Momentul Hotărârii Finale
Studiul 2, Trimestrul 2, 1-7 Aprilie 2023
Împărtășește această lecțiune
Sabat după amiază – 1 Aprilie
Textul de memorat:
Apoi m-am uitat și iată un nor alb; și pe nor ședea Cineva care semăna cu un fiu al omului; pe cap avea o cunună de aur, iar în mână, o seceră ascuțită. Și un alt înger a ieșit din Templu și striga cu glas tare Celui ce ședea pe nor: „Pune secera Ta și seceră, pentru că a venit ceasul să seceri, și secerișul pământului este copt.” – Apocalipsa 14:14,15
“Acum, slujitorii lui Dumnezeu, nu mai pot spune așa cum spunea profetul Daniel: “Timpul rânduit a fost lung”. (Daniel 10, 1.) Acum, este numai un scurt timp până când martorii lui Dumnezeu își vor fi făcut lucrarea lor de pregătire a căii Domnului.” 6M 406.4
“Noi trebuie să dăm la o parte planurile noastre strâmte și egoiste, amintindu-ne că avem o lucrare de cea mai mare amploare și de cea mai înaltă importanță. Făcând lucrarea aceasta, noi trebuie să facem să răsune solia îngerului întâi, al doilea și al treilea, fiind pregătiți în felul acesta pentru venirea celuilalt înger din cer, care urmează să lumineze pământul cu slava lui.” 6M 406.5
“Ziua Domnului se apropie pe furiș, dar presupușii oameni mari și înțelepți nu cunosc semnele venirii lui Hristos sau ale sfârșitului lumii. Nelegiuirea predomină iar iubirea multora s-a răcit.” 6M 406.6
Duminică – 2 Aprilie
Alegeri Veșnice
Citește Matei 24:14 și compară cu Apocalipsa 14:6. Ce promisiune a făcut Isus cu privire la răspândirea mondială a Evangheliei chiar înainte de revenirea Sa?
“Solia proclamată de îngerul care zbura prin mijlocul cerului este Evanghelia veșnică, aceeași Evanghelie care a fost proclamată în Eden, când Dumnezeu i-a zis șarpelui: „Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Aceasta îți va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul" (Geneza 3,15). Aici a fost prima făgăduință cu privire la un Mântuitor care va sta pe câmpul de bătălie pentru a lupta cu Satana și a-l birui. Domnul Hristos a venit în lumea noastră pentru a reprezenta caracterul lui Dumnezeu, așa cum este prezentat de Legea Sa sfântă, deoarece Legea Sa este o transcriere a caracterului Său. Domnul Hristos a fost atât Legea, cât și Evanghelia. Îngerul care proclamă Evanghelia veșnică proclamă Legea lui Dumnezeu, deoarece Evanghelia mântuirii îi aduce pe oameni la ascultarea de Lege, prin care caracterul lor este format după chipul divin.” SA2 59.6
“Dar Isus a spus că, înainte de venirea Sa, "Această Evanghelie a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor." (Matei 24, 14.) Împărăția Sa nu va veni până când vestea cea bună a harului Său nu va fi dusă peste tot pământul. Așadar, dacă ne predăm lui Dumnezeu și câștigăm suflete pentru El, grăbim venirea Împărăției Sale. Numai aceia care se consacră în slujba Sa, zicând: "Iată-mă, trimite-mă", ca să deschidă ochii orbilor, să-i întoarcă pe oameni de la întuneric la lumină și de sub puterea Satanei la Dumnezeu, "Ca să primească, prin credința în Mine, iertarea de păcate și moștenirea împreună cu cei sfinți" (Faptele Apostolilor 26, 18), — numai ei se vor ruga în sinceritate "Vie Împărăția Ta".” CMF 108.3
Capitolul 14 începe cu cei 144.000 care stau cu Mielul pe Muntele Sion. Apoi urmează cele 3 Solii Îngerești în aplicarea lor directă și finală pentru strângerea celui de-al doilea rod. Astfel capitolul se termină cu secerișul pământului. Capitolul arată că secerișul are două părți, primul este cules de „Fiul omului” și al doilea de un înger. În mod evident aceste două secerișuri aduc primul și cel de-al doilea rod.
