Sabat după amiază- 17 Decembrie
Textul de memorat:
Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-și primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup. 2 Corinteni 5:10
"Mă uitam" spune profetul Daniel, "până când s-au așezat niște scaune de domnie. Și un Îmbătrânit de zile a șezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, și părul capului Lui era ca niște lână curată; scaunul Lui de domnie era ca niște flăcări de foc, și roțile Lui ca un foc aprins. Un râu de foc curgea și ieșea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau, și de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ținut judecata și s-au deschis cărțile." (Daniel 7, 9.10) TV 479.1
Astfel i-a fost prezentată profetului, în viziune, ziua aceea mare și solemnă, când caracterele și viețile oamenilor vor trebui să treacă pe dinaintea Judecătorului a tot pământul și când fiecare om va trebui să primească răsplata "după faptele sale". Cel Îmbătrânit de zile este Dumnezeu Tatăl. Psalmistul spune: "Înainte ca să se fi născut munții, și înainte ca să se fi făcut pământul și lumea, din veșnicie în veșnicie, Tu ești Dumnezeu". (Psalmii 90, 2.) El, izvorul oricărei existențe și al oricărei legi, este Acela care conduce judecata. Iar îngerii sfinți, ca slujitori și martori în număr de "zece mii de ori zece mii și mii de mii", participă la acest mare tribunal. TV 479.2
Duminică – 18 Decembrie
Judecata finală
Matei 25:31-46 și Ioan 5:21-29
Cum a exprimat Isus atât ideea de condamnare, cât și pe cea de dreptate la judecata finală?
"Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toți sfinții îngeri, va ședea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărți pe unii de alții." În felul acesta, Hristos, aflat pe Muntele Măslinilor, le-a zugrăvit ucenicilor scena din ziua cea mare a judecății. El a spus că hotărârea ce se va lua atunci va depinde de un singur lucru. Când popoarele vor fi adunate înaintea Lui, vor fi acolo numai două clase și viitorul lor în veșnicie va fi hotărât de ceea ce au făcut sau au neglijat să facă pentru El, în persoana celor săraci și suferinzi. - HLL 637.1
Glasul care a strigat de pe cruce: "S-a isprăvit" a fost auzit de cei morți. El a străbătut zidurile mormântului și i-a îndemnat pe cei adormiți să se ridice. Tot așa se va întâmpla și atunci când glasul lui Hristos se va auzi din cer. Glasul acela va pătrunde în morminte și le va deschide încuietorile, iar cei morți în Hristos vor învia. La învierea lui Hristos, s-au deschis câteva morminte, dar, la a doua Lui venire, toți morții cei scumpi vor auzi glasul Lui și se vor arăta la viață plină de slavă nepieritoare. Aceeași putere, care L-a înviat pe Hristos din mormânt, va învia și biserica Lui și o va proslăvi împreună cu El, punând-o mai presus de toate domniile, de toate puterile, de orice nume care se numește, nu numai în lumea aceasta, dar și în lumea viitoare. HLL 787.2
Aici [Ezechiel 9:2-6] poporul este amestecat (grâul şi neghina trăind împreună) cu perioada care urmează imediat, când pe de o parte cei care gem şi strigă din cauza urâciunilor din mijlocul ei primesc semnul eliberării, şi pe de altă parte cei care nu au gemut nici strigat vor fi lăsaţi fără semn, pentru ca să piară (în păcatele lor) sub armele îngerilor cu unelte de nimicire. Din această separare în biserică apar primele roade.
Acesteia îi urmează separarea dintre neamuri, aşa cum o vedem în parabola din Matei 25, unde se descrie profetic venirea lui Isus; nu cea care a fost arătată în 1 Tesaloniceni 4,16.17 pentru că în venirea descrisă acolo ,,şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi noi, cei vii, cari vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh" în timp ce în venirea descrisă în Matei 25: ,,Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul pe scaunul de domnie al slavei Sale." ( Împărăţia - biserica, care în această etapă constă doar din primele roade)
,,Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui. Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui:,, Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.… Apoi va zice celor de la stânga Lui: ,,Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!" Mat.25,31-34; 41.
Din această separare – care are loc între neamurile lumii apar cele de-a doilea roade.
