Trupul unitar al lui Hristos
Studiul 7, Trimestrul 3, 5 – 11 August, 2023.
Împărtășește această lecțiune
Sabat după-amiază, 5 August
Text de Memorat:
“Și El a dat pe unii apostoli; pe alții, proroci; pe alții, evangheliști; pe alții, păstori și învățători, pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos” RCCV — Efeseni 4:11-12
“Fiecare ramură a lucrării lui Dumnezeu trebuie să fie recunoscută. "El a dat pe unii apostoli; pe alții, prooroci; pe alții evangheliști; pe alții păstori și învățători, pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos." (Efeseni 4,11.12.) Textul acesta arată că trebuie să fie diferiți lucrători, felurite instrumente. Fiecare are o lucrare deosebită. Nimănui nu i se cere lucrarea altuia și, cu toate că nu e calificat, să încerce să o facă. Dumnezeu i-a dat fiecăruia după puterea lui. Un om poate crede că poziția lui îi dă autoritate să le dicteze altor lucrători, dar lucrurile nu stau așa. Necunoscându-le lucrarea, el ar dezvolta acolo unde ar trebui să restrângă și ar restrânge acolo unde ar trebui să dezvolte, deoarece nu poate vedea decât acea parte a viei, unde lucrează el.” 8M 170.1
Duminică, 6 August
Unitatea Duhului
Citește Efeseni 4:1-16. Cum îi încurajează Pavel pe credincioși să cultive unitatea bisericii?
“Toți aceia care au beneficiat de lucrarea slujitorului lui Dumnezeu trebuie ca, după capacitatea și darurile lui, să se unească cu el și să lucreze împreună pentru mântuirea sufletelor. Aceasta este lucrarea tuturor adevăraților credincioși, pastori și membri deopotrivă. Ei trebuie să țină totdeauna înaintea lor marele obiectiv, fiecare căutând să-și împlinească cum se cuvine.” 5M 238.1
“Nu există nimic egoist sau îngust în religia lui Hristos. Principiile ei sunt ușor de făcut cunoscut și dinamice. Ea este prezentată de Domnul Hristos fiind o lumină strălucitoare, ca sarea ce conservă și ca aluatul care transformă. Cu zel, seriozitate și consacrare, slujitorii lui Dumnezeu vor căuta să răspândească pretutindeni cunoștința adevărului; cu toate acestea ei, nu vor neglija lucrarea pentru întărirea și unitatea bisericii. Ei vor veghea cu grijă ca nu cumva să se ofere ocazia pentru dezbinare și divizări.” 5M 238.2
“În ultimul timp, s-au ridicat printre noi oameni ce mărturisesc a fi slujitori ai lui Dumnezeu, dar a căror lucrare se opune acelei unități pe care Domnul Hristos a stabilit-o în biserică. Ei au planuri și metode originale de lucru. Ei doresc să introducă schimbări în biserică, schimbări care să corespundă cu ideile lor de progres, și își imaginează că în felul acesta se vor obține rezultate mari. Acești oameni au nevoie să fie învățăcei mai degrabă decât învățători în școala lui Hristos. Ei sunt totdeauna neliniștiți, aspirând să realizeze o mare lucrare, să facă ceva care să le aducă onoare. Ei trebuie să învețe că cea mai de folos dintre toate lecțiile este lecția umilinței și a credinței în Isus Hristos. Unii privesc la cei împreună lucrători cu ei, și în mod nerăbdător, se străduiesc să scoată în evidență greșelile lor, când ar trebui mai degrabă să caute cu ardoare să-și pregătească propriile lor suflete pentru marele conflict din fața lor. Mântuitorul i-a îndemnat: "Învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima".” 5M 238.3