Ca rezultat al purificării bisericii, sigilării celor 144.000, slujitorii lui Dumnezeu, pământul va fi luminat de slava îngerului (Apoc. 18:1), cu „evanghelia veșnică” (Apoc. 14:6). Apoi poporul lui Dumnezeu este chemat afară din Babilon pentru a nu fi părtași la păcatele lui (Apoc. 18:4). După aceea sunt aduși într-un loc unde nu sunt păcate, unde rămășița păzește poruncile lui Dumnezeu și nu există teama că plăgile vor mai cădea vreodată (Apoc. 18:4). Și astfel capitolul 18 începe după sigilarea slujitorilor lui Dumnezeu și se termină cu distrugerea femeii, Babilonul cel Mare. Aceasta are loc după ce sfinții au fost chemați afară și duși acasă.
“Noi trebuie să dăm la o parte planurile noastre strâmte și egoiste, amintindu-ne că avem o lucrare de cea mai mare amploare și de cea mai înaltă importanță. Făcând lucrarea aceasta, noi trebuie să facem să răsune solia îngerului întâi, al doilea și al treilea, fiind pregătiți în felul acesta pentru venirea celuilalt înger din cer, care urmează să lumineze pământul cu slava lui.” 6M 406.5
Luni – 3 Aprilie
Fiul omului Se întoarce
Citeşte Apocalipsa 14:14. Ce titlu este folosit pentru a-L descrie pe Isus la revenirea Lui pe pământ? De ce crezi că Ioan folosește acest titlu?
Noi, ca studenți și învățători ai Evangheliei, ne-am ocupat din plin mulți ani cu semnele celei de-a doua veniri a lui Hristos, dar deloc cu semnele Împărăției. Drept urmare, Creștinismul a unit teoretic semnele Împărăției cu semnele celei de-a doua veniri.
Ceva similar cu ceea ce au făcut iudeii din vechime când au așteptat prima venire a lui Mesia. Conform înțelegerii lor private, au studiat profund semnele restaurării Împărăției, dar nu atât de mult semnele venirii lui Mesia. Astfel, atunci când li s-a spus că Mesia a venit, dar nu și momentul restaurării Împărăției, conducătorii Iudeilor, considerând de la sine înțeles că interpretarea lor privată (neinspirată) a Scripturilor era infailibilă, au respins solia din vremea aceea. Apoi, în încercarea de a-și proteja influența asupra oamenilor de rând și de ai subjuga modului lor de a gândi, au răstignit pe Domnul, Mântuitorul și Regele lor, așa cum au omorât și pe profeții care au fost înaintea Lui. Totuși, insistența lor ca Împărăția să fie restaurată în vremea lor, nu le-a fost de nici un folos.
Întrucât noi, ca popor, cunoaștem unele dintre semnele celei de-a doua veniri a lui Hristos și niciunul dintre semnele Împărăției, acum trebuie să ne concentrăm mai bine pe semnele Împărăției.
Mat. 13: 24-30 – “Isus le-a pus înainte o altă pildă și le-a zis: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânță bună în țarina lui. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină între grâu și a plecat. Când au răsărit firele de grâu și au făcut rod, a ieșit la iveală și neghina. Robii stăpânului casei au venit și i-au zis: „Doamne, n-ai semănat sămânță bună în țarina ta? De unde are, dar, neghină?” El le-a răspuns: „Un vrăjmaș a făcut lucrul acesta.” Și robii i-au zis: „Vrei, dar, să mergem s-o smulgem” „Nu”, le-a zis el, „ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeți și grâul împreună cu ea. Lăsați-le să crească amândouă împreună până la seceriș; și, la vremea secerișului, voi spune secerătorilor: „Smulgeți întâi neghina și legați-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeți-l în grânarul meu.”
Observați că această parabolă a Împărăției, conține trei perioade de timp: Prima, perioada semănării seminței - timpul slujirii lui Hristos; a doua, perioada de creștere - perioada de la înălțarea lui Hristos până la seceriș; a treia, timpul recoltei - o perioadă scurtă de timp „la sfârșitul lumii” (Mat. 13:49), perioada în care pământul este luminat cu slava îngerului (Apocalipsa 18: 1) și în care tot poporul lui Dumnezeu este chemat să iasă din Babilon (Apocalipsa 18: 4). Atunci cei care nu au răspuns la acest apel de strângere vor striga: „Secerișul a trecut, vara s- a terminat și noi nu suntem mântuiți”. Ier. 8:20. Prin urmare, „secerișul” este „sfârșitul lumii”. Mat. 13:49. Începe în biserică și se termină în Babilon.
