Speră în Domnul!
Studiul 13, Trimestrul 1, 23-29 Martie 2024
Împărtășește această lecțiune
Sabat după amiază, 23 Martie
Text de memorat:
Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul! Psalmii 27:14
Se vor ivi greutăți care vor pune la încercare credința și răbdarea voastră. Întâmpinați-le cu bărbăție. Priviți la partea luminoasă a problemei. Dacă lucrarea e împiedicată, asigurați-vă că nu e din vina voastră, și apoi mergeți înainte, bucurându-vă în Domnul. Cerul e plin de bucurie. El răsună de proslăvirea Aceluia care a adus o jertfă atât de minunată pentru răscumpărarea neamului omenesc. N-ar trebui oare ca biserica de pe pământ să fie plină de laudă? N-ar trebui să se vestească în toată lumea de către creștini bucuria slujirii lui Hristos? Aceia care se unesc cu corul îngeresc în cântecul lor sacru de laudă trebuie să învețe pe pământ cântarea cerului, al cărui subiect este aducerea de mulțumire. 7M 244.2
Nu lăsați niciodată curajul să se frângă. Nu exprimați niciodată necredință când aparențele sunt împotriva voastră. În timp ce lucrați pentru Domnul, veți simți apăsarea lipsei de mijloace, dar Domnul va asculta cererile voastre de ajutor și va răspunde la ele. Limbajul vostru să fie: “Domnul, Dumnezeu mă va ajuta, de aceea nu mă voi rușina, de aceea mi-am făcut fața ca o cremene, știind că nu voi fi dat de rușine”. (Isaia 50, 7.) 7M 244.3
Duminică, 24 Martie
Așteaptă și speră!
1 Citește (în mai multe traduceri, dacă se poate) Psalmii 27:14; 37:7,9,34; 39:7; 40:1; 69:6; Galateni 5:5 și Romani 8:18-25. Ce este îndemnat să facă poporul lui Dumnezeu?
Noi toți dorim răspunsuri imediate și directe la rugăciunile noastre și suntem ispitiți să ne descurajăm când răspunsul întârzie sau sosește într-o formă neașteptată. Însă Dumnezeu este prea înțelept și bun ca să răspundă întotdeauna la rugăciunile noastre exact când și cum dorim noi. El va face mai mult și mai bine pentru noi decât să ne împlinească toate dorințele. Și pentru că ne putem încrede în înțelepciunea și iubirea Sa, nu ar trebui să-I cerem să fie de acord cu voința noastră, ci să căutăm să pătrundem și să împlinim scopul Său. Dorințele și interesele noastre ar trebui să se piardă în voința Sa. Aceste experiențe care ne pun la probă credința sunt spre binele nostru. Prin ele se descoperă dacă credința noastră este dreaptă și sinceră, sprijinindu-se numai pe Cuvântul lui Dumnezeu, sau dacă, depinzând de împrejurări, este nesigură și schimbătoare. Credința este întărită prin exercițiu. Trebuie să lăsăm răbdarea să-și facă lucrarea sa desăvârșită, amintindu-ne că există făgăduințe prețioase în Scripturi pentru aceia care Îl așteaptă pe Domnul. DV 230.4
Dacă ați făcut o greșeală, transformați înfrângerea voastră în biruință. Lecțiile pe care ni le trimite totdeauna Dumnezeu, dacă sunt bine învățate, ne vor fi de ajutor la timpul potrivit. Puneți-vă încrederea în Dumnezeu. Rugați-vă mult și credeți. Încrezându-vă, nădăjduind, crezând, ținând tare mâna Puterii Nemărginite, voi veți fi mai mult decât biruitori. 7M 244.4
Adevărații lucrători umblă și lucrează prin credință. Uneori, ei obosesc urmărind înceata înaintare a lucrării, când lupta se dă cu putere între forțele binelui și ale răului. Dar, dacă refuză să se dea bătuți sau să fie descurajați, vor vedea cum norii se dau la o parte și cum se împlinește făgăduința eliberării. Prin ceața cu care i-a înconjurat Satana, ei vor vedea strălucirea razelor vii ale Soarelui Neprihănirii. 7M 245.1
Lucrați în credință și lăsați rezultatele pe seama lui Dumnezeu. Rugați-vă în credință și taina providenței Sale va aduce răspunsul ei. Uneori, vi se va părea că nu puteți avea succes. Dar lucrați și credeți, punând în eforturile voastre credință, nădejde și curaj. După ce ați făcut tot ce ați putut, așteptați-L pe Domnul, mărturisind credincioșia Lui, iar El va face să se împlinească Cuvântul Său. Așteptați, nu cu neliniște iritată, ci în credință neclintită și încredere nezguduită. 7M 245.2
Luni, 25 Martie
Pacea unui copil înțărcat
Citește Psalmul 131. Ce ne învață acest psalm despre relația cu Dumnezeu?
