Triumful iubirii lui Dumnezeu
Studiul 13, Trimestrul 2, 22-28 Iunie 2024
Împărtășește această lecțiune
Sabat după amiază, 22 Iunie
Text de memorat:
Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. 4 El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” Apocalipsa 21:3, 4
"Domnul din ceruri are o veșnicie de fericire pentru copiii Săi pe pământul făcut nou. Ioan spune: "Am văzut un cer nou și un pământ nou, pentru că cerul dintâi și pământul dintâi au trecut, și marea nu mai era. Și eu, Ioan, am văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, care se cobora din cer de la Dumnezeu, pregătită ca o mireasă împodobită pentru soțul ei. Și am auzit un glas mare din cer, care zicea: "Iată cortul lui Dumnezeu este cu oamenii și El va locui cu ei, iar ei vor fi poporul Lui, și Dumnezeu Însuși va fi cu ei și va fi Dumnezeul lor". Și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor; și nu va mai fi moarte, nici întristare, nici plângere, nici durere, căci cele dintâi au trecut." Apocalipsa 21:1-4. 3MR 86.1
"Iată îndemnuri pentru cei care vor trăi o viață sfântă; iar cei care nu vor respecta cu seriozitate cerințele după ce li se oferă astfel de îndemnuri sunt asemenea celor pe care Pavel îi admonestează în următoarele cuvinte: "Galateni nebuni, cine v-a vrăjit, ca să nu ascultați de adevăr...?". Galateni 3:1. Dacă frica de Dumnezeu este înaintea noastră, atunci vom fi în stare să îndurăm și să avem o recompensă de răsplată. Văd că mulți dintre tineri vor avea o dezamăgire teribilă când vor afla că au pierdut cerul. O, cât de important este pentru noi să înțelegem relația noastră cu Dumnezeu și să știm că suntem în armonie cu voința Sa divină!" 3MR 86.
Duminică, 23 Iunie
Speranță când sunt vremuri grele
Citește Apocalipsa 22:11,12; Daniel 12:1,2 și Ieremia 30:5-7. Ce evenimente au loc chiar înainte de a doua venire?
În vremea aceea” - adică în timpul în care împăratul de miazănoapte își va ajunge sfârșitul (Dan. 11:45) - Mihail se va ridica în picioare și va elibera pe poporul Său, Biserica, pe toți cei care sunt scrieși în Carte. Ce altceva mai are loc? –
Dan. 12: 2 - „Mulți din cei ce dorm în țărâna pământului se vor scula: unii pentru viața veșnică, și alții pentru ocară și rușine veșnică.”
Aici este proiectată o înviere a unei mulțimi mixte, nelegiuiți și drepți – nechibzuiți și înțelepți. Atunci, această înviere nu este „prima înviere” pre-milenară, nici învierea post-milenară a celor răi (Apoc. 20: 5, 6), ci una specială. Dacă cei înțelepți care învață pe mulți să umble în neprihănire sunt cei înviați în această înviere specială și dacă ei strălucesc ca stelele în vecii vecilor, atunci această înviere specială are loc în timp de har.
Citește 1 Ioan 3:1-3; Ioan 8:29; 14:30. Care este singura pregătire suficientă pentru venirea perioadelor de criză extremă?
În vremea aceea (adică, în vremea când împăratul de la miazănoapte își găsește sfârșitul și nimeni nu-l ajută) se va scula Mihail; și în aceeași vreme va fi o strâmtorare cum n-a mai fost niciodată până atunci. Doar poporul lui Dumnezeu, care au numele scrise în carte, va fi mântuit. Nimeni altcineva.
Acest studiu ne-a condus pas cu pas până în zilele noastre. Prin acest studiu vedem că timpul de strâmtorare este doar cu un pas în viitor, că singurul eveniment ce trebuie să se împlinească înainte de începerea timpului de strâmtorare este sfârșitul împăratului din miazănoapte. Apoi urmează răsplata celor credincioși.
