Conflictul se apropie
Studiul 11, Trimestrul 2, 8-14 Iunie 2024
Împărtășește această lecțiune
Sabat după amiază, 8 Iunie
Text de memorat:
Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. Ioan 17:17
Aceia care cinstesc Sabatul biblic vor fi denunțați ca vrăjmași ai legii și ai ordinii, ca unii care calcă în picioare preceptele morale ale societății, provocând anarhie și corupție și atrăgând judecățile lui Dumnezeu asupra pământului. Stăruințele de a nu-și călca pe conștiință vor fi socotite ca încăpățânare, îndărătnicie și dispreț față de autoritate. Ei vor fi acuzați de nemulțumire față de cârmuire. Slujitorii care contestă obligativitatea Legii divine vor prezenta de la amvoane datoria de a da ascultare autorităților civile ca fiind rânduite de Dumnezeu. În sălile legislative și în curțile de judecată, păzitorii Sabatului vor fi greșit prezentați și condamnați. O falsă interpretare va fi dată cuvintelor lor, iar asupra motivelor lor va fi pusă cea mai rea intenție. TV 592.1
Când bisericile protestante resping argumentele clare, scripturistice, în apărarea Legii lui Dumnezeu, ele vor dori să-i aducă la tăcere pe aceia a căror credință n-o pot respinge cu ajutorul Bibliei. Cu toate că închid ochii față de acest fapt, ele adoptă acum o cale care va duce la prigonirea acelora care refuză în mod conștient să facă ceea ce face restul lumii creștine și să recunoască pretențiile sabatului papal. TV 592.2
Demnitarii bisericii și ai statului se vor uni pentru a corupe, a convinge sau pentru a constrânge toate clasele de oameni să cinstească duminica. Lipsa autorității divine va fi înlocuită cu decretele prigonitoare. Corupția politică distruge iubirea de dreptate și respectul pentru adevăr; chiar și în America cea liberă, conducătorii și legiuitorii, pentru a-și asigura favoarea publică, se vor supune cererii populare după o lege care să impună păzirea duminicii. Libertatea de conștiință, obținută cu un sacrificiu atât de mare, nu va mai fi respectată. În lupta care se apropie cu grăbire, vom vedea exemplificate cuvintele profetului: “Și balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămășița seminței ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu, și țin mărturia lui Isus Hristos”. (Apocalipsa 12, 17.) TV 592.3
Duminică, 9 Iunie
Ultimul conflict din Apocalipsa
Compară Apocalipsa 14:7,9 cu Apocalipsa 4:11. Care este tema atotcuprinzătoare din Apocalipsa legată de conflictul cosmic dintre bine și rău?
Prin întâia solie îngerească, oamenii sunt chemați “să se teamă de Dumnezeu și să-I dea slavă” și să I se închine ca fiind Creatorul cerului și al pământului. Pentru a face lucrul acesta, ei trebuie să asculte de Legea Sa. Înțeleptul spune: “Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om”. (Eclesiastul 12, 13.) Fără ascultare de poruncile Sale, nici o închinare nu poate fi plăcută lui Dumnezeu. “Căci dragostea lui Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Dacă cineva își întoarce urechea ca să n-asculte Legea, chiar și rugăciunea lui este o scârbă.”. (1 Ioan 5, 3; Proverbe 28, 9.) TV 436.1