Luni – 19 Decembrie
Judecata preadventă
Daniel 7:9-14; Matei 22:1-14; Apocalipsa 11:1,18,19 și Apocalipsa 14:6,7
În ce fel se clarifică ideea de cercetare, investigație preadventă în sala tribunalului ceresc? Care este semnificația unei astfel de judecăți?
Când cărțile cu rapoarte sunt deschise la judecată, viața tuturor acelora care au crezut în Isus trece prin fața lui Dumnezeu. Începând cu aceia care au trăit la început pe pământ, Apărătorul nostru prezintă cazurile fiecărei generații, unul după altul, și judecata se încheie cu cei vii. Fiecare nume este amintit, fiecare caz este cercetat cu atenție. Nume sunt primite și nume sunt respinse. Dacă mai sunt păcate rămase în cărți, de care oamenii nu s-au pocăit și nu sunt iertate, numele lor sunt șterse din cartea vieții, iar raportul faptelor bune este șters din cartea de amintire a lui Dumnezeu. Domnul i-a spus lui Moise: "Pe acela care a păcătuit împotriva Mea îl voi șterge din cartea Mea". (Exod 32:33.) Iar proorocul Ezechiel spune: "Însă dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui și săvârșește nelegiuirea, toată neprihănirea lui va fi uitată". (Ezechiel 18, 24.) TV 483.1
Aceia care vor să se împărtășească de meritele mijlocirii Sale nu trebuie să îngăduie nimănui să se amestece în datoria lor față de o sfințenie desăvârșită, în temere de Dumnezeu. Ceasurile prețioase, în loc să fie dedicate plăcerii, expunerii sau căutării de câștiguri, ar trebui devotate studiului cu rugăciune stăruitoare a Cuvântului Adevărului. Subiectul cu privire la Sanctuar și la judecata de cercetare trebuie să fie clar înțeles de către poporul lui Dumnezeu. Toți au nevoie de o cunoaștere personală a poziției și a lucrării Marelui lor Preot. Altfel, le va fi cu neputință să arate credința care este absolut necesară în vremea aceasta sau să ocupe locul pe care Dumnezeu dorește ca ei să-l ocupe. Fiecare are un suflet de câștigat sau de pierdut. Fiecare are un caz ce trebuie să se înfățișeze înaintea barei de judecată a lui Dumnezeu. Fiecare trebuie să se întâlnească față în față cu Judecătorul cel mare. Cât de important este deci ca fiecare minte să contemple cât mai des scena solemnă în care se va ține judecata și se vor deschide cărțile, când, așa cum spune Daniel, fiecare trebuie să-și primească plata la sfârșitul zilelor. TV 488.2
Iar acum, din moment ce adevărul distinctiv al Judecății de Cercetare din cer este lupa doctrinară a Adventiștilor de Ziua a Șaptea, să o folosim în privința separării.
Această parte a Judecății de Cercetare a celor vii, prin care se determină cine are păcatele șterse, și prin urmare, li se dă viața veșnică, corespunzătoare pe pământ cu lucrarea îngerului cu „călimara la brâu” care este însărcinat să pună un „semn” (pecete) pe toți cei care suspină și strigă pentru toate urâciunile din Iuda și Israel - biserica. Iar lucrarea celorlalți cinci care continuă să ucidă pe toți cei care nu au „semnul” (pecetea) este corespunzătoare în ceruri cu ștergerea numelor păcătoșilor din Cartea Vieții. (Vezi Ezechiel 9; Mărturii pentru Predicatori, pag. 445; Mărturii, vol.5, p. 211).
Astfel vedem că această lucrare profetică dublă de separare a numelor păcătoșilor de numele celor neprihăniți în sanctuar și separarea păcătoșilor de cei neprihăniți în biserică este aceeași cu lucrarea arătată în parabole: separarea neghinei din grâu (Matei 13:30); peștele rău de cel bun (Matei 13:48); cei care nu au haina de nuntă de cei care o au (Mat. 22: 1-13); cei care nu și-au îmbunătățit talentele de cei care au făcut-o (Matei 25: 20-30).