Ce timp solemn am ajuns, frate, soră. Vă dați seama că dacă nu faceți acum un efort să vă puneți numele în carte, s-ar putea să fie pentru totdeauna prea târziu? Și nu este mai bine să aveți numele scrise acolo chiar dacă timpul de strâmtorare va începe peste o sută de ani? Acum este timpul să acționăm. Acum este ziua mântuirii. Astăzi Inspirația pledează; dacă auziți vocea Lui nu vă împietriți inimile. Doar cei care iau seama la Cuvântul descoperit al lui Dumnezeu vor găsi eliberare și pace – ceilalți nu.
Citește Psalmii 27:5; 91:1-11 și Apocalipsa 3:10-12. Ce promisiuni încurajatoare ne face Dumnezeu pentru vremea necazului?
Nu vă dați seama că nu doar timpul de strâmtorare este la ușă ci și această înviere specială? Vedeți că în timpul de strâmtorare, în timp ce sfinții în viață sunt eliberați acești morți care învie „pentru viață veșnică” sunt de asemenea eliberați din morminte? Înțelegeți că acest timp de strâmtorare este în „ziua cea mare și înfricoșată a Domnului”, ziua pe care Ilie, profetul promis, o anunță? Știți că el va întoarce inimile părinților și ale copiilor unele către altele, pentru ca domnul să nu lovească „ţara cu blestem”, Mal. 4:5, 6? Vedeți că profetul apare într-o zi când poate restaura toate lucrurile, tot ce a fost pierdut prin păcat, chiar și Împărăția? Știți că învierea din Daniel 12 nu este aceeași cu învierea din 1 Tesaloniceni și cu cea din Apocalipsa 20:5?
Luni, 24 Iunie
Speranța în imediata revenire a lui Isus
Citește Ioan 14:1-3 și Tit 2:11-14. În lumina dificultăților viitoare și a crizei care va veni, cum te încurajează aceste versete?
Perioada milenială de pace, din această cauză, în mod evident se va petrece nu pe pământ, ci în „locașurile” de sus, pentru că făgăduința Domnului este: „Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.” Ioan 14,2.3
Prin urmare, la a doua venire a lui Isus, ambele clase, toți cei drepți precum și toți cei nelegiuiți primesc răsplata lor: cei drepți care sunt morți sunt înviați pentru viața veșnică și drepții cei vii sunt schimbați ca nemuritori într-o clipeală și pe urmă împreună cu cei înviați sunt ridicați la ceruri (1 Cor. 15,52.53; 1 Tes. 4,15-17) în timp ce nelegiuiții vii merg în mormintele lor (2 Tes. 2,8; Isa. 11,4; Fapte 10,27; Luca 19,27). Și pentru că de la învierea tuturor drepților până la învierea tuturor celor nelegiuiți (Apoc. 20,5) se numără o mie de ani (mileniul), această perioadă în mod evident nu este un timp pentru primit recompense, ci mai degrabă trebuie să fie un timp în care cei drepți se bucură în ceruri pentru răsplata deja primită și în care cei nelegiuiți se odihnesc în mormintele lor.
Citește Apocalipsa 6:15-17 și Isaia 25:8,9. Compară atitudinea celor mântuiți și a celor pierduți. Cum explici diferența?
În aceste versete sunt ilustrate destinul, frica și conștiința distrusă a tuturor acelora care, nu pot să stea în Ziua Judecății celor Vii, ziua cea mare și înfricoșată a Domnului - mânia Mielului, în marea „vreme de strâmtorare cum nu a fost niciodată” (Dan 12: 1), ziua care urmează apariției antitipului, , „proorocul Ilie” (Maleahi 4: 5) - da, ziua în care cei care nu au fost îmbrăcați cu haina de nuntă, sunt aruncați în întunericul de afară, acolo va fi scrâșnirea dinților. (Matei 22: 11-13).
De asemenea, în paginile acestea din Scriptură (Apocalipsa 6: 14-17), Duhul Adevărului afirmă, că „două grupări sunt puse în atenţie. O grupare s-a lăsat să fie înşelată, şi s-a dat de partea acelora cu care are o dispută. Ei au interpretat greşit soliile ce le-au fost trimise şi s-au îmbrăcat în veşmintele îndreptăţirii de sine”. - Mărturii, vol. 9, p. 268.
