Misiunea pentru aproapele meu
Studiul 7, Trimestrul 4, 11-17 Noiembrie 2023.
Împărtășește această lecțiune
Sabat după amiază, 11 Noiembrie
Text de memorat:
“El a răspuns: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu tot cugetul tău; și pe aproapele tău ca pe tine însuți.” RCCV — Luca 10:27
“Dacă vrem să fim candidați pentru cer, trebuie să îndeplinim cerința Legii: „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu tot cugetul tău; și pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Luca 10,27). Noi putem să facem lucrul acesta numai dacă vom căuta prin credință neprihănirea lui Hristos. Când privim la Isus, primim în inimă un principiu viu, care se extinde mereu, Duhul Sfânt continuă lucrarea, iar cel credincios progresează în har, în putere și în formarea caracterului. El se conformează chipului lui Hristos, crescând spiritual până când atinge măsura plinătății lui Isus Hristos. În felul acesta, Domnul Hristos pune capăt blestemului păcatului și eliberează sufletul credincios de acțiunea și efectele lui.” SAa 194.4
„Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu tot cugetul tău; și pe aproapele tău, ca pe tine însuți” (Luca 10,27). Aceste cuvinte rezumă întreaga datorie a omului. Ele înseamnă consacrarea întregii făpturi — trup, suflet și spirit — în slujba lui Dumnezeu. Cum pot oamenii să respecte cuvintele acestea și, în același timp, să se angajeze în susținerea unei organizații care îi lipsește pe semenii lor de libertatea de acțiune? Cum pot oamenii să respecte aceste cuvinte și, în același timp, să formeze combinații care jefuiesc clasele mai sărace de avantajele care le aparțin de drept, împiedicându-le să cumpere sau să vândă, dacă nu îndeplinesc anumite condiții? — Scrisoarea 26, 1903” SA2 79.5e
Duminică, 12 Noiembrie
Întrebarea întrebărilor
Citește Luca 10:25. Ce a întrebat învățătorul legii și de ce a întrebat așa ceva?
“Când acest tânăr conducător a venit la Isus, sinceritatea și seriozitatea, zelul lui, au cucerit inima Mântuitorului. “Isus S-a uitat țintă la el”, și ... “l-a iubit”. Marcu 10, 21. În acest tânăr, El a văzut un bărbat care ar fi putut lucra ca predicator al neprihănirii. Mântuitorul ar fi primit pe acest tânăr talentat și nobil, tot așa de repede cum a primit și pe sărmanii pescari care L-au urmat. Dacă tânărul și-ar fi consacrat calitățile, talentele sale lucrării de salvare a sufletelor el ar fi putut deveni un lucrător harnic și plin de succes, pentru Hristos.” PDH 392.2
“Dar mai întâi, acesta trebuia să primească condițiile uceniciei. El trebuia să se consacre, să se predea fără rezervă lui Dumnezeu. La chemarea Mântuitorului, Ioan, Petru, Matei și tovarășii lor, s-au sculat și au mers după El. Luca 5, 28. Aceeași consacrare s-a cerut și tânărului conducător. Făcând acest lucru, Domnul Hristos n-a cerut nici un sacrificiu mai mare decât a făcut El însuși. “El măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți”. 2 Corinteni 8, 9. Tânărul nu avea decât să apuce pe drumul pe care Domnul Hristos mergea înaintea lui.” PDH 393.1
“Zacheu a fost copleșit și a rămas mut de uimire, văzând iubirea și bunăvoința lui Hristos, care Se plecase spre el, cel atât de nevrednic. Dar acum iubirea și credincioșia față de Învățătorul său de curând găsit îi deschid gura. El dorea să își mărturisească public pocăința.” HLL 554.2
“În fața mulțimii, “Zacheu a stat înaintea Domnului și I-a zis: ‘Iată, Doamne, jumătate din avuția mea o dau săracilor; și, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit’.” HLL 555.1
“Isus i-a zis: ‘Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci și el este fiul lui Avraam’.” HLL 555.2
“Când tânărul bogat se depărtase de Isus, ucenicii rămăseseră uimiți de cuvintele Învățătorului lor: “Cât de anevoie este pentru cei ce se încred în bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu!” Ei au zis unii către alții: “Cine poate atunci să fie mântuit?” Acum aveau o demonstrație a adevărului din cuvintele lui Hristos: “Ce este cu neputință la oameni, este cu putință la Dumnezeu.” (Marcu 10, 24.26; Luca 18, 27.) Ei au văzut cum, prin harul lui Dumnezeu, un bogat poate să intre în Împărăție.” HLL 555.3
Luni, 13 Noiembrie
Metoda și răspunsul lui Isus
Citește Matei 26:56; Faptele 17:11; 1 Corinteni 15:3 și 2 Timotei 3:16. Cum ne ajută aceste versete să înțelegem răspunsul dat de Isus învățătorului legii în Luca 10:26?