În contrast cu aceia care păzesc poruncile lui Dumnezeu și au credința lui Isus, îngerul al treilea arată către o altă categorie, împotriva rătăcirilor cărora este vestită o avertizare solemnă și înfricoșată: “Dacă se închină cineva fiarei și icoanei ei, și primește semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea și el din vinul mâniei lui Dumnezeu”. (Apocalipsa 14, 9.10.) O interpretare corectă a simbolurilor folosite este necesară pentru înțelegerea acestei solii. Ce este reprezentat prin fiară, prin chip, prin semn? TV 438.2
În capitolul 13 (Versetele 1-10) este descrisă o altă fiară “ca un leopard”, căruia balaurul i-a dat “puterea lui, tronul lui și o stăpânire mare”. Acest simbol, așa cum au crezut majoritatea protestanților, reprezintă papalitatea care a urmat puterii, tronului și autorității deținute odinioară de Imperiul Roman. Despre fiara care seamănă cu un leopard se spune: “I s-a dat o gură, care rostea vorbe mari și hule.... Și-a deschis gura și a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul și pe cei ce locuiesc în cer. I s-a dat să facă război cu sfinții și să-i biruie. Și i s-a dat stăpânire peste orice seminție, peste orice norod, peste orice limbă și peste orice neam.” Această profeție, care este aproape la fel cu descrierea cornului mic din Daniel capitolul 7, arată fără îndoială către papalitate. TV 439.1
Dar ce este “chipul fiarei” și cum va fi realizată? Icoana este făcută de fiara cu două coarne și este făcută pentru fiară. Mai este numită și icoană a fiarei. Pentru a vedea cu ce se aseamănă icoana și cum va fi realizată, trebuie să studiem caracteristicile fiarei însăși — papalitatea. TV 443.2
Atunci când prima biserică a decăzut, depărtându-se de simplitatea Evangheliei, și a primit riturile și obiceiurile păgâne, a pierdut Spiritul și puterea lui Dumnezeu; dar, pentru a stăpâni totuși conștiințele oamenilor, a căutat sprijinul puterii pământești. Astfel a rezultat papalitatea, o biserică ce a subjugat chiar și puterea statului și a folosit-o pentru realizarea planurilor ei, mai ales pentru pedepsirea “ereziei”. Pentru ca Statele Unite să facă un chip fiarei, puterea religioasă trebuie să stăpânească asupra guvernului civil, astfel încât însăși autoritatea statului să fie folosită de biserică pentru a-și ajunge scopurile ei. TV 443.3
Caracteristica deosebită a fiarei, precum și a chipului ei, este călcarea poruncilor lui Dumnezeu. Daniel spune despre cornul cel mic, papalitatea: “se va încumeta să schimbe vremile și legea”. (Daniel 7, 25.) Iar Pavel numea aceeași putere “omul fărădelegii”, care urma să se înalțe pe sine mai presus de Dumnezeu. O profeție este completată de alta. Numai prin schimbarea Legii lui Dumnezeu putea papalitatea să se înalțe mai presus de Dumnezeu; oricine va păstra cu bună știință Legea, așa cum a fost ea schimbată, va da cinste supremă acelei puteri prin care s-a făcut schimbarea. Un asemenea act de ascultare de legile papale va fi un semn de supunere față de papa, în locul supunerii față de Dumnezeu. TV 446.1
Ca semn al autorității Bisericii Catolice, scriitorii papistași menționează “chiar actul schimbării Sabatului în duminică, pe care protestanții îl admit; ... deoarece, prin păzirea duminicii, ei recunosc bisericii puterea de a rândui sărbători și de a impune păzirea lor”. (Henry Tuberville, An Abridgment of the Christian Doctrine, p. 58.) Ce este atunci schimbarea Sabatului, decât semnul sau dovada autorității Bisericii Romane, “semnul fiarei”? TV 448.1
Citește Apocalipsa 12:17; 14:12. Ce formă va lua închinarea la Creator, în cele din urmă?
