Războiul din spatele tuturor războaielor
Studiul 1, Trimestrul 2, 30 Martie – 5 Aprilie 2024
Împărtășește această lecțiune
Sabat după amiază, 30 Martie
Text de memorat:
Şi în cer sa făcut un război. Mihailşi îngerii lui s-au luptat cubalaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, 8 dar n-au putut birui; şi locul lor nu li sa mai găsit în cer. Apocalipsa 12:7,8
Hristos nu-i constrânge, ci îi atrage pe oameni la Sine. Singura forță pe care o exercită El este iubirea constrângătoare. Când biserica începe să caute sprijinul puterii lumești, este vădit că a pierdut puterea lui Hristos — constrângerea iubirii divine. CMF 127.1
Creatorul tuturor lucrurilor a fost Acela care a hotărât adaptarea minunată a mijloacelor pentru atingerea unui țel, a resurselor pentru necesități. Dumnezeu a fost Acela care a avut grijă ca în lumea materială toate dorințele sădite de El să poată fi satisfăcute. El a creat sufletul omului, cu capacitatea lui de a cunoaște și de a iubi. Și nu ar fi în spiritul Său, dacă ar lăsa cerințele sufletului nesatisfăcute. Nici un principiu intangibil, nici o esență impersonală sau o abstracțiune oarecare nu poate satisface nevoile și dorințele fierbinți ale ființelor omenești în această viață de luptă cu păcatul, tristețea și durerea. Nu este suficient să crezi în lege și forță, în lucruri care sunt lipsite de milă și nu aud niciodată strigătul după ajutor. Avem nevoie să știm că există un braț atotputernic, care ne va susține în picioare, că există un Prieten infinit, care are compasiune față de noi. Avem nevoie să ne prindem bine de o mână caldă, să ne încredem într-o inimă plină de gingășie. Și Dumnezeu chiar așa S-a descoperit pe Sine în Cuvântul Său. Ed 133.2
Duminică, 31 Martie
Război în cer
Citește Apocalipsa 12:7-9. Cum a răspuns Dumnezeu atunci când Lucifer s-a răzvrătit? Ce găsești aici despre libertatea din cer și despre originea răului? Când Lucifer s-a răzvrătit, în ce fel ar fi putut răspunde Dumnezeu?
Acest incident din Apocalipsa 12: 4, balaurul trăgând stelele, a precedat incidentul din Apocalipsa 12: 9, când Domnul a aruncat jos balaurul. Primul a avut loc înainte de nașterea Domnului și cel din urmă după înviere. Acest lucru este prezentat în următoarele paragrafe:
În zilele lui Iov, Satana avea încă acces în cer, pentru că ni se spune „fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfățișat înaintea Domnului. Și a venit și Satana în mijlocul lor. Domnul a zis Satanei:„ de unde vii”? Și Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului și de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.” Iov 1: 6, 7.
Satana, atunci, nu a fost aruncat din ceruri imediat după ce s-a răzvrătit sau nici chiar când a făcut pe Adam și Eva să păcătuiască. Mai degrabă, trebuie să fi fost după timpul lui Iov. Dar pentru a determina exact când, vom citi versetul 13: „Când s-a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început să urmărească pe femeia care născuse copilul de parte bărbătească.” Prin urmare, el a fost aruncat înainte ca el să persecute biserica. Acest lucru el l-a făcut în timpul când a existat „o mare prigonire împotriva bisericii din Ierusalim; și toți afară de apostoli, s-au împrăștiat în părțile Iudeii și ale Samariei”. Fapte 8: 1. Acest fapt este confirmat din nou de Spiritul Profetic:
Triumfător, Domnul a fost luat la Dumnezeu și la scaunul Lui de domnie. „Toți sunt de față pentru a saluta pe Răscumpărătorul. Ei doresc cu ardoare să sărbătorească biruința Sa și să-L proslăvească pe Împăratul lor… Înfățișează înaintea lui Dumnezeu snopul de legănat, pe aceia înviați cu El ca reprezentanți ai acelei mulțimi de oameni care vor învia din mormânt la a doua Sa venire… Glasul lui Dumnezeu se aude rostind că dreptatea este împlinită. Satana este înfrânt. Cei ai lui Hristos de pe pământ, care muncesc și se luptă, sunt „primiți în Preaiubitul Lui.” Înaintea îngerilor din cer și a reprezentanților lumilor necăzute, ei sunt declarați îndreptățiți.”
