Motivați de speranță
Studiul 7, Trimestrul 2, 11-17 Mai 2024
Împărtășește această lecțiune
Sabat după amiaz`ă, 11 Mai
Text de memorat:
"În ziua aceea, vor zice: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mântui. Acesta este Domnul, în care ne încredeam. Acum, să ne veselim şi să ne bucurăm de mântuirea Lui!”" – Isaia 25:9
În predicarea învățăturii despre a doua venire, William Miller împreună cu tovarășii lui lucraseră cu singurul scop de a trezi pe oameni să se pregătească pentru judecată. Ei căutaseră să-i trezească pe învățătorii religiei la nădejdea adevărată a bisericii și la nevoia lor după o experiență creștină mai profundă; de asemenea lucraseră să îi trezească pe cei neconvertiți la datoria unei grabnice pocăințe și a unei întoarceri la Dumnezeu. “N-au făcut nici o încercare să îi convertească pe oameni la o sectă sau grupare religioasă. De aceea, ei lucrau în mijlocul grupărilor și sectelor fără să se amestece în organizația sau disciplina lor”. TV 375.1
“În toate lucrările mele”, spunea Miller, “niciodată n-am avut dorința sau gândul să acord vreun interes deosebit uneia dintre denominațiunile existente sau să avantajez pe una în detrimentul celeilalte. M-am gândit la binele tuturor. Presupunând că toți creștinii se vor bucura în perspectiva venirii lui Isus și că aceia care nu vedeau, cum vedeam eu, nu îi vor iubi mai puțin pe aceia care vor îmbrățișa această învățătură, n-am conceput că ar fi fost nevoie de adunări separate. Scopul meu era dorința de a întoarce sufletele la Dumnezeu, de a duce lumii vestea despre judecata viitoare și a-i determina pe concetățenii mei la acea pregătire a inimii care urma să-i aducă în stare să-L întâmpine pe Dumnezeu în pace. Marea majoritate a acelora care s-au convertit în urma lucrării mele s-au unit apoi cu diferitele biserici existente.” (Bliss, p. 328) TV 375.2
Duminică, 12 Mai
Făgăduința întoarcerii Sale
Citește Ioan 14:1-3; 1 Tesaloniceni 4:13-18 și Tit 2:11-14. De ce aceste pasaje biblice le-au dat atâta speranță creștinilor de-a lungul secolelor?
“As Paul's epistle was opened and read, great joy and consolation was brought to the church by the words revealing the true state of the dead. Paul showed that those living when Christ should come would not go to meet their Lord in advance of those who had fallen asleep in Jesus. The voice of the Archangel and the trump of God would reach the sleeping ones, and the dead in Christ should rise first, before the touch of immortality should be given to the living. ‘Then we which are alive and remain shall be caught up together with them in the clouds, to meet the Lord in the air: and so shall we ever be with the Lord. Wherefore comfort one another with these words.’ AA 258.2
“The hope and joy that this assurance brought to the young church at Thessalonica can scarcely be appreciated by us. They believed and cherished the letter sent to them by their father in the gospel, and their hearts went out in love to him. He had told them these things before; but at that time their minds were striving to grasp doctrines that seemed new and strange, and it is not surprising that the force of some points had not been vividly impressed on their minds. But they were hungering for truth, and Paul's epistle gave them new hope and strength, and a firmer faith in, and a deeper affection for, the One who through His death had brought life and immortality to light. AA 259.1
“Now they rejoiced in the knowledge that their believing friends would be raised from the grave to live forever in the kingdom of God. The darkness that had enshrouded the resting place of the dead was dispelled. A new splendor crowned the Christian faith, and they saw a new glory in the life, death, and resurrection of Christ.” AA 259.2
Luni, 13 Mai
Anticiparea momentului
Citește Faptele apostolilor 1:9-11; Apocalipsa 1:7 și Matei 24:27,30,31. Ce aflăm despre modul în care Se va întoarce Domnul nostru?
Mormintele se deschid “și mulți din aceia care au adormit în țărâna pământului ... se trezesc, unii pentru viață veșnică, iar alții pentru rușine și ocară veșnică”. (Daniel 12, 2.) Toți aceia care au murit în credința soliei îngerului al treilea ies din morminte slăviți, ca să asculte legământul lui Dumnezeu de pace cu aceia care au păzit Legea Sa. “Și cei care L-au străpuns” (Apocalipsa 1, 7), aceia care au batjocorit și au râs de agonia de moarte a lui Hristos și cei mai violenți împotrivitori ai adevărului și ai poporului Său sunt înviați, ca să-L vadă în slava Sa și să vadă cinstea pe care o primesc cei credincioși și ascultători. TV 637.1
Dan. 12: 2 - „Mulți din cei ce dorm în țărâna pământului se vor scula: unii pentru viața veșnică, și alții pentru ocară și rușine veșnică.”
