Lumina alungă întunericul
Studiul 3, Trimestrul 2, 13-19 Aprilie 2024
Împărtășește această lecțiune
Sabat după amiază, 13 Aprilie
Text de memorat:
Isus le-a zis: „Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii care aveți lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul; cine umblă în întuneric nu știe unde merge. Ioan 12:35
Mii de oameni au fost închiși și omorâți, dar răsăreau alții pentru a le lua locul. Iar aceia care au fost martirizați pentru credința lor erau asigurați în Hristos și socotiți de El biruitori. Ei luptaseră lupta cea bună și urmau să primească cununa slavei la venirea lui Hristos. Suferințele pe care le-au suportat i-au adus pe creștini mai aproape unul de altul și de Răscumpărătorul lor. Exemplul vieții și al morții lor era o mărturie permanentă în favoarea adevărului; și acolo unde se aștepta mai puțin, supușii lui Satana părăseau slujirea lui pentru a se înrola sub steagul lui Hristos. TV 42.1
De aceea, Satana și-a făcut planul de a lupta cu mai mult succes împotriva guvernării lui Dumnezeu, înfigându-și steagul în mijlocul bisericii creștine. Dacă urmașii lui Hristos ar putea fi amăgiți și aduși să fie neplăcuți lui Dumnezeu, atunci puterea, tăria și hotărârea lor ar slăbi, și în felul acesta, ei ar cădea ca o pradă ușoară. TV 42.2
Marele vrăjmaș a încercat acum să câștige prin șiretenie ceea ce nu reușise prin forță. Prigoana a încetat, și în locul ei au fost puse amăgirile primejdioase ale prosperității vremelnice și ale onorurilor lumești. Cei idolatri au fost aduși să primească o parte din credința creștină, în timp ce lepădau alte adevăruri esențiale. Ei mărturiseau că-L primesc pe Isus ca Fiu al lui Dumnezeu și cred în moartea și învierea Sa, dar nu aveau nici o convingere despre păcat și nu simțeau nevoia de pocăință și de schimbare a inimii. Cu unele concesii din partea lor, ei au propus ca și creștinii să facă concesii, pentru ca să se poată uni cu toții pe platforma credinței în Hristos. TV 42.3
Duminică, 14 Aprilie
Compromisul - strategia subtilă a lui Satana
Compară Ioan 14:6 cu Ioan 8:44. Ce contrast observi între caracterul lui Isus și cel al lui Satana?
Acum, biserica se găsea într-o primejdie înfricoșătoare. Închisoarea, chinul, focul și sabia fuseseră binecuvântări, în comparație cu aceasta. Unii creștini au rămas neabătuți, declarând că nu puteau face nici un compromis. Alții erau în favoarea părăsirii sau modificării unor trăsături ale credinței lor și a unirii cu aceia care primiseră o parte a creștinismului, susținând că acestea ar fi mijloace pentru deplina lor convertire. Acesta a fost un timp de groază adâncă pentru urmașii credincioși ai lui Hristos. Sub mantia unui creștinism cu numele, Satana s-a strecurat în biserică pentru a strica credința și pentru a întoarce mințile de la Cuvântul adevărului. TV 42.4
Un mare număr de creștini au consimțit, în cele din urmă, să coboare standardele lor și s-a format o unire între creștinism și păgânism. Deși închinătorii la idoli susțineau că sunt convertiți și uniți cu biserica, ei se agățau încă de idolatria lor, schimbând numai obiectele închinării lor cu chipul lui Isus, și chiar cu cel al Mariei și al sfinților. Aluatul stricat al idolatriei, adus în felul acesta în biserică, și-a continuat lucrarea lui nenorocită. Învățături false, ritualuri superstițioase și ceremonii idolatre au fost incluse în credința și în închinarea ei. Când urmașii lui Hristos s-au unit cu închinătorii la idoli, religia creștină s-a stricat, iar biserica și-a pierdut curăția și puterea. Totuși, au fost unii care n-au fost înșelați de aceste amăgiri. Ei și-au păstrat credincioșia față de Autorul adevărului și s-au închinat numai lui Dumnezeu. TV 43.1
Citește Proverbele 23:23; Ioan 17:17; 8:32. Ce asemănare găsești în aceste pasaje privind adevărul și Cuvântul lui Dumnezeu? Care este mesajul acestor pasaje?