„Satana a văzut că masca sa a fost smulsă. Guvernarea sa fusese descoperită înaintea îngerilor necăzuți și înaintea universului ceresc. El se descoperise ca ucigaș.”
„ Vărsând sângele Fiului lui Dumnezeu, el se dezrădăcinase de simpatia ființelor cerești. De aici înainte, lucrarea lui avea să fie restrânsă. Indiferent de atitudinea pe care avea s-o ia, el nu-i mai putea întâmpina pe îngerii ce veneau din curțile cerești și înaintea lor să-i acuze pe frații lui Hristos că sunt îmbrăcați în hainele întunecate și murdare ale păcatului. Ultima verigă a simpatiei dintre Satana și lumea cerească a fost ruptă.” Hristos Lumina Lumii, pag. 833, 834, 761.
Compară Ezechiel 28:12-15 cu Isaia 14:12-14. Ce gânduri avea acea ființă angelică numită Lucifer care l-au făcut să se răzvrătească?
Recunoașteți această descriere [Isaia 28:1, 2, 13-17] ca fiind cea a lui Lucifer; totuși, profeția este adresată prințului Tirului, la fel cum Isaia 14 l-a asociat pe regele Babilonului cu Lucifer. Prin aceasta trebuie să înțelegem că atât "Tirus", cât și "Babilonul" sunt instigați de Satana și sunt puși să facă pe pământ aceeași lucrare stricată pe care Satana a făcut-o inițial în cer. Dar ni se spune aici că înfrângerea lui Satana în aceste încercări va fi completă și rușinoasă.
Înțelegem că numele lui Satan înainte de a păcătui era Lucifer și că el a păcătuit înainte ca Eva să păcătuiască, că el a fost întruchipat în șarpele care a înșelat-o pe Eva. Prin urmare, vom lua în considerare păcatul din cer înainte de a lua în considerare mai departe păcatul de pe pământ.
Satana, ni se spune, nu a fost singurul păcătos din Cer, căci împreună cu el au fost aruncați din Cer o treime din oștirea îngerească (Apoc. 12:4). Aceștia au fost alungați din Rai pentru că au dat ascultare cuvintelor lui Lucifer, unui om din Rai, în loc să dea ascultare cuvântului lui Dumnezeu. Aceasta a fost căderea îngerilor. Lucifer însuși a căzut atunci când a aspirat să fie ca Dumnezeu.
Luni, 1 Aprilie
Lucifer înșală, Hristos biruiește
Citește Apocalipsa 12:4. Ce capacități de a înșela deține Satana? Câți îngeri au crezut minciunile lui despre Dumnezeu?
Aici sunt descrise două „aruncări” diferite (Apocalipsa 12: 4, 7-9, 13) . Observați că, în primul exemplu, balaurul a atras îngerii cu coada lui. Dar, te întrebi, de ce nu cu ghearele lui? - Pur și simplu pentru că astfel ar arăta în mod fals că Satana l-a învins pe Domnul și, în consecință, ar fi scos din cer o treime din îngeri. Dar din moment ce i-a tras cu coada lui, adevărata semnificație este clară - că o a treia parte din îngeri l-au urmat în mod voluntar. Ei s-au agățat de coada lui, să spunem așa, în timp ce el conducea drumul. „Au întors spatele Tatălui și Fiului Său și s-au unit cu instigatorul răzvrătirii.”- Mărturii, Vol. 3, p. 115. Balaurul i-a convins pe îngeri și l-au urmat din cer pe pământ unde el căuta să-l devoreze pe Hristos.
