Misiunea în beneficiul celor greu de abordat (I)
Studiul 10, Trimestrul 4, 2 – 8 Decembrie 2023.
Împărtășește această lecțiune
Sabat după amiază, 2 Decembrie
Text de memorat:
“Dumnezeu, care a făcut lumea și tot ce este în ea, este Domnul cerului și al pământului, și nu locuiește în temple făcute de mâini.” NTR — FapteleApostolilor 17:24
“Cetatea Atena era metropola păgânismului. Aici, Pavel nu s-a întâlnit cu o populație neștiutoare și credulă, ca la Listra, ci cu niște oameni renumiți pentru inteligența și cultura lor. Pretutindeni, ochiul era izbit de statuile zeilor și ale eroilor istoriei și poeziei, zeificați de ei, în timp ce mărețele lucrări arhitectonice și picturile reprezentau gloria națională și adorarea de către popor a zeităților păgâne. Simțurile oamenilor erau încântate de frumusețea și splendoarea artei. La fiecare colț, sanctuare și temple nespus de costisitoare își ridicau formele lor masive. Victorii de arme și fapte ale oamenilor celebri erau comemorate prin sculpturi, sanctuare și plăci. Toate acestea făceau din Atena o vastă galerie de artă.” FA 233.4
“Apostolul nu a fost amăgit de ceea ce a văzut în acest centru al culturii. Natura sa spirituală era atât de obișnuită cu farmecul lucrurilor cerești, încât bucuria și strălucirea bogățiilor, care niciodată nu vor pieri, făceau fără valoare în ochii săi pompa și splendoarea de care era înconjurat. Când a văzut lucrurile cele mărețe din Atena, el și-a dat seama de puterea lor amăgitoare asupra iubitorilor de artă și știință, și mintea lui a fost profund impresionată de importanța lucrării ce-i stătea înainte.” FA 234.2
Duminică, 3 Decembrie
Un evreu în Atena
Citește Faptele 17:1-16. Cum a ajuns Pavel în Atena și cum a reacționat la ce a găsit acolo?
“Iudeii necredincioși din Tesalonic, plini de gelozie și ură față de apostoli și nemulțumiți numai cu aceea că îi izgoniseră din cetatea lor, i-au urmărit și la Berea și au stârnit împotriva lor furia clasei celei mai de jos. Temându-se ca să nu-i facă vreun rău lui Pavel, dacă ar rămâne acolo, frații l-au trimis la Atena, însoțit de câțiva dintre bereenii care primiseră de curând credința.” FA 232.3
“În această mare cetate, unde nu se aducea închinare lui Dumnezeu, Pavel era apăsat de un simțământ de singurătate; și el tânjea după împreuna simțire și ajutorul conlucrătorilor săi. Cât privea prietenia omenească, el se simțea cu totul singur. În epistola sa către Tesaloniceni, el își exprimă simțămintele sale în cuvintele: “Lăsați singuri în Atena”. (1 Tesaloniceni 3, 1.) Piedici ce păreau cu neputință de trecut i se arătau înainte, părând a face aproape cu neputință încercarea să ajungă la inimile oamenilor.” FA 234.3
“Nu după multă vreme, bărbații de seamă din Atena au aflat despre prezența în cetatea lor a unui învățător singuratic, care prezenta oamenilor învățături noi și neobișnuite. Unii dintre aceștia l-au căutat pe Pavel și au intrat în discuție cu el. În scurt timp, o mare mulțime de ascultători s-a strâns în jurul lor. Unii erau gata să își bată joc de apostol, ca unul care era sub nivelul lor atât din punct de vedere social, cât și intelectual, și aceștia vorbeau batjocoritor între ei: “Ce vrea să spună palavragiul acesta?” Alții, când l-au auzit că vestește pe Isus și învierea, ziceau: “Pare că vestește niște dumnezei străini”.” FA 235.1
“Printre cei care l-au înconjurat pe Pavel în piață erau “unii din filozofii epicurieni și stoici”; însă aceștia, cum și toți ceilalți care au venit în legătură cu el, au văzut curând că Pavel avea o bogăție de cunoștințe chiar mai mare decât a lor. Puterea lui intelectuală a impus respect învățaților; în timp ce argumentarea plină de căldură și logică, cum și puterea lui oratorică țineau încordată atenția tuturor celor care ascultau. Ascultătorii săi au recunoscut că el nu era un necunoscător, ci că era în stare să prezinte tuturor claselor argumente convingătoare în sprijinul învățăturii pe care o dădea. Astfel, apostolul a stat foarte curajos, întâmpinând pe potrivnicii săi pe propriul lor teren, înfruntând logica cu logică, filozofia cu filozofie și elocvența cu elocvență.” FA 235.2
Luni, 4 Decembrie
Pavel în Areopag
Citește Faptele 17:18-21. Care au fost reacțiile păgânilor din piață la discursul și întrebările lui Pavel?
