Misiunea în beneficiul celor influenți
Studiul 9, Trimestrul 4, 25 Noiembrie – 1 Decembrie 2023.
Împărtășește această lecțiune
Sabat după amiază, 25 Noiembrie
Text de memorat:
“Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?” RCCV — Matei 16:26
Singura avere durabilă pe care o poate obține omul este obținută prin dreptate, pe calea lui Dumnezeu și la timpul Său. Viața de succes nu este aceea care a câștigat bogății și a dobândit faimă pentru această viață și nimic pentru viața viitoare. Omul de succes, dimpotrivă, își asigură bogăția veșnică prin faptul că își face zilnic cărări drepte pe care să meargă picioarele sale, asigurându-și astfel și succesul vieții prezente. Dumnezeu controlează distribuirea bogățiilor și nu le dă oamenilor Săi ca pe o binecuvântare dacă aceștia sunt egoiști. Dacă astfel de oameni obțin bogăția, aceasta este inevitabil un blestem pentru ei.
Iov, vă amintiți, era un om foarte bogat, pentru că era probabil cel mai bun prieten al lui Dumnezeu pe pământ în acel moment. Cel puțin Diavolul a devenit gelos pe el și i-a spus Domnului că Iov nu era un om atât de bun pe cât credea Domnul și că ar putea dovedi acest lucru dacă i s-ar permite să-i aducă destule necazuri și greutăți. Și vă amintiți că Domnul i-a permis Diavolului să-i facă lui Iov tot ce voia, cu excepția faptului de a-i lua viața. În mijlocul focului numeroaselor și grelelor sale suferințe, Iov a declarat: "Chiar dacă m-ar omorî, mă voi încrede în El". Iov 13:15. Pentru că Iov nu a dat greș, el a fost la sfârșit de multe ori mai bogat decât era la început. Poporul lui Dumnezeu nu se îmbogățește în niciun fel făcând pe prostul. Și nici nu îi ajută să se lase pradă autocompătimirii în ziua adversității. Atunci când o persoană își plânge de milă pentru ea însăși, s-a adus cel puțin într-o stare de impas, dacă nu chiar de înfrângere totală. Nici unul dintre oamenii lui Dumnezeu, indiferent cât de grele au fost greutățile pe care au fost chemați să le suporte, nu a simțit că aceste sacrificii erau prea mari. În general, toți acești oameni posedau o putere stabilizatoare care este greu de explicat altfel decât spunând că este un dar al lui Dumnezeu pe care El îl acordă celor care sunt intim și ferm cunoscuți și uniți cu El.
Duminică, 26 Noiembrie
Nebucadnețar
Citește Daniel 4. Ce i se întâmplă împăratului și ce ne spune lucrul acesta despre mântuirea din dreptul unuia dintre cei mai puternici oameni din lume?
Lui Nebucadnețar i s-a dat un vis. Fiind tulburat de acesta, el ia chemat pe înțelepții din împărăția sa să-i spună tâlcuirea lui. Au venit, dar nu au putut face nimic. În cele din urmă, Daniel a fost adus în fața împăratului. După ce a ascultat istorisirea visului împăratului, Daniel a spus:
Dan. 4: 24-26, 28 - „Iată tâlcuirea acestui fapt, împărate, iată hotărârea Celui Preaînalt care se va împlini asupra domnului meu, împăratul. Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, vei locui la un loc cu fiarele câmpului și îți vor da să mănânci iarbă ca la boi; vei fi udat de roua cerului și șapte vremuri vor trece peste tine, până vei cunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și o dă cui vrea. Porunca, să lase trunchiul cu rădăcinile copacului, înseamnă că împărăția ta îți va rămâne ție îndată ce vei recunoaște stăpânirea Celui ce este în ceruri… Toate aceste lucruri s-au împlinit asupra împăratului Nebucadnețar.”
