Pasaje care se contrazic?
Lecția 9, Trimestrul 4, 19-25 Noiembrie 2022
Împărtășește această lecțiune
Sabat după amiază- 19 Noiembrie
Textul de memorat:
Nici un bărbat, femeie, sau tânăr nu poate atinge perfecțiunea creștină și în același timp să neglijeze studiul Cuvântului lui Dumnezeu. Cercetându-L cu atenție și cu grijă, vom putea asculta de porunca Lui. "Cercetați Scripturile pentru că socotiți că în ele veți avea viața veșnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine". Studiul acesta dă posibilitatea elevului să observe de aproape pe Modelul Divin și astfel să fie în stare să-L mărturisească. Mereu trebuie să cercetăm modelul cu atenție ca să putem a-l imita. Pe măsură ce cunoaștem istoria Mântuitorului, începem să ne vedem propriile defecte de caracter. Neasemănarea cu Hristos este atât de mare încât ajungi la concluzia că nu-L poți urma pe Hristos dacă nu faci unele schimbări majore în viața individuală. În timp ce studiezi cu dorința de a fi ca Marele Exemplu, începi să prinzi felul de a privi și spiritul Maestrului îndrăgit. Privind, devii alt om: "Privind țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre...." SSS 17.1
Duminică- 20 Noiembrie
Bogatul și Lazăr
Luca 16:19-31
De ce pasajul din Luca 16:19-31 nu este o descriere literală a vieții de dincolo?
În această parabolă, Domnul Hristos întâlnea pe oameni pe propriul lor teren. Învățătura despre starea de conștiență a celor morți, în perioada dintre moartea și învierea lor, era crezută de mulți dintre cei ce ascultau cuvintele Domnului Hristos. Mântuitorul cunoștea ideile lor, și și-a formulat parabola în așa fel, încât să-i învețe adevăruri importante, folosindu-se chiar de preconceputele și greșitele lor convingeri. El a pus în fața ascultătorilor Săi o oglindă, în care ei să se poată vedea în adevărata lor legătură cu Dumnezeu. El a folosit părerile ce existau în mijlocul lor, pentru a evidenția și mai mult adevărul pe care El dorea să-L facă să predomine, mai presus de toate celelalte idei, și anume, că nici un om nu este prețuit după bogăția sa; căci tot ceea ce are, îi aparține numai ca împrumut din partea lui Dumnezeu. Iar o greșită folosire a acestor daruri, îl va așeza cu mult mai prejos decât cel mai sărac și cel mai nenorocit om, care iubește însă pe Dumnezeu și se încrede în El. - PDH 263.2
Mai mult, Domnul arată extrem de clar în parabola bogatului și a lui Lazăr că după moarte nu mai există nicio șansă pentru mântuirea cuiva, - nu, nici măcar pentru o picătură de apă rece, - pentru că bogatului i s-a refuzat rugămintea în moarte și i s-a spus: " ‘Fiule’, i-a răspuns Avraam, ‘adu-ți aminte că, în viața ta, tu ți-ai luat lucrurile bune, și Lazăr și-a luat pe cele rele; acum, aici, el este mângâiat, iar tu ești chinuit. Pe lângă toate acestea, între noi și între voi este o prăpastie mare, așa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.’ Luca 16:25-26
Această parabolă ne învață că singurul mod în care oricare dintre noi poate fi salvat de la chinul iadului este să "ascultăm de Moise și de profeți" cât suntem încă în viață, și că, dacă nu-i ascultăm, atunci Domnul nu ne poate ajuta după moarte. De asemenea, ne învață că, dacă nu suntem convinși de ei, nu vom fi "convinși, chiar dacă ar învia cineva din morți". Luca 16:29-31.Prin urmare, din moment ce nu există nicio șansă de mântuire după moarte, atunci, dacă unii, în timp ce trăiesc, nu au reușit să audă pe "Moise și pe profeți", de ce ar trebui să le propovăduiască Hristos după ce mor? "Dumnezeu nu este un Dumneze al celor morți, ci al celor vii". Mat. 22:32.
Luni – 21 Noiembrie
Astăzi vei fi cu mine în rai
Luca 23:43
Cum trebuie înțeleasă promisiunea făcută tâlharului pocăit?
