Perspectiva Biblică
Studiul 12, Trimestrul 4, 10-16 Decembrie 2022
Împărtășește această lecțiune
Sabat după amiază – 10 Decembrie
Textul de memorat:
: Dumnezeul păcii să vă sfințească El Însuși pe deplin și duhul vostru, sufletul vostru și trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos. 1 Tesaloniceni 5:23
Apostolul Ioan a auzit în viziune un glas tare în cer, zicând: "Vai de voi, pământ și mare! Căci diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă știe că are puțină vreme". (Apocalipsa 12, 12.) Teribile sunt scenele care provoacă această exclamație din partea glasului ceresc. Mânia lui Satana crește pe măsură ce timpul i se scurtează, iar lucrarea lui de amăgire și de distrugere va atinge apogeul în timpul strâmtorării. TV 623.3
Semne îngrozitoare, cu un caracter supranatural, se vor descoperi în curând în ceruri, ca dovadă a puterii făcătoare de minuni a demonilor. Duhuri de demoni vor merge la împărații pământului și în lumea întreagă, pentru a-i întări în amăgire și pentru a-i îndemna să se alieze cu Satana în lupta lui împotriva conducerii cerului. Prin aceste mijloace, vor fi amăgiți deopotrivă conducătorii și supușii. Se vor ridica persoane care vor pretinde că sunt chiar hristoși și vor pretinde titlul și închinarea care aparțin Răscumpărătorului lumii. Ei vor face minuni uimitoare de vindecare și vor declara că au descoperiri din cer care vor contrazice mărturia Scripturilor. TV 624.1
Ca o încoronare a marii drame de amăgire, însuși Satana va lua chipul lui Hristos. Biserica a mărturisit timp îndelungat că așteaptă venirea Mântuitorului ca împlinire a nădejdii ei. Acum, marele amăgitor va face să se arate ca și când Hristos ar fi venit. În diferite părți ale pământului, Satana se va prezenta, între oameni, ca o ființă maiestuoasă, de o strălucire orbitoare, care se aseamănă cu descrierea Fiului lui Dumnezeu dată de Ioan în Apocalipsa. (Apocalipsa 1, 13.15.) Slava care-l înconjoară nu este întrecută cu nimic de ceea ce ochii omenești au văzut vreodată. În văzduh răsună strigătul de biruință: "A venit Hristos! A venit Hristos!" Oamenii se aruncă la pământ în adorare înaintea lui, în timp ce el își ridică mâinile și pronunță asupra lor o binecuvântare, așa cum Hristos îi binecuvânta pe ucenicii Săi când era pe pământ. Glasul lui este plăcut, mieros și melodios. Într-un ton amabil și plin de simpatie, el prezintă unele dintre adevărurile cerești pline de har, pe care Mântuitorul le-a rostit; vindecă bolile din popor și apoi, în asemănarea caracterului lui Hristos pe care și-a asumat-o, pretinde că a schimbat Sabatul în duminică și poruncește tuturor să sfințească ziua pe care el a binecuvântat-o. El declară că aceia care stăruie să sfințească ziua a șaptea hulesc numele lui, refuzând să asculte de îngerii trimiși la ei cu lumină și adevăr. Aceasta este amăgirea cea mai puternică, aproape copleșitoare. Ca și samaritenii care au fost amăgiți de Simon Magul, mulțimile, de la cel mai mic până la cel mai mare, vor da atenție acestor vrăjitorii, zicând: "Aceasta este 'puterea cea mare a lui Dumnezeu'." (Faptele Apostolilor 8, 10.) TV 624.2
Duminică- 11 Decembrie
Modelul Isus
Luca 2:52
Care sunt cele patru dimensiuni ale creșterii Domnului Isus menționate în acest pasaj?
