Cel ce a venit în numele Domnului
Studiul 9, Trimestrul 1, 24 Februarie – 1 Martie 2024
Împărtășește această lecțiune
Sabat după amiază, 24 Februarie
Text de memorat:
Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului clădirii. Domnul a făcut lucrul acesta, și este o minunăție înaintea ochilor noștri. Psalm 118:22, 23
Privind cu milă la ei, Mântuitorul a continuat: “N-ați citit niciodată în Scripturi că: ‘Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru, și este minunat în ochii noștri’? De aceea vă spun că Împărăția lui Dumnezeu va fi luată de la voi și va fi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite. Cine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea; iar pe acela pe care va cădea ea, îl va spulbera”. HLL 597.1
Iudeii repetaseră adeseori profeția aceasta în sinagogă, aplicând-o lui Mesia. Hristos era Piatra unghiulară a sistemului iudaic și a întregului plan de mântuire. Tocmai această piatră de temelie o lepădau acum clăditorii iudei, preoții și conducătorii lui Israel. Mântuitorul le atrăgea atenția la profețiile care urmau să le arate primejdia. Prin toate mijloacele posibile, El a căutat să lămurească natura faptei pe care erau gata s-o săvârșească. HLL 597.2
Ascultătorii au recunoscut avertizarea. Dar, fără să țină seama de osânda pe care singuri o pronunțaseră, preoții și conducătorii erau gata să întregească tabloul, zicând: “Iată Moștenitorul; veniți să-L omorâm”. Dar, când au căutat să-L prindă, s-au temut de mulțime, deoarece sentimentele poporului erau în favoarea lui Hristos. HLL 597.4
Duminică, 25 Februarie
Păstorul divin care Se jertfește
Citește Psalmii 23; 28:9; 80:1; 78:52,53; 79:13; 100:3. Cum este descrisă în aceste texte relația dintre Domnul și poporul Său?
Dumnezeu îl învățase pe David lecții de credință. După cum fusese educat Moise pentru lucrarea sa, tot astfel l-a pregătit Domnul și pe fiul lui Isai pentru a deveni conducătorul poporului Său ales. Prin lucrarea de priveghere asupra turmei, el a ajuns să înțeleagă grija pe care Marele Păstor o are pentru oile pășunii Sale. PP 644.1
Isus S-a gândit la toți aceia de pe întreg pământul care au fost duși în rătăcire de păstorii mincinoși. Aceia pe care El dorea să-i adune “ca pe oi ale pășunii Sale” erau împrăștiați printre lupi, și El a zis: “Mai am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta; și pe acelea trebuie să le aduc, și ele vor asculta de glasul Meu, și va fi o turmă și un păstor.” (Ioan 10, 16.) HLL 483.4
Îngerii au însărcinarea de a veghea asupra turmei lui Hristos. Când Satana caută să-i înșele prin capcanele lui amăgitoare, dacă este cu putință, chiar și pe cei aleși, îngerii aceștia pun în mișcare influențe care vor salva sufletele ispitite dacă ele vor lua aminte la Cuvântul Domnului, își vor da seama de pericolul în care se află și vor spune: “Nu, eu nu voi intra în această capcană a lui Satana. Eu am un Frate mai mare, aflat pe tronul cerului, care a arătat că este preocupat de mine cu duioșie, iar eu nu voi întrista inima Sa plină de dragoste”. Rg 256.1
Citește Ioan 10:11-15. Ce spune Isus despre Sine ca Păstorul cel bun?