În Apocalipsa capitolul 14, oamenii sunt chemați să se închine Creatorului, iar profeția scoate în evidență o categorie care, datorită întreitei solii, păzesc poruncile lui Dumnezeu. Una din aceste porunci arată direct către Dumnezeu în calitate de Creator. Porunca a patra declară: “Ziua a șaptea este ziua Domnului Dumnezeului tău ... căci în șase zile a făcut Domnul cerul și pământul și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit; de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a sfințit-o”. (Exod 20, 10.11.) Cu privire la Sabat, Domnul spune mai departe că este “un semn ca să știți că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”. (Ezechiel 20, 20.) Iar motivul dat este: “căci în șase zile a făcut Domnul cerurile și pământul, iar în ziua a șaptea S-a odihnit și a răsuflat”. (Exod 31, 17.) TV 437.1
Luni, 10 Iunie
Criza care vine
Citește Ioan 16:2; Matei 10:22; 2 Timotei 3:12 și 1 Petru 4:12. Prin ce a trecut biserica din Noul Testament și cum crezi că se va repeta situația la sfârșitul timpului?
Când Isus a descoperit ucenicilor Săi soarta Ierusalimului și scenele celei de a doua veniri, El a prevestit, de asemenea, și experiența poporului Său, de la data când urma să fie luat de la ei până la revenirea Sa cu putere și slavă pentru eliberarea lor. De pe Muntele Măslinilor, Mântuitorul privea furtunile care erau gata să se abată asupra bisericii apostolice; și, pătrunzând adânc în viitor, ochii Săi vedeau furtunile furioase și distrugătoare, ce aveau să bată peste urmașii Săi din veacurile viitoare, de întuneric și prigoană. În câteva cuvinte de o însemnătate înspăimântătoare, El a profetizat despre atitudinea ostilă pe care conducătorii lumii urmau să o aibă față de biserica lui Dumnezeu. (Matei 24, 9.21.22.) Urmașii lui Hristos aveau să calce pe același drum al umilinței, al rușinii și al suferinței pe care a mers Domnul lor. Vrăjmășia care a izbucnit împotriva Răscumpărătorului lumii se va manifesta împotriva tuturor acelora care urmau să creadă în Numele Său. TV 39.1 Istoria bisericii primare a fost martoră la împlinirea cuvintelor Mântuitorului. Puterile pământului și ale iadului s-au aliniat împotriva lui Hristos în persoana urmașilor Săi. Păgânismul a prevăzut că, dacă Evanghelia va birui, templele și altarele lui vor fi îndepărtate; de aceea și-a concentrat forțele pentru a distruge creștinismul. Au fost aprinse focurile prigoanei. Creștinii au fost deposedați de averi și alungați din case, “au dus o mare luptă de suferințe”. (Evrei 10, 32.) “Au suferit batjocuri, bătăi, lanțuri și închisoare.” (Evrei 11, 36.) Un mare număr dintre ei și-au pecetluit mărturia cu sângele lor. Nobil și rob, bogat și sărac, învățat și ignorant au fost uciși fără milă. TV 39.2
Dacă necazul lui Matei [Matei 24:21] a avut loc în perioada celor 1260 de ani de supremație papală, eveniment care se află în trecut, iar timpul de necaz, prezis de Daniel [Dan. 12:1], în viitor, cum aș putea armoniza relatarea lui Matei cu cea a lui Daniel, căci Matei scrie că nu va fi un necaz mai mare decât cel din 538 până în 1798 d.Hr., în timp ce Daniel susține că timpul de strâmtorare va fi mai mare decât oricare altul „de când sunt neamurile.”
Vorbind despre necaz, spune Scriptura: „Dacă zilele acelea nu s-ar scurta, nici o făptură nu ar fi mântuită”, adică poporul lui Dumnezeu ar fi fost complet șters de pe fața pământului dacă nu ar fi existat promisiunea care nu lipsește niciodată: „Dar pentru cei aleși, zilele acelea se vor scurta” (Matei 24:22), în timp ce în timpul necazului, Mihail se va ridica pentru a elibera pe fiecare dintre cei care vor fi „găsiți scriși în carte”. Cu alte cuvinte, în timpul necazului, cei neprihăniți au fost uciși și cei răi au fost eliberați, în timp ce în timpul de strâmtorare cei neprihăniți vor fi eliberați și cei răi uciși. Prin urmare, necazul și timpul de strâmtorare sunt două evenimente remarcabile, fiecare fiind cel mai mare eveniment de acest fel din analele istoriei profetice - unul cel mai mare împotriva celor neprihăniți și celălalt cel mai mare împotriva celor răi. Astfel, vedem că, atât Matei cât și Daniel au dreptate - arătând că fiecare eveniment este cel mai mare din felul său.