“Pavel le cere efesenilor să păstreze unitatea și iubirea: "Vă sfătuiesc dar eu, cel întemnițat pentru Domnul, să vă purtați într-un chip vrednic de chemarea pe care ați primit-o, în toată smerenia, cu blândețe, cu îndelungă răbdare, îngăduiți-vă unii pe alții în dragoste și căutați să păstrați unirea Duhului, prin legătura păcii. Este un singur trup, un singur Duh, după cum și voi ați fost chemați la o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credință, un singur botez. Este un singur Dumnezeu și Tată al tuturor, care este mai presus de toți, care lucrează prin toți și care este în toți".” 5M 239.1
Luni, 7 August
Împreună ca unul singur în Singurul
Care sunt cele șapte singularități menționate de Pavel în sprijinul unității bisericii? Ce vrea să demonstreze prin această listă? Efeseni 4:4-6
“Pavel le cere efesenilor să păstreze unitatea și iubirea: "Vă sfătuiesc dar eu, cel întemnițat pentru Domnul, să vă purtați într-un chip vrednic de chemarea pe care ați primit-o, în toată smerenia, cu blândețe, cu îndelungă răbdare, îngăduiți-vă unii pe alții în dragoste și căutați să păstrați unirea Duhului, prin legătura păcii. Este un singur trup, un singur Duh, după cum și voi ați fost chemați la o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credință, un singur botez. Este un singur Dumnezeu și Tată al tuturor, care este mai presus de toți, care lucrează prin toți și care este în toți".” 5M 239.1
“Apostolul îi îndeamnă pe frații săi să manifeste în viața lor puterea adevărului. Prin bunătate și smerenie, îndelungă răbdare și iubire, ei trebuie să exemplifice caracterul lui Hristos și binecuvântarea mântuirii Sale. Nu există decât un singur trup, un singur Duh, un singur Domn și o singură credință. Ca membri ai trupului lui Hristos, toți credincioșii sunt animați de același spirit și de aceeași nădejde. Divergențele în biserică dezonorează religia lui Hristos înaintea lumii și dau ocazie vrăjmașilor adevărului să-și îndreptățească purtarea. Sfaturile lui Pavel n-au fost scrise numai pentru biserica din timpul său. Planul, lui Dumnezeu a fost ca ele să ajungă până la noi. Ce facem noi pentru a păstra unitatea prin legătura păcii?” 5M 239.2
“Dacă aceia care pretind că sunt poporul lui Dumnezeu ar primi lumina care strălucește asupra lor din Cuvântul Său, ar ajunge la acea unitate pentru care S-a rugat Hristos și pe care apostolul a descris-o ca fiind "unirea Duhului prin legătura păcii". "Este", spune el, "un singur trup și un singur Duh, după cum și voi ați fost chemați la o singură nădejde a chemării voastre, este un singur Domn, o singură credință, un singur botez." (Efeseni 4, 3-5.)” TV 379.2
“Acestea erau rezultatele binecuvântate, experimentate de aceia care au primit solia adventă. Ei proveneau din grupări religioase diferite, dar deosebirile lor confesionale fuseseră îndepărtate; crezurile care erau în conflict au fost distruse, nădejdea despre un mileniu vremelnic, neavând temei în Scriptură, a fost părăsită; vederile rătăcite cu privire la a doua venire au fost corectate; mândria și asemănarea cu lumea au fost îndepărtate; greșelile erau îndreptate; inimile s-au unit în cea mai dulce părtășie, iar iubirea și bucuria dețineau supremația. Dacă această învățătură a făcut lucrul acesta pentru cei puțini care au primit-o, ea ar fi făcut același lucru pentru toți, dacă ar fi primit-o.” TV 379.3
Marți, 8 August
Hristos, Dătătorul darurilor
Citește Efeseni 4:7-10. Despre ce este vorba aici și ce vrea Pavel să transmită în aceste versete?