"Toate mesele sunt pline de vărsături murdare şi nu mai este niciun loc curat." Ei zic: „Pe cine vrea el să înveţe înţelepciunea? Cui vrea să dea învăţături? Unor copii înţărcaţi de curând, luaţi de la ţâţă?" – Isaia 28:8, 9
Când Domnul a văzut că era timpul să predea cunoașterea și să dea înțelegerea doctrinei, nu era niciun loc curat în lume. De aici și întrebarea: "Pe cine va învăța El cunoașterea și pe cine va face să înțeleagă învățătura?". Implicația pe care o poartă această întrebare este că este aproape imposibil să înveți pe cineva învățătura pură, motivul fiind că în acel moment toate bisericile erau văzute îmbătate de învățăturile contaminate ale oamenilor.
Dar Adevărul trebuia să vină. Iar acest verset spune că acesta nu putea fi dat decât celor înțărcați din lapte (cei care sunt de mult timp în credință și sunt capabili să ia hrană tare)... Doar cei mai vechi în credință (mai avansați în Adevăr) sunt cei care pot înțelege la început. Doctrinele adventiste, desigur, sunt cele mai avansate; prin urmare, Biserica Adventistă este cea căreia Domnul vrea să îi predea mai întâi cunoștința și să facă să înțeleagă învățătura.
"'Învățătura mea nu este a mea, ci a Celui care m-a trimis.
Dacă cineva va face voia Lui, va cunoaște învățătura, dacă este de la Dumnezeu sau dacă vorbesc de la mine însumi. Cel ce vorbește despre sine însuși își caută propria slavă; dar cel ce caută slava Celui ce l-a trimis pe El, acela este adevărat, și nu este în el nici o nedreptate'. Isus declară aici că Tatăl Său ceresc este sursa întregii puteri și temelia întregii înțelepciuni. Nici un talent natural, nici o învățătură dobândită nu poate suplini locul cunoașterii voinței lui Dumnezeu. O dorință de a se supune cerințelor Domnului deschide mintea și inima pentru o cercetare sinceră și pentru o căutare sârguincioasă a doctrinei adevărului. El declară că, cu o minte astfel deschisă, oamenii pot discerne între cel care vorbește pentru cauza lui Dumnezeu și cel care vorbește pentru propria glorie, în scopuri egoiste. Din această ultimă clasă făceau parte preoții îngâmfați și fariseii. 2SP 339.3
Marți, 26 Martie
Strângerea snopilor
Citește Psalmul 126. Ce îi dă speranță și putere poporului lui Dumnezeu? Ce anume din ce se spune aici putem aplica în viața noastră din prezent?
