Sfârșitul misiunii lui Dumnezeu
Studiul 13, Trimestrul 4, 23-29 Decembrie 2023
Împărtășește această lecțiune
Sabat după amiază, 23 Decembrie
Text de memorat:
Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă,12 aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? 2Petru 3:11, 12
Studiile anterioare au arătat că toate cărțile din Biblie se întâlnesc și se termină în Apocalipsa (Faptele Apostolilor¸ pagina 585 engl.); că Apocalipsa acoperă întreaga istorie a umanității.
În aceste studii am învățat de asemenea că evenimentul care a cauzat deschiderea cărții cu Șapte Peceți, a dezvăluit Apocalipsa însăși și că strict vorbind „descoperirea lui Isus Hristos pe care l-a dat-o Dumnezeu” începe cu capitolul 6 și se termină cu capitolul 22 – optsprezece capitole în total, dezvăluite de ruperea Peceților. Am învățat de asemenea că lucrurile care aveau să aibă loc „după aceste lucruri” din timpul lui Ioan, după 96 d.Hr. erau lucrurile prezentate de eveniment, de adunarea din jurul Scaunului de domnie, care s-a întâlnit pentru a examina lucrurile din interiorul Cărții.
Acum vreau să observați că Apocalipsa conține câteva subiecte, fiecare fiind complet în sine, deși un capitol sau un subiect se poate suprapune sau se poate intersecta cu celelalte; adică, nu toate subiectele și capitolele sunt în ordine cronologică unul cu celălalt.
Duminică, 24 Decembrie
Misiunea lui Dumnezeu în zilele finale
Citește Apocalipsa 1:1-7. Ce dovezi găsești că Apocalipsa se concentrează pe misiunea lui Dumnezeu din zilele finale?
Pentru a primi Apocalipsa, ultima carte a Bibliei, Ioan a fost luat de două ori în Duhul. Pentru a vedea aceasta vom citi Apoc. 1:10 și 4:2.
Apoc. 1:10: „În ziua Domnului eram în Duhul. Şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe”.
Aceasta este prima oară când Ioan este luat în Duhul și primește Apocalipsa capitolele 1, 2 și 3.
Apoc. 4:2: „Numaidecât am fost răpit în Duhul. Şi iată că în cer era pus un scaun de domnie, şi pe scaunul acesta de domnie şedea Cineva”.
Aceasta este a doua oară când Ioan este în Duhul, timp în care a primit Apocalipsa capitolele 4 la 22.
Primele nouă versete din capitolul 1 conțin introducerea făcută de Ioan și este un rezumat scurt a ceea ce a văzut. Celelalte versete din capitolul 1 conțin prezentarea Domnului în Apocalipsa, după care în capitolele 2 și 3 este dat un mesaj special care trebuie prezentat celor șapte biserici. Aceasta este tot ce a văzut Ioan când a fost în Duhul prima oară.
Capitolele 4 și 5 conțin scena unui eveniment special care a făcut ca să fie desigilată Cartea. Ceea ce a ieșit din carte este, în sensul cel mai deplin, Descoperirea lui Isus Hristos, a Celui care era singurul vrednic să deschidă Cartea.
Astfel, „descoperirea lui Isus Hristos” începe cu capitolul șase și se termină cu ultimul capitol al Cărții, capitole în care se înregistrează lucrurile dezvăluite de ruperea peceților. Da, Descoperirea constă din lucrurile care fuseseră sigilate cu șapte peceți.
Acum, din moment ce Apocalipsa dezvăluie procedurile juridice a întregii rase omenești și din moment ce s-a deschis cu Cartea pecetluită cu șapte peceți și din moment ce Apocalipsa constă din lucrurile care erau în Cartea sigilată, atunci este logic faptul că Apocalipsa conține o schiță a istoriei umane de la începutul lumii până la sfârșit.
Conținutul celor Șapte Peceți cuprinde toată omenirea; trebuie să înceapă cu Adam, primul om de pe pământ. Acest fapt se observă din faptul că lucrurile dezvăluite de primele cinci peceți sunt cuprinse în unu, două sau trei versete, în timp ce ultimele două peceți care conțin evenimente ce aparțin Judecății celor vii, poporului care trebuie să cunoască faptul că cazurile lor sunt judecate sunt lungi: lucrurile ce aparțin celei de-a șasea peceți sunt scrise în 22 de versete și a șaptea pecete conține 15 capitole.