Hristos spune: “Păstorul cel bun își dă viața pentru oi. Dar cel plătit, care nu este păstor și ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile și fuge; și lupul le răpește și le împrăștie. Cel plătit fuge, pentru că este plătit și nu-i pasă de oi. Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, și ele Mă cunosc pe Mine”. (Ioan 10, 11-14.) PP 191.2
Hristos, Marele Păstor, a încredințat slujitorilor Săi, ca sub-păstori, grija turmei Sale. El le poruncește să aibă același interes pe care l-a dat El pe față și să simtă răspunderea cea sfântă a însărcinării pe care le-a dat-o. El le-a poruncit solemn să fie credincioși, să hrănească turma, să întărească pe cea slabă, să învioreze pe aceea care este gata să cadă și să o ocrotească de lupii răpitori. Pentru a salva oile Sale, Hristos și-a dat propria Sa viață. El atrage atenția slujitorilor Săi la o astfel de manifestare a dragostei, care să fie un exemplu pentru ei. Dar “cel plătit, care nu este păstor și ale cărui oi nu sunt ale lui”, nu are un interes adevărat pentru turmă. El lucrează numai pentru câștig și nu se îngrijește decât de sine. El urmărește numai interesul său, în loc de a îngriji de ceea ce i-a fost încredințat; iar în timp de primejdie el va fugi, părăsind turma. PP 191.3
Luni, 26 Februarie
Mesia care suferă
Citește Psalmii 22 și Psalmii 118:22. Cum a fost Mesia tratat de către cei pe care venise să îi salveze?
Citând profeția despre piatra lepădată, Hristos S-a referit la o situație reală din istoria lui Israel. Întâmplarea avusese loc la clădirea primului templu. Cu toate că avea o aplicație deosebită în timpul primei veniri a lui Hristos și ar fi trebuit să-i impresioneze cu putere deosebită pe iudei, ea are și o învățătură pentru noi. Când s-a zidit templul lui Solomon, pietrele imense pentru ziduri și temelie au fost pregătite în totul la carieră; după ce au fost duse la locul de zidire, nici o unealtă nu trebuia să le mai atingă; lucrătorii trebuiau numai să le așeze la loc. Pentru a fi folosită la temelie, se adusese o piatră de o mărime neobișnuită și de o formă deosebită; dar lucrătorii nu puteau să-i găsească loc și nu voiau să o primească. Multă vreme a rămas ca piatră lepădată. Dar când meșterii au ajuns la zidirea colțului, au căutat o piatră destul de mare și rezistentă și de o formă potrivită, care să ocupe tocmai locul acela și să suporte marea povară care urma să apese asupra ei. Dacă făceau o alegere neînțeleaptă pentru acel loc important, întreaga clădire urma să fie primejduită. Trebuia să se găsească o piatră în stare să reziste la influența soarelui, a gerului și a furtunii. De mai multe ori au încercat diferite pietre, dar, sub apăsarea unei imense poveri, s-au sfărâmat. Altele nu puteau să sufere proba schimbărilor rapide din atmosferă. Dar, în cele din urmă, atenția le-a fost atrasă de piatra lepădată atâta vreme. Fusese expusă la aer, soare și furtună fără să arate cea mai slabă fisură. Zidarii au cercetat piatra. Trecuse toate probele, afară de una. Dacă putea să treacă proba presiunii, aveau să o admită ca piatră unghiulară. Proba s-a făcut. Piatra a fost acceptată, dusă la locul destinat și s-a văzut că era potrivită exact pe locul acela. În viziune profetică, se arătase lui Isaia că această piatră era un simbol al lui Hristos. El zice: HLL 597.5
“Sfințiți însă pe Domnul oștirilor. De El să vă temeți și să vă înfricoșați. Și atunci El va fi un locaș sfânt, dar și o piatră de poticnire, o stâncă de păcătuire pentru cele două case ale lui Israel, un laț și o cursă pentru locuitorii Ierusalimului. Mulți se vor poticni, vor cădea și se vor sfărâma, vor da în laț și vor fi prinși.” Dus în viziune profetică până la întâia venire, profetului i s-a arătat că Hristos urma să sufere încercări și greutăți, simbolizate prin tratamentul suferit de piatra din capul unghiului, din templul lui Solomon. “De aceea așa vorbește Domnul, Dumnezeu: ‘Iată, pun ca temelie în Sion o piatră, o piatră încercată, o piatră de preț, piatră din capul unghiului clădirii, temelie puternică; cel ce o va lua ca sprijin, nu se va grăbi să fugă.’” (Isaia 8, 13-15; 28, 16.) HLL 598.1
Marți, 27 Februarie
Veșnic devotat legământului Său
Citește Psalmii 89:27-32,38-46 și Psalmii 132:10-12. Despre ce este vorba în legământul cu David? Ce pare să îl fi pus în pericol?