Amintiți-vă, de asemenea, că atunci când tânărul bogat a întrebat ce trebuie să facă pentru a avea viața veșnică, răspunsul lui Isus a fost: "Păstrează poruncile". Iar răspunsul Său de astăzi este același. (Vezi Apoc. 22:14) Când domnitorul a întrebat ce porunci trebuie să țină, Domnul i-a spus clar: "Să nu ucizi, să nu comiți adulter, să nu furi, să nu depui mărturie mincinoasă, să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta și să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți". Mat. 19:18, 19.
Aici vedeți că "legea" morală și "porunca" sunt sinonime. "Să nu credeți", a declarat El, "că am venit să distrug [sau să înlătur] Legea sau profeții: Nu am venit să distrug, ci să împlinesc [profețiile despre Mine și despre lucrarea Mea]. Căci, în adevăr vă spun că, până ce vor trece cerul și pământul [și ele încă mai stau în picioare],nici un punct sau o părticică nu va trece din Lege, până ce toate vor fi împlinite. Așadar, oricine va călca una din aceste porunci mai mici și va învăța pe oameni astfel, va fi numit cel mai mic în Împărăția Cerurilor; dar oricine le va împlini și le va învăța, acela va fi numit mare în Împărăția Cerurilor.... Ați auzit că s-a spus de către cei din vechime: Să nu ucizi; și oricine va ucide va fi în primejdie de Judecată; dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său fără motiv va fi în primejdie de Judecată; și oricine va zice fratelui său Raca, va fi în primejdie de sfat; dar oricine va zice: Nebunule, va fi în primejdie de focul iadului." Mat. 5:17-19, 21, 22.
Să observăm cu atenție că poruncile au fost scrise de Dumnezeu Însuși pe două table de piatră. Prima conținea primele patru porunci - cele care cer iubire față de Dumnezeu - iar a doua tablă conținea ultimele șase porunci - cele care cer iubire față de semenii noștri. Aceste două table cu cele zece precepte - patru pe una și șase pe cealaltă, Domnul le rezumă în două porunci și declară că sunt poruncile cele mari. Toate cele zece porunci, prin urmare, sunt mari, nu există nicio distincție între una și cealaltă. Așa se face că de aceste porunci atârnă Legea și profeții - întreaga Biblie -, că dacă aceste porunci eșuează, atunci întreaga Biblie eșuează, că din moment ce Biblia nu poate eșua, nici poruncile nu pot eșua, dar cel care nu se pocăiește pentru că le-a încălcat și nu încetează să le încalce, va cădea cu siguranță în fundul gropii.
"Să ascultăm concluzia întregii chestiuni: Temeți-vă de Dumnezeu și păziți poruncile Lui, căci aceasta este întreaga datorie a omului. Căci Dumnezeu va aduce la judecată orice lucrare, cu orice lucru ascuns, fie că este bun, fie că este rău." Eccles. 12:13, 14.
