AdvancedSabbathSchool-2026q3-01-LucrarealuiPavelînCorint

După-amiaza de Sabat, 27 Iunie

De memorat:

“ Noaptea, Domnul a zis lui Pavel într-o vedenie: „Nu te teme, ci vorbeşte şi nu tăcea, 10 căci Eu sunt cu tine şi nimeni nu va pune mâna pe tine ca să-ţi facă rău; vorbeşte, fiindcă am mult norod în această cetate. — Faptele Apostolilor 18:9, 10

În a doua sa epistolă către credincioșii din Corint, scrisă după ce întemeiase acolo o puternică biserică, Pavel a recapitulat felul său de viețuire printre ei. „Am făcut un păcat”, întreba el, „când m-am smerit pe mine însumi, ca să fiți înălțați voi, și v-am vestit fără plată Evanghelia lui Dumnezeu? Am despoiat alte biserici, primind de la ele o plată, ca să vă pot sluji vouă. Și când eram la voi, și m-am găsit în nevoi, n-am fost sarcină nimănui; căci de nevoile mele au îngrijit frații, când veniseră din Macedonia. În toate m-am ferit și mă voi feri să vă îngreuiez cu ceva. Pe adevărul lui Hristos care este în mine, nimeni nu-mi va răpi această pricină de laudă în ținuturile Ahaiei!” (2 Corinteni 11, 7-10.) FA 350.2

Pavel a spus de ce urmase această cale în Corint — anume ca să nu dea nici un prilej de ocară „celor ce caută un prilej”. (2 Corinteni 11, 12.) În timpul cât lucrase la facerea de corturi, a lucrat, de asemenea, în mod conștiincios și la vestirea Evangheliei. Cu privire la lucrarea sa, el însuși spunea: „Semnele unui apostol le-ați avut printre voi în toată răbdarea, prin semne, puteri și minuni care au fost făcute între voi”. Și el adaugă: „În ce ați fost voi puși mai pe jos decât celelalte biserici, afară doar că numai eu singur nu v-am fost o sarcină? O, iertați-mi nedreptatea aceasta! Iată că sunt gata să vin a treia oară la voi; și tot nu vă voi fi o sarcină; căci eu nu caut bunurile voastre, ci pe voi înșivă.... Și eu voi cheltui prea bucuros din ale mele, și mă voi cheltui în totul și pe mine însumi pentru sufletele voastre”. (2 Corinteni 12, 12-15.) FA 350.3

Duminică, 28 Iunie

Pavel, apostol chemat de Dumnezeu

Care sunt cele două elemente ale lucrării lui Pavel evidențiate în 1 Corinteni 1:1 și Romani 1:1? Vezi și Galateni 1:1!

Solemna însărcinare, ce a fost dată lui Pavel cu ocazia convorbirii lui cu Anania, apăsa cu crescândă greutate asupra inimii sale, când, ca răspuns la cuvintele: „Frate Saule, capătă-ți din nou vederea!”, Pavel a privit pentru prima dată fața acestui cucernic bărbat, Anania. Sub inspirația Duhului Sfânt, el i-a zis: „Dumnezeul părinților noștri te-a ales să cunoști voia Lui, să vezi pe cel neprihănit și să auzi cuvinte din gura Lui; căci Îi vei fi martor față de toți oamenii, pentru lucrurile pe care le-ai văzut și auzit. Și acum, ce zăbovești? Scoală-te, primește botezul, și fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului”. (Faptele Apostolilor 22, 13-16.) FA 126.2

Cuvintele acestea erau în armonie cu declarația lui Isus, care, atunci când l-a oprit pe Saul în drumul său spre Damasc, a spus: «M-am arătat ție, ca să te pun slujitor și martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, cât și al lucrurilor pe care Mă vei vedea făcându-le. Te-am ales din mijlocul norodului acestuia și din mijlocul Neamurilor, la care te trimit, ca să le deschizi ochii să se întoarcă de la întuneric la lumină și de sub puterea Satanei la Dumnezeu; și să primească, prin credința în Mine, iertare de păcate și moștenirea împreună cu cei sfințiți». (Faptele Apostolilor 26, 16-18.) FA 126.3