“Potrivnicii săi păgâni i-au atras atenția asupra soartei lui Socrate, care, din pricină că a prezentat dumnezei străini, fusese osândit la moarte; și ei îl sfătuiau pe Pavel să nu-și primejduiască viața în felul acesta. Însă discursurile lui Pavel au cucerit atenția oamenilor și înțelepciunea sa simplă a câștigat respectul și admirația lor. El nu a fost adus la tăcere de știința și ironia filozofilor; și, văzând că el era hotărât să-și desfășoare misiunea sa în mijlocul lor și să le spună, cu orice preț, povestea lui, ei s-au hotărât să-l asculte în liniște.” FA 236.1
“Prin urmare, ei l-au condus la Areopag (pe muntele lui Marte). Acesta era unul din cele mai sacre locuri din toată Atena, iar amintirile și gândurile în legătură cu el erau astfel, încât să fie privit cu o venerație superstițioasă, care, în mințile unora, se schimba chiar în teamă. În locul acesta, problemele privitoare la religie erau deseori luate în atenție cu multă grijă de către oameni care lucrau ca judecători supremi în toate problemele morale și civile mai importante.” FA 236.2
“Aici, departe de zgomotul și îmbulzeala trecătorilor și de gălăgia discuțiilor obișnuite, apostolul putea fi auzit fără întrerupere. În jurul lui s-au adunat poeții, artiștii și filozofii, savanții și înțelepții Atenei, care i s-au adresat în felul acesta: “Putem să știm care este această învățătură nouă, pe care o vestești tu? Fiindcă tu ne aduci ceva ciudat la auz; am dori să știm ce înseamnă toate lucrurile acestea”.” FA 236.3
“În acel moment, de solemnă răspundere, apostolul era liniștit și stăpân pe sine. Inima lui era împovărată cu o solie importantă și cuvintele care au căzut de pe buzele sale i-au convins pe ascultătorii săi că nu era un palavragiu. “Bărbați Atenieni!” a spus el, “în toate privințele vă găsesc foarte religioși. Căci, pe când străbăteam cetatea voastră și mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinați voi, am descoperit chiar și un altar, pe care este scris: ‘Unui Dumnezeu necunoscut!’ Ei bine, ceea ce voi cinstiți fără să cunoașteți, aceea vă vestesc eu”. Cu toată inteligența și cunoștința lor generală, ei nu cunoșteau nimic despre Dumnezeul care crease Universul. Însă erau unii dintre ei care doreau mai multă lumină. Ei căutau Nemărginitul.” FA 237.1
Marți, 5 Decembrie
Pavel și Dumnezeul necunoscut
Citește Faptele 17:22,23. Ce făcea Pavel acolo în încercarea lui de a evangheliza acești oameni?