Luni, 25 Decembrie
Cele trei solii îngerești și lucrarea
Citește Apocalipsa 14:6-12. Ce se descrie aici și ce legătură au aceste versete cu misiunea și mesajul nostru? Ce anume din ce spune Isus aici are legătură directă cu lucrarea, misiunea noastră?
"Mesajul celui de-al treilea înger nu va fi înțeles, lumina care va lumina pământul cu slava sa va fi numită lumină falsă, de către cei care refuză să umble în slava ei care avansează. Lucrarea care ar fi putut fi făcută, va fi lăsată nefăcută de cei care resping adevărul, din cauza necredinței lor. Vă implorăm pe voi, cei care vă opuneți luminii adevărului, să vă dați la o parte din calea poporului lui Dumnezeu..." RH 27 mai 1890, par. 6
"Mesajul celui de-al treilea înger urmează să lumineze pământul cu slava sa; dar numai celor care au rezistat ispitei în tăria Celui Puternic li se va permite să joace un rol în proclamarea lui, atunci când el se va transforma în marea strigare." RH 19 noiembrie 1908, Art. A, par. 9
Apoi am văzut cel de-al treilea înger. Îngerul meu însoțitor a spus: “Înfricoșătoare este lucrarea lui. Teribilă îi este misiunea. El este îngerul care urmează să despartă grâul de neghină și să sigileze — sau să lege — snopii de grâu pentru hambarul ceresc. Aceste lucruri ar trebui să ocupe cu totul mintea și să angajeze întreaga atenție.” ST 118.1
Noi trebuie să dăm la o parte planurile noastre strâmte și egoiste, amintindu-ne că avem o lucrare de cea mai mare amploare și de cea mai înaltă importanță. Făcând lucrarea aceasta, noi trebuie să facem să răsune solia îngerului întâi, al doilea și al treilea, fiind pregătiți în felul acesta pentru venirea celuilalt înger din cer, care urmează să lumineze pământul cu slava lui. 6M 406.5
Îngerul care se unește în vestirea soliei îngerului al treilea va lumina tot pământul cu slava lui. Aici este profetizată o lucrare mondială cu o putere neobișnuită. Mișcarea adventă din anul 1840-1844 a fost o manifestare glorioasă a puterii lui Dumnezeu; prima solie îngerească a fost dusă la toate stațiunile misionare din lume, iar în câteva țări s-a arătat cel mai mare interes religios care s-a văzut în vreo țară de la Reforma secolului XVI; dar acestea urmează să fie depășite de mișcarea cea puternică din timpul ultimei avertizări a îngerului al treilea. TV 611.1
Lucrarea se va asemăna cu aceea din Ziua Cincizecimii. După cum “ploaia timpurie” a fost dată, prin revărsarea Duhului Sfânt, la începutul predicării Evangheliei pentru a face posibilă creșterea seminței prețioase, tot așa “ploaia târzie” va fi dată la încheierea ei pentru coacerea recoltei. “Să cunoaștem, să căutăm să cunoaștem pe Domnul! Căci El Se ivește ca zorile dimineții, și va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primăvară, care udă pământul”. (Osea 6, 3.) “Și voi, copii ai Sionului, bucurați-vă și veseliți-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, căci El vă va da ploaie la vreme, vă va trimite ploaie timpurie și târzie, ca odinioară”. (Ioel 2, 23.) “În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură. Atunci oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit”. (Faptele Apostolilor 2, 17.21.) TV 611.2
Marți, 26 Decembrie
Criza finală
Citește 1 Ioan 4:8; 2 Petru 3:9; 1 Timotei 2:4 și Geneza 12:3. De ce la Dumnezeu contează fiecare categorie de oameni?
Misiunea de a salva lumea nu poate fi mai importantă decât misiunea de a salva biserica. Mărind numărul de membri ai bisericii în starea de laodiceeni căldicei, predominantă acum, nu poate să avanseze Împărăția lui Hristos mai mult decât ar fi putut avansa în condițiile din biserica iudaică în zilele primei sale veniri. Înțelegând adevărata situație din acea biserică, Ioan Botezătorul și Însuși Hristos și chiar apostolii la început, s-au angajat să lucreze, nu pentru lume în general, ci doar în interesul fraților lor în biserică.