Deoarece necazul este cel mai mare „de la începutul lumii”, aceasta arată că nu a existat niciodată un necaz atât de mare împotriva poporului lui Dumnezeu ca în perioada menționată mai sus; și cum Isus a spus că nu va mai fi niciodată așa ceva, El ne asigură că Dumnezeu nu va permite celor răi să se răzbune după anul 1798 d.Hr, să „ istovească din nou pe sfinți”, în timp ce timpul de strâmtorare, spune Daniel, este cel mai mare „de când există neamurile”, arătând că potopul a fost fie mai mare, fie egal cu acesta, de asemenea, că timpul de strâmtorare ar putea fi urmat de unul mai mare, căci El spune: „chiar până la acel timp” în loc de „nici nu va mai fi vreodată”.
Marți, 4 Iunie
Identificarea fiarei (I)
Citește Apocalipsa 13:1,2. De unde se ridică această fiară și de la cine își primește autoritatea?
În capitolul 13 (Versetele 1-10) este descrisă o altă fiară “ca un leopard”, căruia balaurul i-a dat “puterea lui, tronul lui și o stăpânire mare”. Acest simbol, așa cum au crezut majoritatea protestanților, reprezintă papalitatea care a urmat puterii, tronului și autorității deținute odinioară de Imperiul Roman. Despre fiara care seamănă cu un leopard se spune: “I s-a dat o gură, care rostea vorbe mari și hule.... Și-a deschis gura și a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul și pe cei ce locuiesc în cer. I s-a dat să facă război cu sfinții și să-i biruie. Și i s-a dat stăpânire peste orice seminție, peste orice norod, peste orice limbă și peste orice neam.” Această profeție, care este aproape la fel cu descrierea cornului mic din Daniel capitolul 7, arată fără îndoială către papalitate. TV 439.1
“I s-a dat putere să lucreze patruzeci și două de luni.” Iar profetul spune: “Am văzut unul din capetele ei rănit de moarte”. Și iarăși: “Cel care duce pe alții în robie trebuie să meargă și el în robie”; “cine ucide cu sabia trebuie să fie ucis de sabie”. Cele patruzeci și două de luni sunt același lucru ca o vreme, două vremi și o jumătate de vreme, trei ani și jumătate sau 1260 de zile din Daniel capitolul 7 — timpul în care puterea papală urma să persecute pe poporul lui Dumnezeu. Această perioadă, așa cum se spune în capitolul precedent, a început cu supremația papală, anul 538 d. Hr., și s-a încheiat în anul 1798. La data aceasta, papa a fost făcut prizonier de către armata franceză, puterea papală a primit rana de moarte și astfel s-a împlinit profeția: “Cine duce pe alții în robie va merge și el în robie”. TV 439.2
Cele zece coarne fără coroană ale celei de-a patra fiare din Daniel fiind simbolice pentru împărații care urmau să se ridice din Imperiul Roman, coroanele de pe fiara cu aspect de leopard arată că fiara reprezintă perioada în care împărații și-au luat coroanele, adică perioada de după dezintegrarea Imperiului Roman păgân.
Mai mult, fiara cu aspect de leopard L-a hulit pe Dumnezeu și cortul Său la fel de mult timp ca și cea de-a patra fiară a lui Daniel în a doua sa fază, Roma Ecleziastică; adică „ o vreme vremuri și jumătatea unei vremi” (3 ani și 6 luni), patruzeci și două de luni. Este limpede, deci, că fiara cu aspect de leopard a domnit în același timp cu fiara de nedescris în a doua sa fază, faza capului mic cu coarne. Rana de moarte a fiarei leopard reprezintă, așadar, lovitura mortală pe care a primit-o de la Reforma protestantă. Prin urmare, capul său rănit reprezintă puterea capului corn (un amalgam de puteri civile și religioase) al fiarei lui Daniel dezbrăcată de puterea sa civilă.