Meditând tot mai mult asupra acestor lucruri în inima sa, Pavel a înțeles din ce în ce mai clar însemnătatea chemării sale «să fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu». (1 Corinteni 1, 1.) Chemarea sa venise «nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos și prin Dumnezeu Tatăl». (Galateni 1, 1.) Măreția lucrării ce-i stătea înainte l-a făcut să studieze mai mult Sfintele Scripturi, spre a putea predica Evanghelia «nu cu înțelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică», «ci într-o dovadă dată de Duhul și de putere, pentru ca credința tuturor acelora care aud să fie întemeiată nu pe înțelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu». (1 Corinteni 1, 17; 2, 4.5.) FA 127.1

Luni, 29 Iunie

From Athens to Corinth

Potrivit celor relatate în Faptele apostolilor 17:16-34, unde se afla Pavel înainte de a merge la Corint și ce a făcut acolo?

Sosind la Atena, apostolii au trimis pe frații bereeni înapoi cu solia pentru Sila și Timotei, aceea ca să vină de îndată și să i se alăture. Timotei sosise în Berea mai înainte de plecarea lui Pavel și, împreună cu Sila, el a rămas pentru a duce mai departe lucrarea așa bine începută acolo, cum și pentru a învăța pe noii convertiți principiile credinței. FA 233.3

Pe când Pavel privea la frumusețea și măreția ce-l înconjura și vedea cetatea dedată cu totul idolatriei, spiritul său a fost întărâtat de gelozie pentru Dumnezeu, pe care el L-a văzut dezonorat în orice loc și inima i-a fost copleșită de milă față de oamenii din Atena, care, cu toată cultura lor intelectuală, erau necunoscători ai Dumnezeului Celui adevărat. FA 234.1

Potrivit textelor din Faptele apostolilor 18:1-11, ce face Pavel când ajunge la Corint și pe tot parcursul șederii sale în acel oraș?

Printre iudeii care se stabiliseră în Corint erau și Acuila și Priscila, care, mai târziu, s-au distins ca lucrători zeloși pentru Hristos. Cunoscând caracterul acestor oameni, Pavel „a venit la ei”. FA 243.2

Predicând Evanghelia în Corint, apostolul a urmat o cale deosebită de aceea pe care o folosise în lucrarea sa la Atena. La Atena, el a căutat să adapteze felul vorbirii sale potrivit culturii celor ce-l ascultau: a întâmpinat logica cu logică, știința cu știință, filozofia cu filozofie. Gândindu-se la timpul petrecut în felul acesta și văzând că propovăduirea sa în Atena nu adusese decât puține roade, s-a hotărât să urmeze un alt plan de lucru în Corint, în străduința sa de a atrage atenția celor nepăsători și indiferenți. El era hotărât să evite argumentările și discuțiile elaborate cu grijă și să nu știe între corinteni nimic „altceva decât pe Isus Hristos și pe El răstignit”. FA 244.1

Marți, 30 Iunie

Orașul Corint

Ce putem deduce din Faptele apostolilor 18:1-3; 1 Corinteni 5:9-11; 8:4 despre economia, moravurile și viața religioasă din Corint?

În timpul primului secol al erei creștine, Corintul era una din cetățile de seamă nu numai ale Greciei, ci chiar ale lumii. Greci, iudei și romani la un loc, cum și călători din orice țară se îmbulzeau pe străzile lui, umblând cu lăcomie după afaceri și plăceri. Un mare centru comercial, situat în așa fel încât se putea ajunge foarte ușor la el din toate părțile Imperiului Roman, el era și un important loc în care să fie stabilite monumente de aducere aminte despre Dumnezeu și adevărul Său. FA 243.1

Chiar de la începutul lucrării sale în această importantă arteră de comunicație, Pavel a întâlnit din toate părțile piedici serioase în calea înaintării lucrării sale. Cetatea era aproape cu totul dedată idolatriei. Venus era zeița favorită; și de cultul lui Venus erau legate multe ritualuri și ceremonii imorale. Corintenii ajunseseră prea bine cunoscuți chiar printre păgâni din pricina josnicei lor imoralități. Ei păreau să aibă puține preocupări și griji în afară de plăcerile și petrecerile momentului de față. FA 243.3