Marți, 14 Noiembrie
Ca să moștenim viața veșnică
Citește Luca 10:27,28. Care a fost răspunsul învățătorului legii la propria întrebare?
"Milioane de oameni din lumea noastră fac alegerea făcută de tânărul conducător. Ei au inteligență, dar nu se pot decide să fie administratori cinstiți ai bunurilor Domnului lor. Mulți spun: "Mă voi binecuvânta și mă voi glorifica pe mine însumi; voi fi onorat ca un om mai presus de semenii săi". Isus a plătit prețul pentru răscumpărarea lor; de dragul lor, El a devenit sărac, pentru ca ei să fie bogați; și totuși, deși depind în întregime de El pentru toate bunurile lor pământești, ei refuză să facă voia Lui, arătând dragoste față de semenii lor. Ei nu sunt dispuși să aline nevoile celor din jurul lor cu mijloacele pe care Domnul le-a pus în mâinile lor în acest scop. Ei refuză să-și însușească capitalul Domnului în folosul altora și se țin de bunurile lor. Ca și conducătorul, ei refuză comoara cerească și aleg ceea ce le este plăcut lor. Prin acest egoism, ei se dovedesc nedemni de bogățiile veșnice. Ei arată că sunt nepotriviți pentru un loc în împărăția lui Dumnezeu; dacă li s-ar permite să intre acolo, ei ar pretinde, ca marele apostat, totul ca și cum ar fi creat-o ei și ar strica cerul prin lăcomia lor. RH 14 decembrie 1897, par. 7
"Moise a fost chemat să aleagă între lume și Dumnezeu. Două obiecte conflictuale i-au fost puse în față. Comorile Egiptului, onoarea unei coroane temporale și toate beneficiile lumești implicate în această alegere au fost prezentate de prințul acestei lumi. Partea opusă a fost prezentată de Prințul Luminii, Răscumpărătorul lumii. El a prezentat răsplata răsplătirii, bogățiile nepătrunse ale lui Hristos, și a arătat, de asemenea, calea suferinței, a renunțării de sine și a sacrificiului de sine, care trebuie parcursă de toți cei care obțin această răsplată." RH 14 decembrie 1897, par. 8
"Decizia i-a fost lăsată lui Moise. În calitate de agent moral liber, el avea libertatea de a alege. Tot cerul era interesat în această chestiune. Care ar fi fost alegerea lui - supunerea față de Dumnezeu, cu răsplata veșnică a răsplății, sau supunerea față de ceea ce era mai plăcut pentru voința lui? 'Prin credință, Moise, când a ajuns la vârsta anilor, a refuzat să fie numit fiul fiicei lui Faraon; alegând mai degrabă să sufere suferința alături de poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure pentru o vreme de plăcerile păcatului; considerând ocara lui Hristos mai mare bogăție decât comorile din Egipt, pentru că avea în vedere răsplata răsplătirii.'" RH 14 decembrie 1897, par. 9
Miercuri, 15 Noiembrie
Să-i iubim pe alții ca pe noi înșine
Citește Matei 22:37-40. Prin ce se deosebesc sau se aseamănă cuvintele lui Isus redate aici față de cele din Luca 10:27,28?