Miercuri, 12 Iunie
Identificarea fiarei (II)
Citește Apocalipsa 13:5. Notează mai jos trăsăturile distinctive.
Acum, din moment ce coarnele de pe fiara lui Ioan simbolizează națiunile și capul rănit simbolizează o organizație religioasă despărțită de o putere civilă și din moment ce cele șapte capete sunt toate la fel, cu excepția rănii de pe una dintre ele, devine evident că capetele, șapte la număr, indică corpuri religioase, creștinismul în totalitatea lui. Coarnele, zece la număr, ilustrează guvernele civile în totalitatea lor. Coarnele și capetele reprezintă lumea de azi după cum cele patru fiare din Daniel au reprezentat lumea din timpul lor.
Coarnele și capetele fiind toate pe fiară în același timp, nu apărând unele după altele sau căzând precum capetele din Daniel capitolele 7 și 8, ar trebui să convingă pentru totdeauna orice minte rațională că coarnele și capetele simbolizează corpurile civile și religioase, toate existând în același timp, nu unul urmând după celălalt.
Numele de hulă fiind peste capete, nu peste coarne, denotă că corpurile religioase ilustrate aici nu se închină lui Dumnezeu potrivit Adevărului, că nu sunt în întregime ceea ce mărturisesc a fi. Interpretarea exactă pe care Inspirația o dă cu privire la cuvântul „hulă” este aceasta: „Ştiu … batjocurile, din partea celor ce zic că sunt Iudei şi nu sunt”, Apoc. 2:9.
Este mai bine pentru noi toți să ne recunoaștem eșecurile decât să evităm Adevărul, deoarece Adevărul este cel care ne va face liberi.
Ba mai mult, din moment ce noi recunoaștem că Reformațiunea a produs lovitura de moarte și a adus Protestantismul și din moment ce Inspirația spune că rana de moarte a fost vindecată, toate acestea dovedesc ceva pe care dacă îl mărturisim, ne poate salva viețile puse în pericol și face la fel de mari, precum mărturisirea din toată inima l-a făcut mare pe David. Ce este acest lucru pe care trebuie să-l mărturisim? Acesta: dacă Protestantismul a rănit fiara prin Reformă, atunci vindecarea rănii arată nimic altceva decât faptul că Reformațiunea a eșuat să păstreze rana deschisă, că scopul reformatorilor a murit și despotismul a reînviat. Într-adevăr, acest simbolism spune nimic mai mult decât ceea ce spune solia către Laodiceeni:
„Pentru că zici: 'Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic' şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii, şi să vezi”, Apoc. 3:17, 18.
Pentru ca cineva să fie într-o condiție atât de deplorabilă și în același timp să afirme că nu are nevoie de nimic, este într-adevăr blasfemie.
Joi, 13 Iunie
Fiara care se ridică din pământ
7 Citește Apocalipsa 13:11-18. Prin ce se deosebește a doua fiară de prima fiară din Apocalipsa 13?
Spre deosebire de prima fiară, a doua fiară iese din pământ. Marea și pământul arată spre două direcții diferite. Știm că fiarele din Daniel 7 și fiara ca un leopard din Apocalipsa 13, fiarele care au ieșit din mare, au originea în Lumea Veche, ținutul unde a început umanitatea. Da, marea simbolizează în mod potrivit Lumea Veche deoarece marea este visteria apelor, locul unde apele își au originea, după cum Lumea Veche este locul de unde a ieșit umanitatea.