Lucrarea secerișului, foarte evident, este sinonimă cu Judecata care decide cine este neghină și cine este grâu – care vor fi arși și distruși ca buruieni nocive și care sunt la fel de prețioși ca grâul pentru a fi admiși în „grânar”, Împărăția. Astfel, Judecata este curățirea sanctuarului (Dan. 8:14), „casa lui Dumnezeu”, templul la care Domnul vine deodată și îi purifică pe slujitorii Săi, Leviții. Iată modul în care Scriptura o descrie pe cea din urmă:
Mal 3:1-3, 5 – “Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Și deodată va intra în Templul Său Domnul, pe care-L căutaţi: Solul legământului, pe care-L doriţi; iată că vine”, zice Domnul oștirilor. „Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămâne în picioare când Se va arăta El? Căci El va fi ca focul topitorului și ca leșia înălbitorului. El va ședea, va topi și va curăţi argintul; va curăţi pe fiii lui Levi, îi va lămuri cum se lămurește aurul și argintul și vor aduce Domnului daruri neprihănite. Mă voi apropia de voi pentru judecată și Mă voi grăbi să mărturisesc împotriva descântătorilor și preacurvarilor, împotriva celor ce jură strâmb, împotriva celor ce opresc plata simbriașului, care asupresc pe văduvă și pe orfan, nedreptăţesc pe străin și nu se tem de Mine”, zice Domnul oștirilor.”
Câte roade va da secerișul? – Dacă cei 144.000 sunt „cel dintâi rod” (Apocalipsa 14: 4), atunci trebuie să existe „al doilea rod”, pentru că acolo unde nu există al doilea nu poate exista cel dintâi. Cuvântul „cel dintâi rod” necesită absolut al doilea rod.
De unde provine cel dintâi rod și de unde provine cel de-al doilea rod? – Ni se spune clar că cel dintâi rod sunt israeliți – din toate cele 12 seminții ale lui Israel (Apocalipsa 7: 4-8). Israel, cu siguranță, reprezintă membrii bisericii în momentul în care sunt sigilați; titlul „Israel” nu poate fi interpretat ca însemnând lumea. Prin urmare, cel dintâi rod este adunat din biserică în timpul în care începe separarea. Cuvântul „pecetluiți” înseamnă puși într-un loc sigur –sigilați. Aceasta este exact ceea ce spune apostolul Petru:
1 Petru 4:17-18 – “Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Și, dacă începe cu noi, care va fi sfârșitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? Și, dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit și cel păcătos?”
Acum, dacă Judecata începe mai întâi în „casa lui Dumnezeu”, în biserică, atunci se va termina în lume, în afara cercurilor bisericești. Parabola „năvodului” și Apocalipsa lui Ioan aduc la suprafață foarte pe scurt și concis acest adevăr.
Matei 13:47-50 – “Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de pești. După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, șed jos, aleg în vase ce este bun și aruncă afară ce este rău. Tot așa va fi și la sfârșitul veacului. Îngerii vor ieși, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni și-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo vor fi plânsul și scrâșnirea dinţilor.”