Citește Apocalipsa 15:3,4; 19:7. Ce reacție vor avea cei răscumpărați la glorioasa salvare oferită fără plată prin Hristos?
Pe marea de cristal, înaintea tronului, acea mare ca de sticlă amestecată cu foc — atât de mult strălucind de slava lui Dumnezeu, este adunată mulțimea care a “câștigat biruința asupra fiarei, a chipului ei, a semnului ei și a numărului numelui ei”. Împreună cu Mielul pe Muntele Sionului, “cu harpele lui Dumnezeu în mână”, stau cei o sută patruzeci și patru de mii care au fost răscumpărați dintre oameni; și se aude ca sunetul multor ape și ca sunetul unui tunet puternic “glasul cântăreților care cântau din harpele lor”. Ei cântau “o cântare nouă”, înaintea tronului, o cântare pe care nici un om n-o poate cânta afară de cei o sută patruzeci și patru de mii. Este cântarea lui Moise și a Mielului — cântarea eliberării. Nimeni în afară de cei o sută patruzeci și patru de mii nu poate învăța cântarea aceasta; căci este cântarea experienței lor — o experiență pe care nici o altă generație n-a avut-o până atunci. “Aceștia urmează pe Miel oriunde merge El.” Fiind înălțați de pe pământ, dintre cei vii, sunt socotiți ca “primele roade pentru Dumnezeu și pentru Miel”. (Apocalipsa 15, 2-3; 14, 1-5.) “Aceștia sunt cei care au venit din strâmtorarea cea mare”; au trecut printr-un timp de strâmtorare cum nu a fost niciodată pe pământ. Ei au rezistat groazei din timpul strâmtorării lui Iacov, au stat fără mijlocitor în timpul revărsării finale a judecăților lui Dumnezeu. Dar au fost eliberați, căci “și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului”. “În gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără pată” înaintea lui Dumnezeu. “De aceea stau ei înaintea tronului lui Dumnezeu și-I slujesc zi și noapte în templul Său. Și cel care șede pe tron va locui în mijlocul lor.” TV 648.3
Marți, 25 Iunie
Mileniul pe pământ
Citește Apocalipsa 20:1-3. Care va fi soarta lui Satana la revenirea lui Isus?
În viziunea sa cheie, cuprinzând mileniul, Ioan spune: „Apoi am văzut pogorându-se din cer un înger, care ţinea în mână cheia Adâncului şi un lanţ mare. El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo, şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele Neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme.
Pentru că Apocalipsa spune că „au înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.” (Apoc.20,4), de aceea, Hristos trăiește cu ei pe pământ, ci mai degrabă ei trăiesc cu El în „locul” pe care El l-a pregătit pentru ei și despre care Ioan spune (după ce a văzut că „cerul dintâi și pămânrul dintâi pieriseră” și au fost înlocuite cu „un cer nou și un pământ nou” – Apoc.21,1): „Şi eu am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.” Apoc. 21,2
Nelegiuiții fiind ascunși atunci în mormintele lor, iar cei drepți fiind plecați pentru a trăi împreună cu Hristos, prin urmare Satana Este Lăsat Singur.
Rătăcind pe pământ până la învierea celor nelegiuiți (Apoc. 20,13), Satana este condamnat la o mie de ani de singurătate. Legat de acest lanț de circumstanțe, nu poate „să...mai înşele Neamurile” (vers. 3) până când ceilalți morți care „n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani”, vor fi înviați după Judecata Din Timpul Mileniului.
Citește Ieremia 4:23-26; 25:33 și Isaia 24:1,3,5. Cum descriu profeții biblici această scenă?