Sămânța cea bună poate să rămână neobservată, pentru un timp, într-o inimă rece, egoistă și firească, fără a da vreun semn că a prins rădăcină; dar mai târziu, când Spiritul lui Dumnezeu adie peste acest suflet, sămânța ce era ascunsă în el răsare și, în cele din urmă aduce roadă spre slava lui Dumnezeu. În lucrarea noastră noi nu putem ști mai dinainte care va aduce rod, aceasta sau aceea. Nu suntem noi chemați să rezolvăm această problemă. Noi trebuie să ne facem partea noastră de lucru și să lăsăm în seama lui Dumnezeu rezultatele. “Dimineața, seamănă-ți sămânța și până seara nu lăsa mâna să ți se odihnească.” Eclesiastul 11, 6. Marele legământ încheiat de Dumnezeu cu omul declară categoric: “Cât va fi pământul, nu va înceta semănatul și seceratul”.... Geneza 8, 22. Plin de încredere în această făgăduință, plugarul ară și seamănă. Nu mai puțină încredere ar trebui să avem și noi în lucrarea semănării Cuvântului, bazându-ne pe asigurarea Sa: “Tot așa și Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea și va împlini planurile Mele.” Isaia 55, 11. “Cel ce umblă plângând, când aruncă sămânța, se va întoarce cu veselie, când își strânge snopii.” Psalmii 126, 6. PDH 65.1
Cel care a dat “fiecărui om lucrul său”, după capacitatea sa, nu va lăsa niciodată nerăsplătit pe cel care își îndeplinește cu credincioșie datoria. Fiecare act de loialitate și credință va fi încoronat cu dovezi deosebite ale aprobării și bunăvoinței lui Dumnezeu. Fiecărui lucrător îi este dată făgăduința: “Cel ce umblă plângând, când aruncă sămânța, se întoarce cu veselie, când își strânge snopii”. 5M 395.4
Secerișul înseamnă ,,rezultatul efortului”, al trudei, „strângerii roadelor”, a secera rezultatul muncii și umplerea grânarului cu grâne. Astfel, în loc de a se încheia truda anului cu începerea secerișului, abia atunci începe lucrarea cea mai grea din an.
Și chiar dacă timpul secerișului este cel mai scurt dintre toate lucrările anului agricol, lucrarea de a secera nu se termină într-un moment. Ea necesită mai mult timp. Produsul nu este depozitat convertind câmpul într-un grânar; nu, aceasta s-ar numi un conglomerat și nu un seceriș. Mai întâi se pune secera în grâu, apoi grâul este adunat în snopi, apoi este treierat și după aceea este depozitat în grânar. Atunci paiele și neghina sunt distruse. Acest lucru fiind efectuat pe durata toamnei, arată că secerișul este o perioadă de timp după ce „vara s-a isprăvit” și este urmat de perioada neroditoare a iernii.
În aceeași formă trebuie să se întâmple cu secerișul spiritual, care altfelnu ar putea fi ilustrat prin secerișul literal. Să nu subestimăm înțelepciunea lui Dumnezeu. Ilustrațiile Sale sunt perfecte.
Luați în considerare acuma, cu ce fidelitate exactă secerișului natural, a declarat Învățătorul adevărurile secerișului spiritual: „Lăsați-le să crească amândouă până la seceriș”. El spune: „și la vremea secerișului, voi spune secerătorilor: „Smulgeți întâi neghina, și legați-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul strângeți-l în grânarul meu”. Mat. 13,30.
În aceste cuvinte parabolice Isus a făcut metoda spirituală de a secera, analog la metoda naturală.
Dacă una nu ar fi fost în mod precis ca și cealaltă, El ar fi făcut distincție în diferență. Să fiți de aceea avertizați, în a nu îngădui ca imaginația deșartă să intre în minte, ci stați tari în Scripturi, pentru că ele sunt pline de semnificația unei valori de neegalat - sunt cu adevărat propria noastră viață.
Cum cuvântul „până” vrea să spună „până la”, neghina, de aceea, trebuie să fie adunată, nu înainte nici după seceriș, ci la începutul acestuia. Și „timpul secerișului” fiind sfârșitul timpului de har (Parabolele Domnului Hristos pag. 47) atunci secerișul însuși în mod necesar precede sfârșitul timpului de har - anotimpul neroditor al iernii. Prin urmare, neghina este separată de grâu înainte și nu după încheierea timpului de har.
Grâul, „fiii Împărăției” (vers. 38) sunt adunați în grânar, Împărăția; „neghina”,„fiii celui rău” (vers. 38) pretinșii creștini, acei care sunt doar ascultători și nu împlinitori ai Cuvântului, care au fost primiți ca membri când „oamenii dormeau”-„sunt adunați și aruncați în foc” (vers. 40), după care grâul este adunat în snopi. Dar Cine Sunt Secerătorii?