Satana este conștient că sufletul cel mai slab care rămâne în Hristos este mai mult decât un adversar pentru oștile întunericului și că, dacă s-ar descoperi, ar întâlni o împotrivire categorică. De aceea caută să-i îndepărteze pe soldații crucii din fortăreața lor puternică, în timp ce el stă la pândă cu forțele sale, gata să-i distrugă pe toți aceia care se aventurează pe terenul lui. Numai cu o încredere totală în Dumnezeu și în ascultare de toate poruncile Sale putem fi în siguranță. TV 530.1
Nici un om nu este sigur nici măcar o zi sau o oră fără rugăciune. În mod deosebit trebuie să-L rugăm pe Domnul pentru înțelepciunea de a înțelege Cuvântul Său. Aici sunt descoperite ademenirile ispititorului și mijloacele prin care i se poate împotrivi cu succes. Satana este expert în citarea Scripturii și în a-și pune propria interpretare asupra pasajelor prin care nădăjduiește să ne facă să cădem. Trebuie să studiem Biblia cu inima umilită și să nu pierdem niciodată din vedere dependența noastră de Dumnezeu. În timp ce trebuie să fim continuu atenți la planurile lui Satana, trebuie să ne rugăm continuu în credință: “Și nu ne duce în ispită”. TV 530.2
Luni, 15 Aprilie
Lupi răpitori
Citește Faptele 20:27-32. Ce avertizări le transmite Pavel conducătorilor bisericii din Efes cu privire la apostazia care avea să vină?
Pavel tremura pentru biserică, căci, privind în viitor, a văzut atacurile pe care biserica trebuia să le îndure atât din partea vrăjmașilor din afară, cât și a celor dinăuntru. Cu o stăruință solemnă, el i-a îndemnat pe frații săi să păzească în mod vigilent învățătura sacră pe care o primiseră. Drept exemplu, el le arătă munca sa deosebită printre ei: “De aceea vegheați, și aduceți-vă aminte că, timp de trei ani, zi și noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi”. FA 395.1
Acela care amestecă adevărul cu nelegiuirea, care declară credința sa în el și totuși îl rănește în fiecare zi printr-o viață nestatornică, se supune slujirii lui Satana și își duce sufletul la ruină. Această categorie de oameni are legături cu îngerii căzuți și sunt ajutați de ei în câștigarea controlului asupra minții. Când puterea fascinantă a lui Satana a pus stăpânire pe o persoană, Dumnezeu este uitat, iar omul care este plin de scopuri stricate este înălțat. Fapte imorale sunt practicate în secret de către aceste suflete înșelate, considerându-le a fi o virtute. Aceasta este un fel de vrăjitorie. Întrebarea pusă de apostol galatenilor poate, și pe bună dreptate, să fie pusă: “O, galateni nechibzuiți! Cine v-a fermecat, pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit?” Există totdeauna o putere fermecătoare în erezii și în imoralitate. Mintea este așa de înșelată, încât nu mai poate raționa în mod inteligent și o iluzie este aceea care-i duce departe de curăție. Vederea spirituală ajunge să se întunece și persoane care până acum au dus o viață morală, nepătată, ajung să fie confuze datorită sofismelor înșelătoare ale acelor agenți ai lui Satana care mărturisesc a fi soli ai luminii. Această înșelăciune este cea care le dă putere acestor agenți. Dacă ar veni cu îndrăzneală și și-ar face în mod deschis propunerile, ei ar fi respinși fără nici un fel de ezitare. Dar, la început, ei lucrează pentru a obține simpatie și a-și asigura o încredere în ei ca oameni sfinți ai lui Dumnezeu și gata de sacrificiu de sine. Ca soli speciali ai lui Satana, ei își încep lucrarea iscusită de a atrage suflete departe de calea cea dreaptă, încercând să desființeze Legea lui Dumnezeu. 5M 142.1
Citește 2 Tesaloniceni 2:7-12. Cum descrie Pavel apostazia care avea să vină? Ce trăsături ale apostaziei trebuiau observate?