Împăratul a ascultat tâlcuirea visului și a înțeles porunca. Cu toate acestea, el nu a fost dispus să admită că există unul mai mare decât el. Apoi sa întâmplat că:
Dan. 4:29, 30 - „După douăsprezece luni, pe când se plimba pe acoperișul palatului împărătesc din Babilon, împăratul a luat cuvântul și a zis: „Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care mi l-am zidit eu ca loc de ședere împărătească, prin puterea bogăției mele și spre slava măreției mele?”
Ce declarație făcută după ce a auzit porunca lui Dumnezeu! Împăratul nu a înțeles încă faptul că Dumnezeu stăpânește națiunile, că El pune și răstoarnă pe împărați. Să ascultăm acum răspunsul lui Dumnezeu la nebunia împăratului:
Dan. 4: 31-33 - „Nu se sfârșise încă vorba aceasta a împăratului, și un glas s-a coborât din cer și a zis: „Află, împărate Nebucadnețar, că ți s-a luat împărăția! Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, și vei locui la un loc cu fiarele câmpului, îți vor da să mănânci iarbă ca la boi, și vor trece peste tine șapte vremuri, până vei recunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și că o dă cui vrea!” Chiar în clipa aceea s-a împlinit cuvântul acela asupra lui Nebucadnețar. A fost izgonit din mijlocul oamenilor, a mâncat iarbă ca boii, trupul i-a fost udat de roua cerului, până i-a crescut părul ca penele vulturului și unghiile, ca ghearele păsărilor.”
Unii chiar până în zilele noastre nu realizează că Dumnezeu guvernează, că oamenii nu sunt independenți de El, deși li se permite să aleagă dacă să-I slujească sau nu. Nu era necesar ca împăratul haldeilor să trăiască cu fiarele câmpului, dar, deoarece nu a putut învăța lecția prin cuvinte, în mod simplu, a fost scos din palatul său și pus într-un coral, acolo pentru a învățat prin experiență, în mod dificil. La sfârșitul celor șapte ani, după ce a absolvit, ca să zic așa, școala lui Dumnezeu de lovituri grele, împăratul s-a întors înapoi în palatul său și a spus:
Dan. 4: 34-37 - „După trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadnețar, am ridicat ochii spre cer și mi-a venit iarăși mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Preaînalt, am lăudat și slăvit pe Cel ce trăiește veșnic, Acela a cărui stăpânire este veșnică și a cărui Împărăție dăinuie din neam în neam. Toți locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor și cu locuitorii pământului, și nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să-I zică: „Ce faci?” În vremea aceea mi-a venit mintea înapoi; slava împărăției mele, măreția și strălucirea mea mi s-au dat înapoi; sfetnicii și mai marii mei din nou m-au căutat; am fost pus iarăși peste împărăția mea, și puterea mea a crescut. Acum, eu, Nebucadnețar, laud, înalț și slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte, și El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie!”
Prin mândrie și neloialitate față de Dumnezeu, Nebucadnețar și-a nenorocit viața, dar în cele din urmă s-a trezit.
Luni, 27 Noiembrie
Naaman
Citește 2 Împărați 5:1-19. Ce putem învăța din acest episod despre cum să îi evanghelizăm pe oameni?