Deși Pavel a avut un oarecare succes în Corint, totuși răutatea pe care el a văzut-o și a auzit-o în această cetate coruptă aproape că l-a descurajat. Depravarea pe care el a văzut-o în mijlocul Neamurilor, precum și ocara și insulta pe care el le-a primit din partea iudeilor i-au produs o mare tulburare sufletească. El se îndoia de faptul că ar fi înțelept să încerce să clădească o biserică din materialul pe care îl găsise acolo. FA 250.1

Străduințele lui Pavel în Corint nu au fost fără rod. Mulți s-au întors de la închinarea la idoli ca să servească viului Dumnezeu și o mare biserică a fost înrolată sub steagul lui Hristos. Mulți dintre cei mai decăzuți dintre Neamuri au fost salvați și au devenit monumente ale îndurării lui Dumnezeu și ale puterii sângelui lui Hristos de a curăți de păcat. FA 252.1

Miercuri, 1 Iulie

„Mult norod în această cetate”

Studiază Faptele apostolilor 18:4-8! Care au fost rezultatele predicării lui Pavel?

Sila și Timotei au venit „din Macedonia” să-l ajute pe Pavel și au lucrat împreună pentru Neamuri. Atât păgânilor, cât și iudeilor, Pavel și tovarășii lui li L-au predicat pe Hristos ca Mântuitor al neamului omenesc căzut. Dând la o parte orice argumentație încâlcită și greu de priceput, solii crucii au stăruit asupra însușirilor Creatorului lumii, conducătorul Suprem al Universului. Cu inimile lor aprinse de iubire față de Dumnezeu și față de Fiul Său, ei au stăruit de păgâni să privească sacrificiul infinit făcut în favoarea oamenilor. Ei știau că, dacă aceia care bâjbâiseră în întunericul păgânismului ar putea să vadă strălucind lumina de la crucea de pe Golgota, atunci ei ar putea fi atrași la Mântuitorul. „După ce voi fi înălțat de pe pământ”, spusese Mântuitorul, „voi atrage la Mine pe toți oamenii”. (Ioan 12, 32.) FA 248.3

Slujitorii Evangheliei din Corint și-au dat seama de primejdiile teribile ce amenințau sufletele acelora pentru care ei lucrau; și, cu simțământul răspunderii care apăsa asupra lor, au prezentat adevărul așa cum este în Isus. Solia lor era clară, limpede și hotărâtă — un miros de viață spre viață sau de moarte spre moarte. Dar Evanghelia era descoperită nu numai prin cuvintele, ci și prin faptele lor zilnice. Îngerii conlucrau cu ei, iar harul și puterea lui Dumnezeu erau arătate în convertirea multora. „Crisp, fruntașul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui. Și mulți dintre Corinteni, care-l auziseră pe Pavel, au crezut și ei, și au fost botezați”. FA 249.1

Ce putem deduce din Faptele apostolilor 18:9,10 despre starea sufletească a lui Pavel în fața provocărilor din Corint? Cum Și-a încurajat Dumnezeu slujitorul?

Pe când își făcea planul să părăsească cetatea, spre a se duce într-un câmp mai promițător, și pe când se frământa să înțeleagă care îi era datoria, Domnul i s-a arătat în viziune și i-a zis: „Nu te teme; ci vorbește și nu tăcea, căci Eu sunt cu tine; și nimeni nu va pune mâna pe tine, ca să-ți facă rău: vorbește, fiindcă ai mult norod în această cetate”. Pavel a înțeles că aceasta era o poruncă de a rămâne în Corint și o asigurare că Domnul va înmulți sămânța semănată. Întărit și îmbărbătat, el a continuat să lucreze acolo cu zel și stăruință. FA 250.2

Eforturile apostolului nu s-au mărginit numai la vorbirea în public; erau mulți la care nu s-ar fi putut ajunge în felul acesta. El a folosit mult timp pentru lucrarea din casă în casă, în felul acesta ajutându-se de legăturile de înrudire ale cercului familiei. El i-a vizitat pe bolnavi și pe cei necăjiți, i-a îmbărbătat pe cei îndurerați și i-a mângâiat pe cei obidiți. Și, în tot ceea ce a spus și a făcut, el a preamărit numele lui Isus. Astfel, el a lucrat „în slăbiciune, în frică și cutremur”. (1 Corinteni 2, 3.) El se cutremura la gândul ca nu cumva învățătura lui să descopere mai mult chipul omenescului decât al Dumnezeirii. FA 250.3

Joi, 2 Iulie

Scrisorile lui Pavel către corinteni

Cum ne ajută 1 Corinteni 1:11-13; 4:14; 5:11; 7:1 și 14:37,40, precum și 2 Corinteni 1:12; 2:9; 11:3; 13:10 să înțelegem de ce Pavel le-a scris epistole corintenilor?