În următorul verset ni se spune că Domnul a făcut o promisiune că, casa lui David (Muntele Sion) era o lumină pentru el și pentru fii lui pentru totdeauna. „Dar Domnul n-a voit să piardă casa lui David, din pricina legământului pe care-l făcuse cu David, şi din pricina făgăduinţei pe care o făcuse că îi va da totdeauna o lumină, lui şi fiilor lui” (2 Cron. 21:7). Această făgăduință nu era pentru Muntele Sion (casa lui David) din Ierusalimul antic, deoarece existența națiunii iudaice era condiționată.
… „Şi să le spui: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Iată, voi lua pe copiii lui Israel din mijlocul neamurilor la care s-au dus, îi voi strânge din toate părţile, şi-i voi aduce înapoi în ţara lor. Voi face din ei un singur neam în ţară, pe munţii lui Israel; toţi vor avea un singur împărat, şi nu vor mai fi două neamuri, nici nu vor mai fi împărţiţi în două împărăţii. Nici nu se vor mai spurca, prin idolii lor, cu urâciunile lor, şi cu toate fărădelegile lor. Îi voi scoate din toate abaterile cu care au păcătuit, şi-i voi curăţi; ei vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor.
Robul Meu David va fi împărat peste ei, şi toţi vor avea un singur păstor. Vor urma poruncile Mele, vor păzi legile mele şi le vor împlini. Vor locui iarăşi în ţara, pe care am dat-o robului Meu Iacov, şi pe care au locuit-o şi părinţii voştri. Da, vor locui în ea, ei, copiii lor, şi copiii copiilor lor, pe vecie, şi Robul Meu David va fi voievodul lor în veci.
Voi încheia cu ei un legământ de pace, care va fi un legământ veşnic cu ei; îi voi sădi şi-i voi înmulţi, şi voi pune locaşul Meu cel sfânt în mijlocul lor pentru totdeauna. Locuinţa Mea va fi între ei; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu. Şi neamurile vor şti că Eu sunt Domnul, care sfinţeşte pe Israel, când Locaşul Meu cel sfânt va fi pentru totdeauna în mijlocul lor”. Ezechiel 37, 21-28.
În confirmarea adevărului, că poporul lui Dumnezeu, trebuie să ajungă să fie din nou o Împărăţie, Ezechiel profetizează cu privire la --- O Nouă Împărţire a Tării
Profetul prezintă o împărţire a pământului complet diferită de aceea din timpul lui Iosua (Iosua 17): Va fi în fâşii de la Est la Vest. Dan va trebui să posede prima porţiune la Nord, şi Gad, ultima porţiune la Sud. Între graniţele acestor doi, vor avea o porţiune celelalte seminţii. Sanctuarul trebuie să fie în mijlocul ţării, şi adiacent trebuie să rămână o cetate. (Vezi Ezechiel 48).
Faptul că o asemenea împărţire a ţării făgăduinţei, niciodată nu a fost făcută, arată că este încă în viitor. La fel, faptul că Sanctuarul trebuie să fie acolo, întrucât nu trebuie să existe pe noul pământ (Apocalipsa 21,22), arată în mod pozitiv că această unică stabilire este pre-milenară. Ba mai mult, dublul fapt că Numele Cetăţii este, „Domnul este aici”, şi că localizarea sa, potrivit cu împărţirea ţării, trebuie să fie în mod necesar diferit decât cea a vechiului Ierusalim, arată că Ierusalimul propriu zis nu este acest oraș.
Pe lângă aceasta, Scripturile arată în mod clar că: --- Neamurile Vor Fi Scoase Din Ţara Sfântă.
