Speranţa pe care o avem ca pe o ancoră a sufletului, deopotrivă sigură şi neclintită şi care intră până dincolo de perdea, Unde înainte-mergătorul a intrat pentru noi, adică Isus, făcut mare preot pentru totdeauna după rânduiala lui Melchisedec. FIDELA - Evrei 6:19,20
Se așteaptă ca credinciosul lui Hristos să crească în înțelegerea și experiența Evangheliei:
În momentul în care cineva este convertit (născut din nou) la Hristos, el nu este decât un copil în viața creștină și are nevoie, pentru moment, să fie hrănit, ca un nou-născut, cu "laptele sincer al Cuvântului", pentru ca "să crească prin el". 1 Pet. 2:2.
Prin mijlocul Apostolului Pavel, inspiraţia interpretează că acest lapte este „cele dintâi adevăruri ale cuvintelor luiDumnezeu”. Evrei 5,12. Chiar dacă prin Isaia, întreabă aceasta: „Pe cine vrea el să înveţe înţelepciunea? Cui vrea să dea învăţături?” Apoi răspunzând la propria Sa întrebare, declară: „Unor copii înţărcaţi de curând, luaţi de la ţâţă?” Isaia 28,9.
Dar lecţia principală din Isaia, capitolul 7 şi 8, arată că biserica care s-a născut în mod colectiv, în primul secol d.C., astăzi trece de la starea sa de copilărie, să fie alimentată cu „hrană tare”, pentru-ca în felul acesta, să dobândească puterea de a alege binele şi de a lepăda răul. „Şi” pentru „oricine nu se hrăneşte decât cu lapte”, inspiraţia declară că „nu este obişnuit cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc. Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul. Evrei 5,13-14. Evident, pe măsură ce timpul avansează, și Adevărul și creștinul avansează proporțional cu el.
Cum este imposibil să obținem iertarea păcatelor, să fim restabiliți în ochii lui Dumnezeu și să fim mântuiți dacă ne întoarcem în lume, așa cum se arată în Evrei 6:4-6 FIDELA?
Pavel explică faptul că cei care nu trăiesc principiile doctrinei lui Hristos și care nu "merg mai departe spre desăvârșire", ci care pun "din nou temelia pocăinței de faptele moarte și a credinței față de Dumnezeu, a învățăturii botezurilor și a punerii mâinilor, a învierii morților și a judecății veșnice.... care au fost odată luminați și au gustat din darul ceresc și au fost făcuți părtași la Duhul Sfânt și au gustat din cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și din puterile lumii viitoare, dacă vor cădea", "este imposibil" "să-i reînnoiască din nou la pocăință, deoarece ei răstignesc pentru ei înșiși pe Fiul lui Dumnezeu din nou și Îl fac de rușine". (Evr. 6:1 până la 6. FIDELA)
Limbajul lui Pavel, citat mai sus, este clar că cei care au fost iluminați în toate lucrurile, dar nu trăiesc principiile doctrinelor, pun o temelie pentru a se întoarce în lume și, dacă ar cădea astfel, ar fi imposibil ca Evanghelia lui Hristos să le reînnoiască convertirea.
A vă rezerva pentru păcat înseamnă ca și cum v-ați săpa propriul mormânt veșnic.
Cum de este imposibil să-i restabilim pe cei care au gustat odată din bunătatea mântuirii?
Experiența este cunoaștere izvorâtă din experimentare. Avem nevoie de religie experimentală. "Gustați și vedeți ce bun este Domnul." În loc să ne luăm după vorbele altora, să gustăm noi înșine. Foarte mulți oameni au o cunoaștere teoretică a adevărului religios, dar n-au simțit niciodată puterea reînnoitoare a harului divin asupra inimilor lor. Aceste persoane sunt totdeauna încete când este vorba să asculte mărturiile de avertizare, mustrările și învățăturile date de Duhul Sfânt. Ei cred în mânia lui Dumnezeu, dar nu fac nici un efort serios ca să scape de ea. Ei cred în cer, dar nu fac nici un sacrificiu pentru a ajunge în el. Ei cred în valoarea sufletului și în faptul că în curând lucrarea de mântuire se va încheia pentru totdeauna. Și cu toate acestea, neglijează cele mai prețioase ocazii pentru a face pace cu Dumnezeu. 5M 221
Ei pot să citească Biblia, dar avertizările ei nu-i alarmează, iar făgăduințele ei nu-i câștigă. Ei sunt de acord cu lucruri ce sunt minunate și, cu toate acestea, merg pe căi pe care Dumnezeu le-a interzis să meargă. Ei cunosc un loc de refugiu, dar nu se folosesc de el. Ei cunosc un remediu pentru păcat, dar nu-l folosesc. Ei știu ceea ce este drept, dar n-au nici o plăcere pentru acesta. Toată cunoștința lor nu va face decât să le mărească condamnarea. Ei n-au gustat și n-au învățat niciodată din proprie experiență că Domnul este bun. 5M 221
Ce se înțelege prin "nici o jertfă pentru păcat"?
