Sabat după amiază, 3 Februarie
Text de memorat:
Pentru că cei nenorociţi sunt asupriţi şi pentru că săracii gem,„acum”, zice Domnul, „Mă scol şi aduc mântuire celor obijduiţi”. Psalm 12:5
Îndelunga răbdare pe care Dumnezeu o arată față de cei răi îi face pe oameni și mai cutezători în neascultarea lor; dar pedepsirea lor nu este mai puțin hotărâtă și nici mai puțin înspăimântătoare, chiar dacă este amânată multă vreme. ‘Căci Domnul Se va scula ca la muntele Perațim, și Se va mânia ca în valea Gabaonului, ca să-și facă lucrarea, lucrarea Lui ciudată, ca să-și împlinească lucrul, lucrul Lui nemaiauzit’. (Isaia 28, 21.) Pentru Dumnezeul nostru milos, lucrarea de pedepsire este ceva ciudat, nemaiauzit. ‘Pe viața Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui și să trăiască’. (Ezechiel 33,11.) Domnul este ‘plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și credincioșie, ... iartă fărădelegea, răzvrătirea și păcatul, dar nu socotește pe cel vinovat drept nevinovat’. (Exod 34, 6.7.) Chiar dacă nu are plăcere de răzbunare, El va aduce judecata asupra călcătorilor Legii Sale. El este nevoit să facă aceasta pentru a-i scăpa pe locuitorii pământului de o degenerare deplină și de o pierzare veșnică. Pentru a-i salva pe unii, trebuie să-i nimicească pe cei împietriți în păcate. ‘Domnul este îndelung răbdător, dar de o mare tărie, și nu lasă nepedepsit pe cel rău’. (Naum 1, 3.) Prin faptele teribile ale dreptății, El va demonstra autoritatea Legii Sale desconsiderate. Și tocmai neplăcerea cu care este executată judecata este o dovadă despre grozăvia păcatului, care cere judecățile Sale, și despre asprimea pedepsei care îl așteaptă pe păcătos. PP 628.1
Duminică, 4 Februarie
Un războinic măreț
Citește Psalmii 18:3-18; 76:3-9,12 și 144:5-7. Cum este descris Domnul în aceste texte? Ce transmit aceste imagini despre disponibilitatea lui Dumnezeu de a-Și elibera poporul?
"Hristos a fost "disprețuit și respins de oameni, un om al durerii și obișnuit cu suferința". De mâini rele a fost luat și răstignit. Vorbind despre moartea Sa, psalmistul scrie: "Durerile morții m-au înconjurat și potopul oamenilor nelegiuiți m-a înspăimântat. Durerile iadului m-au înconjurat, lațurile morții m-au împiedicat. În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul și am strigat către Dumnezeul meu; El a auzit glasul meu din templul Său și strigătul meu a ajuns înaintea Lui, până la urechile Lui. Atunci pământul s-a clătinat și s-a cutremurat; și temeliile dealurilor s-au mișcat și s-au clătinat, pentru că El s-a mâniat. Un fum a ieșit din nările Lui, și focul din gura Lui a mistuit; cărbuni s-au aprins de la el. A plecat și cerurile și s-a pogorât; și întunericul era sub picioarele lui. Călărea pe un heruvim și zbura; da, zbura pe aripile vântului. El a făcut din întuneric locul său secret; pavilionul său de jur împrejurul său erau ape întunecate și nori groși din ceruri."" RH 17 iulie 1900, par. 11
Dumnezeul evreilor biruise pe asirianul cel mândru. Onoarea lui Iehova fusese apărată în ochii popoarelor înconjurătoare. În Ierusalim inimile oamenilor erau pline de o bucurie sfântă. Rugăciunile lor stăruitoare pentru izbăvire fuseseră împletite cu mărturisirea păcatului și cu multe lacrimi. În nevoia lor cea mare se încrezuseră cu totul în puterea lui Dumnezeu de a salva, și El nu-i părăsise. Acum, curțile templului răsunau de cântecele solemne, de laudă. PR 361.4
Manifestări și mai îngrozitoare decât acelea pe care le-a văzut lumea vreodată se vor vedea la a doua venire a Domnului. “Se clatină munții înaintea Lui și dealurile se topesc; se cutremură pământul înaintea Lui, lumea și toți locuitorii ei! Cine poate sta înaintea urgiei Lui? Și cine poate ține piept mâniei Lui aprinse?” (Naum 1, 5-6.) “Pleacă cerurile, Doamne, și pogoară-Te! Atinge munții, ca să fumege! Fulgeră și risipește pe vrăjmașii mei! Aruncă-ți săgețile și pune-i pe fugă”. (Psalmii 144, 5-6.) PP 109.3
Luni, 5 Februarie
Dreptate celor asupriți
Citește Psalmii 9:18; 12:5; 40:17; 113:7; 146:6-10; 41:1-3. Care este mesajul acestor texte, inclusiv pentru noi astăzi?
