Ceasul Judecății Lui
Studiul 6, Trimestrul 2, 29 Aprilie – 5 Mai, 2023
Împărtășește această lecțiune
Sabat după-amiază – 29 Aprilie
Text de Memorat:
“Și aceasta cu atât mai mult, cu cât știți în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziți în sfârșit din somn, căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. 12Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii.” – Romani 13: 11,12 VDC
Dacă știi că Cel care păzește pe Israel nici nu doarme, nici nu dormitează (Ps. 121: 3,4); El știe totul despre dvs., prietenii mei, în fiecare moment al zilei și al nopții; El ia în seamă chiar și fire le de păr care cad din capul dvs.; orice lucru care se va întâmpla nu este decât voi a lui Dumnezeu pentru binele dvs.. Eu spun, dacă știți și credeți că El este Dumnezeu și Păzitorul trupurilor și sufletelor voastre, atunci indiferent de ceea ce vi se va întâmpla, veți fi fericiți și veți da lui Dumnezeu creditul pentru acestea, nu murmurând, ci dând slavă chiar și în încercările și necazurile dumneavoastră.
Da, sute și mii de lucruri se pot întâmpla,dar cel care are încredere în Dumnezeu și își face bine lucrarea Lui va găsi toate aceste așa-numite piedici sau probleme, izbăviri minunate și căi spre succes, toate realizând minunatele planuri ale lui Dumnezeu și drumul lui Dumnezeu către promovarea ta de la un lucru mare la altul. Când te afli în grija lui Dumnezeu și sub controlul Său, să nu spui niciodată că Diavolul a făcut asta sau aia, indiferent ce ar fi, pentru că el nu poate face nimic, decât dacă i se permite să facă. Dă-i întotdeauna lui Dumnezeu creditul.
Duminică – 30 Aprilie
Curățirea Sanctuarului
Citește Daniel 8:14. Ce cronologie specifică ne oferă Daniel în ceea ce privește curățirea sanctuarului?
Dan. 8:13, 14: „Am auzit pe un Sfânt vorbind; şi un alt Sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: 'În câtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urâciunea pustiirii? Până când va fi călcat în picioare Sfântul Locaş şi oştirea?'Şi el mi-a zis:'Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţit!'”.
La întrebarea „În câtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urâciunea pustiirii? Până când va fi călcat în picioare Sfântul Locaş şi oştirea?”, răspunsul a fost „Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţit”.Adică, în 2300 de zile necurmata va fi îndepărtată, se va instala urâciunea pustiirii, oștirea și sanctuarul vor fi călcate în picioare. După aceasta, sanctuarul va fi curățit. Se indică zile de 24 de ore – o măsură completă a timpului. Cuvântul „jertfă” nu aparține textului.
Citeste Daniel 8:27 și 9:21,22. Care a fost răspunsul lui Daniel la viziunea cu cele 2.300 de zile și cum i-a răspuns Dumnezeu?
Dan. 8:26, 27: „Iar vedenia cu serile şi dimineţile, de care a fost vorba, este adevărată. Tu, pecetluieşte vedenia aceasta, căci este cu privire la nişte vremuri îndepărtate. Eu, Daniel, am stat leşinat şi bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat şi mi-am văzut de treburile împăratului. Eram uimit de vedenia aceasta, şi nimeni nu ştia”.
Daniel mărturisește aici că explicația dată de Gabriel cu privire la viziune nu a fost suficientă. Nimeni nu o putea înțelege.
În consecință, pe parcurs ce timpul trecea și el încă nu putea înțelege viziune deși timpul hotărât pentru eliberare venise, el a spus:
Dan. 9:1-3, 22, 23: „În anul dintâi al lui Dariu, fiul luiAhaşveros, din neamul Mezilor, care ajunsese împărat peste împărăţia Haldeilor,în anul dintâi al domniei lui, eu,Daniel, am văzut din cărţi că trebuiau să treacă şaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor, despre care vorbise Domnul către proorocul Ieremia. Şi mi-am întors faţa spre Domnul Dumnezeu, ca să-L caut cu rugăciune şi cereri, postind în sac şi cenuşă... El m-a învăţat, a stat de vorbă cu mine, şi mi-a zis:'Daniele, am venit acum să-ţi luminez mintea. Când ai început tu să te rogi, a ieşit cuvântul, şi eu vin să ţi-l vestesc; căci tu eşti prea iubit şi scump. Ia aminte, deci, la cuvântul acesta, şi înţelege vedenia!'”.