În mod clar, năvodul reprezintă biserica Evangheliei în care sunt prinși atât ipocriți cât și sfinți. În consecință, în vremea recoltării celui dintâi rod (Judecata „în casa lui Dumnezeu”) „la sfârșitul lumii” (Mat. 13:49), îngerii separă pe cei răi dintre cei drepți, nu pe cei drepți printre cei răi. Dar în recolta celui de-al doilea rod (Judecata în lume) despărțirea este invers: cei drepți sunt scoși dintre cei răi, nu cei răi dintre cei drepți, așa spune Apocalipsa: „Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei și să nu fiți loviți cu urgiile ei!” Apocalipsa 18: 4. În mod clar, Judecata „în casa lui Dumnezeu” este secerișul în care ipocriții ca „neghină” sunt arși, dar ca „pești răi” sunt aruncați afară. Însă, în Judecata din Babilon (din lume), nu cei răi, ci cei buni sunt scoși și aduși în casa purificată a lui Dumnezeu, unde nu există păcat și nici păcătoși și unde nu există niciun pericol al plăgilor. Același adevăr referitor la casa lui Dumnezeu din nou vine la noi în aceste cuvinte:
Isaia 66:15-16, 19-20 – “Căci iată, Domnul vine într-un foc și carele Lui sunt ca un vârtej; Își preface mânia într-un jăratic și ameninţările, în flăcări de foc. Căci cu foc Își aduce Domnul la îndeplinire judecăţile și cu sabia Lui pedepsește pe oricine, și cei uciși de Domnul vor fi mulţi la număr. … Și voi pune un semn între ele și voi trimite la neamuri pe cei ce vor scăpa din Israel, la Tarsis, la Pul și la Lud, care trag cu arcul, la Tubal și la Iavan, în ostroavele depărtate, care n-au auzit vorbindu-se niciodată de Mine și n-au văzut slava Mea; ei vor vesti slava Mea printre neamuri. Vor aduce pe toţi fraţii voștri din mijlocul tuturor neamurilor, ca dar Domnului, pe cai, în care și pe tărgi, pe catâri și pe dromaderi, la muntele Meu cel sfânt, la Ierusalim”, zice Domnul, „cum își aduc copiii lui Israel darurile de mâncare, într-un vas curat, la Casa Domnului.”
Din nou, vedem aici că cei care scapă de uciderea Domnului „în casa lui Dumnezeu” (în mod evident, cel dintâi rod, „slujitorii lui Dumnezeu”), sunt trimiși la națiunile care nu-L cunosc pe Dumnezeu și de acolo vor aduce pe toți frații lor (cel de-al doilea rod) la casa purificată a lui Dumnezeu, unde nu există nici păcat, nici păcătos și unde, prin urmare, nu cad plăgile Babilonului.
Am văzut acum în mod pozitiv că există primul și al doilea rod: unul din biserică – cei 144.000 fii ai lui Iacov; și unul din toate neamurile – marea gloată pe care nimeni nu o poate număra (Apocalipsa 7: 9).
Marți – 4 Aprilie
Judecata cerească
Citește Apocalipsa 14:14 și Faptele 1:9-11. Ce asemănări descoperi?
Această lucrare de separare, sau purificare, scoasă la iveală în parabola din Matei 13:30 si încă odată în ceea din Matei 13:47-49,de-asemenea în profeţia din Maleahi 3,1-3 şi în cea din Ezechiel 9, la fel ca în Apoc.14, se aplică direct la ziua judecăţii celor vii; dar purificarea sanctuarului la sfârşitul celor 2300 de zile, în acord cu Daniel 8,14 şi Daniel 7,9.10, se aplică direct la Judecata Celor Morţi.
Chiar dacă curăţirea sanctuarului, după cum am văzut în profeţiile din Daniel, urma să aibă loc după 1844 D.Hr., totuşi, fiindcă drepţii cei vii sunt amestecaţi cu păcătoşii în biserică, şi fiindcă Daniel a văzut pe Îmbătrânitul de zile aşezându-se pentru a judeca, nu pentru a nimici pe cei care nu aveau ,,semnul", ci pentru a judeca cu ,,cărţile" care ,,au fost deschise", evident viziunea pe care el a avut-o despre judecată este în legătură cu cei morţi.
Cât despre purificarea bisericii de pe pământ, trebuie să fie făcută mai întâi scoţând afară urâciunea, al doilea restaurând adevărul, şi trei smulgând neghina. Dar în legătură cu purificarea din sanctuarul ceresc, aceasta se îndeplineşte în prezent mutând din Cartea Vieţii numele celor care sunt aflaţi cu lipsă; şi scriindu-le în cartea care conţine numele acelora care trebuie să fie treziţi la învierea celor nelegiuiţi după cei o mie de ani. (Apoc. 20,5); rămânând astfel în Cartea Vieţii numai numele celor care au câştigat biruinţa asupra păcatului, şi care aşteaptă astfel să fie treziţi la învierea celor drepţi. (Apoc. 20,6). Ioan, prin urmare, a văzut pe cei morţi, mici şi mari, în faţa lui Dumnezeu; şi nişte cărţi au fost deschise, şi a fost deschisă o altă carte care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor,după cele ce erau scrise în cărţile acelea. Vers.12.