Apostolul Pavel a prevestit, în a doua sa Epistolă către Tesaloniceni, o mare cădere de la credință, care urma să aibă ca rezultat întemeierea puterii papale. El declara că ziua lui Hristos nu va veni “...înainte ca să fi venit lepădarea de credință și de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalță mai presus de tot ce se numește ‘Dumnezeu’, sau de ce este vrednic de închinare. Așa că se va așeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu”. Și mai departe, apostolul îi avertizează pe frații săi că: “Taina fărădelegii a și început să lucreze”. (2 Tesaloniceni 2, 3.4.7.) Chiar la acea dată timpurie, el a văzut strecurându-se în biserică rătăciri care urmau să pregătească drumul pentru dezvoltarea papalității. TV 49.1
Puțin câte puțin, la început în liniște și pe furiș, apoi mai deschis, pe măsură ce creștea în putere și câștiga stăpânire peste mințile oamenilor, “taina fărădelegii” și-a continuat lucrarea ei amăgitoare și hulitoare. Aproape pe nesimțite, obiceiurile păgânismului și-au găsit intrarea în biserica creștină. Spiritul de compromis și conformismul au fost reținute pentru o vreme de persecuțiile crude, pe care biserica le-a suferit sub păgânism. Dar când persecuția a încetat, iar creștinismul a intrat în curțile și palatele împăraților, a fost lăsată la o parte simplitatea umilă a lui Hristos și a apostolilor Lui, în schimbul pompei și mândriei preoților și conducătorilor păgâni; în locul cerințelor lui Dumnezeu, au fost puse teoriile și tradițiile omenești. Convertirea cu numele a lui Constantin, în prima parte a secolului IV, a produs o mare bucurie, iar lumea, îmbrăcată cu o formă a neprihănirii, a pătruns în biserică. Atunci lucrarea de corupție a înaintat repede. Păgânismul, care părea că fusese învins, deveni biruitor. Spiritul lui stăpânea biserica. Învățăturile, ceremoniile și superstițiile lui au fost introduse în credința și închinarea pretinșilor urmași ai lui Hristos. TV 49.2
Acest compromis între păgânism și creștinism a dat naștere la “omul fărădelegii”, prevestit în profeție ca unul care se împotrivește și se înalță pe sine mai presus de Dumnezeu. Acel sistem uriaș de religie falsă este capodopera puterii lui Satana — un monument al eforturilor lui de a se așeza pe tron pentru a conduce pământul după voia lui. TV 50.1
Marți, 16 Aprilie
Apărați de Cuvânt
Compară Ioan 17:15-17 cu Faptele 20:32. Cum ne învață Domnul Isus și apostolul Pavel să ne ferim de amăgirile lui Satana?
2 Tim. 3:16, 17 - „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.”
2 Pet. 1:20, 21 – „Fiindcă mai întâi de toate, să știți că nicio prorocie din Scriptură nu se tâlcuiește singură. Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfânt.”
Declarând afirmativ, toată Scriptura, nu doar o parte din ea, este inspirată. Afirmând negativ, nimic din ea nu este de interpretare privată, din motivul că nu a venit de la oameni, ci de la Dumnezeu; așa cum Duhul lui Dumnezeu le-a dictat oamenilor Scripturile, tot așa Duhul lui Dumnezeu trebuie să interpreteze Scripturile oamenilor, așadar niciun om în particular (fără Inspirație) nu este capabil să interpreteze profețiile sigilate sau să interpreteze vreo parte din ele sau chiar să fie capabil de a înțelege importanța lor după ce sunt interpretate, cu excepția dacă este prin darul Duhului Adevărului. Prin urmare, „niciunul dintre cei răi nu va înțelege dar cei pricepuți vor înțelege.” Dan. 12:10.
Ar trebui să fim acum convinși de faptul că atâta timp cât această poruncă divină și acest principiu de interpretare a Cuvântului lui Dumnezeu sunt trecute cu vederea sau abuzate în vreun fel, și atâta timp cât egoismul și bigotismul există în rândul creștinilor în general și în rândul studenților Bibliei în special, ismele vor continua să crească, iar puterea poporului va continua să fie irosită la fel cum a fost puterea atât a constructorilor podului, cât și a constructorilor turnului. Da, la fel de sigur precum noaptea urmează ziua, cu adevărat eforturile lor vor fi degeaba și rușinea lor va fi descoperită.
Inspirația prevestește simbolic prin profetul Zaharia că nu putem fi conduși în tot Adevărul fără darul Duhului Profeției. Să ne întoarcem la Zaharia 4 și să începem cu primul verset.