"Domnul Isus a vorbit din stâlpul de nor: Acum, Israele, ce alta cere de la tine Domnul Dumnezeul tău, decât să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubești și să slujești Domnului Dumnezeului tău din toată inima ta și din tot sufletul tău, să păzești poruncile Domnului și legile Lui pe care ți le dau astăzi, ca să fii fericit? Iată, ale Domnului Dumnezeului tău sunt cerurile și cerurile cerurilor, pământul și tot ce cuprinde el. Și numai de părinții tăi S-a alipit Domnul ca să-i iubească; și după ei, pe sămânța lor, pe voi v-a ales El dintre toate popoarele, cum vedeți azi. Să vă tăiați dar inima împrejur și să nu vă mai înțepeniți gâtul. Căci Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor, Domnul domnilor, Dumnezeul cel mare, puternic și înfricoșat, care nu caută la fața oamenilor și nu primește daruri; care face dreptate orfanului și văduvei, care iubește pe străin și-i dă hrană și îmbrăcăminte. Comparați acest lucru cu cuvintele lui Hristos din Noul Testament: "Un oarecare învățător s-a ridicat și L-a ispitit, zicând: Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică? El i-a zis: Ce este scris în lege, cum citești? Iar El, răspunzând, a zis: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toată puterea ta și din tot cugetul tău, și pe aproapele tău ca pe tine însuți. Iar el i-a zis: "Ai răspuns bine; fă aceasta și vei trăi"." "Tată al orfanului și judecător al văduvei este Dumnezeu în sfântul Său locaș." "Domnul păzește pe străini; El ușurează pe orfan și pe văduvă, dar calea celor răi o răstoarnă." "Dacă fratele tău sărăcește și se prăpădește împreună cu tine, să-l ușurezi, chiar dacă este străin sau călător, ca să trăiască împreună cu tine; să nu-i dai banii tăi cu dobândă, nici să-i împrumuți merindele tale pentru mărire. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, care v-am scos din țara Egiptului, ca să vă dau țara Canaan și să fiu Dumnezeul vostru. Să nu domnești peste el cu vigoare, ci să te temi de Dumnezeul tău." Vezi și Deuteronomul 15:7-11; 24:14, 15, 19-21; Leviticul 19:32-37. "Să nu datorați nimănui nimic, ci să vă iubiți unii pe alții". Asuprirea săracilor, care nu este nimic mai puțin decât un adevărat jaf, nu este pedepsită de cursul uman, decât în cazuri foarte extreme; dar este marcată de Dumnezeul cerului ca fiind o practică detestabilă, pe care nu o va tolera în niciun caz. PC 412.3
"Apostolul Iacov le spune celor bogați: "Iată, plata muncitorilor care au secerat câmpurile voastre, care este de la voi reținută prin fraudă, strigă; și strigătele celor care au secerat au intrat în urechile Domnului sabatului*"." Dumnezeu condamnă nedreptatea oriunde s-ar manifesta, oricare ar fi persoana, oricare ar fi afacerea. Oriunde se pun la cale uneltiri pentru a reține bani de la cei cărora li se cuvine sau pentru a lipsi pe cineva de drepturile sale, acolo se află dezaprobarea lui Dumnezeu. Este în interesul fiecărui suflet legat de lucrarea lui Dumnezeu să primească avertismentele și mustrările Lui și să moară în fața acelei voințe încăpățânate care s-a opus voinței lui Dumnezeu." PC 413.1
Marți, 6 Februarie
„Până când veţi judeca strâmb?”