Deoarece Gabriel avea să înce apă de unde rămăsese (Dan. 8), el l-a sfătuit pe Daniel să se gândească la vedenie.
Luni – 1 Mai
Cele 2.300 Zile și Sfârșitul Timpului
Citește Daniel 8:17,19,26. Cărei perioade declară îngerul că se aplică viziunea celor 2.300 de zile din Daniel 8 și de ce este atât de important să o înțelegem?
Dan. 8:16, 17: „Şi am auzit un glas de om în mijlocul râului Ulai, care a strigat şi a zis: 'Gavrile, tâlcuieşte-i vedenia aceasta'. El a venit atunci lângă locul unde eram; şi la apropierea lui, m-am înspăimântat, şi am căzut cu faţa la pământ. El mi-a zis: 'Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia priveşte vremea sfârşitului!'”.
Explicația lui Gabriel că viziune a este pentru vremea sfârșitului, arată că importanța maximă a viziunii este curățirea sanctuarului și că aceasta nu are loc în timpul lui Daniel și nu înainte de timpul sfârșitului, ci după cele 2300 de zile, în timpul sfârșitului.
Acum din moment ce cele 2300 de zile au început cândva în secolul cinci înainte de Hristos (așa cum se vede în versetele următoare) și din moment ce viziunea avea să fie pentru multe zile, pentru vremea sfârșitului, atunci cele 2300 de zile trebuie socotite o zi pentru un an ca în Ezechiel 4:6.
Cele 2300 de zile sunt de fapt 2300 de ani, la sfârșitul cărora sanctuarul este curățit. Ce semne vor marca timpul sfârșitului?
Dan. 12:4: „Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte,şi pecetluieşte cartea, până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi [vor alerga încoace și încolo-KJV], şi cunoştinţa va creşte”.
Îngerul a explicat că la timpul sfârșitului mulți vor alerga încoace și încolo și cunoștința va crește. Și faptul că acum oamenii aleargă încoace și încolo și că cunoștința a crescut este o dovadă că noi trăim acum în timpul sfârșitului, că viziunea va fi înțeleasă acum și că sanctuarul va fi curățit acum.
Dan. 8:18-21: „Pe când îmi vorbea el, am căzut cu faţa la pământ leşinat. El m-a atins, şi m-a aşezat iarăşi în picioare în locul în care mă aflam. Apoi mi-a zis: 'Iată, îţi arăt ce se va întâmpla la vremea de apoi a mâniei, căci vedenia aceasta priveşte vremea sfârşitului. Berbecul pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sunt împăraţii Mezilor şi Perşilor. Ţapul însă este împărăţia Greciei, şi cornul cel mare dintre ochii lui, este cel dintâi împărat'”.
Aici vedem unde începe istoria profetică a acestei viziuni. Începe cu imperiul Medo-Persan și ne duce în timp la victoriile lui Alexandru cel Mare.
Dan. 8:23: „La sfârşitul stăpânirii lor, când păcătoşii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat fără ruşine şi viclean [care înțelege propoziții întunecate-KJV]”.
La sfârșitul mezilor și grecilor, când păcătoșii, iudeii, vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un alt împărat sau o altă împărăție. Nu a fost alta decât Roma, împărăția care a invadat cele patru diviziuni grecești.
Dan. 8:26, 27: „Iar vedenia cu serile şi dimineţile, de care a fost vorba, este adevărată. Tu, pecetluieşte vedenia aceasta, căci este cu privire la nişte vremuri îndepărtate. Eu, Daniel, am stat leşinat şi bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat şi mi-am văzut de treburile împăratului. Eram uimit de vedenia aceasta, şi nimeni nu ştia”.
Daniel mărturisește aici că explicația dată de Gabriel cu privire la viziune nu a fost suficientă. Nimeni nu o putea înțelege.
În consecință, pe parcurs ce timpul trecea și el încă nu putea înțelege viziune deși timpul hotărât pentru eliberare venise, el a spus:
Marți – 2 Mai
Instrucțiunile îngerului pentru Daniel
Citește Daniel 9:23. Ce instrucțiuni specifice îi oferă îngerul lui Daniel? De ce este lucrul acesta important în înțelegerea semnificației curățirii sanctuarului, din Daniel 8:14?
Dan. 9:23 Când ai început tu să te rogi, a ieşit cuvântul, şi eu vin să ţi-l vestesc; căci tu eşti prea iubit şi scump. Ia aminte, deci, la cuvântul acesta, şi înţelege vedenia!'”.