Aici este proiectată o înviere a unei mulțimi mixte, nelegiuiți și drepți – nechibzuiți și înțelepți. Atunci, această înviere nu este „prima înviere” pre-milenară, nici învierea post-milenară a celor răi (Apoc. 20: 5, 6), ci una specială. Dacă cei înțelepți care învață pe mulți să umble în neprihănire sunt cei înviați în această înviere specială și dacă ei strălucesc ca stelele în vecii vecilor, atunci această înviere specială are loc în timp de har.
În aceste trei versete [Daniel 12:1-3] câteva lucruri ies în evidență: (1) doar cei a căror nume sunt scrise în carte sunt mântuiți; nu sunt „nechibzuiți” între ei; (2) cei care sunt înviați, sunt un grup mixt, neînțelepți și înțelepți împreună; (3) afirmația „cei înţelepţi [arătând că unii sunt neînțelepți] vor străluci ca strălucirea cerului”, arată că acești „înțelepți” sunt dintre cei înviați; (4) că dacă cei înțelepți sunt dintre cei înviați și îi vor învăța pe mulți să umble în neprihănire, atunci ei trebuie să fie înviați în timpul de har, în timpul de mântuire.
„Lucrarea voastră, lucrarea mea nu va înceta o dată cu viața aceasta. Poate că pentru un scurt timp ne vom odihni în mormânt, dar, atunci când vine chemarea, noi reluăm, în Împărăția lui Dumnezeu, lucrarea noastră”, Mărturii, volumul 7, pagina 17 engl.
Marți, 14 Mai
William Miller și Biblia
Citește Isaia 28:9,10; Proverbele 8:8,9; Ioan 16:13 și 2 Petru 1:19-21. Ce principii de interpretare a Bibliei descoperi în aceste pasaje?
"Toată Scriptura este dată prin inspirația lui Dumnezeu și este folositoare pentru învățătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în neprihănire: pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit, bine pregătit pentru toate faptele bune." 2 Tim. 3:16, 17. KJV
"Știind mai întâi că nici o profeție a Scripturii nu este de o interpretare privată. Căci profeția nu a venit în vechime prin voia omului, ci sfinții bărbați ai lui Dumnezeu au vorbit așa cum au fost mișcați de Duhul Sfânt." 2 Pet. 1:20, 21. KJV
Afirmativ spus, toată Scriptura (nu doar o parte din ea) este inspirată. Afirmată negativ, niciuna dintre ele nu este interpretată în mod privat, din motivul că nu a venit de la oameni, ci de la Dumnezeu. Și ea poate fi interpretată de oameni numai după cum și când decretează Duhul lui Dumnezeu. În consecință, fiecare iotă și titlu din Scriptură și interpretarea Ei este de la Inspirație și, prin urmare, este în întregime folositoare pentru a-l îndruma pe omul lui Dumnezeu din punct de vedere doctrinar, pentru a-l mustra și corecta și pentru a-l instrui în mod corect, până la desăvârșirea credinței și a faptelor.
Prin urmare, să încheiem un legământ cu Domnul că, de acum înainte, nu vom accepta și nu vom avansa ca adevăr revelat nicio interpretare privată a Scripturilor.
Citește Daniel 1:17; 2:45; 1 Petru 1:10,11 și Apocalipsa 1:1-3. Ce ne învață aceste pasaje despre înțelegerea profețiilor Bibliei?
Dan. 2:44, 45 - „Dar în vremea acestor împărați, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăție care nu va fi nimicită niciodată și care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma și va nimici toate acele împărății, și ea însăși va dăinui veșnic. Aceasta înseamnă piatra pe care ai văzut-o dezlipindu-se din munte fără ajutorul vreunei mâini și care a sfărâmat fierul, arama, lutul, argintul și aurul. Dumnezeul cel mare a făcut deci cunoscut împăratului ce are să se întâmple după aceasta. Visul este adevărat, și tâlcuirea lui este temeinică.”