Citește Geneza 2:15-17; Exodul 32:26; Iosua 24:15; 1 Imparati 18:20,21 și Apocalipsa 22:17. Ce principiu fundamental din marea luptă ne învață acesteversete?
Aceste două păcate - încrederea în om și dorința de a se înălța pe sine - sunt încă principalele elemente de păcat acum, aici pe pământ. Aceasta a fost piatra de poticnire a Evei și pentru mulți, chiar și astăzi, este încă piatra de poticnire. Nu, pofta de mâncare nu a fost singura cauză a căderii Evei. Șarpele nu i-a spus: "Să mănânci din acest fruct, căci este minunat, mai delicios decât orice alt fruct din grădina lui Dumnezeu". Ci el a spus: "Dumnezeu știe că în ziua în care veți mânca din el, atunci vi se vor deschide ochii și veți fi ca niște dumnezei, cunoscând binele și răul". Gen. 3:5.
Fructul, desigur, a atras-o, dar a fost ispitită de ideea de a avea ocazia de a fi înălțată la tronul lui Dumnezeu, de a fi înălțată la aceeași poziție la care aspira Lucifer însuși. Lucifer trebuie să fi crezut sincer că ar fi fost ca Dumnezeu dacă îngerii din Ceruri și oamenii de pe pământ nu ar fi făcut decât să primească ordine de la el.
Și astfel vedem că Diavolul a înșelat-o pe Eva pe aceleași motive pe care s-a înșelat pe el însuși și pe îngerii săi, singura diferență fiind că a determinat-o pe Eva să mănânce din fructul pe care el însuși și îngerii săi nu l-ar fi mâncat. În consecință, Eva a păcătuit și ea împotriva ființei sale fizice, luând în ea ceva ce nu a fost creat pentru hrană și, în consecință, a murit. Dar Satana și îngerii săi trăiesc în continuare.
Marți, 2 Aprilie
Planeta Pământ intră în conflict
Compară Geneza 3:1-3 cu Romani 3:23; 5:12. Ce au în comun aceste texte? Descrie rezultatele majore ale păcatului care afectează întreaga omenire.
"Eva a supraestimat cuvintele poruncii lui Dumnezeu. El le spusese lui Adam și Evei: "Dar din pomul cunoașterii binelui și răului să nu mănânci din el, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreșit". În disputa dintre Eva și șarpe, ea a adăugat: "Nici să nu vă atingeți de el". Aici a apărut subtilitatea șarpelui. Această afirmație a Evei l-a avantajat; el a cules fructul și i l-a pus în mână, folosindu-se de propriile ei cuvinte: "El a spus: "Dacă vă veți atinge de el, veți muri". Vedeți că nu vă vine niciun rău dacă atingeți fructul și nici nu veți primi vreun rău dacă îl mâncați. Con 14.2
"Eva a cedat la sofismele mincinoase ale diavolului sub forma unui șarpe. Ea a mâncat fructul și nu a realizat niciun rău imediat. Ea a cules apoi fructul pentru ea și pentru soțul ei. 'Și când femeia a văzut că pomul era bun de mâncat, că era plăcut ochilor și că este un pom de dorit pentru a face pe cineva înțelept, a luat din fructul lui și a mâncat, și a dat și soțului ei împreună cu ea; și el a mâncat.'" Con 14.3
"Cu ce interes intens a urmărit întregul univers conflictul care urma să decidă poziția lui Adam și a Evei. Cu câtă atenție au ascultat îngerii cuvintele lui Satana, autorul păcatului, în timp ce ... încerca să facă fără efect legea lui Dumnezeu prin raționamentul său înșelător! Cu câtă nerăbdare au așteptat să vadă dacă perechea sfântă va fi amăgită de ispititor și va ceda la artele lui! Ei s-au întrebat: Oare perechea sfântă își va transfera credința și dragostea de la Tatăl și Fiul la Satana? Vor accepta oare minciunile lui ca adevăr? 17 TMK 14.5
"Adam și Eva s-au convins că dintr-o chestiune atât de măruntă precum mâncatul fructului interzis nu puteau rezulta consecințe atât de teribile precum cele declarate de Dumnezeu. Dar această chestiune măruntă a fost păcatul, călcarea legii imuabile și sfinte a lui Dumnezeu, și a deschis porțile morții și ale nenorocirii de nedescris asupra lumii noastre.... Să nu socotim păcatul ca pe un lucru neînsemnat. "18 TMK 14.6
Miercuri, 3 Aprilie
Iubirea găsește o cale
Citește Evrei 2:9; Galateni 3:13 și 2 Corinteni 5:21. Ce ne spun aceste versete despre imensitatea sacrificiului lui Isus pe cruce?