“Naaman, căpetenia oștirii împăratului Siriei, avea trecere înaintea stăpânului său și mare vază; căci prin el îi izbăvise Domnul pe Sirieni. Dar omul acesta tare și viteaz era lepros.” PR 244.1
“Ben-Hadad, împăratul Siriei, biruise oștile lui Israel în lupta care a avut ca rezultat moartea lui Ahab. De atunci, sirienii duseseră lupte neîncetate la hotare împotriva lui Israel; și cu ocazia uneia dintre aceste incursiuni, au luat și o fetiță, care în țara robiei ei, era “în slujba nevestei lui Naaman”. Roabă, departe de căminul ei, această fetiță era totuși unul dintre martorii lui Dumnezeu împlinind fără să-și dea seama planul pentru care Dumnezeu alesese pe Israel ca popor al Său. În timp ce slujea în acest cămin păgân, simțămintele ei au fost trezite pentru binele stăpânului ei și, amintindu-și de minunile de vindecare făcute prin Elisei, a spus stăpânei: “Oh, dacă domnul meu ar fi la proorocul acela din Samaria, proorocul l-ar tămădui de lepra lui!” Ea știa că puterea Cerului era cu Elisei și credea că prin această putere Naaman putea fi vindecat.” PR 244.2
“Comportamentul acestei fete roabe, felul în care s-a purtat în acel cămin păgân sunt o mărturie puternică despre puterea educației din primii ani de viață în cămin. Nu există o însărcinare mai înaltă decât aceea încredințată taților și mamelor în îngrijirea și educarea copiilor lor. Părinții au de a face chiar cu temeliile deprinderilor și caracterului. Prin exemplul și învățătura lor se hotărăște în mare măsură viitorul copiilor lor.” PR 245.1
“Naaman a auzit de cuvintele pe care fetița le spusese stăpânei ei și, primind îngăduință de la împărat, a plecat să-și caute vindecarea, “luând cu el zece talanți de argint, șase mii de sicli de aur și zece haine de schimb”. A mai luat și o scrisoare de la împăratul Siriei către împăratul lui Israel, în care era scrisă următoarea solie: ... “Îți trimit pe slujitorul meu Naaman, ca să-l vindeci de lepra lui”. Când împăratul lui Israel a citit scrisoarea, “și-a rupt hainele, și a zis: ‘Oare sunt eu Dumnezeu, ca să omor și să învii, de-mi spune să vindec pe un om de lepra lui? Să știți dar și să înțelegeți că el caută prilej de ceartă cu mine’”.” PR 246.2
“Veștile despre această situație au ajuns la Elisei care a trimis cuvânt împăratului, zicând: “Pentru ce ți-ai sfâșiat hainele? Lasă-l să vină la mine, și va ști că este un prooroc în Israel”.” PR 246.3
“Naaman a venit cu caii și cu carul lui, și s-a oprit la poarta casei lui Elisei. Elisei a trimis să-i spună printr-un sol: ‘Du-te, și scaldă-te de șapte ori în Iordan; și carnea ți se va face sănătoasă, și vei fi curat’”. PR 246.4
“Naaman se aștepta să vadă o manifestare extraordinară a puterii din cer. “Eu credeam” a zis el, “că va ieși la mine, se va înfățișa el însuși, va chema Numele Domnului, Dumnezeu lui, își va duce mâna pe locul rănii și va vindeca lepra”. Când i s-a spus să se spele în Iordan, mândria i-a fost atinsă, și simțindu-se jignit și dezamăgit, el exclamă: “‘Nu sunt oare râurile Damascului, Abana și Parpar, mai bune decât toate apele lui Israel? N-aș fi putut oare să mă spăl în ele și să mă fac curat?’ ‘Și s-a întors să plece’.” PR 246.5
“Spiritul de îngâmfare al lui Naaman s-a răzvrătit împotriva soluției recomandate de Elisei. Râurile menționate de comandantul sirian erau înfrumusețate de dumbrăvile înconjurătoare, și mulți se adunau pe malurile acestor plăcute cursuri de apă să se închine idolilor lor. Pe Naaman nu l-ar fi costat atât de mult să coboare în unul din acele râuri. Dar numai prin ascultare de îndrumările precise ale proorocului putea găsi vindecare. Numai ascultarea voită avea să aducă rezultatul dorit.” PR 249.1
“Slujitorii lui Naaman l-au îndemnat să îndeplinească îndrumările lui Elisei: “Părinte, dacă proorocul ți-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult trebuie să faci ce ți-a spus: ‘Scaldă-te și vei fi curat’”. Credința lui Naaman era pusă la încercare, în timp ce mândria se lupta pentru supremație. Dar credința a învins, și sirianul cel îngâmfat și-a înfrânt mândria inimii și s-a plecat în supunere față de voința descoperită a lui Iehova. De șapte ori s-a cufundat în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu. Și credința i-a fost onorată; “carnea lui s-a făcut iarăși cum este carnea unui copilaș, și s-a curățit”.” PR 249.2
“Mulțumitor, s-a “întors la omul lui Dumnezeu cu tot alaiul lui”, recunoscând: “lată, cunosc acum că nu este Dumnezeu pe tot pământul decât în Israel”.” PR 249.3
Marți, 28 Noiembrie
Mărturia pentru cei cu studii: Nicodim
Citește Ioan 3:1-12. Ce transmite acest pasaj despre nevoile spirituale ale lui Nicodim și despre modul în care Isus le-a acordat atenție imediat?