Deoarece aceeași îndepărtare de Hristos există acum în biserică, așa cum exista atunci (Mărturii, vol.5, pag. 217), va fi nevoie de multe eforturi pentru a salva poporul de „trista înșelăciune” laodiceană (Mărturii, vol.3, pag. 253), decât dacă ei ar fi fost în păgânism, pentru că în Laodicea ei sunt învățați să creadă că au tot adevărul de care au nevoie, că sunt bogați, s-au îmbogățit și nu au nevoie de nimic – că mântuirea lor este garantată pentru totdeauna, atâta timp cât ei sunt membri ai bisericii! Prin urmare, există un risc mai mare de a-și pierde sufletele în biserică, în timp ce ea este „călduță” și pe punctul de a fi vărsată, decât dacă rămâne în lume până când biserica se trezește din somnul ei își unge ochii cu alifie, (Adevărul) – când ea vede bine, face ce este bine, conduce și hrănește turma așa cum trebuie.
Fie ca fiecare membru cinstit să se întrebe: dacă biserica însăși nu este mântuită (Mărturii, vol.3, pag. 253), nu urmează pe Hristos conducătorul ei (Mărturii, vol.5, pag. 217) și a devenit o curvă (Mărturii, vol. 8, pag. 250), cum poate ea să salveze pe alții? Prin urmare, cea mai mare nevoie, este să salvăm mai întâi pe cei din biserică, apoi pe cei din lume. „În mijlocul poporului lui Dumnezeu trebuie să se producă o lucrare deosebită de curățire, de îndepărtare a păcatelor.” (Tragedia Veacurilor, pag. 425), „închiderea lucrării pentru biserică, în timpul de sigilare a celor o sută patruzeci și patru de mii” (Mărturii, vol. 3, pag. 266), trebuie să vină mai întâi, apoi va urma sigilarea celor din lume.
După ce biserica se trezește și încetează să viseze că este „bogată și că s-a îmbogățit”, și constată că ea are nevoie de totul, în loc de „nimic”, se îmbracă în putere întorcându-se la Hristos conducătorul ei, se îmbracă cu haina neprihănirii Lui și nu va mai permite ca cei răi să intre în ea (Isaia 52: 1), atunci neprihănirea ei va ieși ca o lumină a soarelui și izbăvirea ei ca o făclie care se aprinde. Neamurile vor vedea mântuirea ei și toți împărații slava ei (Isaia 62: 1, 2). Atunci va fi într-adevăr capabilă să salveze. Atunci „porțile ei vor sta veșnic deschise, nu vor fi închise nici zi, nici noapte, ca să lase să intre la tine bogăția neamurilor și împărații lor cu alaiul lor. Căci neamul și împărăția care nu-ți vor sluji vor pieri, și neamurile acelea vor fi în totul nimicite.” Isaia 60: 11, 12.
Fie ca toți credincioșii Adevărului Prezent să urmeze acest curs până la punctul lui culminant: „Strigă de veselie și bucură-te, fiica Sionului! Căci iată, Eu vin, și voi locui în mijlocul tău, zice Domnul.” „Multe neamuri se vor alipi de Domnul, în ziua aceea, și vor fi poporul Meu. Eu voi locui în mijlocul tău, și vei ști că Domnul oștirilor m-a trimes la tine.” Zaharia 2:10, 11.
Miercuri, 27 Decembrie
Succes în Misiune
Citiți 2 Corinteni 11:2, Isaia 30:21, Ioan 10:27, Ioan 16:12, 13, 2 Tesaloniceni 2:9-11, Evrei 3:12, 13, 1 Ioan 1:8, 9, Apocalipsa 7:14, Apocalipsa 19:8. Ce ne spun ele despre caracterul celor care Îl urmează pe Isus?
Zah. 3: 1-4 – „El (îngerul) mi-a arătat pe marele preot Iosua stând în picioare înaintea Îngerului Domnului și pe Satana stând la dreapta lui ca să-l pârască. Domnul a zis Satanei: „Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?” Dar Iosua era îmbrăcat cu haine murdare și totuși stătea în picioare înaintea Îngerului. Iar Îngerul, luând cuvântul, a zis celor ce erau înaintea Lui: „Dezbrăcați-l de hainele murdare de pe el!” Apoi a zis lui Iosua: „Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea și te îmbrac cu haine de sărbătoare!”
Primul căruia i s-a dat haina a fost Iosua, marele preot, cel mai înalt oficial al bisericii. Dacă el nu are haina, atunci nimeni altcineva nu o are. Din aceasta vedem că adevărata redeșteptare și reformă începe de la cap, nu de la picioare și că înainte ca cineva să primească dreptul de a se îmbrăca cu haina, nelegiuirea lui este îndepărtată - se pocăiește de păcatele sale și Domnul le șterge. Totuși, Satana este chiar acolo pentru a se opune și a-l acuza; dar, mulțumesc lui Dumnezeu că Domnul este și El acolo pentru a-l mustra pe vrăjmaș. Înțelegeți lecția, frate, soră? În timp ce veți obține haina, va trebui să întâmpinați o opoziție puternică. Dar ce contează? Este prea mult să stăm fermi pentru Adevăr și dreptate atunci când majoritatea ne părăsesc? Și cum altfel vom deveni eroi pentru Dumnezeu? (Citește Matei 5: 10-12.)