Deoarece toate aceste separări echivalente au loc în timpul Judecății de Cercetare, înainte de nuntă, de încoronare, de primirea împărăției (Dan 7: 9,10,13,14), este evident că secerișul și Judecata sunt același, și că are loc înainte de încheierea harului - când Domnul vine deodată în templul Său pentru a „curăța pe fiii lui Levi” - Mal. 3: 1-3. Și după cum judecata celor morți este urmată de judecata celor vii, la fel și judecata bisericii este urmată de judecata lumii. Și „dacă începe cu noi, care va fi sfârșitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?” (1 Petru 4:17) - când Marele Judecător se așează pe tronul slavei Lui, când toate neamurile sunt adunate înaintea Lui, când, ca păstor, Își desparte oile Sale (Matei 25: 31-46).
Marți - 20 Decembrie
Judecata din timpul miei de ani
1 Corinthians 2:2, 3, Revelation 20:4-6, 11-13
De ce sfinții ar trebui să participe la judecata din timpul miei de ani?
În timpul celor o mie de ani, între prima și a doua înviere, are loc judecata celor nelegiuiți. Apostolul Pavel arată către această judecată ca fiind un eveniment ce urmează celei de a doua veniri. "De aceea să nu judecați nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric, și va descoperi gândurile inimilor". (1 Corinteni 4, 5.) Daniel declară că atunci când vine Cel Îmbătrânit de zile "judecata a fost dată sfinților Celui Preaînalt". (Daniel 7, 22.) La data aceasta, cei neprihăniți domnesc ca regi și preoți pentru Dumnezeu. Ioan spune în Apocalipsa: "Și am văzut niște scaune de domnie; și celor ce au șezut pe ele, li s-a dat judecata; ei vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Hristos, și vor împărăți cu El o mie de ani". (Apocalipsa 20, 4-6.) Acum este timpul când, așa cum a profetizat apostolul Pavel, "sfinții vor judeca lumea". (1 Corinteni 6, 2.) Împreună cu Hristos ei îi judecă pe cei nelegiuiți, comparând faptele lor cu Biblia, cartea statutară, hotărând fiecare caz după faptele făcute în trup. Apoi, partea pe care cei nelegiuiți trebuie să o suporte este măsurată după faptele lor; și este scrisă în dreptul numelui lor în cartea morții. - TV 660.3
Dacă un judecător pământesc nu declară vinovat și nu condamnă un criminal fără a beneficia de o judecată cu juriu, atunci cu siguranță nu o va face nici dreptul Dumnezeu al Cerului. El nu va da sentința finală asupra celor nelegiuiți arătându-le păcatele și condamnându-i să moară de „moartea a doua” (Apoc. 20,14), înainte ca să le fi dat sfinților (juriului) ocazia de a vedea ei înșiși judecata celor nelegiuiți – soții, soțiile, fiii, părinții, prietenii și cunoscuții care sunt pierduți din locașurile de sus și să cerceteze rapoartele lor, care arată de ce nu sunt ei acolo, ci în loc de aceasta putrezesc în mormintele lor de jos.
Pentru ca nimeni să nu aibă scuze pentru ignoranța sau greșeala în acest adevăr, lui Ioan i s-a arătat nu numai marele tron alb pe care se așează Judecătorul Veșnic, în fața căruia „Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui” (Apoc. 20,11), ci de asemenea alte tronuri, sau scaune, pe care se așează în mod evident jurații. Și în loc de a vedea doar „de zece mii de ori zece mii şi mii de mii„ (Apoc. 5,11) ca martori, el a văzut de asemenea prezente în acea ocazie „sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei, şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani. Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere.” Apoc. 20,4.5.
Faptul evident că „ceilalți morți n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani”, (Apoc. 20,5) arată că cei care erau prezenți în jurul tronului au fost înviați.
Dar morții „mari și mici”, care nu au înviat la prima înviere (Apoc.20,6), Ioan i-a văzut simbolic „stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.” Apoc. 20,12. Cu închiderea acestei lucrări vin evenimentele de după judecată.
Miercuri – 21 Decembrie
Judecata executorie
2 Petru 2:4-6 și 2 Petru 3:10-13
Ce înțelegem despre natura judecății finale cu caracter executoriu? Finalizarea judecății, în contrast cu prelungirea ei veșnică, înseamnă denaturarea dreptății? Sau manifestarea ei?