Citește Psalmul 82. Ce se întâmplă când conducătorii pervertesc dreptatea și îi asupresc pe cei pe care trebuie să îi protejeze?
"Apostolul a subliniat atitudinea pe care credincioșii trebuie să o susțină față de autoritățile civile: "Supuneți-vă, de dragul Domnului, oricărei instituții omenești, fie că este vorba de împărat ca fiind suprem, fie că este vorba de guvernatori ca fiind trimiși de el pentru a-i pedepsi pe cei care greșesc și pentru a-i lăuda pe cei care fac bine. Căci voia lui Dumnezeu este ca, făcând binele, să reduceți la tăcere ignoranța oamenilor nebuni". TT 274.4
"Cei care erau servitori trebuiau să rămână supuși stăpânilor lor, 'căci cineva este autorizat', explica apostolul, 'dacă, având în vedere pe Dumnezeu, suportă durerea în timp ce suferă pe nedrept'. Căci ce merit este acesta, dacă atunci când greșești și ești bătut pentru aceasta, îl suporți cu răbdare? Dar dacă atunci când faci binele și suferi pentru asta, o suporți cu răbdare, ai aprobarea lui Dumnezeu... . Și Hristos a suferit pentru voi, lăsându-vă o pildă, ca să călcați pe urmele Lui. El nu a săvârșit nici un păcat; pe buzele Lui nu s-a găsit nici un vicleșug. Când a fost insultat, nu a insultat la rândul Lui; când a suferit, nu a amenințat, ci S-a încrezut în Cel care judecă cu dreptate''." TT 275.1
"Cel care le-a vorbit ucenicilor în predica de pe munte este același care le-a vorbit lui Moise, Aaron și Miriam, și a lăsat semnele de nemulțumire asupra lui Miriam, pentru că ea l-a criticat pe cel prin care Dumnezeu alesese să comunice voia Sa. Dumnezeu pusese povara lucrării Sale asupra lui Moise, iar când alții au îndrăznit să arunce asupra lui povara mustrării și condamnării lor, Domnul i-a declarat vinovați de un mare păcat. El i-a judecat și i-a condamnat pe cei care îl judecaseră și îl condamnaseră pe nedrept pe slujitorul Său. El, pentru care inimile tuturor oamenilor sunt ca o carte deschisă, a citit motivele ascunse. El a văzut că inima era leproasă de păcat și a făcut ca plaga inimii să fie dezvăluită în cumplita judecată a leprei fizice. Așa cum lepra era moarte sigură dacă i se permitea să-și urmeze cursul natural, tot așa lepra păcatului va distruge sufletul dacă păcătosul nu primește vindecarea harului lui Dumnezeu. ST 14 martie 1892, par. 8
"Din moment ce nu putem citi în inima altuia, să ne ferim să atribuim motive greșite oricărui om, ca nu cumva să ne trezim implicați într-o vină asemănătoare cu cea a lui Miriam, - dezaprobându-i pe cei pe care Domnul îi învață și îi călăuzește - și să aducem astfel asupra noastră mustrarea lui Dumnezeu." ST 14 martie 1892, par. 9
Miercuri, 7 Februarie
„Varsă-Ți mânia!”
Citește Psalmii 58:6-8; 69:22-28; 83:9-17; 94:1,2 și 137:7-9. Ce sentimente transmit acești psalmi? Cine judecă în acești psalmi?