Miercuri – 5 Aprilie
Cununa biruitorului
Citeşte Apocalipsa 14:15 și Marcu 4:26-29. Ce asemănări găsești între aceste două texte? Despre ce vorbesc amândouă?
,,Apoi m-am uitat şi iată un nor alb", a exclamat Ioan Descoperitorul, contemplând acelaşi eveniment descris în mod felurit de Maleahi, Matei şi Ezechiel ,,şi pe nor şedea cineva care semăna cu un fiu al omului; pe cap avea o cunună de aur; iar în mână, o secere ascuţită. Şi un alt înger a ieşit din Templu, şi striga cu glas tare Celui ce şedea pe nor: ,,Pune secera Ta şi seceră: pentru că a venit ceasul să seceri, şi secerişul pământului este copt." Atunci Cel ce şedea pe nor, Şi-a aruncat secera pe pământ. Şi pământul a fost secerat."Apoc. 14,14-16
De aceea, cu certitudine, această venire a Fiului omului nu este atunci când drepţii vii şi cei înviaţi sunt înălţaţi împreună să întâmpine pe Domnul în văzduh, pentru că versetele 17-20, care urmează celor citate în paragraful anterior, arată că după ce vine El şi seceră pământul, ,,alt înger, care avea şi el un cosor ascuţit" a venit şi a secerat un al doilea seceriş înainte ca mânia lui Dumnezeu – ultimele şapte plăgi – (Apoc. 15:1) să fie revărsate asupra celor nelegiuiţi.
Astfel,…vedem că sunt două veniri diferite ale Fiului omului: una pentru a “despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni” în biserică (Mat.13:49) şi apoi imediat pentru a chema pe cei drepţi dintre cei nelegiuiţi în Babilon (Apoc. 18:4) şi cealaltă pentru a-i duce pe cei sfinţi atât înviaţi cât şi vii, la locaşurile pe care El le-a pregătit pentru ei (1 Tes. 4:16; Ioan 14:1-3).
În prima secţiune a venirii Fiului omului, piatra care a izbit chipul a fost tăiată fără ajutorul vreunei mâini (fără ajutorul omului, ci de Însuşi Domnul) pentru că, după cum spune Domnul ,,Mă uitam împrejur şi nu era nimeni să Mă ajute, şi Mă îngrozeam, dar nu era cine să mă sprijinească; atunci braţul Meu Mi-a fost într-ajutor, şi urgia Mea M-a sprijinit! Am călcat astfel în picioare popoare în mânia Mea, şi le-am vărsat sângele pe pământ". Isaia 63,5.6
Joi – 6 Aprilie
Fiecare sămânță produce o recoltă
Citește Apocalipsa 14:17-20. Ce înseamnă expresia „teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu”? Vezi și Apocalipsa 14:10; 15:1; 16:1.
Apocalipsa 14:14-19 – “Apoi m-am uitat, și iată un nor alb; și pe nor ședea cineva care semăna cu un fiu al omului; pe cap avea o cunună de aur, iar în mână, o seceră ascuţită. Și un alt înger a ieșit din Templu și striga cu glas tare Celui ce ședea pe nor: „Pune secera Ta și seceră, pentru că a venit ceasul să seceri și secerișul pământului este copt.” Atunci, Cel ce ședea pe nor Și-a aruncat secera pe pământ. Și pământul a fost secerat. Și din Templul care este în cer a ieșit un alt înger, care avea și el un cosor ascuţit. Și un alt înger, care avea stăpânire asupra focului, a ieșit din altar și a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuţit: „Pune cosorul tău cel ascuţit și culege strugurii viei pământului, căci strugurii ei sunt copţi.” Și îngerul și-a aruncat cosorul pe pământ, a cules via pământului și a aruncat strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu.”
Aici ni se spune din nou că există două secerișuri, unul făcut de Fiul Omului iar celălalt de un înger. Secerișul făcut de către Fiul Omului precede secerișul făcut de către înger. „Fiul omului”, prin urmare, adună cel dintâi rod, iar îngerul adună cel de-al doilea rod. (Vița de vie, nu strugurii complet copți, el aruncă strugurii în teascul mâniei lui Dumnezeu.) Fiul Omului Însuși, în mod evident, culege cel dintâi rod, deoarece slujitorii Săi (în mod figurativ îngerul bisericii din Laodicea) nu sunt în stare să facă o astfel de lucrare pentru că el însuși este „ticălos,nenorocit, sărac, orb și gol” și nu știe aceasta (Apocalipsa 3: 14-18).