Ioan 3: 4-8 - „Nicodim I-a zis: „Cum se poate naște un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale și să se nască?” Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Ce este născut din carne este carne, și ce este născut din Duh este duh. Nu te mira că ți-am zis: „Trebuie să vă nașteți din nou.” Vântul suflă încotro vrea și-i auzi vuietul; dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din Duhul.”
Recunoașterea lui Nicodim că Iisus a fost Fiul lui Dumnezeu i-a făcut cazul extrem de rău. Știind cine era Isus, nu ar fi trebuit să-i fie rușine să fie văzut în compania Sa și nici nu ar fi trebuit să se teamă de dușmanii Săi. Ar fi trebuit să considere un privilegiu să se asocieze cu Fiul lui Dumnezeu, cu o Ființă Cerească. Dar, în măsura în care Nicodim era rușinat să fie văzut cu El și era mândru că era alături de farisei, el trebuia să-și îngroape „omul vechi” și să se ridice în nou la vieții - trebuia să se nască din nou.
La întrebarea „Cum se poate naște un om când este bătrân?” Isus a răspuns: „Dacă un om nu se naște din apă și din Duh, nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu”. Nicodim trebuia botezat, trebuia să-L recunoască public pe Isus ca fiind Fiul lui Dumnezeu și să primească Duhul Adevărului.
Iar ilustrația, „vântul suflă încotro vrea, și-i auzi vuietul, dar nu știi de unde vine și nici încotro merge: tot așa este cu oricine este născut din Duhul”, subliniază cu siguranță faptul că a ști cu adevărat ce este să te naști din Duh, este să ai experiența de a fi unul dintre ucenicii Săi, de a fi umplut cu Duhul Sfânt și de a vesti Adevărul Său. Isus, comparându-i pe urmașii Săi, pe cei care sunt născuți din nou, cu vântul, face acest lucru și mai clar; căci dacă ucenicii Lui sunt ca vântul, dacă nimeni nu știe de unde vin și unde se îndreaptă, atunci singura modalitate de a afla este de a deveni una cu ei.
Pentru ca Isus să devină una cu noi, El a trebuit să se nască din nou; Trebuia să devină un om pământesc. Și pentru ca noi să fim una cu El, trebuie să ne naștem din nou, născuți din Duh. Diferența este că Isus s-a născut mai întâi spiritual, o ființă divină și, în al doilea rând, un om fiind; întrucât suntem născuți întâi ființe umane și apoi ființe spirituale. Vorbind profetic despre nașterea lui Isus, profetul Isaia a scris:
Miercuri, 29 Noiembrie
Misiunea în beneficiul celor bogați
Citește Matei 19:16-22. Ce lecții putem învăța din acest fragment în care,spre deosebire de Nicodim, cineva nu L-a acceptat pe Domnul Isus?
Isus a fost confruntat cu tânărul conducător bogat, care ia spus: „Am păzit poruncile”. Ce trebuie să mai fac ca să am viața veșnică? Iată răspunsul:
Luca 18:22 - „Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îți mai lipsește un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, și vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino și urmează-Mă.”