“Învățătorul Legii a răspuns: “Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu tot cugetul tău; și pe aproapele tău ca pe tine însuți.” “Bine ai răspuns”, i-a zis Isus, “fă așa și vei avea viața veșnică.” Ver 27-28.” PDH 377.2
“Învățătorul Legii n-a fost mulțumit cu poziția și cu lucrările Fariseilor. El a studiat Scripturile cu dorința de a găsi adevărata lor însemnătate. El era vital interesat în această problemă și de aceea întreba cu sinceritate: “Ce să fac?”. În răspunsul său cu privire la cerințele Legii, el a trecut dincolo de toate preceptele ceremoniale și rituale. El n-a acordat nici o valoare acestora, ci a prezentat două mari principii în care sunt cuprinse întreaga Lege și profeții. Aprobând acest răspuns, Mântuitorul S-a situat pe un teren mai avantajos față de rabini. Ei nu puteau să-L condamne pentru faptul că a aprobat cele ce au fost spuse de un învățător al Legii.” PDH 377.3
“Fă așa, și vei avea viața veșnică”, a spus Domnul Hristos. În învățătura Sa, El a prezentat totdeauna Legea ca fiind un tot unitar, divin, arătând că este imposibil a păstra un precept și a călca un altul; că același principiu este prezent în toate. Destinul omului va fi determinat de întreaga Lege.” PDH 377.4
“Domnul Hristos știa că în propria lui putere nimeni nu putea să păzească Legea. El dorea să conducă pe învățătorul Legii la o cercetare mai clară și mai profundă, pentru ca să poată găsi adevărul. Numai prin acceptarea harului și puterii Domnului Hristos, putem păzi Legea. Credința și ispășirea adusă pentru păcat face în stare pe cei căzuți să iubească pe Dumnezeu cu toată inima lor și pe aproapele lor ca pe ei înșiși.” PDH 378.1
“Învățătorul Legii știa că el n-a păzit nici primele patru și nici ultimele șase porunci. Datorită cuvintelor cercetătoare ale Domnului Hristos, el a fost convins, dar în loc să-și mărturisească păcatul, el a încercat să-l scuze, în loc de a recunoaște adevărul, el s-a străduit, mai de grabă, să arate cât de dificilă este împlinirea poruncilor. În acest fel, el spera să evite atât convingerea, cât și să se îndreptățească pe sine în ochii poporului. Cuvintele Mântuitorului au arătat că întrebarea lui era de prisos, deoarece el era personajul în stare să răspundă la ea. Cu toate acestea, el a pus o altă întrebare și anume: “Și cine este aproapele meu?”” PDH 378.2
Joi, 16 Noiembrie
Bunul samaritean din zilele noastre
Citește Luca 10:30-37. Cum ai rezuma ce a vrut să transmită Isus prin această ilustrație?
“Rostind această învățătură, Domnul Hristos a prezentat principiile Legii într-un mod direct, plin de putere, arătând ascultătorilor Săi faptul că ei au neglijat a aduce la îndeplinire aceste principii. Cuvintele Sale au fost așa de categorice și potrivite, încât ascultătorii n-au mai putut spune nimic. În cele spuse de Domnul Hristos, învățătorul Legii n-a mai găsit nimic, ce ar fi putut fi criticat. Dar el n-a putut birui în mod suficient antipatia sa națională, pentru a recunoaște pe nume meritul samariteanului. Când Domnul Hristos a întrebat: “Care dintre acești trei se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?” el a răspuns. “Cel ce și-a făcut milă de el.” PDH 380.1
“Du-te de fă și tu la fel” i-a zis Isus. Arată celor în nevoie aceeași bunătate plină de milă. Astfel vom da dovadă că păzim întreaga Lege.” PDH 380.2
“Și astăzi, mulți fac o greșeală asemănătoare. Ei împart îndatoririle lor în două categorii deosebite. O categorie este formată din lucruri mari și trebuie să fie rezolvate ținând seama de Legea lui Dumnezeu, o altă categorie fiind formată din așa zisele lucruri mici, în care porunca: “Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”, este ignorată. Această parte a lucrării este lăsată să depindă de capriciile cuiva, supusă înclinațiilor sau impulsurilor. În acest fel caracterul ajunge stricat, iar religia Domnului Hristos reprezentată în mod greșit, fals.” PDH 382.2