“Cu mâna întinsă spre templul ticsit de idoli, Pavel și-a revărsat povara sufletului său și a arătat înșelăciunea religiei atenienilor. Ascultătorii cei mai înțelepți dintre ei au fost înmărmuriți la auzul raționamentului său. El s-a dovedit un bun cunoscător al lucrărilor lor de artă, al literaturii, cum și al religiei lor. Îndreptându-le atenția spre statui și idoli, el a declarat că Dumnezeu nu poate fi asemenea formelor născocite de oameni. Aceste chipuri sculptate nu pot nici în cea mai slabă măsură să înfățișeze slava lui Iehova. El le-a reamintit că aceste chipuri nu au viață, ci se găsesc sub controlul puterii omenești, mișcându-se numai atunci când le mișcă mâini omenești; și, deci, cei care se închinau lor erau în toate privințele superiori față de idolii la care se închinau.” FA 237.2
“Pavel a îndreptat mintea idolatrilor lui ascultători dincolo de limitele religiei lor false, la o viziune adevărată a Dumnezeirii pe care ei o numiseră: “Dumnezeu necunoscut”. Ființa aceasta, despre care el le vorbea acum, era independentă de om, neavând nevoie ca mâinile omenești să mai adauge ceva la puterea și slava Sa.” FA 237.3
“Poporul era copleșit de admirație față de prezentarea plină de căldură și logică a lui Pavel cu privire la însușirile adevăratului Dumnezeu — la puterea Lui creatoare și la existența providenței Sale atotconducătoare. Cu o elocvență zeloasă și fierbinte, apostolul a declarat: “Dumnezeu, care a făcut lumea și tot ce este în ea, este Domnul cerului și al pământului, și nu locuiește în temple făcute de mâini. El nu este slujit de mâini omenești, ca și când ar avea trebuință de ceva, El, care dă tuturor viața, suflarea și toate lucrurile”. Cerurile nu erau îndestulător de mari pentru a-L cuprinde pe Dumnezeu, cu atât mai puțin erau templele făcute de mâini omenești.” FA 238.1
Miercuri, 6 Decembrie
Prezentarea unui Dumnezeu nou
Citește Faptele 17:24-27. Ce abordare a folosit Pavel aici în încercarea de a atinge inima atenienilor?
“În acea epocă a castelor, când drepturile oamenilor erau deseori nebăgate în seamă, Pavel a reprezentat marele adevăr al frăției omenești, declarând că Dumnezeu “a făcut ca toți oamenii, ieșiți dintr-unul singur, să locuiască pe toată fața pământului”. Înaintea lui Dumnezeu, toți sunt egali; și fiecare ființă omenească este datoare Creatorului o supunere totală. Apoi, apostolul a arătat cum, prin toată purtarea lui Dumnezeu cu omul, planul Său plin de har și îndurare trece ca un fir de aur. El “le-a așezat anumite vremi și a pus anumite hotare locuinței lor, ca ei să caute pe Dumnezeu, și să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi”.” FA 238.2
“Îndreptându-se către persoanele nobile și la vârsta bărbăției, care erau în jurul său, împrumutând cuvinte de la un poet de-al lor, el L-a prezentat pe Dumnezeu ca pe un Tată, ai cărui copii erau ei. “În El avem viața, mișcarea și ființa”, a spus el; “după cum au zis și unii din poeții voștri: ‘Suntem din neamul lui’” Astfel dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meșteșugirea și iscusința omului.” FA 238.3
“Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință, și poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască”. În veacurile de întuneric dinaintea venirii lui Hristos, conducătorul divin trecuse ușor peste idolatria păgânilor; dar acum, prin Fiul Său, El trimisese oamenilor lumina adevărului; și El aștepta din partea tuturor pocăință spre mântuire, nu numai din partea celor săraci și umili, ci și din partea mândrilor filozofi și a prinților pământului. “Pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta și despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă de netăgăduit prin faptul că L-a înviat din morți”. Când Pavel a amintit despre învierea Lui din morți, “unii își băteau joc, iar alții au zis: ‘Asupra acestor lucruri te vom asculta altădată’”. FA 239.1
“În felul acesta s-a terminat lucrarea apostolului la Atena, centrul păgân de cultură, căci atenienii, agățându-se stăruitor de idolatria lor, au întors spatele luminii adevăratei religii. Când un popor este pe deplin satisfăcut cu propriile lui realizări, puțin se mai poate nădăjdui de la el. Cu toate că se mândreau cu învățătura și noblețea lor de caracter, atenienii deveneau din ce în ce tot mai corupți și tot mai mulțumiți cu tainele de neînțeles ale idolatriei.” FA 239.2
Joi, 7 Decembrie
Depășirea unei limite
Citește Faptele 17:24-34. Cum își continuă Pavel mărturia?