Pentru a înțelege această Scriptură, trebuie să citim alta împreună cu ea:
Ioan 3: 1-3 - „Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaș al iudeilor. Acesta a venit la Isus, noaptea, și I-a zis: „Învățătorule, știm că ești un Învățător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.”
Atât tânărul bogat, cât și Nicodim erau conducători și, deși Nicodim nu a fost la fel de bogat ca și tânărul, totuși el nu era sărac. Dar de ce i sa cerut unuia să-și împartă bogățiile săracilor, iar celuilalt i s-a spus să se nască din nou? De ce nu ar trebui să plătească amândoi același preț pentru mântuire? Iată motivele:
Pentru a evita să fie văzut în compania lui Isus, Nicodim a venit la El, nu ziua, ci în secret noaptea, în timp ce tânărul conducător a venit la Isus nu numai în mod deschis ziua, ci și în timp ce o mulțime era cu Isus. Prin urmare, piedica de bază a tânărului bogat conducător era averea sa, iar piedica de bază a lui Nicodim era mândria sa. În mod clar, atunci, boala unuia a necesitat un tip de tratament, iar boala celuilalt a necesitat un alt tip de tratament.
Isus nu i-a cerut niciodată la nimeni să ia religia lui, ci El le-a cerut să-L „urmeze”, să fie unul dintre ucenicii Săi. Tânărul conducător bogat nu a putut să-L urmeze pe Domnul, deoarece inima lui era concentrată asupra propriilor sale bogății. Și Nicodim nu l-a putut urma pe Domnul, deoarece era prea mândru pentru a fi văzut în compania lui Iisus nepopular și urât, urmat de pescari umili. Pentru a înlătura obstacolele, unul a trebuit să scape de bogățiile lui, iar celălalt trebuia să scape de mândria lui. Pentru a eradica mândria, trebuie să te naști din nou, trebuie să devii un om nou. Dar pentru a eradica dragostea pentru bani trebuie să dai banii celor care au cu adevărat nevoie de ei.
Scripturile mărturisesc că Avraam era foarte bogat. Cu toate acestea, el este numit „prietenul lui Dumnezeu”. Așadar, bogățiile în sine pot fi o binecuvântare, deși devin mai des un blestem. Mândria, totuși, nu este bună niciodată.
Joi, 30 Noiembrie
Misiunea în beneficiul celor influenți
Citește Matei 27:57-60. Ce ne spune acest episod despre cum a folosit Dumnezeu un om bogat care fusese clar influențat de Isus?
Iosif era un ucenic al lui Hristos, dar în trecut nu se identificase cu El de frica iudeilor. Acum s-a dus cu îndrăzneală la Pilat și i-a cerut [trupul lui Isus]. Era un om bogat, iar acest lucru îi dădea influență pe lângă guvernator. Dacă ar fi întârziat, trupul Mântuitorului ar fi fost așezat împreună cu trupurile tâlharilor într-un mormânt dezonorat.
Is. 45: 1 - „Așa vorbește Domnul către unsul Său, către Cirus, pe care-l ține de mână ca să doboare neamurile înaintea lui și să dezlege brâul împăraților, să-i deschidă porțile, ca să nu se mai închidă.”