“Talanții, pe care Domnul Hristos i-a încredințat Bisericii Sale, reprezintă — în mod deosebit — darurile și binecuvântările date oamenilor de către Duhul Sfânt. "De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înțelepciune; altuia, să vorbească despre cunoștință, datorită aceluiași Duh; altuia, credința, prin același Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin același Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia, proorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; și altuia, tălmăcirea limbilor. Dar toate aceste lucruri le face unul și același Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voiește", 1 Corinteni 12, 8-11. Nu toți oamenii primesc aceleași daruri, dar fiecărui slujitor al lui Dumnezeu îi este făgăduit un dar al Duhului Sfânt.” PDH 327.1
“Mai înainte de a părăsi pe ucenicii Săi, Domnul Hristos "a suflat peste ei și le-a zis: 'Luați Duh Sfânt'". Ioan 20, 22. De asemenea, El a zis: "Iată că voi trimite peste voi făgăduința Tatălui Meu". Luca 24, 49. Dar darul Duhului Sfânt n-a fost primit în plinătatea lui decât numai după înălțarea Domnului la cer. Revărsarea Duhului Sfânt n-a avut loc decât atunci când ucenicii, prin credință și rugăciune, s-au predat pe deplin lucrării Sale. Atunci, într-un mod deosebit, bunurile cerului au fost încredințate urmașilor Domnului Hristos. "De aceea este zis: 'S-a suit sus, a luat robia roabă și a dat daruri oamenilor'". Efeseni 4, 8.7. "Dar toate aceste lucruri le face unul și același Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voiește", 1 Corinteni 12, 11. Darurile sunt deja ale noastre, în Hristos Isus, dar luarea lor în stăpânire depinde de primirea — de către noi-a Duhului Sfânt.” PDH 327.2
“Făgăduința Duhului Sfânt nu este apreciată așa cum ar trebui să fie. Împlinirea ei nu se realizează așa cum ar fi putut să fie. Lipsa Duhului Sfânt este aceea care face ca lucrarea Evangheliei să fie atât de lipsită de putere. Cineva poate să aibă învățătură, talente, elocvență și orice alt dar natural sau dobândit; dar fără prezența Duhului lui Dumnezeu, nici o inimă nu va fi atinsă, și nici un păcătos nu va fi câștigat la Hristos. Pe de altă parte, dacă ei sunt legați de Hristos și dacă darurile Duhului Sfânt le sunt date, atunci, cei mai săraci și cei mai neștiutori dintre ucenicii Săi, vor avea o putere care va câștiga inimile. Dumnezeu îi face canale prin care să se reverse cele mai înalte influențe asupra Universului.” PDH 328.1
Miercuri, 9 August
Darurile lui Isus cel înălțat
Pornind de la Psalmii 68:18, Pavel Îl descrie pe Isus cel înviat, înălțat și biruitor oferind daruri poporului Său de pe înălțimi. Ce „daruri” oferă Isus cel înălțat și cu ce scop? Efeseni 4:11-13
“Declarația că Dumnezeu a rânduit în biserică pe unii ... etc. implică ceva mai mult decât faptul că a fost lăsat liber, pentru ca darurile spirituale să fie prezentate în biserică, dacă condițiile le favorizează. Ea înseamnă mai degrabă că ele aveau să fie în mod permanent părți componente ale ființei bisericii și că, dacă aceste daruri nu sunt active, nu operează în biserică, aceasta se datorează — ca și în condițiile corpului omenesc — situației în care unele membre, datorită unui accident sau unei boli, devin de nefolosit, în stare de infirmitate. Fiind așezate în biserică, aceste daruri trebuie să rămână acolo, până când ele urmează să fie îndepărtate. Dar nu avem nici un raport că ele ar fi fost cândva retrase.” PP 24.1
“Cinci ani mai târziu, același apostol le scria efesenilor cu referire la aceleași daruri, declarând în mod deschis scopul lor, înfățișând astfel în mod indirect faptul că ele trebuia să continue să fie prezente și active, până va fi atins obiectivul propus. El spunea: "De aceea este zis: 'S-a suit sus, a luat robia roabă și a dat daruri oamenilor'.... Și El a dat pe unii apostoli, pe alții prooroci; pe alții evangheliști; pe alții păstori și învățători, pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos". (Efeseni 4,8.11-13.)” PP 24.2
