Sabatul și sfârșitul
Studiul 8, Trimestrul 2, 13-19 Mai 2023
Împărtășește această lecțiune
Sabat după amiază- 13 Mai
Textul de memorat:
și să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile, după planul veșnic pe care l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru. Efeseni 3:9,11
"...Cei care au o legătură vie cu Dumnezeu știu că divinitatea lucrează prin umanitate. Fiecare suflet care cooperează cu Dumnezeu va face dreptate, va iubi milostenia și va umbla în umilință cu Dumnezeu. Domnul este un Dumnezeu milostiv și se îngrijește chiar și de fiarele mute pe care le-a creat. Când a vindecat în ziua de Sabat și a fost acuzat că a încălcat legea lui Dumnezeu, el le-a spus acuzatorilor săi: "Nu, nu, nu! "Oare nu-și dezleagă fiecare dintre voi, în ziua de Sabat, boul sau măgarul din grajd și nu-l duce la adăpat? Și femeia aceasta, fiică a lui Avraam, pe care Satana a legat-o, iată, în acești optsprezece ani, nu ar trebui să fie dezlegată de această legătură în ziua de Sabat? Și după ce a spus aceste lucruri, toți potrivnicii lui s-au rușinat; și tot poporul s-a bucurat pentru toate lucrurile glorioase care s-au făcut prin el". Domnul privește cu compasiune creaturile pe care le-a făcut, indiferent de rasa din care fac parte. Dumnezeu "a făcut dintr-un singur sânge toate neamurile de oameni ca să locuiască pe toată fața pământului și a hotărât vremurile dinainte rânduite și hotarele locuinței lor, pentru ca ei să-L caute pe Domnul, dacă din întâmplare ar putea să simtă după El și să-L găsească, chiar dacă nu este departe de fiecare dintre noi, căci în El trăim, ne mișcăm și avem ființa noastră, așa cum au spus și unii dintre poeții voștri: "Căci și noi suntem urmașii Lui"." Adresându-se ucenicilor Săi, Mântuitorul a spus: "Toți sunteți frați". Dumnezeu este Tatăl nostru comun, iar fiecare dintre noi este păzitorul fratelui nostru". RH 21 ianuarie 1896, par. 7
Duminică- 14 Mai
Judecata, Creația și responsabilitatea noastră
Citește Apocalipsa 14:7; Romani 14:10 și Iacov 2:8-13. Ce implică judecata în chestiuni precum răspunderea și responsabilitatea? Cum sunt legate judecata, poruncile lui Dumnezeu și închinarea?
Aceia care au primit lumina, cu privire la mijlocirea lui Hristos și la perpetuitatea Legii lui Dumnezeu, au găsit că aceste adevăruri erau prezentate în Apocalipsa capitolul 14. Soliile din capitolul acesta constituie întreita avertizare (vezi notele suplimentare) care trebuie să-i pregătească pe locuitorii pământului pentru a doua venire a Domnului. Vestirea: "A sosit ceasul judecății Lui" arată către încheierea lucrării lui Hristos pentru mântuirea oamenilor. Ea face cunoscut adevărul care trebuie vestit până când va înceta mijlocirea Mântuitorului și El va reveni pe pământ pentru a lua la Sine pe poporul Său. Lucrarea de judecată, care a început în anul 1844, trebuie să se continue până când se vor hotărî cazurile tuturor oamenilor atât ale celor vii, cât și ale celor morți; de aceea va continua până la încheierea probării neamului omenesc. Pentru ca oamenii să fie pregătiți să stea la judecată, solia le poruncește să se teamă de Dumnezeu și să-I dea slavă "și să se închine Aceluia care a făcut cerul și pământul, marea și izvoarele apelor". Iar rezultatul primirii acestor solii este arătat prin cuvintele: "Aici sunt cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus". Pentru a fi pregătiți pentru judecată, este necesar ca oamenii să țină Legea lui Dumnezeu. Această Lege va fi măsura caracterului la judecată. Apostolul Pavel declară: "Toți cei ce au păcătuit având Lege, vor fi judecați după Lege ... în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor". Și tot el mai zice că "împlinitorii Legii vor fi socotiți îndreptățiți". (Romani 2, 12-16.) Credința este necesară pentru a putea păzi Legea lui Dumnezeu; căci "fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui". Și "tot ce nu vine din încredințare este păcat". (Evrei 11, 6; Romani 14, 23.)TV 435.2
Prin întâia solie îngerească, oamenii sunt chemați "să se teamă de Dumnezeu și să-I dea slavă" și să I se închine ca fiind Creatorul cerului și al pământului. Pentru a face lucrul acesta, ei trebuie să asculte de Legea Sa. Înțeleptul spune: "Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om". (Eclesiastul 12, 13.) Fără ascultare de poruncile Sale, nici o închinare nu poate fi plăcută lui Dumnezeu. "Căci dragostea lui Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Dacă cineva își întoarce urechea ca să n-asculte Legea, chiar și rugăciunea lui este o scârbă.". (1 Ioan 5, 3; Proverbe 28, 9.) TV 436.1
Luni – 15 Mai
Sabatul și Creația
Citește Geneza 2:1-3; Exodul 20:8-11 și Deuteronomul 5:12-15 în contextul pasajului din Apocalipsa 14:6,7. Cum vedem și în porunca Sabatului legătura dintre Creație și răscumpărare?