"Îți spun astăzi, tu vei fi cu Mine în Paradis." Domnul Hristos nu i-a făgăduit tâlharului că va fi cu El în Paradis în ziua aceea. Nici chiar El nu mergea în ziua aceea în Paradis. El a dormit în mormânt, iar în dimineața învierii a spus: "Nu M-am suit la Tatăl Meu." (Ioan 20, 17.) Dar în ziua răstignirii, ziua aparentei înfrângeri și întunecimi, a fost dată făgăduința. "Astăzi", pe când murea ca un răufăcător pe cruce, Domnul Hristos îl asigură pe bietul păcătos: "Tu vei fi cu Mine în Rai". HLL 751
"Când a auzit cuvintele batjocoritoare ale tovarășului său de crimă, "l-a mustrat, zicând: "Nu te temi tu de Dumnezeu, văzând că ești în aceeași condamnare? Și noi, într-adevăr, pe bună dreptate, căci primim răsplata cuvenită pentru faptele noastre; dar omul acesta nu a făcut nimic rău". Apoi, în timp ce inima lui se îndrepta spre Hristos, o iluminare cerească i-a inundat mintea. În Isus, zdrobit, batjocorit și atârnând pe cruce, el l-a văzut pe Răscumpărătorul său, singura sa speranță, și a apelat la el cu credință umilă: "Doamne, adu-ți aminte de mine când vei veni în împărăția Ta! Și Isus i-a zis: "Adevărat îți spun că astăzi [Punând virgulă după cuvântul astăzi, în loc de după cuvântul tu, ca în versiunile obișnuite, adevăratul sens al textului este mai evident], vei fi cu mine în Rai!"". 3SP 157.1
Nu va realiza poporul lui Dumnezeu că Dumnezeu nu este un om? ,,Cuvintele pe care vi le-am spus Eu, sunt duh și viață.” (Ioan 6,63). ,,Orice cuvânt al lui Dumnezeu este curat.” Prov. 30,5 KJV) ,,Cine ascultă cuvintele mele și crede în Cel ce M-a trimis, are viața veșnică” (Ioan 5,24). ,,Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece.” (Matei 24,25)
Marți - 22 Noiembrie
Să mă mut și să fiu împreună cu Hristos
Filipeni 1:21-24 și 1 Tesaloniceni 4:13-18.
Când se aștepta Pavel să fie cu Hristos?
Nicio cale nu este sigură, cu excepția aceleia care ajunge tot mai clară și mai statornică pe măsură ce se înaintează pe ea. Piciorul poate să alunece uneori de pe calea cea sigură. Ca să mergi fără teamă, trebuie să știi că mâna ta este ținută ferm de mâna lui Hristos. Nu trebuie să te gândești vreo clipă că nu este niciun pericol pentru tine. Cei mai înțelepți fac greșeli. Cei mai puternici se clatină uneori. Cei nesăbuiți, încrezători în sine, pripiți, cu păreri înalte despre ei înșiși, care înaintează nepăsători pe căile interzise, măgulindu-se cu gândul că își pot schimba calea când vor dori, merg pe un drum plin de capcane. Ei pot să repare o cădere, o greșeală pe care o fac, dar cât de mulți fac un pas greșit, care se va dovedi a fi spre ruina lor veșnică! SA2 93.8
Ferească Dumnezeu să ajungi o epavă a credinței aici! Privește la apostolul Pavel! Ascultă cuvintele lui, care răsună de-a lungul timpului, până la noi: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credința. De acum, mă așteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da, în «ziua aceea", Domnul, Judecătorul cel drept. Și nu numai mie, ci și tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui" (2 Timotei 4,7.8). Acesta este strigătul de luptă și de biruință al lui Pavel. Care va fi strigătul tău? SA2 94.2
Prin urmare, la a doua venire a lui Isus, ambele clase, toți cei drepți precum și toți cei nelegiuiți primesc răsplata lor: cei drepți care sunt morți sunt înviați pentru viața veșnică și drepții cei vii sunt schimbați ca nemuritori într-o clipeală și pe urmă împreună cu cei înviați sunt ridicați la ceruri (1 Cor. 15,52.53; 1 Tes. 4,15-17) în timp ce nelegiuiții vii merg în mormintele lor (2 Tes. 2,8; Isa. 11,4; Fapte 10,27; Luca 19,27). Și pentru că de la învierea tuturor drepților până la învierea tuturor celor nelegiuiți (Apoc. 20,5) se numără o mie de ani (mileniul), această perioadă în mod evident nu este un timp pentru primit recompense, ci mai degrabă trebuie să fie un timp în care cei drepți se bucură în ceruri pentru răsplata deja primită și în care cei nelegiuiți se odihnesc în mormintele lor.