La încheierea celor o mie de ani, Hristos Se întoarce din nou pe pământ. El este însoțit de oastea celor mântuiți și înconjurat de o suită de îngeri. Când coboară într-o maiestate înfricoșată, poruncește morților nelegiuiți să învie pentru a-și primi pedeapsa. Ei ies, o ceată puternică, nenumărată ca nisipul mării. Ce contrast față de aceia care au înviat la prima înviere! Cei drepți au fost îmbrăcați cu tinerețe și frumusețe nemuritoare. Cei nelegiuiți poartă urmele bolii și ale morții. TV 662.1
Satana se consultă cu îngerii lui și apoi cu acești împărați cuceritori și oameni puternici. Ei privesc puterea și numărul acelora care sunt de partea lor și declară că armata din cetate este mică în comparație cu a lor și că poate fi biruită. Fac planuri să pună stăpânire pe bogățiile și pe slava Noului Ierusalim. Toți încep de îndată să se pregătească de luptă. Meșteri pricepuți făuresc echipament de război. Conducători militari, renumiți pentru succesele lor, rânduiesc gloate de luptători în companii și divizii. TV 664.2
Satana se avântă în mijlocul urmașilor săi și încearcă să împingă mulțimea la acțiune. Dar foc de la Dumnezeu din cer este aruncat ca o ploaie asupra lor și oamenii cei mari, cei puternici, nobilii, cei săraci și nenorociți, toți sunt mistuiți laolaltă. Am văzut că unii erau nimiciți cu repeziciune, în timp ce alții sufereau mai mult timp, erau pedepsiți după faptele făcute în trup. Unii ardeau multe zile la rând și, atâta vreme cât exista o parte din ei nemistuită, tot simțământul suferinței rămânea. Îngerul a spus: Viermele vieții nu va muri; focul lor nu se va stinge atâta timp cât va mai exista chiar și o fărâmă minusculă din ei, din care să se hrănească. ST 294.1
Când judecata s-a terminat și au trecut cei o mie de ani, „Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.” Apoc. 20,13.
„Şi eu (Ioan) am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: "Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” Apoc. 21,24.
Fiind coborât cu sfinții, care vor împărăți pentru totdeauna cu El pe pământul nou, Hristos cheamă pe morții nelegiuiți din mormintele lor în timp ce simultan „un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie” se aude „şi zicea: "Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei” (Apoc. 21,3), în timp ce pe durata celor o mie de ani ei „au împărățit” cu Hristos (Apoc. 20,4). După care Satana Este Lăsat Liber Pentru Puțină Vreme.
La învierea morților nelegiuiți, „...Satana va fi dezlegat; şi va ieşi din temniţa lui, ca să înşele Neamurile, care sunt în cele patru colţuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, ca săi adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării.” Apoc. 20,7.8.
Cu privire la această „puțină vreme” în care Satana va fi eliberat pentru a înșela neamurile, profetul Isaia l-a auzit pe Domnul spunând:
„Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute, şi nimănui nu-i vor mai veni în minte. Ci vă veţi bucura şi vă veţi înveseli, pe vecie, pentru cele ce voi face. Căci voi preface Ierusalimul în veselie, şi pe poporul lui în bucurie. Eu însumi Mă voi înveseli asupra Ierusalimului, şi mă voi bucura de poporul Meu; nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plânsetelor, nici glasul ţipetelor. Nu vor mai fi în el nici copii cu zile puţine, nici bătrâni care să nu-şi împlinească zilele. Căci copilul va muri la vârsta de o sută de ani, şi păcătosul care va muri în vârstă de o sută de ani va fi blestemat.” (Isa. 65, 17-20. Trad.KJV)
Cititorul va observa că atunci când Domnul va crea ceruri noi și un pământ nou, atunci, începând din timpul când nelegiuiții se ridică din mormintele lor până în timpul în care sunt nimiciți pentru totdeauna prin moartea a doua – acea „puțină vreme” nu va mai fi acolo (între ei) copii cu zile puține, (nu vor mai fi nașteri), nici bătrâni care să nu-și împlinească zilele (nu vor mai fi morți înainte ca zilele oamenilor să fie împlinite); căci copilul va muri la vârsta de o sută de ani, şi păcătosul care va muri în vârstă de o sută de ani va fi blestemat.” Amândoi, bătrânul și tânărul (adică cei care rămân în morminte în timpul mileniului), după aceea, vor ieși toți împreună pentru a trăi „o sută de ani” – „puțină vreme” în care Satana îi va înșela iarăși. Nu va fi nici moarte nici naștere, dar toți nelegiuiții atunci vor fi blestemați pentru totdeauna cu Moartea A Doua.