Potrivit cu cuvintele lui Daniel, piatra este simbol, nu a altceva, ci a Împărăției, care în pilda grâului și a neghinei Isus o numește „grânar”, locul în care El va pune grâul (sfinții) după ce va fi despărțit de neghină (Mat. 13:30). Acum observați cu atenție că, după interpretarea lui Daniel, piatra simbolizează Împărăția, pe care Dumnezeu o va ridica nu după zilele acestor împărați, ci în vremea lor și că piatra, Împărăția în sine, nu altceva, va spulbera chipul. Dacă interpretarea noastră despre piatră este în contradicție cu interpretarea lui Daniel, atunci nu numai că respingem inspirația lui Daniel, ci chiar interpretăm greșit Cuvântul lui Dumnezeu! Mai bine să nu facem aceasta. Ajungem acum la profetul Osea.
Dacă Împărăția va distruge toate aceste împărății, atunci trebuie să fie înființată înainte ca aceste împărății să fie distruse. Piatra care este tăiată din „munte” în vremea acestor împărați, va deveni ea însăși un munte mare și Ea, Împărăția, va umple întregul pământ (Dan. 2:35, 45).
Miercuri, 15 Mai
Cele 2.300 de zile din Daniel 8:14
Citește Marcu 1:15; Galateni 4:4 și Romani 5:6. Ce îți spun aceste versete despre orarul divin privind prima venire?
"Necesitatea profundă a omului de a avea un învățător divin era cunoscută în ceruri. Mila și compasiunea lui Dumnezeu au fost exercitate în favoarea omului, căzut și legat de carul lui Satana; și când a venit împlinirea timpului, L-a trimis pe Fiul Său. Cel desemnat în sfaturile cerului a venit pe pământ ca instructor. El nu era o ființă mai prejos decât Creatorul lumii, Fiul lui Dumnezeu cel infinit. Bogata bunăvoință a lui Dumnezeu l-a dat lumii noastre; și pentru a răspunde nevoilor umanității, a luat asupra sa natura umană. Spre uimirea oștilor cerești, el a pășit pe acest pământ ca și Cuvântul Etern. Pe deplin pregătit, el a părăsit curțile regale pentru a veni într-o lume stricată și poluată de păcat. În mod misterios, el s-a aliat cu natura umană. "Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi". Excesul de bunătate, de bunăvoință și de iubire al lui Dumnezeu a fost o surpriză pentru lume, de har care putea fi realizat, dar nu povestit". SpTEd 173.3
Citește Daniel 8:14. Ce eveniment urma să aibă loc la sfârșitul celor 2.300 de zile?
Dan. 8:13, 14: „Am auzit pe un Sfânt vorbind; şi un alt Sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: 'În câtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urâciunea pustiirii? Până când va fi călcat în picioare Sfântul Locaş şi oştirea?' Şi el mi-a zis: 'Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţit!'”.
La întrebarea „În câtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urâciunea pustiirii? Până când va fi călcat în picioare Sfântul Locaş şi oştirea?”, răspunsul a fost „Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţit”. Adică, în 2300 de zile necurmata va fi îndepărtată, se va instala urâciunea pustiirii, oștirea și sanctuarul vor fi călcate în picioare. După aceasta, sanctuarul va fi curățit. Se indică zile de 24 de ore – o măsură completă a timpului. Cuvântul „jertfă” nu aparține textului.
Necurmata, urâciunea pustiirii, de asemenea Sanctuarul și oastea se referă atât la doctrine, cât și la oameni. Ambele trebuie curățite. Iar îngerul a explicat această curățire a Sanctuarului (curățirea acestuia atât de eroare, cât și de ipocrizie) are loc după cele 2300 de zile, în timpul sfârșitului.
,,Până vor trece 2300 de seri şi dimineţi, apoi sfântul locaş va fi curăţit", de aceea, curăţirea trebuie să fi început în 1844, anul în care, pentru prima dată în istorie solia primului înger a făcut să răsune proclamarea:
,,Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-i slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui” (Apoc. 14,7; Dan. 7,9.10) –timpul în care marele Judecător şi tribunalul ceresc intră la judecată pentru separarea celui rău şi celui bun; sau pentru a şterge din cartea vieţii numele acelora care au îmbrăţişat cauza şi serviciul lui Isus, dar care nu au perseverat până la sfârşit.
Joi, 16 Mai
Cea mai lungă perioadă profetică
Citește Ezra 7:7-13. Când a fost dat decretul care le-a permis robilor israeliți din Persia să fie eliberați pentru a-și reconstrui templul?