Miercuri – 23 Noiembrie
Duhurile din închisoare
1 Petru 3:13-20
Cum le-a predicat Hristos „duhurilor din închisoare [...] în zilele lui Noe”? (Vezi și Geneza 4:10.)
Cât de solemn este gândul acesta! Zi după zi, trecând în veșnicie, duce cu ea povara rapoartelor pentru cărțile din ceruri. Cuvintele o dată rostite și faptele o dată făcute nu mai pot fi retrase. Îngerii au înregistrat atât binele, cât și răul. Cuceritorul cel mai puternic de pe pământ nu poate chema înapoi nici măcar raportul unei singure zile. Faptele noastre, cuvintele noastre, chiar și cele mai ascunse motive, toate au greutatea lor în hotărârea viitorului nostru, pentru fericire sau nenorocire. Deși pot fi uitate de noi, ele vor da mărturie pentru îndreptățirea sau pentru condamnarea noastră. TV 486.3
Așa după cum trăsăturile feței sunt reproduse cu o exactitate fără greș pe planșeta lăcuită a artistului, tot astfel caracterul este reprodus cu credincioșie în cărțile de sus. Și totuși cât de puțin interes se manifestă cu privire la raportul care trebuie să fie supus privirii ființelor cerești. Dacă s-ar putea da la o parte vălul care desparte lumea vizibilă de cea invizibilă, iar fiii oamenilor l-ar vedea pe îngerul raportor înregistrând orice cuvânt și faptă cu care va trebui să se întâlnească la judecată, câte cuvinte care se rostesc zilnic ar rămâne nerostite și câte fapte ar rămâne nefăcute! TV 487.1
Cineva ar putea întreba: Dacă numele celor morți care nu au rezistat în Hristos până la sfârșitul vieții lor trebuie să fie șterse din cartea vieții, atunci de ce - HRISTOS le-a predicat celor morți?
În aceeași scriptură care dă naștere acestei întrebări, se află și răspunsul: Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiți, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh, în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare, care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în așteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, și anume opt. 1 Petru 3:18-20
Această scriptură nu spune că Hristos în persoană, în timp ce trupul Său zăcea în mormânt, a predicat duhurilor din închisoare, așa cum înțeleg unii; în schimb, spune că El, prin intermediul Duhului prin care a fost înviat, le-a predicat "în zilele lui Noe, în timp ce corabia se făcea". Nu se spune nici că Hristos a predicat morților, ci mai degrabă "duhurilor din închisoare". Prin urmare, preocuparea de a ști dacă "duhurile din închisoare" înseamnă cei morți sau cei vii, este o chestiune de interpretare, iar o astfel de interpretare trebuie să vină din partea autorității divine.
Nu găsim nicăieri în Biblie, atunci când se referă la morți, că îi numește duhuri, dar îi desemnează astfel pe cei vii. Mai mult, Cuvântul spune în mod clar că cei vii, în adevăr, măcar știu că vor muri, dar cei morți nu știu nimic și nu mai au nicio răsplată, fiindcă până și pomenirea li se uită. Și dragostea lor, și ura lor, și pizma lor de mult au și pierit și niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare. Eclesiastul 9:5-6
Joi – 24 Noiembrie
Sufletele de sub altar
Revelation 6:9-11
Cum pot striga de „sub altar” „sufletele” martirilor morți?
Între mulțimile care sunt înșelate în timp ce fac tot posibilul pentru a scăpa de interpretarea inspirată a Scripturilor sunt, poate în primul rând, extremiștii între care sunt cel puțin două clase, una care are tendința de a interpreta în formă literală și cealaltă cu tendința de a interpreta în formă spirituală.