Isus a pus tact și voie bună în lucrarea Sa. Se cere multă răbdare și spiritualitate pentru a introduce religia Bibliei în viața de familie și în activitatea zilnică, pentru ca în ocupațiile vremelnice ochiul să poată rămâne ațintit numai la mărirea lui Dumnezeu. Și în această privință Hristos a fost un ajutor. El niciodată n-a fost așa de împovărat de griji lumești, încât să nu aibă timp sau preocupare pentru lucrurile cerești. Deseori Își exprima bucuria inimii, cântând psalmi și melodii cerești. Deseori locuitorii din Nazaret Îi auzeau vocea înălțându-se în laude și mulțumiri către Dumnezeu. El întreținea legătura cu cerul prin cântec; iar când tovarășii Săi se plângeau de oboseala muncii, ei erau înviorați de sublimele melodii ieșite de pe buzele Sale. Imnurile Sale de laudă păreau că izgonesc pe îngerii cei răi și, asemenea fumului de tămâie, umpleau locul cu mireasmă. Mintea ascultătorilor Săi era transportată din exilul ei pământesc către căminul ceresc. HLL 73.3
Isus era izvorul harului vindecător pentru lume și, în tot timpul acelor ani pe care i-a petrecut retras la Nazaret, viața Sa se revărsa în râuri de iubire și de bunătate. Bătrânii, cei întristați și împovărați de păcat, copiii la joacă în bucuria lor nevinovată, micile creaturi din crânguri, animalele răbdătoare, purtătoare de poveri — toată suflarea era mai fericită datorită prezenței Sale. El, al cărui cuvânt puternic susținea lumile, Se apleca să aline o pasăre rănită. Nimic nu rămânea neobservat de El, nimic față de care să nu binevoiască să dea ajutor. HLL 74.1
Astfel, în timp ce creștea în înțelepciune și statură, Isus Se făcea tot mai plăcut și înaintea lui Dumnezeu, și înaintea oamenilor. El atrăgea simpatia tuturor inimilor, arătându-Se în stare să-i iubească pe toți. Atmosfera de nădejde și curaj care-L înconjura Îl făcea o binecuvântare în orice casă. Și adesea, în sinagogă, în ziua de Sabat, El era invitat să citească învățătura din profeți și inimile ascultătorilor tresăltau atunci când o nouă lumină strălucea puternic din cuvintele binecunoscute ale textului sacru. HLL 74.2
"De aceea, preaiubiților, fiindcă așteptați aceste lucruri, siliți-vă să fiți găsiți înaintea Lui fără prihană, fără vină și în pace. ci creșteți în harul și în cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava acum și în ziua veșniciei. Amin." (2 Pet. 3:14, 18.).
Sfințirea nu este lucrarea unui moment, a unei ore sau a unei zile. Este o creștere continuă în har." "Isus, considerat ca om, a fost perfect, dar a crescut în har. Luca 2:52: Și Isus creștea în înțelepciune, în statură și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. Chiar și cel mai desăvârșit creștin poate crește continuu în cunoașterea și dragostea lui Dumnezeu." - "Mărturii pentru biserică", vol. 1, pp. 339, 340.
"Ar trebui să luăm în considerare cuvintele apostolului Pavel, în care el face apel la frații săi, prin mila lui Dumnezeu, să-și prezinte trupurile 'o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu'... Sfințirea nu este doar o teorie, o emoție sau o formă de cuvinte, ci un principiu viu, activ, care intră în viața de zi cu zi. Ea cere ca obiceiurile noastre de a mânca, de a bea și de a ne îmbrăca, să fie de așa natură încât să asigure păstrarea sănătății fizice, mentale și morale, pentru ca noi să putem prezenta Domnului trupurile noastre - nu o jertfă coruptă de obiceiuri greșite, ci - 'o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu'. Rom 12:1."--"Sfaturi pentru sănătate", p. 67.
Luni 12 Decembrie
Trupul ca un templu
Corinteni 6:19,20; 10:31
Ce schimbări pozitive adoptăm în stilul de viață când înțelegem că trupul nostru este „al lui Dumnezeu” și „templul Duhului Sfânt”?