“Biserica n-a atins unitatea despre care se vorbește aici, în timpul perioadei apostolice; căci, foarte curând după această perioadă, umbra unui mare întuneric spiritual a început să întunece biserica; și cu siguranță că, în timpul acestei stări de declin, această plinătate a lui Hristos și unitatea credinței n-au fost realizate. Și nici nu vor fi atinse. până când ultima solie de har nu va strânge din fiecare neam și popor, din toate clasele sociale și din fiecare grupare religioasă neconformă adevărului, un popor în care să se realizeze toate reformele Evangheliei, așteptând revenirea Fiului omului. Și într-adevăr, dacă vreodată în experiența ei biserica va avea nevoie de aportul fiecărui dar ce i-a fost atribuit pentru mângâierea și călăuzirea ei, pentru încurajarea și ocrotirea ei, atunci aceasta va fi în timpul și-n mijlocul primejdiilor din zilele din urmă, când puterile răului, desăvârșite prin experiență și educare pentru îndeplinirea lucrării lor nefaste, vor înșela, dacă va fi cu putință, chiar și pe cei aleși, prin măiestritele lor acțiuni amăgitoare. Deci, foarte potrivite și necesare sunt profețiile cu privire la revărsarea Duhului Sfânt, spre folosul bisericii din zilele din urmă.” PP 24.3
Joi, 10 August
Creșterea în Hristos
Ce pericole amenință maturitatea bisericii care se aseamănă cu Hristos? Efeseni 4:14
“Dumnezeu nu este autorul confuziei, ci al păcii. Dar Satana este un vrăjmaș vigilent, care nu doarme, ci lucrează fără încetare asupra minții omenești, căutând un teren fertil în care să-și poată semăna neghina. Dacă găsește pe cineva pe care să-l poată determina să intre în slujba lui, Satana îi va sugera idei și teorii false și va face din el un apărător zelos al greșelilor. Adevărul nu realizează doar convertirea, ci și purificarea celui ce îl primește. Domnul Isus ne-a avertizat să ne păzim de învățătorii mincinoși. Încă de la începutul lucrării noastre, din când în când, s-au ridicat oameni care au susținut teorii noi și uimitoare. Dacă ar urma exemplul celor cu experiență, cei care pretind că au adevărul ar studia Cuvântul lui Dumnezeu și, într-un spirit umil și gata de a se lăsa învățați, ar examina teoriile noi în lumina adevărului, cerând ajutorul fraților care au fost întotdeauna niște cercetători sârguincioși ai Bibliei. De asemenea, ei s-ar ruga lui Dumnezeu, cerându-I: "Doamne, este aceasta calea sau este o cărare falsă pe care Satana urmărește să mă conducă?" Dacă ar proceda astfel, ei ar primi lumină și ar scăpa de capcana vânătorului.” MP 54.2
“Frații și surorile noastre trebuie să fie precauți față de oricine vrea să stabilească o dată a împlinirii Cuvântului Domnului cu privire la venirea Sa ori cu privire la oricare altă făgăduință pe care Domnul a făcut-o cu o semnificație deosebită. "Nu este treaba voastră să știți vremurile sau soroacele, pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa." Învățătorii falși pot părea foarte zeloși în lucrarea lui Dumnezeu și pot cheltui bani pentru a-și răspândi teoriile în lume și în biserică, dar, pentru că amestecă greșeala cu adevărul, solia lor este o solie de amăgire și va duce sufletele pe căi greșite. Ei trebuie să fie combătuți și opriți, nu pentru că ar fi răi ca oameni, ci pentru că sunt învățători ai minciunii și se străduiesc să pună pecetea adevărului pe niște idei false.” MP 55.1
“Ce păcat că oamenii trebuie să treacă prin asemenea eforturi, doar ca să ajungă, în cele din urmă, la niște teorii greșite, în timp ce la dispoziția lor se află tezaurul comorilor prețioase ale adevărului, prin care pot fi îmbogățiți cu cea mai sfântă credință. În loc de a prezenta adevărul, ei îngăduie ca imaginația lor să stăruie asupra unor idei noi și ciudate și intră în dezacord cu aceia pe care Dumnezeu îi folosește pentru a duce poporul pe temeliile adevărului. Acești oameni înlătură tot ce s-a spus cu privire Ia unitatea gândirii și simțămintelor și disprețuiesc rugăciunea lui Hristos, ca și când unitatea pentru care S-a rugat El ar fi lipsită de importanță și nu ar exista nicio nevoie ca urmașii Lui să fie uniți, așa cum El este una cu Tatăl. Ei deviază și, asemenea lui Iehu, îi cheamă pe frații lor să le urmeze exemplul de zel pentru Domnul.” MP 55.2