Cir, sub comanda căruia armata medo-persană a întrat în Babilon, nu era născut încă atunci când profetul Isaia a scris despre el. Dar Dumnezeu și-a amintit de făgăduința Sa și când Belșațar s-a simțit perfect sigur în noaptea de veselie și dezmierdare fatală, Dumnezeu a deschis în fața lui Cirus porțile duble și a făcut posibilă capturarea împăratului. Acolo mezii și perșii l-au întâlnit pe Daniel și pe tovarășii săi, care au atras atenția lui Cir asupra Scripturilor, care nu numai că i-au prezis victoria, ci chiar i-au prezis și numele. După ce a văzut și a simțit puterea lui Dumnezeu, Cir a fost mișcat să decreteze:
Ezra 1: 2-11 - „Așa vorbește Cirus, împăratul perșilor: „Domnul Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate împărățiile pământului și mi-a poruncit să-I zidesc o Casă la Ierusalim în Iuda. Cine dintre voi este din poporul Lui? Dumnezeul lui să fie cu el, și să se suie la Ierusalim în Iuda, și să zidească acolo Casa Domnului Dumnezeului lui Israel! El este adevăratul Dumnezeu, care locuiește la Ierusalim. Oriunde locuiesc rămășițe din poporul Domnului, oamenii din locul acela să le dea argint, aur, avere și vite, pe lângă daruri de bunăvoie, pentru Casa lui Dumnezeu, care este la Ierusalim!” Capii de familie din Iuda și Beniamin, preoții și leviții, și anume toți aceia al căror duh l-a trezit Dumnezeu, s-au sculat să meargă să zidească la Ierusalim Casa Domnului. Și toți cei dimprejurul lor le-au dat lucruri de argint, de aur, avere, vite și lucruri scumpe, afară de toate darurile de bunăvoie. Împăratul Cirus a dat înapoi uneltele Casei Domnului pe care le luase Nebucadnețar din Ierusalim și le pusese în casa dumnezeului său. Cirus, împăratul perșilor, le-a scos prin Mitredat, vistiernicul, care le-a dat lui Șeșbațar voievodul lui Iuda. Iată-le numărul: treizeci de lighene de aur, o mie de lighene de argint, douăzeci și nouă de cuțite, treizeci de potire de aur, patru sute zece potire de argint de mâna a doua și o mie de alte unelte. Toate lucrurile de aur și de argint erau în număr de cinci mii patru sute. Șeșbațar a adus tot din Babilon la Ierusalim, împreună cu cei ce s-au întors din robie.”
Nu este dificil de văzut faptul că, dacă conducătorii imperiului medo-persan ar fi continuat să conducă în același spirit ca Cirus, împărăția lor ar fi durat până în zilele noastre. Împărăția aceea, însă, a cedat locul la Grecia; Grecia, la Roma; și Roma, națiunilor de astăzi. Este destul de simplu să vedem că împărățiile de astăzi rămân în picioare pentru că Dumnezeu și-a propus acest lucru.
Vineri, 1 Decembrie
Srudiu Suplimentar
“Planurile pentru cei din înalta societate vor conduce la toți — Gândiți-vă la măreția lucrării. Planurile voastre înguste și ideile voastre limitate nu trebuie să fie implicate în metodele de lucru. În privința aceasta trebuie să aibă loc o reformă și să fie investiți mai mulți bani pentru ca lucrarea să poată ajunge la poziția înaltă și nobilă pe care ar fi trebuit să o ocupe întotdeauna. Unii oameni înstăriți vor înțelege ceva din caracterul lucrării, deși nu au curajul să ia crucea și să suporte reproșul care însoțește un adevăr nepopular. Dacă este posibil, mergeți mai întâi la cei din înalta societate, dar să nu-i neglijați pe cei din clasele mai umile.” Ev 553.2
“În multe teritorii s-a întâmplat să fie alcătuite planuri și să fie depuse eforturi prin care s-a lucrat numai pentru cei din clasele mai umile. Totuși pot să fie concepute metode prin care să se ajungă la cei din clasele sociale mai înalte, care au nevoie de lumina adevărului în aceeași măsură ca aceia din clasele mai umile. Aceștia înțeleg adevărul, dar sunt sclavi ai sărăciei și cred că, dacă vor primi adevărul, vor muri de foame. Faceți planuri de a ajunge la clasele cele mai înalte, dar nu evitați să lucrați pentru cei din clasele mai umile. — Letter 14, 1887.” Ev 553.3