În această Epistolă către Corinteni, Pavel a căutat să le arate puterea lui Hristos de a-i feri de cel rău. El știa că, dacă ei se vor supune condițiilor stabilite, vor fi tari în puterea Celui Atotputernic. Ca un mijloc de a-i ajuta să se smulgă din robia păcatului și să-și desăvârșească sfințenia în temerea de Domnul, Pavel le-a pus în față cerințele Aceluia căruia își consacraseră viața atunci când s-au convertit. "Voi sunteți ai lui Hristos", declara el. "Nu sunteți ai voștri.... Ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu". - FA 306.2
Apostolul a descris lămurit urmarea întoarcerii de la o viață de curățenie și sfințenie la obiceiurile corupte ale păgânismului. "Nu vă înșelați", scria el; "nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, ... nici hoții, nici cei lacomi, nici bețivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreții nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu". El i-a rugat fierbinte să-și stăpânească patimile și poftele josnice. "Nu știți", întreba el, "că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi, și pe care L-ați primit de la Dumnezeu?" FA 306.3
Urmașii lui Hristos ar trebui să fie un popor evlavios, care să nu adopte maximele nesfinte și să nu se conformeze la căile nelegiuite ale lumii, să nu iubească plăcerile păcătoase, nici să nu contemple nebuniile ei. Credinciosul ar trebui să considere trupul lui ca templul Duhului Sfânt și trebuie să îmbrace acel trup în haine curate, modeste și demne. Ba mai mult, atunci când mănâncă, bea și în tot comportamentul lui ar trebui să-și modeleze viața cum se cuvine unui urmaș al Blândului și Umilului Domn. Astfel credinciosul va fi condus să se abține de la băuturile alcoolice, tutun și alte narcotice și să evite orice obiceiuri sau oricare practici care murdăresc trupul și sufletul. 1 Cor. 3:16, 17: 9:25; 10:31; 1 Tim. 2:9, 10; 1 Ioan 2:6.
Marți - 13 Decembrie
Gândul lui Hristos
1 Corinteni 2:16; Psalmii 24:3,4; Romani 12:2; Filipeni 4:8 și Coloseni 3:2.
Ce înseamnă a avea „gândul lui Hristos”?
În rugăciunea Sa înălțată Tatălui, Domnul Hristos a dat lumii o lecție care ar trebui să fie întipărită în mintea și-n sufletul nostru. "Și viața veșnică este aceasta", spunea El, "să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis tu." Ioan 17, 3. Aceasta este adevărata educație creștină. Ea transmite putere. Cunoașterea din experiență a lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos, pe care L-a trimis El, transformă pe păcătos după chipul lui Dumnezeu. El dă omului stăpânire de sine, aducând fiecare impuls și orice patimă a firii decăzute sub controlul înaltelor facultăți ale unei minți sfințite. Ea face pe posesorul ei un fiu al lui Dumnezeu și un moștenitor al cerului. Ea îl aduce în comuniune cu înțelepciunea Celui Infinit și deschide înaintea lui comorile bogate ale Universului. PDH 114.1 - PDH 114.2
Ier. 31: 31-33 - „Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda un legământ nou. Nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinții lor, în ziua când i-am apucat de mână să-i scot din țara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soț asupra lor, zice Domnul. Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; și Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.”
După cun vedeți, acest nou legământ va intra în vigoare în timpul adunării. Atunci tot poporul lui Dumnezeu va cunoaște diferența dintre bine și rău. Atunci ei vor ști care este voia și calea Domnului. Și astfel vor putea să facă binele și să evite răul. Ei vor înclina în mod natural și bucuros să facă binele, așa cum înclină acum să facă răul.
Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a fost un mare împărat. El a condus o mare împărăție și a trăit într-un palat minunat. Dar de îndată ce inima lui umană a fost luată de la el și inima unei fiare a fost pusă în locul ei, imediat propriile sale dorințe și căi l-au părăsit și dorințele și căile unei fiare au intrat în el. (Vezi Daniel 4:16). La fel și cu poporul lui Dumnezeu: De îndată ce El pune Legea Sa în lăuntrul lor și o scrie în inimile lor, imediat dorința și vrăjmășia inimii trupești împotriva Legii lui Dumnezeu vor dispărea. Poporul lui Dumnezeu nu va mai trebui să spună: Când „vreau să fac binele, răul stă lipit de mine”. „O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?” Rom. 7:24.
34 - „Niciunul nu va mai învăța pe aproapele sau pe fratele său zicând: „Cunoaște pe Domnul!”, ci toți Mă vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.”
Rețineți că păcătoșii și cei care ignoră pe Dumnezeu nu vor mai fi printre poporul lui Dumnezeu. Cu siguranță vine o schimbare. Starea actuală a lucrurilor nu va continua mult timp, păcătoșii vor dispărea pentru totdeauna. Și cât de bucuroși ar trebui să fim că dacă ne pocăim acum, păcatele noastre vor fi iertate și uitate, și nimeni nu ne va aminti vreodată de ele!