Apostolii și profeții nu numai că au întâmpinat opoziție din partea propriilor lor frați, ci chiar au murit bucuroși pentru haina lor albă. Totuși, acum nu vi se cere să renunțați la viață, ci să o salvați. „Rolurile” sunt acum inversate. Domnul nu va îngădui să fiți consumați de flăcări. El vă va salva ca pe niște „tăciuni scoși din foc”.
Din aceasta vedem că Iosua de astăzi își schimbă hainele murdare cu haine albe, cu neprihănirea lui Hristos.
Zah. 3: 5 – „Eu am zis: „Să i se pună pe cap o mitră curată!” Și i-au pus o mitră curată pe cap și l-au îmbrăcat în haine, în timp ce Îngerul Domnului stătea acolo.”
Nu doar că a fost îmbrăcat într-o haină albă, dar a fost încununat cu o mitră curată. Și ce ar putea însemna o asemenea mitră? Nimic altceva decât autoritatea cu care a fost învestit, ca și conducător desemnat de Cer? Astfel, este îmbrăcat din cap până în picioare, „și îngerul Domnului stătea lângă el” (KJV). Ce cadou! Și ce gardă de onoare pentru cineva într-o lume ca a noastră! În ciuda acestui fapt, însă, ființele umane sunt foarte lente și ezită să ia poziție de partea Domnului. Majoritatea dintre ei preferă să se bizuie pe om.
Zah. 3: 8 – „ Ascultă, dar, Iosua, mare preot, tu și tovarășii tăi de slujbă care stau înaintea ta – căci aceștia sunt niște oameni care vor sluji ca semne („minunați” în engleză). – Iată, voi aduce pe Robul Meu, Odrasla.” (Vlăstar sau ramură).
Nu numai Iosua, ci și cei care stau înaintea lui (adunarea) sunt îndemnați să audă această poruncă. Și ce fel de oameni sunt aceștia? - Bărbați „minunați”. Acest simbolism arată că la împlinirea acestei profeții, îngerul bisericii din Laodicea nu mai este responsabil de casa Domnului și că poporul lui Dumnezeu trebuie să fie alcătuit în întregime din oameni minunați!
Evident, atunci, ca urmare a acestei reînviorări și reforme în cadrul bisericii Laodiceene, apare o altă biserică de care Iosua este responsabil, nu îngerul din Laodicea. În ea nu va mai exista „neghină” (Mat. 13:30), „pești răi” (Mat. 13:47, 48), sau „capre” (Mat. 25:32). Biserica Laodicea, cea de-a șaptea, este ultima care se confruntă cu fățarnici, sfinți și păcătoși.
Cine va aduce această redeșteptare și reformă, această mare schimbare? -- Odrasla. Și potrivit cu Isaia 11: 1-5, Odrasla sau Vlăstarul este Domnul, Fiul lui David.
Joi, 28 Decembrie
Misiune îndeplinită
Citește Apocalipsa 21:1-4 și 21:22 – 22:5. Ce reprezintă scena descrisă aici?
Is. 65:17 - „Căci iată, Eu fac ceruri noi și un pământ nou; așa că nimeni nu-și va mai aduce aminte de lucrurile trecute și nimănui nu-i vor mai veni în minte.”
Aici suntem aduși la momentul în care Domnul reînnoiește în cele din urmă cerul și pământul.
Is. 65:18, 19 - „Ci vă veți bucura și vă veți înveseli pe vecie pentru cele ce voi face. Căci voi preface Ierusalimul în veselie, și pe poporul lui, în bucurie. Eu însumi Mă voi înveseli asupra Ierusalimului și Mă voi bucura de poporul Meu; nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plânsetelor, nici glasul țipetelor.”
Suntem încurajați să ne bucurăm pentru că Ierusalimul, precum și poporul lui, sunt creați pentru bucurie.
Is. 65:20 - „Nu vor mai fi în el nici copii cu zile puține, nici bătrâni care să nu-și împlinească zilele. Căci cine va muri la vârsta de o sută de ani va fi încă tânăr, și cel ce va muri în vârstă de o sută de ani va fi blestemat ca păcătos.”