Dumnezeu lucrează prin manifestarea Duhului Său ca să-l mustre și să-l convingă pe păcătos; și dacă lucrarea Duhului este lepădată, în cele din urmă Dumnezeu nu mai poate face nimic pentru acel suflet. Ultimul mijloc al harului divin este folosit. Păcătosul rupe astfel orice legătură cu Dumnezeu, iar păcatul nu are nici un leac ca să se vindece singur. Nu mai există o rezervă de putere, prin care Dumnezeu să poată lucra pentru a-l convinge și converti pe păcătos. "Lăsați-l în pace" (Osea 4, 17) — este porunca divină. Atunci "nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, ci doar o așteptare înfricoșată a judecății și văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiți". (Evrei 10, 26-27.) PP 405.1
În ce fel ar trebui să ne așteptăm la lucruri mai bune?
Eu sunt uimită că, cu exemplele din fața noastră despre ce ar putea fi omul și ce-ar putea face, nu suntem stimulați la un efort mai mare ca să egalăm faptele bune ale celor drepți. Nu toți pot ocupa o poziție înaltă; totuși, toți pot ocupa poziții de folos și de încredere și pot, prin credincioșia lor stăruitoare, să facă mult mai mult bine decât și-au închipuit că pot face. Cei care îmbrățișează adevărul trebuie să caute după o înțelegere clară a Scripturilor și o cunoaștere experimentală a unui Mântuitor. Intelectul trebuie să fie cultivat, memoria încărcată. Orice lenevie intelectuală este păcat și letargia spirituală este moarte. 4M 399.1
Când se vor împlini promisiunile legământului pe care Dumnezeu le-a făcut lui Avraam, Israel și David?
Am găsit pe David, servitorul meu; cu untdelemnul meu sfânt l-am uns, El, cu care mâna mea va fi întemeiată, braţul meu de asemenea îl va întări. Duşmanul nu va stoarce de la el, nici fiul stricăciunii nu îl va chinui. Şi voi înfrânge pe duşmanii lui înaintea feţei sale şi voi lovi cu plăgi pe cei ce îl urăsc. Dar credincioşia mea şi mila mea vor fi cu el şi în numele meu va fi cornul lui înălţat. Voi pune mâna lui de asemenea în mare şi mâna lui dreaptă în râuri. El va striga către mine: Tu eşti tatăl meu, Dumnezeul meu şi stânca salvării mele. Eu, de asemenea, îl voi face întâiul meu născut şi mai înalt decât împăraţii pământului. Mila mea o voi păstra pentru el pentru totdeauna, şi legământul meu va fi neclintit cu el. Sămânţa lui de asemenea o voi face să continue întotdeauna şi tronul lui precum zilele cerurilor. Dacă copiii lui părăsesc legea mea şi nu umblă în judecăţile mele, Dacă strică statutele mele şi nu ţin poruncile mele, Atunci voi pedepsi fărădelegea lor cu nuiaua şi nelegiuirea lor cu lovituri. Cu toate acestea bunătatea mea iubitoare nu mi-o voi retrage cu totul de la el, nici nu voi permite să eşueze credincioşia mea. Nu voi rupe legământul meu, nici nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele mele. O dată am jurat prin sfinţenia mea că nu voi minţi pe David. Sămânţa lui va dăinui pentru totdeauna şi tronul lui, ca soarele, înaintea mea. Ca luna va fi întemeiat pentru totdeauna şi ca un martor credincios în ceruri. Selah. FIDELA — Psalm 89:20-37
Ceea ce Dumnezeu a urmărit să facă pentru lume, prin Israel, națiunea aleasă, va aduce la îndeplinire până la urmă, prin biserica Sa de pe pământ, de astăzi. El "a dat via altor vieri", chiar poporului care păzește legământul Său și care, cu credincioșie, "Îi dau roadele la vremea lor". Niciodată Domnul nu S-a lăsat fără reprezentanți adevărați pe pământ, care au făcut din interesele Sale propriile lor interese. Acești martori pentru Dumnezeu sunt socotiți ca aparținând Izraelului spiritual, și față de ei se vor împlini toate făgăduințele legământului, făcute de Iehova poporului său de odinioară. PR 713.2
Acolo a fost îndreptată credința ucenicilor lui Hristos atunci când El S-a înălțat dinaintea lor. Și aici s-a concentrat speranța lor pe care, spune Pavel, "o avem ca o ancoră a sufletului, tare și neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului, unde Isus a intrat pentru noi ca înaintemergător, când a fost făcut Mare Preot în veac ... și a intrat, odată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt, nu cu sânge de țapi și de viței, ci cu însuși sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veșnică". (Evrei 6, 19.20; Evrei 9, 12.) TV 421
Timp de optsprezece veacuri, această lucrare de slujire a continuat în prima despărțitură a Sanctuarului. Sângele lui Hristos mijlocea în favoarea credincioșilor pocăiți, le asigura iertarea și primirea la Tatăl, dar păcatele lor rămâneau încă în rapoartele din cărți. Și așa cum în serviciul simbolic se făcea o lucrare de ispășire la încheierea anului, tot astfel, înainte ca lucrarea lui Hristos pentru mântuirea oamenilor să se încheie, o lucrare de ispășire trebuie făcută pentru îndepărtarea păcatului din Sanctuar. Acesta este serviciul care a început atunci când s-au încheiat cele 2300 de zile. La data aceea, așa cum a fost proorocit de profetul Daniel, Marele nostru Preot a intrat în Locul Preasfânt pentru a îndeplini ultima parte a lucrării Sale solemne — curățirea Sanctuarului. TV 421