„Secerătorii sunt îngerii” care „vor ieși și vor despărți pe cei răi din mijlocul celor buni” Mat.13, 39.49. Acești îngeri nu sunt aceiași care trebuie să vină cu Isus în a doua venire, ci acei pe care El îi „trimite”. Aceștia sunt ca și cei trei îngeri din Apoc. 14, 6-11. De fapt, al treilea înger este „cel care separă grâul de neghină și sigilează, sau adună snopii de grâu pentru hambarul ceresc”. Exp. și Viziuni pag. 124. De aceea, îngerii, secerătorii, pe care Hristos îi trimite, include pe îngerul sigilării, sau care adună grâul, și cel care îl urmează pentru a face masacrul. (Ezech. 9,2.5.6) mai întâi în biserică, și apoi în lume. Deci, este Separarea În Două Secțiuni.
Miercuri, 27 Martie
Odihna Sabatului
Citește Psalmul 92. Care două aspecte ale Sabatului sunt evidențiate aici?
Multe sunt căile prin care Dumnezeu caută să ni Se facă cunoscut și să ne aducă astfel în comuniune cu El. Natura vorbește fără încetare priceperii, înțelegerii noastre. Inima care se deschide larg va fi impresionată de dragostea și slava lui Dumnezeu, așa cum sunt ele descoperite în lucrările mâinilor Sale. Urechea care se pleacă să asculte poate auzi și înțelege cele ce Dumnezeu ne transmite prin lucrurile din natură. Câmpiile cele verzi, arborii cei înalți, mugurii și florile, norii cei trecători, picurii de ploaie, murmurul pâraielor, strălucirea bolții cerești: toate acestea vorbesc inimilor noastre și ne invită să-L recunoaștem pe Cel care a făcut toate aceste lucruri. CH 85.1
Mântuitorul nostru lega prețioasele Sale învățături de lucrurile din natură. Copacii, păsările, florile din văi, dealurile, lacurile și cerurile frumoase, ca și întâmplările și împrejurările vieții de fiecare zi, toate erau puse în legătură cu cuvântul adevărului pentru ca astfel, învățăturile Sale să poată fi mereu vii în minte, chiar în mijlocul grijilor și preocupărilor vieții. CH 85.2
Dumnezeu ar dori ca fiii Săi să aprecieze lucrările Sale și să-și găsească plăcerea în frumusețea simplă și liniștitoare cu care El a împodobit căminul nostru pământesc. El este un iubitor al frumosului și, mai presus de orice atracție exterioară, iubește frumusețea caracterului. El ar dori ca noi să cultivăm curăția și simplitatea, acest farmec tăcut al florilor. CH 85.3
Dintr-un neam de robi, izraeliții fuseseră înălțați mai presus de toate popoarele pentru a fi comoara deosebită a Împăratului împăraților. Dumnezeu i-a despărțit de lume, pentru ca să le poată încredința comoara cea sfântă. El îi făcuse păstrătorii Legii Sale, și planul Său era ca prin ei să păstreze printre oameni cunoașterea de Sine. Astfel, lumina cerului avea să strălucească într-o lume cuprinsă de întuneric și o voce trebuia să fie auzită chemând toate popoarele să se întoarcă de la idolatria lor și să-I slujească viului Dumnezeu. Dacă izraeliții erau credincioși însărcinării lor, ei aveau să devină o putere în lume. Dumnezeu avea să fie scutul lor de apărare și avea să-i înalțe mai presus de toate celelalte națiuni. Lumina și adevărul Său aveau să fie descoperite prin ei, iar ei aveau să iasă în evidență sub călăuzirea Lui înțeleaptă și sfântă, ca un exemplu al superiorității slujirii lui Iehova față de orice formă de idolatrie. PP 314.3
Joi, 28 Martie
Dimineața vine bucuria
Citește Psalmii 5:3; 30:5; 49:14; 59:16; 92:2; 119:147; 2 Petru 1:19 și Apocalipsa 22:16. Ce perioadă a zilei este descrisă simbolic drept moment al răscumpărării divine și de ce? Citește Marcu 16:1-8. Ce s-a întâmplat în dimineața despre care se vorbește aici și de ce este lucrul acesta important pentru noi?