„Am ridicat ochii şi m-am uitat, şi iată că erau patru coarne! Am întrebat îngerul, care vorbea cu mine: „Ce înseamnă coarnele acestea?” Şi el mi-a zis: „Acestea sunt coarnele, care au risipit pe Iuda, pe Israel şi Ierusalimul”. Domnul mi-a arătat patru tâmplari. Eu am întrebat: „Ce vor să facă aceştia?” Şi el a zis: „Aceştia vin să sperie coarnele care au risipit pe Iuda, de n-a mai putut ridica nimeni capul; tâmplarii aceştia au venit să sperie, şi să taie coarnele neamurilor care au ridicat cornul împotriva ţării lui Iuda, ca să-i risipească locuitorii”. Zaharia 1, 18-21. (KJV).
Aici vedem, mai întâi, că puterea păgână în risipirea poporului lui Dumnezeu din vechime, sunt reprezentaţi prin cele patru coarne, şi mai târziu, în izgonirea Neamurilor, ei sunt reprezentaţi prin patru tâmplari (Versiunea KJV). În acest fel, este prezis prin ilustraţii, la fel, că „Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, [numai] până se vor împlini vremurile neamurilor.” Luca 21,24. (Citeşte, Ezechiel 36 şi 37; Ieremia 30 şi 31).
Miercuri, 28 Februarie
Veșnic împărat cu o putere neegalată
Citește Psalmii 2; 110:1-3; 89:4,13-17; 110:1,2,5,6. Ce ne învață aceste texte despre Hristos ca împărat?
"În cuvintele lui David la care face referire Petru - "Domnul a zis Domnului meu: "Șezi la dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi drept așternut al picioarelor Tale", Tatăl este numit Domn, care i-a spus lui Hristos, care este de asemenea Domn și egal cu Tatăl, "Șezi la dreapta Mea". "De aceea", a spus Petru, "să știe cu siguranță toată casa lui Israel că Dumnezeu a făcut pe același Isus, pe care voi L-ați răstignit, Domn și Hristos". 3SP 271.1
"David l-a numit pe Mesia, în caracterul său divin, Domn, deși, după trup, el era fiul lui David prin descendență directă. David, prin previziune profetică, L-a văzut pe Hristos intrând în ceruri și luându-și poziția la dreapta lui Dumnezeu. Demonstrația la care au asistat iudeii la Cincizecime a fost o demonstrație a puterii aceluiași Isus pe care preoții și conducătorii îl respinseseră cu dispreț și îl răstigniseră. Conform promisiunii Sale, El trimisese din ceruri Duhul Sfânt către adepții Săi, ca semn că, în calitate de preot și rege, primise toată autoritatea în cer și pe pământ și că era Unsul peste poporul Său." 3SP 271.2
"Dumnezeu domnește și, în pofida măreției Sale, îi iubește pe cei mai neajutorați, pe cei mai suferinzi dintre copiii Săi. Dumnezeu ne arată dovezi ale puterii Sale, iar adevărul va triumfa. Dumnezeu va dezrădăcina orice eroare de doctrină. Fiecare adevăr va fi nemuritor. Încredințează-i lui Dumnezeu păstrarea sufletului tău ca unui Creator credincios. Îngerii lui Dumnezeu sunt în jurul tău. Aveți credință în Dumnezeu. Adu-ți aminte de Isus, Răscumpărătorul tău, și vezi ce a îndurat El. Când apostolii lui Hristos au fost împinși în închisoare, îngerii lui Dumnezeu au intrat între zidurile închisorii și le-au slujit. O, bunătatea, mila lui Dumnezeu. El spune: "Poate o femeie să-și uite copilul pe care-l alăptează? Da, poate uita, dar Eu nu te voi uita pe tine". [Isaia 49:15.]" 4LtMs, Lt 49, 1886, par. 6
Joi, 29 Februarie
„Preot în veac, în felul lui Melhisedec”
Citește Psalmii 110:3-7. În ce fel este unică preoția lui Hristos și ce mare speranță găsim în preoția cerească a lui Hristos?