Acea parte a noului pământ pe care picioarele nelegiuiților au călcat-o și contaminat-o în acea „puțină vreme” va fi curățită prin foc care „a coborât de la Dumnezeu din cer” și i-a ars cu lucrările lor, în timp ce cei care vor locui pe Noul Pământ pentru veșnicie, vor fi protejați înăuntrul și în jurul ,,cetății sfinte”. Apoc.21,2.
„Şi ei s-au suit pe faţa pământului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea preaiubită. Dar din cer s-a pogorât un foc care i-a mistuit. Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi proorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor......Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc.” Apoc. 20,9.10.14.15.
Joi – 22 Decembrie
Moartea a doua
Maleahi 4:1; Apocalipsa 20:14,15, 21:8
Cât de eficiente vor fi „iazul de foc” și „moartea a doua”?
Cel nelegiuit își primește răsplata pe pământ. (Proverbe 11, 31.) "Căci iată, vine ziua, care va arde ca un cuptor! Toți cei trufași și toți cei răi vor fi ca miriștea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oștirilor". (Maleahi 4, 1.) Unii sunt distruși într-o clipă, în timp ce alții suferă multe zile. Toți sunt pedepsiți "după faptele lor". Păcatele celor drepți fiind puse asupra lui Satana, el trebuie să sufere nu numai pentru răscoala proprie, ci pentru toate păcatele la care i-a provocat pe sfinți să le săvârșească. Pedeapsa lui este cu mult mai mare decât a acelora pe care i-a amăgit. După ce toți aceia care au căzut prin amăgirile lui au pierit, el încă mai trăiește și mai suferă. În flăcările nimicitoare, cei nelegiuiți sunt nimiciți, și rădăcină, și ramură — Satana fiind rădăcina, iar urmașii lui, ramurile. Pedeapsa deplină a Legii a fost adusă; cererea dreptății a fost satisfăcută; iar cerul și pământul, privind, declară neprihănirea lui Iehova. TV 673.1
Pentru că nu numai Satana, ci de asemenea, „Oricine na fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc.”,focul în iaz pur și simplu continuă aceeași distrugere făcută de focul care a „coborât din cer...de la Dumnezeu” Apoc.20,9. În alte cuvinte, după cei o mie de ani, focul care „a coborât din cer..de la Dumnezeu” rezultă în „iazul de foc” (Apoc. 20,10) și în nimicirea veșnică a tuturor păcătoșilor. O demonstrație a acestei distrugeri finale va fi dată în demonstrația premilenară când fiara și proorocul mincinos sunt aruncați în „iazul de foc” – mormântul lor pentru o mie de ani. Și pentru că focul, desigur, nu va continua să ardă pe durata celor o mie de ani, pasajul „diavolul,... a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi proorocul mincinos” (Apoc. 20,10) arată prin urmare că este o nimicire tipică și una antitipică, iazul de foc dinainte de mileniu, fiind un tip al nimicirii de după mileniu.
Vineri – 23 Decembrie
Studiu suplimentar
La încheierea celor o mie de ani, va avea loc a doua înviere. Atunci, cei nelegiuiți vor învia din morți și se vor prezenta înaintea lui Dumnezeu pentru aducerea la îndeplinire a "judecății scrise". Astfel Apocalipsa, după ce descrie învierea celor drepți, spune: "Ceilalți morți n-au înviat până nu s-au sfârșit cei o mie de ani". (Apocalipsa 20, 5.) Iar Isaia declară cu privire la cei nelegiuiți: "Aceștia vor fi strânși ca prinși de război și duși într-o temniță, vor fi închiși în gherle, și, după un mare număr de zile, vor fi pedepsiți ". (Isaia 24, 22.) TV 661.2