"Crucea lui Hristos - predați-o fiecărui elev, iar și iar. Câți dintre ei cred că este ceea ce este? Câți o aduc în studiile lor și îi cunosc adevărata semnificație? Ar putea exista vreun creștin în lumea noastră fără crucea lui Hristos? Atunci, păstrați crucea susținută în școala voastră ca fundament al adevăratei educații. Crucea lui Hristos este la fel de aproape de profesorii noștri și ar trebui să fie la fel de perfect înțeleasă de ei ca și de Pavel, care a putut spune: "Să mă ferească Dumnezeu să mă laud, decât în crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine și eu față de lume". Galateni 6:14. CT 23.1
"Fie ca învățătorii, de la cel mai înalt până la cel mai de jos, să caute să înțeleagă ce înseamnă să te lauzi în crucea lui Hristos. Apoi, prin precepte și exemple, ei îi pot învăța pe elevii lor binecuvântările pe care aceasta le aduce celor care o poartă cu bărbăție și curaj. Mântuitorul declară: "Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze". Matei 16:24. Iar pentru toți cei care o ridică și o poartă după Hristos, crucea este un angajament al coroanei nemuririi pe care o vor primi. CT 23.2
"Educatorii care nu vor lucra pe această linie nu sunt demni de numele pe care îl poartă. Profesori, abateți-vă de la exemplul lumii, încetați să mai lăudați oameni pretins mari; abateți mințile elevilor voștri de la gloria a tot ceea ce este în afară de crucea lui Hristos. Mesia răstignit este punctul central al întregului creștinism. Cele mai esențiale lecții pe care trebuie să le învețe profesorii și elevii sunt cele care arată nu spre lume, ci din lume spre crucea de pe Calvar." CT 23.3
Joi, 4 Aprilie
Marele nostru Preot
Citește Evrei 4:15,16; 7:25. Ce siguranță ne oferă aceste versete într-o lume plină de ispite, suferințe, boli și moarte?
Toate acestea au fost posibile pentru că Hristos a luat natura omului, a luat atributele divine și și-a așezat crucea între umanitate și divinitate, umplând prăpastia care îl despărțea pe păcătos de Dumnezeu. 1SA 261.1
"Căci, în adevăr, El nu a luat asupra Sa natura îngerilor, ci a luat asupra Sa sămânța lui Avraam. De aceea, în toate lucrurile se cuvenea să fie făcut asemenea fraților Săi, ca să fie un mare preot milostiv și credincios în lucrurile care țin de Dumnezeu, pentru a face împăcare pentru păcatele poporului. Căci, întrucât El însuși a suferit fiind ispitit, este în măsură să ajute pe cei ce sunt ispitiți" (Evrei 2:16-18). 1SA 261.2
"'Căci nu avem un Mare Preot care să nu poată fi atins de simțirea slăbiciunilor noastre, ci a fost ispitit în toate privințele ca și noi, dar fără păcat'" (Evrei 4:15). 1SA 261.3
"Isus a venit pentru a aduce puterea morală care să se combine cu efortul uman și, în niciun caz, urmașii Săi nu trebuie să-și permită să-L piardă din vedere pe Hristos, care este exemplul lor în toate lucrurile. El a spus: 'De dragul lor Mă sfințesc pe Mine însumi, pentru ca și ei să fie sfințiți prin adevăr' (Ioan 17:19). Isus prezintă adevărul înaintea copiilor Săi pentru ca ei să-l privească și, privindu-l, să se schimbe, fiind transformați prin harul Său de la fărădelege la ascultare, de la impuritate la puritate, de la păcat la sfințenia inimii și la neprihănirea vieții". 1SA 262.1
Citește Ioan 17:24-26. Care este dorința arzătoare a lui Hristos în marea luptă dintre bine și rău?