"Sunaţi din trâmbiţă în Sion! Sunaţi în gura mare pe muntele Meu cel sfânt, ca să tremure toţi locuitorii ţării! Căci vine ziua Domnului, este aproape! O zi de întuneric şi negură mare, o zi de nori şi de întunecime. Ca zorile dimineţii se întinde peste munţi un popor mare şi puternic cum n-a mai fost din veac şi nici în vremurile viitoare nu va mai fi." – Ioel 2:1,2
Aici vedeți că un mesaj va fi proclamat bisericii, în Sion, declarând că ziua mare și înfricoșătoare a Domnului este aproape; că va fi devastatoare în spatele poporului Său și glorioasă în fața lui, că Domnul va cerceta câmpul cu atenție, că va aduna fiecare bob de "grâu" și apoi va arde neghina.
În această zi de beznă și întuneric gros va fi și un popor mare și puternic. Dacă ei vor fi mai mari și mai puternici decât oricare din trecut, atunci îl vor depăși în putere chiar și pe Samson. Ce anume va face acest popor atât de puternic? -- Prima condiție este credința. A doua este acțiunea curajoasă.
Trebuie să continuăm să credem chiar și în fața circumstanțelor severe care se vor prezenta pentru a ne provoca credința. Trebuie să realizăm, prin urmare, că nu puțină credință, ci foarte multă credință este cerută de oricine dorește să facă parte din acest mare popor. Amintiți-vă mereu că mulțimea israelită și, mai târziu, întreaga națiune a pierdut complet pur și simplu din cauza necredinței lor, care a dus la răzvrătirea lor împotriva căilor lui Dumnezeu până când nu a mai existat niciun remediu.
Ca un gând incidental, am putea menționa, de asemenea, că Samson se supunea unui regim alimentar strict și unei porunci specifice în ceea ce privește părul său; iar respectarea strictă a acestor cerințe s-a dovedit a fi prevederile pe care a trebuit să le îndeplinească pentru a avea o forță musculară superioară. Acest exemplu ne învață că, dacă Dumnezeu ne cere ceva ce poate că nu cere chiar de la nimeni altcineva, scopul din aceasta nu poate fi servit în alt mod decât prin aderarea noastră strictă la ea. Dacă Dumnezeu, de exemplu, ne-a dat să respectăm cerințe dietetice și de altă natură pentru a ne ține separați de lume, astfel încât să ne poată elibera de relele din lume, atunci trebuie să ne supunem acestora dacă vrem să fim eliberați.
Vineri, 22 Martie
Studiu Suplimentar
"Dacă timpul pare lung în așteptarea venirii Izbăvitorului nostru, dacă, încovoiați de necazuri și istoviți de muncă, ne simțim nerăbdători ca misiunea noastră să se încheie și să primim o eliberare onorabilă din luptă, să ne amintim - și amintirea să înfrângă orice murmur - că Dumnezeu ne lasă pe pământ pentru a înfrunta furtuni și conflicte, pentru a ne desăvârși caracterul creștin, pentru a ne familiariza mai bine cu Dumnezeu, Tatăl nostru, și cu Hristos, Fratele nostru mai mare, și pentru a lucra pentru Stăpân în câștigarea multor suflete pentru Hristos, pentru ca să putem auzi cu inima bucuroasă cuvintele: 'Bine, slugă bună și credincioasă; intră în bucuria Domnului tău'. RH 25 octombrie 1881, par. 10
"Fii răbdător, soldat creștin. Încă puțină vreme, și Cel ce va veni, va veni. Noaptea de așteptare obositoare, de veghe și de jale este aproape de sfârșit. Răsplata va fi dată în curând; ziua veșnică va răsări. Nu este timp să dormi acum,-nu este timp să te complaci în regrete inutile. Cel care se aventurează să ațipească acum va pierde ocazii prețioase de a face binele. Ni se acordă privilegiul binecuvântat de a strânge snopi în marea seceriș; și fiecare suflet salvat va fi o stea în plus în coroana lui Isus, adorabilul nostru Răscumpărător. Cine este nerăbdător să renunțe la armură, când, împingând bătălia puțin mai mult, va obține noi victorii și va aduna noi trofee pentru veșnicie?" RH 25 octombrie 1881, par. 11