Deoarece Gabriel avea să înceapă de unde rămăsese (Dan. 8), el l-a sfătuit pe Daniel să se gândească la vedenie. Apoi Gabriel a spus:
Dan. 9:24: „Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispăşirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veşnice, până la pecetluirea vedeniei şi proorociei, şi până la ungerea Sfântului sfinţilor”.
Din moment ce aici Gabriel explică viziunea din capitolul 8 – lucrurile care au loc în timpul celor 2300 de zile – cele șaptezeci de săptămâni fac parte din cele 2300 de zile.
Cele șaptezeci de săptămâni sunt de fapt 490 de ani. Observați că în timpul acestor 490 de ani, poporul lui Daniel, iudeii, trebuiau să pună capăt păcatului și să facă ispășire pentru nelegiuirea lor sau altfel avea să se renunțe la ei. Apoi lui Daniel i s-a spus unde încep cele 70 de săptămâni:
Dan. 9:25: „Să ştii, deci, şi să înțelegi, că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, până la Unsul, la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni; apoi timp de şaizeci şi două de săptămâni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strâmtorare”.
De la porunca de restaurare și rezidire a Ierusalimului până la Mesia, Cârmuitorul, până la Hristos, aveau să fie 7 săptămâni (49 ani) și 62 de săptămâni (434 ani) – 69 săptămâni în total sau 483 ani. Istoria arată că decretul de rezidire a cetății antice a fost dat în 457 î.Hr. Deci, 483 ani de la 457 î.Hr. ne aduc în anul 27 d.Hr., la anul când Hristos, Mesia, a fost botezat. (Și acest incident dovedește că cele 2300 de zile sunt socotite o zi pentru un an și că cele șaptezeci de săptămâni sunt prima parte de timp din cele 2300 de zile. Priviți harta). Ar trebui să ne amintim acum că după tăierea celor 69 de săptămâni din cele 70 mai rămâne o săptămână. Ce are loc în timpul acestei săptămâni ni se spune în versetele care urmează:
Dan. 9:26, 27: „După aceste şaizeci şi două de săptămâni, unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi Sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile. El va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare, şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât”.
Nu sunt încă pregătit să spun ce avea să se întâmple în timpul primelor șapte săptămâni sau primilor 49 de ani, dar la sfârșitul celor 62 de săptămâni sau 434 de ani Mesia avea să fie stârpit, crucificat. În timpul ultimei săptămâni, a șaptezecea, El avea să facă un legământ cu mulți și în mijlocul ei avea să fie stârpit, crucificat; adică, aveau să fie 3 ½ ani de la botezul Lui la crucificare și 3 ½ ani după crucificare în care avea să confirme acest legământ. Aceasta încheie cele 70 de săptămâni și ne aduce la timpul în care apostolilor li s-a poruncit să meargă să predice Evanghelia neamurilor: unul numit Corneliu (dintre neamuri) și Petru (un iudeu și un apostol) au primit o viziune: Corneliu a fost instruit să-l vadă pe Petru și lui Petru i s-a poruncit să se întâlnească cu Corneliu. Vezi Fapte, capitolul 10. Iudeii ca națiune au eșuat să pună capăt păcatului și au fost respinși, s-a renunțat la ei.
Jertfa lui Hristos de la sfârșitul celor 3 ½ ani a înlocuit sistemul ceremonial al jertfelor și astfel El a făcut ca jertfele să înceteze la mijlocul săptămânii. Toate acestea, timp și eveniment, au avut loc exact cum Gabriel a prezis.
Miercuri – 3 Mai
Mesia “stârpit”
Citește Romani 5:6-9 și Daniel 9:26. Ce adevăruri ne sunt descoperite aici?
Ştiind în plus că porunca pentru reconstruirea Ierusalimului a fost dată în anul 457 Î.H. (Ezra 7,21-27) dovedeşte că punctul de plecare al celor şaptezeci de săptămâni este acelaşi ca cel al celor 2300 de zile.
Cuprinzând lucrarea lui Isus înăuntrul acestei perioade, îngerul a spus: ,,El (Isus) va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare." Dan.9,27.