"Importanța Sabatului ca monument al creațiunii este că el păstrează totdeauna prezent motivul adevărat pentru care închinarea se cuvine lui Dumnezeu" — pentru că El este Creatorul, iar noi suntem făpturile Sale. "De aceea Sabatul stă chiar la temelia închinării divine, căci el ne învață acest mare adevăr în modul cel mai impresionant și nici o altă instituție nu face lucrul acesta. Adevăratul temei al închinării divine, nu numai acela din ziua a șaptea, ci al întregii închinări, se găsește în deosebirea dintre Creator și creaturile Sale. Acest fapt important nu se poate învechi niciodată și nu trebuie uitat niciodată". (J. N. Andrews, History of the Sabbath , cap. 27.) Totdeauna trebuia păstrat acest adevăr în mintea oamenilor, că Dumnezeu a instituit Sabatul în Eden; și câtă vreme faptul că El este Creatorul nostru continuă să fie motivul pentru care să ne închinăm Lui, atâta vreme Sabatul va continua să fie semnul și memorialul Său. Dacă Sabatul ar fi fost păstrat pretutindeni, gândurile și afecțiunile omului ar fi fost îndreptate către Creator ca obiect al adorării și al închinării și niciodată n-ar fi fost vreun închinător la idoli, vreun ateu sau vreun necredincios. Păzirea Sabatului este un semn al credincioșiei față de adevăratul Dumnezeu, "Acela care a făcut cerul și pământul, marea și izvoarele apelor". Urmează ca solia care poruncește oamenilor să se închine lui Dumnezeu și să păzească poruncile Sale să ceară în mod deosebit să păzească porunca a patra. TV 437.1 - TV 438.1
În solia primului înger, oamenii sunt chemați să se închine lui Dumnezeu, Creatorul nostru, care a făcut lumea și toate lucrurile din ea. Anulând Legea lui Iehova, oamenii au adus omagiu unei instituții a papalității, dar trebuie să aibă loc o creștere a cunoștinței cu privire la subiectul acesta. SA2 59.4
Solia proclamată de îngerul care zbura prin mijlocul cerului este Evanghelia veșnică, aceeași Evanghelie care a fost proclamată în Eden, când Dumnezeu i-a zis șarpelui: „Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Aceasta îți va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul" (Geneza 3,15). Aici a fost prima făgăduință cu privire la un Mântuitor care va sta pe câmpul de bătălie pentru a lupta cu Satana și a-l birui. Domnul Hristos a venit în lumea noastră pentru a reprezenta caracterul lui Dumnezeu, așa cum este prezentat de Legea Sa sfântă, deoarece Legea Sa este o transcriere a caracterului Său. Domnul Hristos a fost atât Legea, cât și Evanghelia. Îngerul care proclamă Evanghelia veșnică proclamă Legea lui Dumnezeu, deoarece Evanghelia mântuirii îi aduce pe oameni la ascultarea de Lege, prin care caracterul lor este format după chipul divin. - SA2 59.6
Marți - 16 Mai
O amăgire nu chiar atât de subtilă
Citește Psalmii 33:6,9 și Evrei 11:3. Ce ne spun aceste pasaje clare din Biblie despre cum a creat Dumnezeu lumea?