“Dacă zelul lor i-ar fi determinat să lucreze în aceeași direcție în care lucrează frații care au purtat povara în arșița zilei și dacă ei ar fi fost la fel de perseverenți ca frații lor pentru a birui descurajările și piedicile, atunci ar fi demni de urmat și Dumnezeu i-ar putea accepta. Dar aceia care încep să proclame o lumină "minunată" și totuși îi atrag pe oameni departe de slujitorii pe care îi călăuzește Dumnezeu, trebuie să fie condamnați. Aceasta a fost calea lui Core, Datan și Abiram, iar fapta lor a fost scrisă ca avertisment pentru toți ceilalți. Noi nu trebuie să facem ce au făcut ei — să acuzăm și să condamnăm oamenii pe umerii cărora Dumnezeu a pus povara lucrării.” MP 55.3
“Cei care au proclamat ideea că Biserica Adventistă de Ziua a șaptea este Babilon au folosit Mărturiile pentru a conferi poziției lor o susținere aparentă, dar de ce nu prezintă ei solia care a fost și este povara mea de mulți ani — unitatea bisericii? De ce nu citează ei cuvintele îngerului: "Strângeți rândurile, strângeți rândurile, strângeți rândurile"? De ce nu repetă ei avertizarea și declarația de principiu că "în unitate este putere, în dezbinare este slăbiciune"? Soliile pe care le-au adus acești oameni dezbină biserica și ne fac de rușine înaintea dușmanilor adevărului. Ele descoperă cu claritate caracterul lucrării amăgitoare a marelui înșelător, al cărui scop este acela de a împiedica biserica în înaintarea ei spre desăvârșire și unitate. Acești învățători își urmează propriile impulsuri, acționează după propria gândire independentă și înăbușă adevărul prin teorii și concepții false. Ei refuză sfatul fraților lor și se încăpățânează să-și urmeze propria cale, până când ajung exact așa cum dorește Satana — niște oameni cu mintea dezechilibrată.” MP 56.1
“Îi avertizez pe frații mei să ia seama la lucrările lui Satana, în orice formă ar fi ele. Marele adversar al lui Dumnezeu și al omului exaltă acum, pentru că a reușit să înșele sufletele și să deturneze mijloacele și abilitățile lor pe căi distrugătoare. Banii lor ar fi putut fi folosiți în scopul înaintării adevărului, dar în loc de aceasta ei au fost cheltuiți pentru prezentarea unor idei care nu au nicio temelie în adevăr.” MP 56.2
Vineri, 11 August
Studiu Suplimentar
“O, ce asigurare este aceasta, ca dragostea lui Dumnezeu să poată locui în inimile tuturor celor care cred în El! Ce mântuire ne este oferită; căci El este în stare să mântuiască pe oricine se apropie de Dumnezeu prin El. Exclamăm plini de uimire: cum se poate aceasta? Însă Domnul Isus nu va fi mulțumit cu nimic mai puțin decât aceasta. Cei care aici au parte de suferințele Lui, de umilința Lui, care suferă pentru Numele Lui, sunt cei care au dragostea lui Dumnezeu așa cum a avut-o și Fiul Său. Unul care cunoaște totul a spus: "Tatăl Însuși vă iubește". Acela care cunoaște din experiență lungimea, adâncimea, înălțimea și lărgimea acestei iubiri ne-a făcut cunoscut acest lucru uimitor. Această dragoste poate fi a noastră prin credință în Fiul lui Dumnezeu și de aceea legătura cu Hristos trebuie să însemne totul pentru noi. Noi trebuie să fim una cu El, așa cum El este una cu Tatăl, iar apoi vom fi iubiți de Dumnezeul cel nemărginit ca fiind mădulare ale trupului lui Hristos, mlădițe în vița cea vie. Trebuie să fim legați de butuc pentru ca să putem primi hrană de la vie. Domnul Hristos este Capul nostru cel slăvit, iar dragostea divină care curge din inima lui Dumnezeu rămâne în Hristos și este transmisă acelora care s-au unit cu El. Această dragoste divină care pătrunde în suflet inspiră mulțumire, eliberează de slăbiciunea spirituală, de mândrie, orgoliu și egoism și de tot ceea ce deformează caracterul creștin.” PFE 178.1