"Preotul și Jertfa au fost acum luate în stăpânire de Dumnezeu în ordine. Cel care a fost ascultător până la moarte este luat acum la unire veșnică atât ca Dumnezeu, cât și ca om. Tatăl Îi spune: "Tu ești preot în veci, după rânduiala lui Melchisedec". [Psalmul 110:4.] Când, prin credință, Îl vedem pe Hristos în natura Sa umană și divină, este pentru că Dumnezeu L-a descoperit. Înțelepciunea ascunsă pe care nici un om nu o poate sau nu o va putea explica vreodată pe înțelesul oamenilor, "Dumnezeu a rânduit-o mai înainte de lume, spre slava noastră, ceea ce nici unul dintre prinții acestei lumi nu a știut; căci dacă ar fi știut-o, nu ar fi răstignit pe Domnul slavei". A se vedea 1 Corinteni 2:2-11." 12LtMs, Ms 115, 1897, par. 28
"Pavel, în epistola sa către Evrei, scrie: "Orice mare preot luat dintre oameni este rânduit pentru oameni în ceea ce privește lucrurile care țin de Dumnezeu, ca să aducă daruri și jertfe pentru păcate; care poate avea milă de cei neștiutori și de cei care sunt în afara căii, pentru că și el însuși este înconjurat de slăbiciune. Și din această pricină trebuie, ca și pentru popor, așa și pentru el însuși, să aducă jertfe pentru păcate. Și nimeni nu-și ia această cinste pentru sine, decât cel chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron. Tot așa și Hristos nu S-a proslăvit pe Sine însuși ca să fie făcut mare preot, ci pe Cel ce I-a zis: Tu ești Fiul Meu, astăzi Te-am născut pe Tine. După cum zice și în alt loc: Tu ești preot pentru totdeauna după rânduiala lui Melchisedec. Care, în zilele trupului Său, după ce a adus rugăciuni și cereri cu strigăte și lacrimi puternice către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte, și a fost ascultat în ceea ce se temea, deși era Fiu, a învățat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit; și, fiind făcut desăvârșit, a devenit autorul mântuirii veșnice pentru toți cei ce ascultă de El." [Evrei 5:1-9.]" 17LtMs, Lt 208, 1902, par. 47
Melchisedec, preotul Dumnezeului Celui Preaînalt, Care nu are nici început, nici sfârșit al zilelor, Îl tipifică pe Hristos, Marele nostru Preot, și lucrarea Sa veșnică, și că Aaron, un mare preot în dispensația iudaică, Îl tipifică pe Hristos, Marele nostru Preot, și lucrarea Sa preoțească temporară.
Vineri, 1 Martie
Studiu Suplimentar
Intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalim era o slabă preînchipuire a venirii Sale pe norii cerului, cu putere și slavă, în mijlocul triumfului îngerilor și al bucuriei sfinților. Atunci se vor împlini cuvintele lui Isus către preoți și farisei: “De acum încolo nu Mă veți mai vedea, până când veți zice: ‘Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!’” (Matei 23, 39.) Lui Zaharia i se arătase în viziune profetică ziua aceea de triumf final: el mai văzuse și soarta blestemată a celor care aveau să-L respingă pe Hristos la prima Lui venire. “Își vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge, cum plânge cineva pe singurul său fiu, și-L vor plânge amarnic, cum plânge cineva pe întâiul său născut.” (Zaharia 12, 10.) Scena aceasta a prevăzut-o Hristos atunci când Se uita la cetate și plângea pentru ea. În ruina trecătoare a Ierusalimului, El a văzut distrugerea finală a poporului vinovat de sângele Fiului lui Dumnezeu. HLL 580.1
Ucenicii au văzut ura iudeilor față de Hristos, dar nu-și dădeau seama până unde va duce aceasta. Ei nu înțelegeau încă adevărata stare a lui Israel și nici pedeapsa care avea să cadă asupra Ierusalimului. Lucrul acesta le-a fost făcut cunoscut de Hristos printr-o pildă vie. HLL 580.2