Acțiunea proiectată aici în panorama judecăților iminente ale lui Dumnezeu peste țara vechiului Israel din cauza răzvrătirii sale în adevăratul sens al cuvântului nu poate fi limitat numai la această țară. Pur și simplu, nu se poate în alte cuvinte să fie limitată, după cum gândesc unii pentru a semnifica că numai țara poporului lui Dumnezeu va fi lăsată „pustie” și „goală”,– fără lumină și fără păsări sau animale sau locuitori – și restul pământului lăsat să se bucure de toate aceste binecuvântări. Dimpotrivă, Scriptura trebuie să fie acceptată exact cum se citește, arătând că tot pământul va avea de suferit același destin. În vederea acestui fapt, prin urmare, termenul „pământ” în mod evident nu se poate interpreta așa cum au făcut unii, că semnifică „țara” – numai Palestina.
De asemenea, când vechiul Israel a fost cucerit de națiuni, munții și dealurile nu au fost zguduite și „clătinate”, cetățile nu au fost complet pustiite și nici nu au fost lăsate fără locuitori, păsările nu au fost obligate să zboare din țară și țara nu a fost lăsată în întuneric. De aceea, în mod evident, risipirea Iudeilor, nici pe departe nu a putut împlini profeția din Ieremia 4,23-28. De aceea, în mod necesar, pământul trebuie să fie din nou ca în prima zi a Creațiunii, „pustiu și gol” Gen.1,2. Și la fel cum atunci „peste fața adâncului de ape era întuneric..” la fel trebuie să fie din nou.
Din paragrafele precedente, vedem că în timp ce primele douăzeci și două de versete din Ieremia 4 vorbesc împotriva nelegiuirii vechiului Israel, versetele de la douăzeci și trei până la douăzeci și șapte sunt ca niște paranteze, și declară pustiirea pământului și nimicirea tuturor nelegiuiților, oriunde ar fi. Prin omiterea versetele parantetice, continuitatea gândului se alătură:
Miercuri, 26 Iunie
Judecata din timpul miei de ani
Citește Apocalipsa 20:4-6. Ce fac cei neprihăniți în cei 1.000 de ani și de ce este important lucrul acesta?
Astfel începe mileniul, și astfel îngerul îl aruncă pe diavol în adânc - într-un loc în care este imposibil ca orice altă ființă să stea - îl închide și pecetluiește intrarea deasupra lui, „ca să nu mai înșele neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani [până la cea doua înviere]: și după care trebuie să fie eliberat pentru puțină vreme. Și am văzut niște scaune de domnie; și celor ce au șezut pe ele, li s-a dat judecata” în decursul celor o mie de ani.
„Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea”. Apoc. 20: 1-5, 11, 12.
Ioan a văzut că, după ce s-au întâmplat aceste lucruri, Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii a fost aruncat în iazul de foc”. Apoc. 20: 13-15. (Vezi și Tragedia Veacurilor, p. 480.)
Citește Apocalipsa 20:7-9. Cum se încheie cei 1.000 de ani? Care este soarta lui Satana și a urmașilor lui?
Dar morții „mari și mici”, care nu au înviat la prima înviere (Apoc.20,6), Ioan i-a văzut simbolic „stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.” Apoc. 20,12. Cu închiderea acestei lucrări vin evenimentele de După Judecată.
Când judecata s-a terminat și au trecut cei o mie de ani, „Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.” Apoc. 20,13.
Joi, 27 Iunie
Două veșnicii
11 Citește 2 Corinteni 5:10; Romani 14:10,11 și Apocalipsa 20:11-15. De ce sunt înviați cei răi?
Este strict biblic faptul că, la începutul mileniului, toți cei răi sunt „uciși cu sabia, care ieșea din gura Celui ce ședea călare pe cal. Și toate păsările s-au săturat din carnea lor” (Apoc. 19:21) și că cei judecați la scaunul de domnie mare și alb sunt morți și, că de asemenea, toți cei judecați sunt înviați la sfârșitul celor o mie de ani; adică așa cum a spus Ioan, „marea a dat înapoi pe morții care erau în ea; Moartea și locuința morților au dat înapoi pe morții care erau în ele”. Aceste fapte confirmă în mod cert că nu există niciun om care să trăiască pe pământ în timpul „celor o mie de ani” și că cei care se ridică la cea de-a doua înviere sunt toți cei răi - toți aceia care nu s-au trezit la „prima înviere”(Apocalipsa 20: 6), toți cei care vor fi supuși la a doua moarte (Apocalipsa 20:14).