Zah. 4: 1-4 – „Îngerul care vorbea cu mine s-a întors și m-a trezit ca pe un om pe care-l trezești din somnul lui. El m-a întrebat: „Ce vezi?” Eu am răspuns: „M-am uitat, și iată că este un sfeșnic cu totul de aur, și deasupra lui, un vas cu untdelemn, și pe el, șapte candele cu șapte țevi pentru candelele care sunt în vârful sfeșnicului. Și lângă el sunt doi măslini, unul la dreapta vasului, și altul, la stânga lui.” Și, luând iarăși cuvântul, am zis îngerului care vorbea cu mine: „Ce înseamnă lucrurile acestea, domnul meu?”
Observați ilustrația următoare, este o reproducere exactă a simbolismului lui Zaharia. Pentru ca studiul nostru să fie simplificat și viu, vom studia capitolul împreună cu ilustrația.
Să ascultăm acum explicația îngerului despre această simbolistică.
Zah. 4: 5, 6 – „Îngerul care vorbea cu mine mi-a răspuns: „Nu știi ce înseamnă aceste lucruri?” Eu am zis: „Nu, domnul meu.” Atunci el a luat din nou cuvântul și mi-a zis: „Acesta este cuvântul Domnului către Zorobabel și sună astfel: „Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu – zice Domnul oștirilor!”
Îngerul a dezvăluit două lucruri: În primul rând, a făcut cunoscut faptul că simbolismul se referă la Cuvântul Domnului (Biblia) către slujitorii lui Dumnezeu; în al doilea rând, Cuvântul Său este revelat, nu prin puterea omului și nici prin tăria lui, ci prin Duhul lui Dumnezeu.
Acest simbolism în ansamblu reprezintă sistemul prin care Domnul transmite Cuvântul Său revelat poporului Său. Pentru a putea avea o înțelegere completă a acestui sistem proiectat în mod divin, trebuie să știm ce înseamnă fiecare componentă a ilustrației. Spiritul Profetic dă indicii: în Tragedia Veacurilor, pagina 267 este explicat faptul că „măslinii” reprezintă „Vechiul și Noul Testament;” Mărturii Pentru Predicatori, pagina 188, spune că uleiul auriu reprezintă Duhul Sfânt; iar la pagina 337 a aceleiași cărți, împreună cu Apocalipsa 1:20, spune că cele șapte candele reprezintă biserica și că cele șapte țevi (slujbașii) transmit uleiul către biserici.
Acum studiați ilustrația în sine așa cum a-ți studia orice desen pentru copii. În primul rând, copacii reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu (Biblia - atât Vechiul, cât și Noul Testament - doi copaci).
Aici se vede că întregul tablou simbolic are scopul de a ilustra realizarea unui singur lucru - de a păstra cele șapte lămpi (toți membrii bisericii) alimentate cu ulei spiritual (Adevărul biblic), astfel încât să dea lumină spirituală tuturor celor din jur, pentru ca biserica să lumineze lumea cu Cuvântul lui Dumnezeu revelat. Și având în vedere faptul că datoria slujbașilor este să hrănească biserica cu hrană spirituală, realitatea este că cele șapte tuburi reprezintă slujbașii în lucrarea lor, luând uleiul (Adevărul revelat) din vas și ducându-l către cele șapte candele, bisericile. Acum, adevărul că în ilustrație tuburile (slujbașii) nu iau uleiul direct din măslini (Biblia), indică în mod pozitiv că vasul în care este depozitat uleiul reprezintă recipientul sau depozitul în care se află compilațiile interpretărilor biblice inspirate sunt păstrate și că, din el, nu din măslini, slujitorii se ajută cu ulei și îl duc la cele șapte candele (la biserică).
Prin urmare, cele două țevi aurii nu pot fi decât o reprezentare a canalelor inspirate care sunt capabile să extragă uleiul (lumina Adevărului) din copaci (din ambele Testamente) și să-l depoziteze în vas (cărți) pentru tuburi (slujitori) pentru a-l transmite sfeșnicului (bisericilor).
Prin urmare, simbolismul subliniază sistemul pe care Cerul l-a rânduit pentru distribuirea Cuvântului Domnului în biserica Sa: faptul că Duhul Profeției este la lucru este singurul remediu împotriva ismelor din biserică și din lume.