"La fel ca și Sabatul, săptămâna își are originea la creație și a fost păstrată și adusă până la noi prin istoria Bibliei. Dumnezeu însuși a măsurat prima săptămână ca eșantion pentru săptămânile succesive până la sfârșitul timpului. La fel ca oricare alta, aceasta a fost compusă din șapte zile literale. Șase zile au fost folosite în lucrarea de creație; în cea de-a șaptea, Dumnezeu s-a odihnit, iar apoi a binecuvântat această zi și a pus-o deoparte ca zi de odihnă pentru om. CE 190.1
"În legea dată de pe Sinai, Dumnezeu a recunoscut săptămâna și faptele pe care se bazează. După ce a dat porunca: "Adu-ți aminte de ziua Sabatului ca să o sfințești" și a precizat ce trebuie făcut în cele șase zile și ce nu trebuie făcut în a șaptea, el afirmă motivul pentru care se respectă astfel săptămâna, arătând spre propriul său exemplu: "Căci în șase zile Domnul a făcut cerul și pământul, marea și tot ce este în ele și s-a odihnit în ziua a șaptea; de aceea Domnul a binecuvântat ziua de odihnă și a sfințit-o". [Exodul 20:8-11.] Acest motiv apare frumos și forțat atunci când înțelegem că zilele creației sunt literale. Primele șase zile ale fiecărei săptămâni sunt date omului pentru muncă, deoarece Dumnezeu a folosit aceeași perioadă din prima săptămână în lucrarea de creație. În ziua a șaptea, omul trebuie să se abțină de la muncă, în amintirea odihnei Creatorului. CE 190.2
"Dar presupunerea că evenimentele din prima săptămână au necesitat mii și mii de ani, lovește direct în temelia poruncii a patra. Ea îl reprezintă pe Creator ca poruncind oamenilor să respecte săptămâna de zile literale în comemorarea unor perioade vaste și nedeterminate. Acest lucru nu se potrivește cu metoda Sa de a trata cu creaturile Sale. Ea face indefinit și obscur ceea ce El a făcut foarte clar. Este infidelitatea în forma ei cea mai insidioasă și, prin urmare, cea mai periculoasă; caracterul ei real este atât de disimulat încât este susținut și predat de mulți care pretind că cred în Biblie. CE 190.3
"'Prin cuvântul Domnului au fost făcute cerurile; și toată oștirea lor prin suflarea gurii Lui." "Căci El a vorbit, și s-a făcut; a poruncit, și a rămas în picioare". [Psalmul 33:6, 9.] Biblia nu recunoaște epoci lungi în care pământul să fi evoluat din haos. Despre fiecare zi succesivă a creației, consemnarea sacră declară că a constat din seară și dimineață, la fel ca toate celelalte zile care au urmat. La sfârșitul fiecărei zile este dat rezultatul lucrării Creatorului. La încheierea înregistrării primei săptămâni se face următoarea afirmație: "Acestea sunt generațiile cerurilor și ale pământului atunci când au fost create". [Geneza 2:4.] Dar acest lucru nu transmite ideea că zilele creației au fost altele decât zilele literale. Fiecare zi a fost numită generație, pentru că în ea Dumnezeu a generat sau a produs o nouă porțiune din lucrarea Sa". CE 191.1
Ciclul de douăzeci și patru de ore începe la apus, pentru că în momentul în care pământul a venit la existență și a început să se rotească pe axa lui, nu era lumină „pe fața adâncului”, așa dar, „Dumnezeu a zis: Să fie lumină și a fost lumină ... Astfel, a fot o seara, și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua întâi.” Gen. 1: 2, 3, 5.
„Lumina” care a strălucit în prima zi și prin care Dumnezeu a despărțit ziua de noapte (a pus pământul în rotație pe axa sa), totuși, nu era soarele, căci soarele și luna nu au fost create decât în ziua a patra, când El le-a vorbit „să stăpânească ziua și noaptea” (Geneza 1:18), pe care El le-a stabilit anterior.
Astfel, în timp ce pământul a început să marcheze timpul veșnic cu prima noapte a săptămânii creațiunii, după care se măsoară Sabatul zilei a șaptea în fiecare săptămână; luna a început să măsoară timpul la sfârșitul zilei a treia și la începutul celei de a patra noapte după care se măsoară luna; iar soarele a început să măsoare timpul la sfârșitul celei de a patra noapte și la începutul zilei a patra, după care se măsoară anul. Prin urmare, intervalul de timp care măsoară și segmentează săptămâna, este cu trei zile înaintea perioadelor de timp care măsoară și segmentează anul solar și luna lunară. De aceea, pentru ca poporul Său să poată comemora săptămâna creațiunii, din momentul în care a început perioada de timp pământească, Dumnezeu a poruncit: „Din seara… până seara următoare, să prăznuiți Sabatul vostru”. Lev. 23: 32.
Așa dar, ziua de douăzeci și patru de ore începe cu noaptea, la apusul soarelui; iar timpul zilei în sine, separat de noapte, începe la răsărit.
Miercuri - 17 Mai
Creația, Sabatul și sfârșitul timpului
Citește Apocalipsa 14:7,9, 12. Rezumă aceste versete.