Mai mult, întrucât în timpul mileniului există doar o sesiune de judecată, „scaunele de domnie” din Apoc. 20: 4, trebuie să fie în sesiune împreună cu Scaunul de Domnie Mare și Alb. În plus, este puțin probabil ca „Scaunul de Domnie Mare și Alb” să fie în sesiune, singur.
Citește Apocalipsa 20:9; Psalmii 37:20; Maleahi 4:1,2. Cum vor avea loc distrugerea finală a păcatului și a păcătoșilor și răsplătirea celor neprihăniți?
„Şi ei s-au suit pe faţa pământului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea preaiubită. Dar din cer s-a pogorât un foc care i-a mistuit. Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi proorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor......Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc.” Apoc. 20,9.10.14.15.
Pentru că nu numai Satana, ci de asemenea, „Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc.”,focul în iaz pur și simplu continuă aceeași distrugere făcută de focul care a „coborât din cer...de la Dumnezeu” Apoc.20,9. În alte cuvinte, după cei o mie de ani, focul care „a coborât din cer..de la Dumnezeu” rezultă în „iazul de foc” (Apoc. 20,10) și în nimicirea veșnică a tuturor păcătoșilor. O demonstrație a acestei distrugeri finale va fi dată în demonstrația premilenară când fiara și proorocul mincinos sunt aruncați în „iazul de foc” – mormântul lor pentru o mie de ani. Și pentru că focul, desigur, nu va continua să ardă pe durata celor o mie de ani, pasajul „diavolul,... a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi proorocul mincinos” (Apoc. 20,10) arată prin urmare că este o nimicire tipică și una antitipică, iazul de foc dinainte de mileniu, fiind un tip al nimicirii de după mileniu.
Vineri, 28 Iunie
Studiu Suplimentar
„Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice,” spune apostolul, „Ce Fel De Oameni Ar Trebui Să Fiţi Voi?”
Scripturile îndeamnă pe cei care stau în adevăr să fie „printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea. De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină, şi în pace.” (2 Pet. 3,11-14), și chiar acum, când El își Așează Împărăția.
„În acelaşi timp, (când Domnul este gata să golească pământul) Domnul Îşi va întinde mâna a doua oară, ca să răscumpere rămăşiţa poporului Său, risipit în Asiria şi în Egipt, în Patros şi în Etiopia, la Elam, la Şinear şi la Hamat, şi în ostroavele mării. El va înălţa un steag pentru neamuri, va strânge pe surghiuniţii lui Israel, şi va aduna pe cei risipiţi ai lui Iuda, de la cele patru capete ale pământului.” Isaia 11,11.12
Lucrarea de strângere prezentată în aceste versete arată că înaintea învierii celor drepți (1 Tes. 4,16) și înainte de distrugerea premilenară a națiunilor, Domnul își va forma împărăția Sa la încaput numai cu sfinții în viață, cum se vede din profeția din Daniel 2: „piatra” fiind „tăiată” din munte (Dan. 2,45) și simbolizând împărăția la începutul ei, (Dan. 2,44) atunci muntele din care este tăiată, în mod necesar trebuie să reprezinte biserica, din care cele dintâi roade ale împărăției, cei 144.000 sunt secerați. Și cum piatra crește și devine „un munte mare” (Dan. 2,35) după ce este tăiată, ea în mod evident reprezintă împărăția la începutul ei – doar „cele dintâi roade”. De asemenea faptul că piatra crește și umple „tot pământul” este o altă probă în dovada că după ce această împărăție de atâta timp așteptată va fi „întemeiată” o mare mulțime trebuie să i se alăture. Dacă aceasta nu ar fi fost astfel, atunci piatra nu ar putea să devină „un munte mare”. De asemenea, fiindcă la început este doar o mică parte din munte, arată că împărăția are un început foarte mic, exact cum spune Domnul: „"Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar,.......acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele; dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile şi se face un copac, aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuiburi în ramurile lui.” Matei 13,31.32.