Miercuri, 17 Aprilie
Gândirea umană fără Scriptură
Citește Proverbele 16:25; Judecătorii 21:25 și Isaia 53:6. Ce aflăm despre strategia lui Satana de amăgire?
„De aceea, Domnul însuși vă va da un semn: „Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naște un Fiu și-I va pune numele Emanuel. El va mânca smântână (unt KJV) și miere până va ști să lepede răul și să aleagă binele.” Is. 7:14, 15.
Cu siguranță, toți suntem de acord că acest pasaj al Scripturii este o previziune a lui Emanuel din Matei 1:23 - Hristos la prima Sa venire. Totuși, faptul că Hristos a mâncat orice fel de mâncare îngăduită și a fost chiar acuzat că este un „om mâncăcios și băutor de vin” (Luca 7:34), mâncând cu „vameșii și păcătoșii” (Marcu 2:16), face clar faptul că această dietă cu „unt și miere” nu este literală. Mai mult decât atât, faptul că untul și mierea nu au absolut nicio virtute pentru a-l înzestra pe cineva cu înțelepciune și știință de a alege binele și de a lepăda răul, nu, nu mai mult decât alte produse alimentare, arată concludent că aceste „unt și miere” sunt figurative a ceva special, la fel cum muștele și albinele din Isaia 7:18 sunt figurative ale Egiptului și Asiriei. Și ce altceva ar putea fi decât mâncare spirituală, ceea ce construiește un caracter moral, asta face ca cineva să „lepede răul și să aleagă binele?” Și din ce altă sursă decât Scripturile ar putea să vină o astfel de mâncare? Și în plus, ce altceva, ar putea reprezenta mierea decât dulceața Duhul lui Dumnezeu care binecuvântează studiul sincer al tuturor și simpla credință în Cuvânt?
Prin urmare, în mod vădit, acest simbolism cu unt și miere ne spune în mod infailibil că Emanuel, Hristos, a fost capabil să discearnă și să învingă păcatul prin studiul Bibliei - prin digerarea conținutului ei și permițându-i să devină o parte din El. Aceasta a fost cea mai dulce dietă a Sa, după cum ne dezvăluie mierea simbolică. Astfel, „El le-a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoașteți” (Ioan 4:32) și, „Este scris: Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” Mat. 4: 4.
Prin urmare, este evident adevărul că Creștinismul este o plantă spirituală, care se hrănește cu Cuvântul lui Dumnezeu, așa cum este desfășurat de dulcele Spirit al Adevărului. În consecință, dacă Hristos, Exemplul nostru, „a crescut în înțelepciune… și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor” (Luca 2:52), atunci este și mai esențial ca noi, urmașii Săi, să trăim prin același Cuvânt, cu același unt și miere, dacă dorim să avem un Creștinism adevărat, care să mențină și să păstreze viața. Într-adevăr, exact aceasta ni se spune în versetele următoare ale profeției lui Isaia:
„În ziua aceea, fiecare va hrăni numai o juncă și două oi, și vor da un așa belșug de lapte încât vor mânca smântână; căci cu smântână și cu miere se vor hrăni toți cei ce vor rămâne în țară.” Is. 7:21, 22.
În aceste versete Inspirația ne îndreaptă atenția asupra a trei creaturi producătoare de unt - două oi și o juncă, și prevede că doar cei care mănâncă din produsele lor vor avea dreptul să trăiască în „țară” - în țara poporului lui Dumnezeu. Nimeni alții, nu, nimeni alții, nu vor fi acolo.
Deoarece, numai acelora care mănâncă din unt, cei care învață astfel să lepede răul și să aleagă binele, li se va permite să trăiască în țara sfântă, cu atât mai evident este că untul este figurativ al hranei spirituale. Și având în vedere faptul că sursa lor de aprovizionare sunt cele două oi și junca, este absolut necesar să explorăm pe tărâmul acestui simbolism biblic pentru a le găsi însemnătatea.
Cele două oi, de același fel și nu tinere, sunt în mod evident simboluri ale Vechiului și Noului Testament, Cuvântul, care îi face în stare pe posesorii săi „să aleagă binele și să lepede răul”. Iar vaca fiind tânără, și prin urmare, mai recentă decât oile, și de asemenea, fiind de dimensiuni mai mari decât ele, prin urmare, ea poate fi doar simbol al scrierilor inspirate de origine ulterioară și cu un volum mai mare decât Biblia Însuși. Sunt singurele, în afară de Biblie, cele care ne aduc „mărturia lui Isus:... căci mărturia lui Isus este Duhul Proorociei” (Apoc. 19:10) - interpretarea inspirată a Scripturilor.