Faptul care a dus la această mișcare a fost descoperirea că decretul lui Artaxerxe pentru rezidirea Ierusalimului, care forma punctul de plecare pentru perioada de 2300 de zile, a intrat în vigoare în toamna anului 457 în. Hr., și nu la începutul anului, așa cum se crezuse inițial. Începând din toamna anului 457, cei 2300 de ani se încheiau în toamna anului 1844. (Vezi notele suplimentare.) TV 398.4
Deoarece nu s-au abătut de la calea lor rea, vocea profeției a declarat că vor fi dați în mâinile caldeenilor și că vor rămâne captivi șaptezeci de ani. La sfârșitul acestui interval de timp, Dumnezeu, prin mâna lui Cirus și Darius, regii Medo-Persiei, a eliberat din nou poporul Său, iar regii le-au poruncit să reconstruiască templul și cetatea sfântă. (Ezra 1:1, 2). Pe măsură ce profețiile referitoare la biserică se împlineau atunci, Dumnezeu, în credincioșia Sa, a făcut cunoscut poporului Său ceea ce avea să se întâmple într-o perioadă de "două mii trei sute de zile" sau ani (Dan. 8:14), începând cu momentul în care s-a dat porunca de a reconstrui cetatea și terminând în 1844. Printre evenimentele care au avut loc în această perioadă de timp se numără prima venire a lui Hristos și răstignirea Sa. (Dan. 9:26.)
Citește Daniel 9:25,26. Când avea să înceapă această perioadă profetică? Ce evenimente majore prezic aceste versete?
Acceptarea acestei concluzii însemna renunțarea la calculul anterior al perioadelor profetice. Dar se constatase temeinic că cele 2300 de zile începuseră atunci când a intrat în vigoare decretul lui Artaxerxe, cu privire la refacerea și clădirea Ierusalimului, în toamna anului 457 în. Hr. Luând această dată ca punct de plecare, se vedea o armonie desăvârșită în aplicarea tuturor evenimentelor profetizate în explicarea acelei perioade din Daniel 9, 25-27. Șaizeci și nouă de săptămâni, adică primii 483 de ani din cei 2300 urmau să ajungă până la Mesia, Cel Uns; iar botezul lui Hristos și ungerea cu Duhul Sfânt, anul 27 d. Hr., împlinea exact specificarea făcută. La mijlocul săptămânii a șaptezecea, Mesia urma să fie omorât. La trei ani și jumătate de la botezul Său, Hristos a fost răstignit, adică în primăvara anului 31 d.Hr. Astfel, cele șaptezeci de săptămâni — sau 490 de ani — erau rezervate pentru Iudei. La încheierea acestei perioade, națiunea a sigilat lepădarea lui Hristos prin persecutarea ucenicilor Săi, iar apostolii s-au îndreptat către neamuri în anul 34 d. Hr. Primii 490 de ani din cei 2300 fiind încheiați atunci, mai rămâneau 1810 ani. Și începând cu anul 34 d. Hr., cei 1810 ani se terminau în anul 1844. “Atunci, spunea îngerul, sanctuarul va fi curățit”. În modul acesta, toate prevederile anterioare ale profeției s-au împlinit indiscutabil la timpul stabilit. TV 410.1
Vineri, 17 Mai
Studiu Suplimentar
În acest calcul, totul era lămurit și armonios, în afara faptului că nu s-a văzut nici un eveniment, petrecându-se în anul 1844, care să corespundă curățirii sanctuarului. Dar a tăgădui că zilele s-au sfârșit la data aceea însemna să se arunce confuzie asupra întregii probleme și să se renunțe la pozițiile care fuseseră stabilite prin împlinirea fără greș a profeției. TV 410.2
Însă Dumnezeu Și-a condus poporul în marea mișcare adventă, puterea și slava Sa au însoțit lucrarea și El nu putea îngădui ca ea să se încheie în întuneric și în dezamăgire sau să fie socotită drept rătăcită și fanatică. El nu avea să lase Cuvântul Său acoperit de îndoială și de nesiguranță. Cu toate că mulți renunțaseră la calculul de mai înainte al perioadelor profetice și negau concepția corectă a mișcării întemeiată pe ea, alții nu erau dispuși să renunțe la punctele de credință și la o experiență care erau susținute de Scripturi și de Duhului lui Dumnezeu. Aceștia erau convinși că au adoptat principii sănătoase de interpretare în studiul lor cu privire la profeții și că era de datoria lor să țină la aceste adevăruri deja descoperite, continuând același drum de cercetare biblică. Cu rugăciuni stăruitoare, ei și-au revizuit poziția și au studiat Scripturile ca să descopere greșeala făcută. Și pentru că n-au văzut nici o greșeală în calculul lor cu privire la perioadele profetice, au fost conduși să examineze mai atent subiectul sanctuarului. TV 410.3