În ceea ce privește pe cei răi de pe pământ, care învie la a doua înviere, învierea celor nedrepți (Apoc. 20: 5), nu va fi între ei nici naștere, nici moarte, timp de o sută de ani. Așadar, singurii copii care vor fi printre ei vor fi aceia care vor fi înviați din morți. În consecință, atât cei bătrâni, cât și cei tineri vor trăi o sută de ani de la învierea celor nedrepți până la a doua moarte. Astfel, copilul și păcătosul, ajungând la o sută de ani pe pământul nou, vor pieri amândoi la sfârșitul secolului. Atunci cei drepți vor locui pe tot pământul.
Is. 65:21, 22 - „Vor zidi case și le vor locui; vor sădii vii și le vor mânca rodul. Nu vor zidi case, ca altul să locuiască în ele; nu vor sădi vii, pentru ca altul să le mănânce rodul; căci zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor, și aleșii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor.”
Din nou vedem că viitorul Eden va fi la fel de real și la fel de natural ca și Grădina Edenului în ziua în care a fost creată. Deci solia lui Ilie va restaura într-adevăr toate lucrurile - tot ceea ce s-a pierdut prin păcat.
Is. 65:23 - „Nu vor munci degeaba și nu vor avea copii ca să-i vadă pierind, căci vor alcătui o sămânță binecuvântată de Domnul, și copiii lor vor fi împreună cu ei.”
O mare parte din munca noastră pe acest pământ se face în zadar, iar mulți dintre fiii și fiicele noastre se nasc și ei în zadar. Dar pe pământul făcut nou, nimeni nu va munci în zadar și nimeni nu se va naște pentru necazuri.
Is. 65:24 - „Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta!”
Pentru răspunsurile la unele dintre rugăciunile noastre, așteptăm deseori mult timp și majoritatea dintre ele nu primesc răspuns așa cum vrem noi să fie. Dar în pământul făcut nou nu va exista nici o întârziere și nici o dezamăgire.
Is. 65:25 – „Lupul și mielul vor paște împreună, leul va mânca paie ca boul, și șarpele se va hrăni cu țărână. Niciun rău, nicio vătămare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfânt, zice Domnul.”
Va fi pace în jur. Nu vom vedea oameni certându-se, nici fiare luptându-se și mâncându-se între ele. Va fi o pace reală și perfectă între toți.
Dacă am putea realiza doar ce a pregătit Dumnezeu pentru aceia care iubesc să studieze Cuvântul Său și să umble în Lumina Sa crescândă, atunci am face din interesul lui Dumnezeu interesul nostru principal; atunci nu ne vom mai irosi energiile străduindu-ne pentru lucrurile materiale ale vieții. Acestea ni se vor da pe deasupra în timp ce lucrăm cu sârguință pentru zidirea Împărăției Sale, pentru că El Însuși spune: „Vrednic este lucrătorul de plata lui”.
Vineri, 29 Decembrie
Studiu Suplimentar
Apocalipsa 10:5-7 KJV -- "Și îngerul pe care l-am văzut stând pe mare și pe pământ și-a ridicat mâna spre cer și a jurat pe Cel care trăiește în vecii vecilor, care a creat cerul și lucrurile care sunt în el, pământul și lucrurile care sunt în el, marea și lucrurile care sunt în ea, că nu va mai fi timp, ci în zilele glasului celui de-al șaptelea înger, când va începe să sune, se va sfârși taina lui Dumnezeu, așa cum a vestit El robilor Săi, proorocii."
Îngerul a jurat că nu va mai fi timp. Cred că înțeleg cum interpretăm noi, ca adventiști de ziua a șaptea, "să nu mai fie timp"; dar aceste două versete, atunci când sunt citite împreună, arată clar ce fel de timp nu va mai fi, pentru că în timpul trâmbiței a șasea îngerul a spus că nu va mai fi timp, dar că la începutul sunetului trâmbiței a șaptea taina lui Dumnezeu va fi terminată. Ce este taina lui Dumnezeu? -- Este lucrarea de mântuire, sau lucrarea Evangheliei. Atunci, în timpul perioadei celei de-a șaptea trâmbițe nu va mai fi nici o taină care să fie terminată, pentru că ea va fi terminată în timpul celei de-a șasea trâmbițe. Prin urmare, îngerul trebuie înțeles ca afirmând pur și simplu că timpul de probă se va întinde doar până la sunetul celei de-a șasea trâmbițe și atât, pentru că taina lui Dumnezeu va fi terminată în totalitate în momentul în care îngerul al șaptelea va începe să sune.