Fiindcă confirmarea legământului cu mulţi (iudeii) s-a realizat în cei şapte ani de lucrare a lui Isus, care a început cu botezul său, până în momentul în care Petru a fost comisionat pentru a duce Evanghelia la neamuri (Fapte 10,28 citeşte capitolul complet) şi fiindcă la jumătatea acestei perioade Hristos a fost crucificat, dovedeşte că ,,săptămâna" reprezintă şapte ani literali, şi revelează că perioada celor 2300 de zile trebuie să fie calculată folosind regula din Ezechiel 4, calculând o zi pentru un an, în felul următor:
,,….de la darea poruncii (vezi Ezra 7,21-27) pentru zidirea din nou a Ierusalimului (începutul celor 2300 de zile), până la Unsul,Mesia (botezul lui Isus) vor trece şapte săptămâni (49 de ani); apoi timp de şasezeci şi două de săptămâni ", (434 de ani) făcând un total de 483 de ani de toţi, fiind primele şapte săptămâni, sau patru zeci şi nouă de ani pentru rezidirea cetăţii.
După cele ,,şapte săptămâni" şi cele ,,şasezeci şi două de săptămâni (483 de ani) îi va fi luată viaţa lui Mesia…poporul unui domn (romanii) care va veni, va nimici cetatea şi sanctuarul, (s-a împlinit prin Titus în anul 70 D.Hr.) şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop;este hotărât că războiul va ţinea până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile. El (Isus) va face un legământ trainic cu mulţi timp de o săptămână, (şapte ani, începând cu botezul Său) dar la jumătatea săptămânii (la jumătatea celor şapte ani) va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare (prin jertfa Lui însuşi şi transferarea ei în sanctuarul ceresc; jertfa Sa luând locul celei pământeşti, şi în acest fel sanctuarul ceresc lua locul sanctuarului pământesc, Isus însuşi fiind Marele Preot) şi pentru răspândirea urâciunilor (templul în Ierusalim) va fi el pustiit (prezenţa Lui înlăturată complet)chiar până la împlinire și ce este hotărât va fi revărsat asupra celui pustiit.” (Daniel 9,25-27 KJV).
Timpul restant din cele 2300 de zile sau ani, ajung până la timpul de curăţare a sanctuarului. (Vezi ilustraţia din pagina 37)
Joi – 4 Mai
Anul 1844
Citește Leviticul 16:16. Care era motivul curățirii sanctuarului și ce ne învață lucrul acesta despre Evanghelie?
Deși sanctuarul din ceruri și cel de pe pământ se află în două locuri diferite, totuși, unul implică în mod necesar pe celălalt, deoarece ambele au de a face cu aceleași păcate și păcătoși. Prin urmare, dacă un sanctuar este spurcat, în consecință,va afecta pe celălalt. De exemplu, dacă unii dintre membrii bisericii de pe pământ apostaziază după ce au fost convertiți (așa cum au făcut-o Acan, Regele Saul, Iuda, Anania și Safira și mulți alții ale căror nume au fost scrise odată în Cartea Vieții, dar care, au eșuat în a continua în credință au devenit nedemni de viața veșnică), ei, desigur, în același timp ar spurca ambele sanctuare. Contaminează sanctuarul pământesc prin faptele și influența lor actuală; și cel ceresc, prin faptul că au numele lor nevrednice în cărți; căci în timp ce sanctuarul pământesc găzduiește poporul, cel ceresc are registrele lui.
Deci, în timp ce este nevoie de curățirea sanctuarului pământesc de cei apostaziați și fățarnici, este nevoie de curățirea sanctuarului ceresc de numele păcătoșilor din cărțile sale. Iar termenul potrivit pentru o asemenea lucrare este Judecata de Cercetare - lucrarea prezentată în profeția lui Daniel (Dan. 7: 9,10) și în pildele lui Hristos despre seceriș, năvod, talanți, haina de nuntă, capre și oi.
Numărând 2300 de ani începând din octombrie 457 Î.Hr. se termină în octombrie 1844 D. Hr. Şi după cum îngerul a zis: ,,Până vor trece 2300 de seri şi dimineţi, apoi sfântul locaş va fi curăţit", de aceea, curăţirea trebuie să fi început în 1844, anul în care, pentru prima dată în istorie solia primului înger a făcut să răsune proclamarea:
,,Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-i slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui” (Apoc. 14,7; Dan. 7,9.10) –timpul în care marele Judecător şi tribunalul ceresc intră la judecată pentru separarea celui rău şi celui bun; sau pentru a şterge din cartea vieţii numele acelora care au îmbrăţişat cauza şi serviciul lui Isus, dar care nu au perseverat până la sfârşit.
Fiindcă acest adevăr teribil, cum a fost revelat aici, are contribuţia sa în parabola lui Isus despre grâu şi neghină, parabolele, de aceea, trebuie să înveţe în mod necesar, Judecata De Cercetare A Celor Vii.