Să luăm de exemplu declarația lui Ioan Revelatorul: „...am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră junghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu... Ei strigau cu glas tare, şi ziceau: "Până când, stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru?” Apoc. 6,9.10
Cei care văd totul literal, pe de o parte, ar interpreta această declarație biblică cu semnificația că sufletele erau conștiente și într-adevăr strigau, chiar dacă Biblia este explicită când arată că „morții nu știu nimic”. Ecl. 9,5. De asemenea, dacă sufletele de sub altar strigau literal pentru răzbunare pentru uciderea lor, atunci, pentru a fi consecventă, declarația Domnului. „glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine.” (Gen.4,10) de asemenea declarația „toți copacii din câmpie vor bate din palme” (Isaia 55,12) trebuie la fel interpretate în formă literală, în ciuda faptului că în mod fizic este imposibil ca sângele să strige și copacii să aplaude.
Totuși, dacă toți suntem obligați să admitem că sângele lui Abel nu putea să strige literal, și că arborii numai în mod figurat pot să aplaude, atunci, pentru a fi consistent, cel care se duce în extrema de a aplica totul literal, ar trebui să fie dispus să accepte că acuma „morții nu știu nimic”, că „dorm” - inconștienți. Cu ușurință ar trebui de asemenea să perceapă că sufletele martirilor strigând pentru răzbunare pentru uciderea lor și că sângele lui Abel strigând pentru răzbunare pentru uciderea sa sunt cazuri virtual identice în circumstanțe și condiții. Ambele cazuri găsesc o ilustrație potrivită în fraza poetică: „Am ascultat un glas strigând, glasul câmpului veștejit. O Doamne, ai milă de mine! Să cadă ploile din cer! Stinge Doamne, sufletul meu arzând!”
Un suflet care este prizonier, în stare conștientă, sub ceva, pentru sute de ani, fără să facă altceva decât să se plângă și să lâncezească în așteptare pentru dimineața învierii și strigând pentru răzbunare asupra acelora care au vărsat sângele său! Ce stare intolerabilă și inexpresivă este cea a acestui suflet!
Fără îndoială, doctrina stării inconștiente a celor morți nu numai că aduce pace minții preocupate de ființa umană ci în același timp atribuie dragoste și îndurare din partea lui Dumnezeu față de neputincioasa ființă umană, fiind în acest fel, unica poziție în acest subiect care poate conduce păcătosul să-L iubească și să se încreadă în Dumnezeu într-o manieră rațională.
Vineri – 25 Noiembrie
Studiu suplimentar
Încă de acum învățătura că oamenii sunt eliberați de ascultarea de cerințele lui Dumnezeu a slăbit puterea obligației morale și a deschis stăvilarele nelegiuirii asupra lumii. Nelegiuirea, risipa și corupția se revarsă peste noi ca un val copleșitor. În familie, Satana este la lucru. Steagul lui flutură chiar și în căminele zise creștine. Gelozia, bănuielile, fățărnicia, înstrăinarea, rivalitatea, lupta, trădarea încrederii sacre, îngăduirea poftei se află acolo. Întregul sistem de principii și de învățături religioase, care ar trebui să constituie temelia și structura vieții sociale, pare a fi un edificiu gata să se prăbușească în ruină. Criminalii cei mai josnici, când sunt aruncați în închisoare pentru abaterile lor, sunt făcuți adesea primitorii darurilor și atențiilor ca și când ar fi obținut o distincție de invidiat. Se dă o mare publicitate caracterului și crimelor lor. Presa publică amănunte revoltătoare cu privire la vicii, inițiind în felul acesta și pe alții în practicarea înșelătoriei, furtului și a crimei; iar Satana tresaltă pentru succesele planurilor lui diabolice. Pasiunea nebunească a viciului, violența cu care se ia viața, creșterea teribilă a necumpătării și a nelegiuirii peste orice măsură trebuie să îi trezească pe toți aceia care se tem de Dumnezeu, să se întrebe ce se poate face pentru a opri valul răului. TV 585