La vremea sfârșitului, orice instituție divină va fi restatornicită. Spărtura făcută în Lege atunci când Sabatul a fost schimbat de om urmează să fie reparată. Rămășița poporului lui Dumnezeu, stând înaintea lumii ca reformatori, trebuie să arate că Legea lui Dumnezeu este temelia oricărei reforme durabile și că Sabatul poruncii a patra trebuie să stea ca memorial al creațiunii, un amintitor continuu al puterii lui Dumnezeu. În cuvinte distincte și lămurite ei trebuie să prezinte nevoile ascultării de toate preceptele Decalogului. Constrânși de dragostea lui Hristos, ei trebuie să colaboreze cu El în reclădirea locurilor pustii. Ei trebuie să fie dregătorii spărturii, cei ce dreg drumurile și fac țara cu putință de locuit. (Vezi Isaia 58, 12.) PR 678.2
Fiara cu două coarne exercită toată puterea pe care prima fiară, ca un leopard, a exercitat-o, arătând din nou că este o putere mondială. Într-adevăr, este nevoie de o astfel de putere pentru a forța pe toți locuitorii pământului să se închine așa cum poruncește ea și să implementeze o asemănare a guvernării bisericii și statului care este la fel de depășită ca și Evul Mediu. Da, este nevoie de o astfel de putere pentru a influența lumea să i se închine, în afară de cei a căror nume sunt scrise în Cartea Vieții Mielului.
Când se dă decretul de către fiară ca nimeni să nu poată cumpăra sau vinde și să fie omorâți pentru că nu se conformează, atunci doar Dumnezeu poate să-Și protejeze poporul, poporul al căror nume sunt scrise în „Carte”. Aceasta este promisiunea Lui credincioasă: „În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare, cum n-a mai fost de când Sunt neamurile şi până la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte”, Dan. 12:1.
Joi – 18 Mai
Sabatul și odihna veșnică
Citește Isaia 65:17 și 66:22; 2 Petru 3:13 și Apocalipsa 21:1. Cum ne îndreaptă ținerea Sabatului gândul spre veșnicie?
Sabatul și, prin urmare, toate celelalte porunci sunt perpetue, care trebuie păstrate încă după această viață, oricine poate vedea cu ușurință din următoarele scrieri: „În fiecare lună nouă și în fiecare Sabat, va veni orice făptură să se închine înaintea Mea – zice Domnul.” Isaia 66:23. Și privind înainte spre „ziua cea mare și înfricoșată” „a Domnului”, - timpul chiar din fața noastră, Domnul avertizează pe poporul Său care va trăi atunci: „Aduceți-vă aminte de Legea lui Moise, robul Meu, căruia i-am dat în Horeb rânduieli și porunci pentru tot Israelul!” Maleahi 4: 4.
„Așa vorbește Domnul: ,Păziți ce este drept, și faceți ce este bine; căci mântuirea Mea este aproape să vină, și neprihănirea Mea este aproape să se arate. Ferice de omul care face lucrul acesta, și de fiul omului care rămâne statornic în el, păzind Sabatul, ca să nu-l pângărească, și stăpânindu-și mâna, ca să nu facă nici un rău! Străinul care se alipește de Domnul, să nu zică: ,Domnul mă va despărți de poporul Său!` Și famenul să nu zică: ,Iată, eu sunt un copac uscat!` Căci așa vorbește Domnul: ,Famenilor, cari vor păzi Sabatele Mele, cari vor alege ce-Mi este plăcut, și vor stărui în legământul Meu, le voi da în Casa Mea și înlăuntrul zidurilor Mele un loc și un nume mai bune de cât fii și fiice; le voi da un nume vecinic, care nu se va stinge. Și pe străinii, care se vor lipi de Domnul ca să -I slujească, și să iubească Numele Domnului, pentru ca să fie slujitorii Lui, și pe toți cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l pângărească, și vor stărui în legământul Meu, îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt, și-i voi umplea de veselie în Casa Mea de rugăciune. Arderile lor de tot și jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele.” Așa vorbește Domnul Dumnezeu, care strânge pe cei risipiți ai lui Israel: „Voi mai strânge și alte popoare la cei strânși acum din el.” Isaia 56: 1-8.
Deoarece nu numai Sabatul, ci și întreaga lege trebuie păstrată acum și pentru totdeauna, atât de către iudei cât și de către neamuri, credința nu anulează legea lui Dumnezeu, ci dimpotrivă o stabilește pentru totdeauna și ne înzestrează pentru a o păzi.
Vineri – 19 Mai
Studiu Suplimentar
"Sabatul va continua să fie respectat pe Noul Pământ - Mi s-a arătat că Legea lui Dumnezeu va fi respectată pentru totdeauna și că va exista pe Noul Pământ până în veșnicie. La creație, când au fost puse bazele pământului, fiii lui Dumnezeu au privit cu admirație la lucrarea Creatorului și toată oastea cerească a strigat de bucurie. Atunci au fost puse bazele Sabatului. La sfârșitul celor șase zile ale creației, Dumnezeu s-a odihnit în ziua a șaptea de toată lucrarea Sa pe care o făcuse; și a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că în ea S-a odihnit de toată lucrarea Sa." Hvn 142.1