,,Lăsaţi-le să crească împreună" ordonă Isus, cu privire la convieţuirea dintre grâu şi neghină, ,,până la seceriş; şi la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: Smulgeţi întâi neghina, şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu". Mat.13,30
Domnul învaţă aici, în mod parabolic că trebuie să vină un timp de cercetare, în care îngerii vor smulge păcătoşii din ,,adunarea celor neprihăniţi" Ps. 1,5
,,Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de peşti. După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, şed jos, aleg în vase ce este bun, şi aruncă afară ce este rău. Tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului. Îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni".Mat. 13,47-49 În ambele parabole, Isus avertizează că judecata de cercetare va fi dusă la îndeplinire pe durata timpului numit ,,secerişul", care este sfârşitul lumii, timpul în care culminează cele 2300 de seri şi dimineţi, aşa cum a declarat îngerul: ,,Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia priveşte timpul sfârşitului" Dan.8,17 ,,…tu pecetluieşte vedenia aceasta, căci este cu privire la nişte vremi îndepărtate" Dan. 8,26 ,,…căci vedenia este cu privire tot la acele vremuri îndepărtate." Dan.10,14.
Arătând direct la timpul în care judecata de cercetare trebuie să aibă loc între cei vii, Maleahi face un paralelism al ambelor parabole în profeţia sa:
,,…va intra în templul Său Domnul pe care-l căutaţi, Solul legământului pe care-l doriţi; iată că vine, zice Domnul oştirilor. Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămânea în picioare când se va arăta El? Căci El va fi ca focul topitorului şi ca leşia nălbitorului. El va şedea, va topi şi va curăţa pe fiii lui Levi, îi va lămuri cum se lămureşte aurul şi argintul, şi vor aduce Domnului daruri în neprihănire." Mal. 3,1-3 KJV
Fiindcă curăţirea la care fac referinţă parabolele şi profetul Maleahi niciodată nu s-au împlinit, evident, atunci, judecata de cercetare a celor vii este încă în viitor…
Vineri – 5 Mai
Studiu suplimentar
Această lucrare de cercetare de aceea, este provocată prin lucrarea de separare în sanctuarul pământesc (biserica) aşa cum se prezintă în continuare în Ezechiel 9:
,,Şi iată că au venit şase oameni de pe drumul porţii de sus dinspre miazănoapte, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână. În mijlocul lor era un om îmbrăcat într-o haină de in, şi cu o călimară la brâu. Au venit şi s-au aşezat lângă altarul de aramă. Slava Dumnezeului lui Israel s-a ridicat de pe heruvimul pe care era şi s-a îndreptat spre pragul casei; şi el a chemat pe omul acela care era îmbrăcat cu haina de in şi care avea călimara la brâu. Domnul i-a zis: treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un semn pe fruntea oamenilor care suspină şi gem din pricina tuturor urâciunilor, cari se săvârşesc acolo. Iar celorlalţi le-a zis, în auzul meu: ,,Treceţi după el în cetate, şi loviţi, ochiul vostru să fie fără milă şi să nu vă înduraţi! Ucideţi şi nimiciţi pe bătrâni, pe tineri, pe copii şi pe femei; dar să nu vă atingeţi de nici unul din ceice au semnul pe frunte! Începeţi însă cu Locaşul Meu cel sfânt!" Ei au început cu bătrânii, cari erau înaintea Templului." Ezechiel 9:2-6
Aici poporul este amestecat (grâul şi neghina trăind împreună) cu perioada care urmează imediat, când pe de o parte cei care gem şi strigă din cauza urâciunilor din mijlocul ei primesc semnul eliberării, şi pe de altă parte cei care nu au gemut nici strigat vor fi lăsaţi fără semn, pentru ca să piară (în păcatele lor) sub armele îngerilor cu unelte de nimicire.nDin această separare în biserică apar primele roade.
Acesteia îi urmează separarea dintre neamuri, aşa cum o vedem în parabola din Matei 25, unde se descrie profetic venirea lui Isus; nu cea care a fost arătată în 1 Tesaloniceni 4,16.17 pentru că în venirea descrisă acolo ,,şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi noi, cei vii, cari vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh" în timp ce în venirea descrisă în Matei 25: ,,Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul pe scaunul de domnie al slavei Sale." (biserica –Împărăţie, care în această etapă constă doar din primele roade)
,,Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui. Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui:,, Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.… Apoi va zice celor de la stânga Lui: ,,Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!" Mat.25,31-34; 41.
Din această separare – care are loc între neamurile lumii apar cele de-a doilea roade.