Miercuri – 14 Decembrie
Îndrumarea Duhului Sfânt
Faptele 8:4-24
Simon voia să primească darurile Duhului Sfânt fără să fie reînnoit de Duhul lui Dumnezeu. Cum se manifestă în zilele noastre aceeași atitudine?
Cei posedați de duhuri rele sunt de obicei reprezentați ca fiind într-o stare de mare suferință; cu toate acestea, sunt și excepții de la această regulă. Pentru a avea putere supranaturală, unii primeau influența satanică. Aceștia, desigur, nu aveau lupte cu demonii. Din această categorie erau aceia care aveau duhul ghicirii — Simon magul, Elima vrăjitorul și femeia aceea care s-a luat după Pavel și Sila la Filipi. TV 516.1
Nimeni nu se găsește într-o primejdie mai mare din partea influenței spiritelor rele decât aceia care, neținând seama de mărturia directă și îndestulătoare a Scripturilor, neagă existența și lucrarea celui rău și a îngerilor lui. Atâta vreme cât suntem în necunoștință cu privire la șiretlicurile lui, ele au un câștig aproape de necrezut; mulți iau seama la sugestiile lor, în timp ce cred că urmează îndemnul propriei înțelepciuni. Pentru motivul acesta, pe măsură ce ne apropiem de încheierea timpului, când Satana va lucra cu cea mai mare putere pentru a amăgi și a distruge, el răspândește pretutindeni credința că nu există. Aceasta este metoda lui de a se ascunde pe sine și modul lui de lucru. TV 516.2
Vedeți că Isus la întâmpinat pe diavol cu un „așa zice Domnul”, cu ceea ce era scris. Dacă nu suntem interesați de Biblie la fel de mult ca El, dacă nu o studiem ca să știm ceea ce El vrea ca să facem, cum putem să ne înfruntăm ispitele și să ieșim biruitori? Este oare de mirare că mulți după ce sunt botezați cad de pe cale? Singurul lucru care iar întări în credință pe măsură ce văd că Dumnezeu le dă biruință, ei se feresc de el, neștiind că după ploaie și vând, apare soarele și liniștea. Iov a fost încercat până la limită, dar a obținut biruința și apoi a primit de două ori ceea ce pierduse. De ce nu putem și noi? După ce a obținut biruința asupra ispitelor, Isus nu a mai fost tulburat de diavolul. Și Iov și toți bărbații mari ai lui Dumnezeu, prin experiență, au găsit aceeași eliberare de Satana.
Poziția noastră împotriva păcatului trebuie să fie definită, fără cea mai mică ezitare. Trebuie săl lăsăm pe diavol să știe că suntem serioși, dacă vrem să găsim vreodată pacea.
Joi - 15 Decembrie
Pregătiți pentru venirea Lui
2 Petru 3:14 1 Ioan 3:1-3
Ce diferență observi între pregătirea personală pentru cea de-a doua venire și faptul de a fi gata pentru acel eveniment glorios?
"Există o mare nevoie de a studia Cuvântul lui Dumnezeu. De la un capăt la altul al lumii, mesajul neprihănirii lui Hristos trebuie să fie rostit de buzele oamenilor, pentru a pregăti calea Domnului. Tinerii, vârstnicii și cei de vârstă mijlocie trebuie să joace un rol personal în pregătirea propriilor lor suflete pentru marele eveniment care va avea loc în curând, chiar a doua venire a lui Hristos pe norii cerului, și, făcând astfel, vor reflecta lumina asupra multor alte suflete." RH 22 iulie 1909, par. 14
Noi, în calitate de studenți și profesori ai evanghelie, ne-am oprit ani de zile asupra semnelor celei de-a doua veniri a lui Hristos, dar deloc asupra semnelor Împărăției. Ca urmare a acestui fapt, creștinătatea a contopit teoretic semnele Împărăției cu semnele celei de-a doua veniri.