În lucrarea lor, slujitorii lui Dumnezeu trebuie să fie în totul una. Nimeni nu trebuie să se impună pe sine ca un criteriu de urmat, vorbind disprețuitor despre conlucrătorii săi sau tratându-i ca inferiori. Sub călăuzirea lui Dumnezeu, fiecare trebuie să-și facă lucrarea hotărâtă lui, fiind respectat, iubit și încurajat de ceilalți lucrători. Împreună, ei trebuie să ducă lucrarea până la terminarea ei. FA 275.2

Asupra acestor principii stăruie Pavel foarte mult în prima sa epistolă către biserica din Corint. FA 276.1

Judecățile între frați sunt o ocară adusă cauzei adevărului. Creștinii care merg la judecată unul împotriva altuia expun biserica batjocurii vrăjmașilor și fac să triumfe puterile întunericului. Ei Îl rănesc din nou pe Hristos și-L expun rușinii publice. Desconsiderând autoritatea bisericii, ei disprețuiesc pe Dumnezeu, care a dat bisericii autoritatea ei. FA 306.1

În această Epistolă către Corinteni, Pavel a căutat să le arate puterea lui Hristos de a-i feri de cel rău. El știa că, dacă ei se vor supune condițiilor stabilite, vor fi tari în puterea Celui Atotputernic. Ca un mijloc de a-i ajuta să se smulgă din robia păcatului și să-și desăvârșească sfințenia în temerea de Domnul, Pavel le-a pus în față cerințele Aceluia căruia își consacraseră viața atunci când s-au convertit. „Voi sunteți ai lui Hristos”, declara el. „Nu sunteți ai voștri.... Ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu”. FA 306.2

De câtăva vreme, Pavel purtase în sufletul lui o povară pentru biserici — o povară atât de grea, încât de-abia o mai putea duce. Învățători mincinoși căutaseră să nimicească influența lui pentru credincioși și să impună propriile lor învățături în locul adevărului Evangheliei. Necazurile și descurajările de care era înconjurat Pavel sunt dezvăluite în cuvintele: „Am fost apăsați peste măsură de mult, mai pe sus de puterile noastre, așa că nici nu mai tragem nădejde de viață”. FA 325.1

Dar acum fusese înlăturată o pricină de îngrijorare. La aflarea veștii că epistola sa fusese primită de corinteni, Pavel a izbucnit în cuvinte de bucurie: FA 325.2

Vineri, 3 Iulie

Alte gânduri

Viața apostolului Pavel a fost caracterizată de o activitate intensă și de o mare diversitate. El a călătorit din oraș în oraș și din sat în sat, vestind crucea lui Hristos, câștigând suflete pentru Evanghelie și întemeind biserici. Aceste biserici au beneficiat de o grijă continuă din partea lui, iar apostolul Pavel le-a scris multe epistole cu învățături. Uneori a lucrat, practicându-și meseria pentru a câștiga pâinea zilnică. Dar, în ciuda faptului că a trăit o viață plină de activitate, nu a pierdut niciodată din vedere marele său scop — să înainteze fără șovăire spre ținta înaltei sale chemări. SEv 58.4

„În absența lui Pavel din Ierusalim, el a scris multe epistole către diferite locuri, relatându-și experiența și dând o mărturie puternică. Dar unii au încercat să distrugă influența acelor scrisori. Ei au fost nevoiți să recunoască faptul că epistolele lui erau pline de greutate și putere; dar declarau că prezența lui trupească era slabă, iar vorbirea lui, disprețuită.” 1SG 98.2

Lucrarea lui Pavel în Corint