„Pământul” indică un loc departe de „mare” și opusul a ceea ce reprezintă marea – o țară alcătuită din locuitori care au emigrat din altă parte. Singura țară sau națiune de acest fel departe de Lumea Veche și la fel de influentă după cum este înfățișată de fiara cu două coarne care iese după formarea fiarei ca un leopard, în perioada protestantă, este Statele Unite. Mai mult, Statele Unite este deja o putere mondială și deci nu mai trebuie să ghicim. Cele două coarne ale fiarei indică cele două puteri de la conducere – democrați și republicani. Caracterul lor ca al unui miel dă aparența de inocență, nevinovăție și milă. Faptul că fiara vorbește ca un balaur neagă aparența coarnelor ca de miel.
Fiara cu două coarne exercită toată puterea pe care prima fiară, ca un leopard, a exercitat-o, arătând din nou că este o putere mondială. Într-adevăr, este nevoie de o astfel de putere pentru a forța pe toți locuitorii pământului să se închine așa cum poruncește ea și să implementeze o asemănare a guvernării bisericii și statului care este la fel de depășită ca și Evul Mediu. Da, este nevoie de o astfel de putere pentru a influența lumea să i se închine, în afară de cei a căror nume sunt scrise în Cartea Vieții Mielului.
Citește Apocalipsa 13:11,12. Ce schimbare se observă la această fiară și cum vorbește ea?
Coarnele ca de miel și glasul de balaur, din punct de vedere simbolic, indică o contradicție flagrantă între mărturisirile și practicile națiunii reprezentate în felul acesta. Vorbirea acestei națiuni reprezintă acțiunile puterilor ei legislative și juridice. Prin astfel de acțiuni vor fi contrazise principiile liberale și pașnice pe care le pusese odinioară la temelia politicii ei. Profetizarea că va vorbi “ca un balaur” și va folosi “toată puterea fiarei dintâi” prevestește în mod clar dezvoltarea unui spirit de intoleranță și persecuție, pe care l-au dat pe față națiunile reprezentate prin balaur și prin fiara care semăna cu un leopard. Iar declarația că fiara cu două coarne “făcea pământul și locuitorii lui să se închine fiarei dintâi” arată că autoritatea acestui popor urmează să fie folosită pentru impunerea unei respectări care va constitui un act de închinare, de respect față de papalitate. TV 442.1
Vineri, 14 Iunie
Studiu Suplimentar
După avertizarea împotriva închinării la fiară și la chipul ei, profeția spune: “Aici sunt cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus”. Deoarece aceia care păzesc poruncile lui Dumnezeu sunt puși în felul acesta în contrast cu aceia care se închină fiarei și chipului ei și primesc semnul ei, urmează ca păzirea Legii lui Dumnezeu, pe de o parte, și călcarea ei, pe de altă parte, să facă deosebirea dintre închinătorii lui Dumnezeu și închinătorii fiarei. TV 445.3
Caracteristica deosebită a fiarei, precum și a chipului ei, este călcarea poruncilor lui Dumnezeu. Daniel spune despre cornul cel mic, papalitatea: “se va încumeta să schimbe vremile și legea”. (Daniel 7, 25.) Iar Pavel numea aceeași putere “omul fărădelegii”, care urma să se înalțe pe sine mai presus de Dumnezeu. O profeție este completată de alta. Numai prin schimbarea Legii lui Dumnezeu putea papalitatea să se înalțe mai presus de Dumnezeu; oricine va păstra cu bună știință Legea, așa cum a fost ea schimbată, va da cinste supremă acelei puteri prin care s-a făcut schimbarea. Un asemenea act de ascultare de legile papale va fi un semn de supunere față de papa, în locul supunerii față de Dumnezeu. TV 446.1
În timp ce adevărații închinători ai lui Dumnezeu se vor deosebi prin păzirea poruncii a patra — pentru că ea este semnul puterii Sale creatoare și dovada dreptului Său de a pretinde omului ascultarea și închinarea — închinătorii fiarei se vor caracteriza prin eforturile lor de a desființa Ziua de amintire a Creatorului și a înălța instituția Romei. TV 446.3