Privind până la acest moment, Duhul Prorociei din vremea lui Isaia a spus:
Is. 63:5 – “Mă uitam împrejur, și nu era nimeni să M-ajute și Mă îngrozeam, dar nu era cine să Mă sprijine; atunci braţul Meu Mi-a fost într-ajutor și urgia mea M-a sprijinit!”
Aici observăm că, atunci când a venit vremea, niciunul dintre slujitorii Săi nu a fost “ca să sprijine” lucrarea secerișului și, prin urmare, Domnul Însuși a făcut lucrarea fără ei.
Totuși, pentru cea de-a doua recoltă, El folosește pe „slujitorii Săi”, fără minciună în gura lor, „cel dintâi rod”, cei 144.000, prefigurați de îngerul cu secera ascuțită (Apocalipsa 14:17, 18). Și la fel cum există două roade și două secerișuri din două locuri diferite, biserica și lumea, există, așa cum s-a arătat mai înainte, și două modalități de secerare: la început, cei răi sunt scoși dintre cei buni, și, iar în cea din urmă cei buni sunt chemați să iasă dintre cei răi.
Acestea sunt câteva dintre semnele și evenimentele care preced Împărăția slavei, a doua venire a lui Hristos…
Vineri – 7 Aprilie
Studiu suplimentar
Cu ce este asemănată această Împărăție pre-milenară? Și ce alte semne preced înființarea ei? Răspunsul la această întrebare vine prin Ezechiel –
Ezechiel 36:23-28 – “De aceea voi sfinţi Numele Meu cel mare, care a fost pângărit printre neamuri, pe care l-aţi pângărit în mijlocul lor. Și neamurile vor cunoaște că Eu sunt Domnul», zice Domnul Dumnezeu, «când voi fi sfinţit în voi sub ochii lor. Căci vă voi scoate dintre neamuri, vă voi strânge din toate ţările și vă voi aduce iarăși în ţara voastră. Vă voi stropi cu apă curată și veţi fi curăţiţi; vă voi curăţi de toate spurcăciunile voastre și de toţi idolii voștri. Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră și vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi și vă voi face să urmaţi poruncile Mele și să păziţi și să împliniţi legile Mele. Veţi locui în ţara pe care am dat-o părinţilor voștri; voi veţi fi poporul Meu și Eu voi fi Dumnezeul vostru.”
Iată semnele suplimentare, semnele care se văd în interiorul și înafara omului însuși: cicatricile și defectele pe care păcatul le-a scris pe trupurile oamenilor lui Dumnezeu sunt spălate; de asemenea, inima împietrită de păcat este scoasă din ele și o inimă nouă, tandră, care este încântată să păzească legile și poruncile lui Dumnezeu, este pusă în locul ei.
Când are loc acest lucru? - După ce Dumnezeu îi scoate pe sfinții Săi „dintre neamuri”, „din toate țările” și îi aduce în „propria lor țară”, spun Scripturile. Astfel ei vor locui în țara pe care Dumnezeu a dat-o în vechime părinților lor și astfel vor fi poporul Său și El va fi Dumnezeul lor. Aici vedem că nimeni nu îl poate întâlni pe Dumnezeu față în față și să trăiască cu El pentru veșnicie fără să aibă mai întâi această experiență de curățire a trupului și de schimbare a inimii.
Foarte evident, nimeni care rămâne ignorant față de aceste semne ale Împărăției care va veni nu va avea această experiență și, prin urmare, nu va intra niciodată în ea, nu va fi niciodată apt să trăiască și să domnească cu Hristos.
Deoarece aceste semne sunt atât de vitale pentru mântuire, ele nu ar trebui să mai fie trecute cu vederea, ci ar trebui să primească prima considerație dacă ne așteptăm ca a doua venire a lui Hristos să fie pentru binele nostru, nu pentru condamnarea noastră. Într-adevăr, din acest motiv evident, la această oră târzie, această solie importantă este adusă în atenția noastră.