De asemenea, trebuie remarcat faptul că acest unt și această miere sunt produse în epoca creștină, în perioada în care ambele oi, ambele Testamente, există și, de asemenea, în perioada în care Duhul Proorociei lucrează.
Și ce este Duhul Proorociei? - Același capitol și verset dau răspunsul:
„Și m-am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui. Dar el mi-a zis: „Ferește-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine și cu frații tăi care păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te! (Căci mărturia lui Isus este duhul prorociei.)” Apocalipsa 19:10.
Aici se vede că pe măsură ce profețiile i-au fost revelate lui Ioan de către unul dintre frații săi, astfel i s-a descoperit și Mărturia lui Isus, Duhul Proorociei. Atunci, în mod clar, un slujitor inspirat al lui Dumnezeu care duce o solie fraților săi, le duce Mărturia lui Isus pentru. Pentru a ilustra: Să presupunem că Domnul Isus v-a comunicat o solie personală printr-un sol, nu ar fi solia Lui Mărturia Sa pentru dvs.? Și dacă Dumnezeu ar înzestra solul cu darul Duhului Său pentru a-ți revela profețiile care sunt în Scripturi, nu ar veni la tine cu Duhul Proorociei?
Astfel, este clar că „Mărturia lui Iisus” și „Duhul Proorociei” sunt termeni sinonimi pentru o solie trimisă de la Dumnezeu - „hrană la vreme potrivită”. Prin urmare, Duhul Proorociei este mijlocul lui Dumnezeu de a comunica din cer direct bisericii Sale de pe pământ, precum și de a-i revela profețiile sigilate.
După cum am văzut deja, cele două oi sunt simboluri pentru Vechiul și Noul Testament.
Vedem acum și faptul că „junca” este simbol al interpretărilor inspirate ale Bibliei, a Duhului Proorociei din zilele noastre. Acum este evident faptul că produsul acestor trei creaturi trebuie neapărat să devină dieta noastră spirituală, dacă ne așteptăm să fim „lăsați” și să ni se permită să trăim în Țara Sfântă și nu este de nici un folos să ne folosim gândirea pentru a accepta judecata în vreun alt mod. Și dacă rămâne vreo îndoială cu privire la acest lucru, atunci luați în considerare vă rog ce spune apostolul Petru în această privință:
„Și avem cuvântul prorociei făcut și mai tare; la care bine faceți că luați aminte, ca la o lumină care strălucește într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă și va răsări luceafărul de dimineață în inimile voastre. Fiindcă mai întâi de toate, să știți că nicio prorocie din Scriptură nu se tâlcuiește singură. Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfânt.” 2 Pet. 1: 19-21.
Ați observat ce spune Inspirația? Declară clar că Scripturile nu sunt interpretate în particular - nu fără Duhul lui Dumnezeu în om, nu numai de om și nu fără porunca lui Dumnezeu. Și motivul dat, observați, este însăși faptul că profeția nu a venit prin voia omului, ci prin voia Duhului, prin „oameni sfinți ai lui Dumnezeu”. Aceasta, fraților, este legea și ordinea Cerului. Și cine suntem noi să o schimbăm? Prin urmare, a-ți pune încrederea în interpretarea privată înseamnă, așadar, să-ți vinzi sufletul unui om. În ceea ce privește o astfel de practică periculoasă, Domnul poruncește:
„Nu vă mai încredeți, dar, în om, în ale cărui nări nu este decât suflare: căci ce preț are el?” Is. 2:22.
Întrucât adevărul revelat este desfășurat doar de Duhul Adevărului la un moment dat, atunci pentru ca cineva să respingă o astfel de revelație, „hrană la vreme potrivită” (Matei 24:45), înseamnă într-adevăr să păcătuiască „împotriva Duhului Sfânt”. Mat. 12:31.
Întrucât acum este clar ca lumina soarelui faptul că interpretarea permanentă, inspirată a Scripturilor, este Spiritul Profetic întotdeauna viu, ochii bisericii la lucru (1 Sam. 9: 9), a fi fără acești ochi spirituali înseamnă a încerca să umbli, cum ar fi, într-un întuneric dens.