“Sunt unii care gândesc că este ceva înjositor pentru demnitatea lor să se îngrijească de omenirea suferindă. Mulți privesc cu indiferență și cu dispreț la aceia care au lăsat în ruină templul sufletului lor. Alții, neglijează pe cei săraci din alte motive. Ei lucrează, după credința lor pentru cauza lui Dumnezeu, căutând să facă unele lucrări mari și de valoare. Ei cred că fac o mare lucrare, și de aceea nu se pot opri spre a lua în seamă nevoile celor săraci și necăjiți. Pentru promovarea presupusei lor mari lucrări, ei pot ajunge până acolo încât să asuprească pe cei săraci. Ei îi pot așeza pe aceștia în împrejurări grele, care să-i încerce greu, să-i deposedeze de drepturile lor, sau să nu țină seama de nevoile lor. Și totuși, să creadă că toate acestea sunt justificate, pentru că, gândesc ei — le fac pentru înaintarea cauzei lui Hristos.” PDH 382.3
“Mulți vor lăsa pe un frate sau pe un vecin de-al lor, ca în împrejurări potrivnice, să se lupte singur, neajutat. Pentru că ei mărturiseau a fi creștini, cel în cauză își putea închipui că în egoismul lor rece, ei reprezentau pe Hristos. Pentru că așa numiții slujitori ai lui Dumnezeu nu conlucrează cu El, iubirea lui Dumnezeu, care ar trebui să se reverse în valuri de la ei, este în mare măsură oprită a mai ajunge la semenii lor. Și astfel, mulțimea laudelor și a mulțumirilor inimilor omenești și de pe buzele oamenilor, sunt împiedicate a se îndrepta spre Dumnezeu. El este astfel jefuit de slava ce se datorează numelui Său Cel Sfânt. El este păgubit de cei pentru care a murit Domnul Hristos, de cei pe care dorește atât de mult să-i ducă în împărăția Sa, spre a locui în prezența Sa, de-a lungul veacurilor nesfârșite.” PDH 383.1
Vineri, 17 Noiembrie
Studiu Suplimentar
Atât tânărul bogat, cât și Nicodim erau conducători și, deși Nicodim nu a fost la fel de bogat ca și tânărul, totuși el nu era sărac. Dar de ce i sa cerut unuia să-și împartă bogățiile săracilor, iar celuilalt i s-a spus să se nască din nou? De ce nu ar trebui să plătească amândoi același preț pentru mântuire? Iată motivele:
Pentru a evita să fie văzut în compania lui Isus, Nicodim a venit la El, nu ziua, ci în secret noaptea, în timp ce tânărul conducător a venit la Isus nu numai în mod deschis ziua, ci și în timp ce o mulțime era cu Isus. Prin urmare, piedica de bază a tânărului bogat conducător era averea sa, iar piedica de bază a lui Nicodim era mândria sa. În mod clar, atunci, boala unuia a necesitat un tip de tratament, iar boala celuilalt a necesitat un alt tip de tratament.
Isus nu i-a cerut niciodată la nimeni să ia religia lui, ci El le-a cerut să-L „urmeze”, să fie unul dintre ucenicii Săi. Tânărul conducător bogat nu a putut să-L urmeze pe Domnul, deoarece inima lui era concentrată asupra propriilor sale bogății. Și Nicodim nu l-a putut urma pe Domnul, deoarece era prea mândru pentru a fi văzut în compania lui Iisus nepopular și urât, urmat de pescari umili. Pentru a înlătura obstacolele, unul a trebuit să scape de bogățiile lui, iar celălalt trebuia să scape de mândria lui. Pentru a eradica mândria, trebuie să te naști din nou, trebuie să devii un om nou. Dar pentru a eradica dragostea pentru bani trebuie să dai banii celor care au cu adevărat nevoie de ei.
Scripturile mărturisesc că Avraam era foarte bogat. Cu toate acestea, el este numit „prietenul lui Dumnezeu”. Așadar, bogățiile în sine pot fi o binecuvântare, deși devin mai des un blestem. Mândria, totuși, nu este bună niciodată.