Este această purificare – această Împărăție pre-milenară ce ne califică pentru ceruri – stabilită în timpul de har? Pentru a găsi răspunsul nostru, să mergem la profeția lui Mica:
Mica 3:12; 4: 1, 2 – „De aceea, din pricina voastră, Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre, și muntele Templului, o înălțime acoperită de păduri… În vremurile de pe urmă, muntele Casei Domnului va fi întemeiat tare ca cel mai înalt munte, se va înălța deasupra dealurilor, și popoarele vor veni grămadă la el. Neamurile se vor duce cu grămada la el și vor zice: „Veniți, haidem să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne învețe căile Lui și să umblăm pe cărările Lui!” Căci din Sion va ieși Legea, și din Ierusalim, cuvântul Domnului.”
Aici ni se spune că în zilele din urmă, în vremea noastră, vechea Împărăție care a fost distrusă va fi restabilită și se va ridica deasupra tuturor celorlalte Împărății. Atunci oamenii „vor veni grămada la el” pentru că „din Sion va ieși legea și din Ierusalim Cuvântul Domnului”. Prin urmare, lucrarea Evangheliei urmează să fie terminată în timp ce sediul său principal va fi în Țara Sfântă. Astfel, Împărăția este înființată în timp de har, în timp de salvare și purificare judiciară, pentru că după ce este înființată alți oameni din multe națiuni vor merge grămadă la ea.
Aceasta este ceea ce spune Biblia și cu siguranță așa va fi, căci nici măcar Diavolul nu poate învinge planurile lui Dumnezeu sau să-I înșele poporul. O, da, Diavolul va încerca să explice mai departe ce spun aceste Scripturi, dar nu le poate face niciodată să spună altceva decât ceea ce spun ele. Ba mai mult, oricine ia cuvântul Diavolului, în locul lui Dumnezeu, merită răsplata Diavolului și sunt sigur că nu va fi înșelat de aceasta.
Întrucât aceste semne ale timpurilor, pe lângă altele, au o importanță mult mai mare decât „cutremurul de la Lisabona”, „ziua întunecată” și „căderea de stele”, ar fi mai bine să ne trezim la cererea pe care ni-o impun, și care sunt destinate să ne pregătească pentru a doua venire a lui Hristos și pentru o casă în Împărăția Lui, dacă îi acordăm atenție. Dar, dacă aceste semne nu ne pot trezi, atunci este posibil faptul că ne vor determina să alunecăm în groapa adâncului, în timp ce visăm să fim bogați și îmbogățiți, care nu avem nevoie de nimic, cu presupunerea că ne îndreptăm spre țara de glorie. Ce dezamăgire și ce plâns și scrâșnit din dinți ar fi!
Cine va conduce neamurile când vor ieși din țară? – Răspunsul este în:
Zah. 1: 14-17, 20, 21 – “Și îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: „Strigă și zi: „Așa vorbește Domnul oștirilor: „Sunt plin de o mare gelozie pentru Ierusalim și pentru Sion și sunt plin de o mare mânie împotriva neamurilor îngâmfate; căci Mă mâniasem numai puțin, dar ele au ajutat spre nenorocire.” De aceea așa vorbește Domnul: „Mă întorc cu îndurarea către Ierusalim; Casa Mea va fi zidită iarăși în el, și funia de măsurat se va întinde asupra Ierusalimului.” Strigă din nou și zi: „Așa vorbește Domnul oștirilor: „Cetățile Mele vor avea iarăși belșug de bunătăți, Domnul va mângâia iarăși Sionul, va alege iarăși Ierusalimul.”… Domnul mi-a arătat patru fierari. Eu am întrebat: „Ce vor să facă aceștia?” Și el a zis: „Aceștia vin să sperie coarnele care au risipit pe Iuda, de n-a mai putut ridica nimeni capul; fierarii aceștia au venit să sperie și să taie coarnele neamurilor care au ridicat cornul împotriva țării lui Iuda ca să-i risipească locuitorii.”
Evident, o parte a națiunilor neamurilor va veni împotriva părții care se află în Țara Sfântă și le va alunga pentru a face loc poporului lui Dumnezeu. Atunci picioarele Domnului vor sta pe Muntele Măslinilor și Muntele se va despica în două și va face acolo o vale foarte mare. Astfel, Domnul va deschide calea pentru poporul Său să fugă acolo către „valea”, unde stau picioarele Domnului, și toți sfinții cu ei (Zah. 14: 4, 5).