“Printre aceia care au auzit cuvintele lui Pavel erau unii asupra minții cărora adevărurile prezentate au adus convingere; însă ei nu au fost dispuși să se umilească, să-L recunoască pe Dumnezeu și să primească planul mântuirii. Nici frumusețea vorbirii și nici tăria argumentelor nu-l pot converti pe păcătos. Numai puterea lui Dumnezeu poate aduce adevărul în inimă. La acela care întoarce continuu spatele acestei puteri, nu se poate ajunge. Grecii umblau după înțelepciune, iar solia crucii era pentru ei nebunie, din pricină că prețuiau propria lor înțelepciune mai presus decât înțelepciunea care vine de sus.” FA 239.3
“În faptul că ei se mândreau cu inteligența și înțelepciunea omenească poate fi găsit motivul pentru care solia Evangheliei a avut un succes așa de mic printre atenieni. Înțelepții lumii care vor veni la Hristos ca niște sărmani păcătoși pierduți vor ajunge înțelepți spre mântuire; însă aceia care vin ca niște personalități atotștiutoare, înălțând peste măsură înțelepciunea lor, nu vor izbuti să primească lumina și cunoștința pe care numai El o poate da.” FA 240.1
“În felul acesta a întâmpinat Pavel păgânismul din timpul său. Străduințele sale din Atena nu au fost cu totul în zadar. Dionisie, unul din cei mai cu vază cetățeni, cum și alții au primit solia Evangheliei și s-au unit întru totul cu credincioșii.” FA 240.2
„Iată, îţi voi face faţa tot aşa de aspră ca şi feţele lor, şi fruntea tot aşa de aspră ca fruntea lor. Îţi voi face fruntea ca un diamant, mai aspră decât stânca. Nu te teme şi nu te speria de ei, căci sunt o casă de îndărătnici!” ... primeşte în inima ta şi ascultă cu urechile tale toate cuvintele pe care ţi le spun!” Du-te la prinşii de război, la copiii poporului tău: vorbeşte-le, şi, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, să le spui: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu!” Ezechiel 3,8-11.
Vineri, 8 Decembrie
Studiu Suplimentar
În zilele lui Hristos, cei care se îndoiau de Inspirație atacau atât solii cât și soliile lor pentru acel timp. Pe de o parte, ei criticau pe Ioan Botezătorul, deoarece dieta sa consta din miere sălbatică și lăcuste, (Mat. 3: 4). „Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, și ei zic, are drac!” Mat. 11:18. Pe de altă parte, „a venit Fiul omului mâncând și bând”, și ei l-au acuzat că este „un om mâncăcios și băutor de vin, un prieten al vameșilor și al păcătoșilor”, Matt. 11:19. Negând că El a fost trimis de Dumnezeu, ei L-au întrebat în batjocură: „cu ce putere faci Tu aceste lucruri sau cine Ți-a dat puterea aceasta?” Luca 20: 2.
Și acum, bisericii Lui, în aceste ultime zile, Duhul Său îi spune: „Profeția trebuie să se împlinească. Domnul spune: „Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare și înfricoșată”. Va fi cineva care va veni în spiritul și puterea lui Ilie, dar când („El” versiunea engleză) va apărea, este posibil ca oamenii să-i spună: „Tu ești prea insistent, nu interpretezi corect Scripturile. Dă-mi voie să-ți spun eu cum să-ți prezinți solia.” – Mărturii Pentru Predicatori, pag. 475.
Pentru cei care se îndoiesc de posibilitatea unei solii care nu conține altceva decât adevărul, vine avertizarea: „Dumnezeu și Satana nu lucrează niciodată împreună. Mărturiile poartă fie amprenta lui Dumnezeu, fie pe aceea a lui Satana. Un pom bun nu poate face fructe rele și nici un pom rău, stricat, nu poate aduce roade bune.” – Mărturii, vol. 5, pag. 98. „Noi credem în viziuni,” spun cei care se îndoiesc de Inspirație, „însă sora White, când le scrie, le pune în propriile sale cuvinte, iar noi vom crede acea parte din ele pe care o considerăm ca fiind de la Dumnezeu și nu dăm atenție celeilalte părți.” – Mărturii , vol.1, pag. 234.