Ceva asemănător este ceea ce făceau evreii din vechime când așteptau prima venire a lui Mesia. Conform înțelegerii lor particulare, ei au studiat în profunzime semnele de restaurare a Împărăției, dar nu atât de mult semnele venirii lui Mesia. Așa se face că, atunci când li s-a spus că Mesia a venit, dar nu și momentul restaurării Împărăției, liderii evreilor, considerând de la sine înțeles că interpretarea lor privată (neinspirată) a Scripturilor era infailibilă, au respins mesajul din acea zi. Apoi, în încercarea de a-și proteja influența asupra oamenilor de rând și de a-i subjuga la modul lor de gândire, L-au răstignit pe Domnul, Mântuitorul și Regele lor, așa cum i-au ucis și pe profeții care au fost înaintea Lui. Însă insistența lor de a restabili Împărăția în zilele lor nu le-a folosit la nimic.
2 Petru 1:19-21 Și avem cuvântul prorociei făcut și mai tare, la care bine faceți că luați aminte, ca la o lumină care strălucește într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă și va răsări luceafărul de dimineață în inimile voastre. Fiindcă, mai întâi de toate, să știți că nicio prorocie din Scriptură nu se tâlcuiește singură. Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfânt.
Nimeni, spun Scripturile, nu poate să deslușească în particular (fără Inspirație) profețiile, căci, motivează Apostolul, așa cum profeția nu a venit prin efort particular - nu prin voința oamenilor, ci prin oameni sfinți și prin Duhul Sfânt - nici nu poate fi, prin urmare, de interpretare particulară, ci numai de către oameni sfinți călăuziți de Duhul Sfânt. Mai mult, chiar și după ce profeția este astfel interpretată, numai celor drepți (penitenților) li se dă darul de a o înțelege (Dan. 12, 10).
Întrucât noi, ca popor, cunoaștem o parte din semnele celei de-a doua veniri a lui Hristos și nici unul din semnele Împărăției, ar fi bine să ne concentrăm acum asupra semnelor celei din urmă.
Matei 13:24-30 Isus le-a pus înainte o altă pildă și le-a zis: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânță bună în țarina lui. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină între grâu și a plecat. Când au răsărit firele de grâu și au făcut rod, a ieșit la iveală și neghina. Robii stăpânului casei au venit și i-au zis: ‘Doamne, n-ai semănat sămânță bună în țarina ta? De unde are dar neghină?’ El le-a răspuns: ‘Un vrăjmaș a făcut lucrul acesta.’ Și robii i-au zis: ‘Vrei dar să mergem s-o smulgem?’ ‘Nu’, le-a zis el, ‘ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeți și grâul împreună cu ea. Lăsați-le să crească amândouă împreună până la seceriș; și, la vremea secerișului, voi spune secerătorilor: «Smulgeți întâi neghina și legați-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeți-l în grânarul meu.»’”
Observați că această parabolă a Împărăției, conține trei perioade de timp: Prima, perioada semănării seminței - timpul slujirii lui Hristos; a doua, perioada de creștere - perioada de la înălțarea lui Hristos până la seceriș; a treia, timpul recoltei - o perioadă scurtă de timp „la sfârșitul lumii” (Mat. 13:49), perioada în care pământul este luminat cu slava îngerului (Apocalipsa 18: 1) și în care tot poporul lui Dumnezeu este chemat să iasă din Babilon (Apocalipsa 18: 4). Atunci cei care nu au răspuns la acest apel de strângere vor striga: „Secerișul a trecut, vara sa terminat și noi nu suntem mântuiți”. Ier. 8:20. Prin urmare, „secerișul” este „sfârșitul lumii”. Mat. 13:49. Începe în biserică și se termină în Babilon.
Vineri – 16 Decembrie
Studiu suplimentar
Am văzut dezamăgirea celor credincioși când nu L-au văzut pe Domnul lor la momentul așteptat. Fusese scopul lui Dumnezeu acela de a ascunde viitorul și de a-i aduce pe cei din poporul Său la o răscruce a deciziei. Fără predicarea timpului fixat pentru venirea lui Hristos, lucrarea a cărei împlinire o dorea Dumnezeu nu s-ar fi săvârșit. Satana îi făcea pe foarte mulți să caute departe, în viitor, evenimentele mărețe legate de judecată și de sfârșitul perioadei de probă. Era necesar ca poporul să fie adus în situația de a căuta cu seriozitate să facă o pregătire urgentă. ST 246.2