Joi, 18 Aprilie
Lupta pentru minte
Citește 2 Corinteni 4:3-6. Ce înseamnă „a căror minte necredincioasă a orbit- o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă” (4:4)? Cum se produce orbirea? Cum sunt deschiși ochii?
Dumnezeu nu ascunde adevărul Său de oameni. Dar, pentru propriile lor acțiuni, oamenii fac ca acesta să fie întunecat pentru ei. Domnul Hristos a dat poporului iudeu suficiente dovezi despre faptul că El era Mesia, dar învățăturile Sale cereau o schimbare hotărâtă în viața lor. Ei au înțeles faptul că, dacă ar primi pe Hristos, atunci ei ar trebui să renunțe la obiceiurile și tradițiile la care țineau foarte mult, la practicile lor egoiste și nesfințite. Primirea adevărului neschimbător și veșnic cerea sacrificiu. De aceea ei n-au primit nici chiar cele mai categorice dovezi pe care Dumnezeu le putea da, pentru fixarea credinței în Hristos. Ei mărturiseau a crede Scripturile Vechiului Testament, și totuși refuzau să primească mărturia cuprinsă în ele cu referire la viața și caracterul Domnului Hristos. Ei se temeau ca nu cumva să fie convinși și deci să fie convertiți și astfel să fie obligați a renunța la părerile lor preconcepute. Comoara Evangheliei, Calea, Adevărul și Viața erau printre ei, însă ei au lepădat cel mai mare dar pe care cerul îl putea da. PDH 105.1
Citim că: “Totuși, chiar dintre fruntași, mulți au crezut în El; dar de frica Fariseilor, nu-L mărturiseau pe față, ca să nu fie dați afară din sinagogă.” Ioan 12, 42. Ei erau convinși; credeau că Isus este Fiul lui Dumnezeu; dar a-L mărturisi ca atare, nu era în armonie cu dorințele lor ambițioase. Ei nu aveau credința care le-ar fi asigurat comoara cerească, ci umblau mai degrabă după comori pământești. PDH 105.2
Și astăzi oamenii aleargă după comori pământești. Mintea le este plină de gânduri egoiste și ambițioase. De dragul câștigării unor bogății lumești, onoare sau putere, ei consideră obiceiurile, tradițiile și cerințele oamenilor, mai presus de cerințele lui Dumnezeu. De aceea, comorile Cuvântului Său sunt ascunse de ei. PDH 106.1
“Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie și nici nu le poate înțelege, pentru că trebuiesc judecate duhovnicește.” 1 Corinteni 2, 14. PDH 106.2
“Și dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei, care este chipul lui Hristos.” 2 Corinteni 4, 3-4. PDH 106.3
Vineri, 19 Aprilie
Studiu Suplimentar
"Hristos cunoștea Scripturile, căci a răspuns la toate ispitele diavolului cu "Stă scris". Argumentele și motivele nu ar fi fost de niciun folos, dar "Stă scris" a arătat că Hristos, Cel ispitit, avea picioarele pe o stâncă solidă, de neclintit. Noi trebuie să învățăm aceste lecții din Cuvânt, agățându-le în sala memoriei și pregătindu-ne astfel să îl întâmpinăm pe Satana cu singura armă care îl va respinge - "Stă scris". Toate lucrurile scrise în lege și în profeți sunt adevărate și ele poartă în ele însele dovada acestui lucru. Nu se câștigă nimic dacă ne străduim să dovedim prin argumente originea divină a Bibliei. Ea este propriul ei exponent. Ea poartă propriile chei; Scriptura deschide Scriptura. Dacă nu vedem adevărul în Biblie, este pentru că opiniile și prejudecățile noastre nu au fost puse la ușa cercetării. "Dacă Evanghelia noastră este ascunsă, este ascunsă celor pierduți, în care Dumnezeul acestei lumi a orbit mințile celor care nu cred, ca să nu le lumineze lumina glorioasei Evanghelii a lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu"[2 Corinteni 4:3, 4]. "Căci propovăduirea crucii este nebunie pentru cei ce pier, dar pentru noi, cei ce suntem mântuiți, este puterea lui Dumnezeu"[1 Corinteni 1:18]." Manuscris40, 1895, 2. ("Educație", fără dată.)" 2MR 96.1