Stând în curtea templului înaintea poporului său, Iosafat și-a revărsat sufletul în rugăciune, cerând împlinirea făgăduințelor lui Dumnezeu, în timp ce mărturisea starea de neajutorare a lui Israel: “Doamne, Dumnezeul părinților noștri”, se ruga el, “nu ești Tu Dumnezeu în ceruri și nu stăpânești Tu peste toate împărățiile neamurilor? Oare n-ai Tu în mână tăria și puterea, așa că nimeni nu ți se poate împotrivi? Oare n-ai izgonit Tu, Dumnezeul nostru, pe locuitorii țării acesteia dinaintea poporului Tău Israel, și n-ai dat-o Tu pentru totdeauna de moștenire seminției lui Avraam care te iubea? Ei au locuit-o și ți-au zidit în ea un locaș sfânt pentru Numele Tău, zicând: ‘Dacă va veni peste noi vreo nenorocire, sabia, judecata, ciuma sau foametea, ne vom înfățișa înaintea casei acesteia și înaintea Ta, căci Numele Tău este în casa aceasta; vom striga către Tine din mijlocul strâmtorării noastre și Tu vei asculta și ne vei mântui!’ PR 199.2
Acum iată, fiii lui Amon, și fiii lui Moab și cei din muntele lui Seir, la care nu i-ai îngăduit lui Israel să intre, când venea din țara Egiptului — căci s-a abătut de la ei și nu i-a nimicit — iată-i cum ne răsplătesc acum, venind să ne izgonească din moștenirea Ta, pe care ne-ai dat-o în stăpânire! O, Dumnezeul nostru, nu-i vei judeca tu pe ei? Căci noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulțimi care înaintează împotriva noastră, și nu știm ce să facem, dar ochii noștri sunt îndreptați spre Tine!” (Versetul 3-12.) PR 199.3
Cu încredere Iosafat putea să spună despre Domnul: “ochii noști sunt îndreptați spre Tine”. Ani de zile el învățase poporul să se încreadă în Acela care în veacurile trecute intervenise deseori să-i scape pe cei aleși ai Săi de distrugere totală; și acum când împărăția era în primejdie, Iosafat nu stătea singur; “tot Iuda stătea înaintea Domnului, cu pruncii, nevestele și fii lor”. (Versetul 13.) În unire posteau și se rugau. În unire, ei se rugau stăruitor Domnului să pună pe vrăjmașii lor în încurcătură pentru ca Numele lui Iehova să fie proslăvit. PR 200.1
Joi, 8 Februarie
Judecata divină și sanctuarul
Citește Psalmii 96:6-10; 99:1-4 și 132:7-9,13-18. Unde are loc judecata lui Dumnezeu și care sunt implicațiile pentru noi? Cum ne ajută sanctuarul să înțelegem cum va gestiona Dumnezeu problema răului?
" Vom accepta oare cuvintele prețioase de asigurare care se găsesc în Cuvântul lui Dumnezeu? Vom crede în promisiunile lui Dumnezeu și vom slăvi numele Său sfânt? Ar trebui să Îl onorăm continuu cu laude și cu mulțumiri. Doresc să atrag în mod special atenția poporului nostru asupra Scripturilor care ne îndeamnă să-L mărim pe Domnul Dumnezeul lui Israel. Nu ar trebui oare să încetăm orice tânguială și să lăsăm ca lauda lui Dumnezeu să curgă de pe buzele noastre?" 21LtMs, Ms 91, 1906, par. 5
În sanctuarul din pustie și în templu — care erau simbolurile pământești ale locuinței lui Dumnezeu, o parte a cortului era consacrată prezenței Sale. Perdeaua ornamentată cu heruvimi, la intrarea în acea parte a cortului, nu trebuia ridicată decât de o singură mână. Ridicarea acelei perdele și pătrunderea fără o poruncă anume în taina sacră a Locașului Preasfânt însemna moarte. Căci deasupra tronului îndurării se afla slava Celui Preasfânt — slavă pe care nici un om nu o putea privi și trăi după aceea. În unica zi din an stabilită pentru slujire în Locul Preasfânt, marele preot intra cu cutremur în prezența lui Dumnezeu, în timp ce nori de tămâie fereau privirile sale, acoperind slava. Peste tot în curțile templului înceta orice zgomot. Nici un preot nu mai slujea înaintea altarelor. Ordia închinătorilor, aplecați cu o teamă plină de respect, înălța rugăciuni pentru mila lui Dumnezeu. DV 437.1