"Iubirea lui Hristos este largă, profundă și plină și ar trebui să trezească în inimă un răspuns care să depășească orice considerație lumească. Crucea de pe Calvar este o dovadă convingătoare a interesului Său pentru umanitate. Pledoaria Sa în favoarea lor, înainte de a Se înălța la Tatăl, a fost: 'Tată, vreau ca și ei, pe care Mi i-ai dat, să fie cu Mine acolo unde sunt Eu; ca să vadă slava Mea, pe care Mi-ai dat-o; căci Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii'. 'Eu în ei și Tu în Mine, ca ei să fie desăvârșiți într-o singură ființă; și ca să știe lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine'". RH 13 octombrie 1896, par. 13
Vineri, 5 Aprilie
Studiu Suplimentar
Trăim acum în ziua cea mare de ispășire. În serviciul simbolic, atunci când marele preot făcea ispășire pentru Israel, tuturor li se cerea să-și întristeze sufletele prin pocăință de păcat și prin umilire înaintea lui Dumnezeu, ca să nu fie nimiciți din poporul lui Dumnezeu. În același fel, toți aceia care vor ca numele lor să rămână în cartea vieții trebuie ca acum, în puținele zile de har care au mai rămas, să-și umilească sufletele înaintea lui Dumnezeu prin întristarea pentru păcat și prin pocăință adevărată. Trebuie să se dea pe față o cercetare de inimă profundă și sinceră. Spiritul ușuratic și frivol, îngăduit de atâția care pretind că sunt creștini, trebuie îndepărtat. În fața tuturor acelora care vor să-și supună înclinațiile rele ce vor să stăpânească, stă o luptă stăruitoare. Lucrarea de pregătire este o lucrare personală. Nu suntem mântuiți în grup. Curăția și devoțiunea unuia nu vor împlini lipsa acestor calități la altul. Chiar dacă toate popoarele trebuie să treacă prin fața judecății lui Dumnezeu, El va cerceta cazul fiecăruia în parte cu tot atâta atenție ca și când n-ar mai exista altă ființă pe pământ. Fiecare trebuie să fie încercat și dovedit fără pată sau zbârcitură sau altceva de felul acesta. TV 489.3
Solemne sunt scenele legate de încheierea lucrării de ispășire. Interesele care se cuprind în ea sunt copleșitoare. Judecata are loc acum în Sanctuarul de sus. Această lucrare continuă timp de mulți ani. În curând — nimeni nu știe cât de curând — ea va ajunge la cei vii. În prezența înfricoșătoare a lui Dumnezeu, viața noastră trebuie să vină la cercetare. În această vreme, mai presus de orice, se cuvine ca fiecare suflet să ia seama la avertizarea lui Hristos: “Luați seama, vegheați și rugați-vă; căci nu știți când va veni vremea aceea”. (Marcu 13, 33.) “Dacă nu vegheați, voi veni ca un hoț, și nu vei ști în care ceas voi veni peste tine”. (Apocalipsa 3, 3.) TV 490.1