toate ideile susținute pentru a se stabili din ce sursă provin. Îngerii lui Satana sunt înțelepți în a face rău și le vor inspira unora idei pe care ei le vor declara a fi o lumină avansată și le vor proclama ca fiind niște lucruri noi și uimitoare. În ciuda faptului că solia lor este adevărată în anumite privințe, ea va fi amestecată cu idei omenești, iar ei vor prezenta ca învățătură niște porunci ale oamenilor. Dacă a fost vreodată un timp în care trebuie să veghem și ne rugăm cu o adevărată seriozitate, acesta este acum. Probabil că unele lucruri pot părea bune, totuși este necesar să fie cercetate cu atenție și cu multă rugăciune, pentru că sunt niște amăgiri iscusite, prin care Satana urmărește să conducă sufletele pe o cale care este atât de apropiată de calea adevărului, încât abia va putea să fie deosebită de calea ce duce la sfințire și la cer. Dar ochiul credinței poate discerne lucrurile care deviază de la calea cea dreaptă, chiar dacă sunt aproape imperceptibile. La început este posibil ca o idee să fie considerată corectă, dar, după un timp, se vede că este foarte departe de calea cea sigură, care conduce la sfințire și la cer. Frații mei, vă avertizez să trasați cărări drepte pentru pașii voștri, pentru ca miei să nu fie rătăciți de pe cale. MP 229.1
Vineri 6 Martie
Alte gânduri
Avertizările Cuvântului lui Dumnezeu cu privire la primejdiile care înconjurau biserica creștină sunt și pentru noi astăzi. Ca și în zilele apostolilor, oamenii încercă azi ca, prin tradiție și filozofie, să nimicească credința în Scripturi, iar prin simțămintele plăcute ale „înaltei critici”, evoluției, spiritismului, teosofiei și panteismului, vrăjmașul neprihănirii caută să îndrume suflete spre cărări oprite. Pentru mulți, Biblia este o candelă fără untdelemn, pentru că ei și-au îndrumat mințile spre căile credinței speculative, care aduce ca roade o greșită înțelegere și confuzie. Lucrarea „înaltei critici”, disecând, presupunând și reclădind, nimicește credința în Biblie, ca o descoperire divină. Ea jefuiește Cuvântul lui Dumnezeu de puterea de a-i călăuzi, înălța și inspira pe oameni. Prin spiritism, mulțimi de oameni sunt învățați să creadă că dorința este legea cea mai înaltă, că desfrâul este libertate și omul este răspunzător numai față de sine însuși. FA 474.1