La aducerea la templu a chivotului sacru, care conținea cele două table de piatră pe care erau scrise cu degetul lui Dumnezeu preceptele Decalogului, Solomon a urmat exemplul tatălui său, David. La fiecare șase pași aducea jertfe. Cu cântări, muzică și cu o deosebită ceremonie, “preoții au adus chivotul legământului Domnului la locul lui, în sfântul locaș al casei, în Locul prea sfânt”. (2 Cronici 5, 7.) După ce au ieșit din sanctuar, și-au ocupat locurile destinate. Cântăreții — “leviții îmbrăcați în in subțire stăteau la răsăritul altarului cu chimvale, alăute și arfe, și aveau cu ei o sută douăzeci de preoți care sunau din trâmbițe”. (2 Cronici 5, 12.) PR 38.2
Apoi, Solomon a îngenuncheat pe platformă și în auzul întregului popor, a înălțat rugăciunea de consacrare. Ridicându-și mâinile către cer, în timp ce adunarea era plecată cu fața la pământ, împăratul s-a rugat: “Doamne, Dumnezeul lui Israel, nu este un Dumnezeu ca Tine în ceruri, nici pe pământ, care să-și țină legământul și să arate milă față de robii Tăi, care umblă înaintea Ta cu toată inima lor”. PR 40.1
"Prin secole de persecuții, conflicte și întuneric, Dumnezeu a susținut Biserica Sa. Nu a căzut asupra ei niciun nor pe care El să nu-l fi pregătit; nu s-a ridicat nicio forță potrivnică pentru a contracara lucrarea Sa, pe care El să nu o fi prevăzut. Totul a avut loc așa cum a prezis El. El nu a lăsat biserica Sa părăsită, ci a trasat în declarații profetice ceea ce avea să se întâmple, iar ceea ce Duhul Său a inspirat profeților să prezică s-a realizat. Toate scopurile Sale vor fi împlinite. Legea Sa este legată de tronul Său și nicio putere a răului nu o poate distruge. Adevărul este inspirat și păzit de Dumnezeu; și el va triumfa asupra oricărei opoziții." FLB 281.2
Vineri, 9 Februarie
Studiu Suplimentar
"În timpul veacurilor de întuneric spiritual, biserica lui Dumnezeu a fost ca o cetate așezată pe un deal. Din veac în veac, prin generații succesive, doctrinele pure ale cerului s-au desfășurat în interiorul granițelor sale.... Ea este teatrul harului Său, în care El se bucură să își dezvăluie puterea de a transforma inimile.5 FLB 281.3
"Biserica este fortăreața lui Dumnezeu, cetatea Sa de refugiu, pe care El o ține într-o lume revoltată. Orice trădare a bisericii este o trădare față de Cel care a cumpărat omenirea cu sângele singurului Său Fiu. De la început, sufletele credincioase au constituit biserica de pe pământ. În fiecare epocă, Domnul a avut veghetorii Săi, care au adus o mărturie credincioasă generației în care au trăit. Aceste santinele au transmis mesajul de avertizare; iar când au fost chemați să își depună armura, alții au preluat lucrarea. Dumnezeu i-a adus pe acești martori în relație de legământ cu El Însuși, unind biserica de pe pământ cu cea din ceruri. El a trimis pe îngerii Săi să slujească bisericii Sale, iar porțile iadului nu au putut să prevaleze împotriva poporului Său.6 FLB 281.4
"Dumnezeu Își iubește copiii cu o dragoste infinită. Pentru El, cel mai drag obiect de pe pământ este biserica Sa.7" FLB 281.5