Vestea Bună a Judecății
Studiul 5, Trimestrul 2, 22-28 Aprilie 2023
Împărtășește această lecțiune
Sabat după-amiază – 22 Aprilie
Text de Memorat:
“El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu și daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui, și închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul și pământul, marea și izvoarele apelor!”Apocalipsa 14:7 VDC
Chiar dacă este lucrarea culminantă a mântuirii noastre şi a stabilirii împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ, cu toate acestea, ”judecata de cercetare” este unul din subiectele biblice mai puţin înţelese, mai mistificate şi mai confuze din toate veacurile. Dacă această temă nu ar fi atât de importantă pentru mântuirea noastră, vrăjmaşul nu ar fi făcut toate eforturile posibile pentru a o înconjura de întuneric. În acest caz, este imperativă nevoia constantă de a cerceta Scripturile ,,ca pe o comoară ascunsă” şi pentru a implora pe Dumnezeu spre a fi îndrumaţi de Duhul Său pentru a putea înţelege corect această atât de importantă temă. Cu toate acestea, ar fi inutilă orice cercetare după adevăr, în afara faptului că se face cu scopul de a învăţa şi a face voia lui Dumnezeu. De aceea, „Dacă vrea cineva să facă voia Lui”spune Isus, „va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu”.Ioan 7,17
Duminică – 23 Aprilie
Semnificația Ceasului Judecății
Ce legătură are „Evanghelia veșnică” cu judecata lui Dumnezeu?
Lui William Miller și colaboratorilor săi le-a fost dat să predice avertizarea în America. Această țară a devenit centrul marii mișcări advente. Acolo, profeția primei solii îngerești și-a avut cea mai directă împlinire. De acolo, scrierile lui Miller și ale colaboratorilor săi au fost duse în țări depărtate. Pretutindeni în lume unde au pătruns misionarii a fost dusă vestea bună a grabnicei reveniri a lui Hristos. Solia Evangheliei veșnice se răspândea în lung și în lat: "Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă; căci a venit ceasul judecății Lui". TV 368.1
Pretutindeni răsuna mărturia cercetătoare, avertizându-i pe păcătoși, atât pe cei din lume, cât și pe membrii bisericii, să fugă de mânia viitoare. Ca și Ioan Botezătorul, înainte mergătorul lui Hristos, predicatorii au pus securea la rădăcina pomului și i-au somat pe toți să aducă roade spre pocăință. Chemările lor arzătoare erau în contrast vizibil cu asigurările de pace și siguranță care se auzeau de la amvoanele bisericilor; și oriunde era vestită solia, ea îi mișca pe oameni. Mărturia simplă și directă a Scripturilor, sădită de puterea Duhului Sfânt, aducea o convingere căreia puțini erau în stare să-i reziste. Profesorii de religie erau treziți din siguranța lor falsă. Își vedeau abaterile, spiritul lor lumesc și necredința, mândria și egoismul. Mulți Îl căutau pe Domnul cu pocăință și umilință. Simțămintele care se prinseseră atât de multă vreme de lucrurile pământești erau acum îndreptate către cer. Duhul lui Dumnezeu stăruia asupra lor și, cu inimi umilite și supuse, se uneau să înalțe strigătul: "Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă; căci a venit ceasul judecății Lui". TV 369.1
Luni – 24 Aprilie
Mila și Judecata lui Dumnezeu
Citește Apocalipsa 20:12. Cum suntem judecați? Ce legătură există între faptele scrise în cartea vieții și mântuire?
Dar morții „mari și mici”, care nu au înviat la prima înviere (Apoc.20,6), Ioan i-a văzut simbolic „stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.” Apoc. 20,12.
Zah. 3: 1-4 – „El (îngerul) mi-a arătat pe marele preot Iosua stând în picioare înaintea Îngerului Domnului și pe Satana stând la dreapta lui ca să-l pârască. Domnul a zis Satanei: „Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?” Dar Iosua era îmbrăcat cu haine murdare și totuși stătea în picioare înaintea Îngerului. Iar Îngerul, luând cuvântul, a zis celor ce erau înaintea Lui: „Dezbrăcați-l de hainele murdare de pe el!” Apoi a zis lui Iosua: „Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea și te îmbrac cu haine de sărbătoare!”
Primul căruia i s-a dat haina a fost Iosua, marele preot, cel mai înalt oficial al bisericii. Dacă el nu are haina, atunci nimeni altcineva nu o are. Din aceasta vedem că adevărata redeșteptare și reformă începe de la cap, nu de la picioare și că înainte ca cineva să primească dreptul de a se îmbrăca cu haina, nelegiuirea lui este îndepărtată - se pocăiește de păcatele sale și Domnul le șterge. Totuși, Satana este chiar acolo pentru a se opune și a-l acuza; dar, mulțumesc lui Dumnezeu că Domnul este și El acolo pentru a-l mustra pe vrăjmaș. Înțelegeți lecția, frate, soră? În timp ce veți obține haina, va trebui să întâmpinați o opoziție puternică. Dar ce contează? Este prea mult să stăm fermi pentru Adevăr și dreptate atunci când majoritatea ne părăsesc? Și cum altfel vom deveni eroi pentru Dumnezeu? (Citește Matei 5: 10-12.)
Apostolii și profeții nu numai că au întâmpinat opoziție din partea propriilor lor frați, ci chiar au murit bucuroși pentru haina lor albă. Totuși, acum nu vi se cere să renunțați la viață, ci să o salvați. „Rolurile” sunt acum inversate. Domnul nu va îngădui să fiți consumați de flăcări. El vă va salva ca pe niște „tăciuni scoși din foc”.
Marți – 25 Aprilie
O Scenă Magnifică
Citește Daniel 7:9,10,13 și descrie ce a văzut Daniel în aceste versete. Care este rezultatul final al acestei judecăți? Vezi Daniel 7:14,26,27.
Atunci, comparând Daniel 7,9.10.13 cu Apocalipsa 4,2 și 5,1.11 (deja citate) rezultă clar faptul că cele două viziuni sunt ale aceluiași eveniment – judecata. Unul revelează că se întâmplă în perioada fiarei de nedescris în a doua sa etapă, după ce cornul care avea ochi de om și o gură care vorbea lucruri mari spusese blasfemii (după împărăția Romei Eclesiastice) și înainte ca fiara să fie ucisă și trupul dat pentru a fi ars în foc (Daniel 7,11), înainte de distrugerea Romei. Iar cealaltă viziune revelează că evenimentul are loc într-un anume timp în epoca creștină și în perioada timpului de har.
Daniel a văzut că au fost așezate scaune de domnie: și un ,,Îmbătrânit de zile”, Judecătorul s-a așezat arătând că nici El nici scaunele de domnie nu erau acolo înainte. În mod evident, pe celelalte tronuri, ,,scaune”s-au așezat cei douăzeci și patru de bătrâni. Și în final el a văzut pe ,,Fiul Omului”, Hristos, Avocatul adus în fața ,,Îmbătrânitului de zile.” Prin urmare, atât Daniel cât și Ioan au văzut ,,judecata .....începută, și cărțile.....deschise”.
Și cum Ioan a văzut pe cei 144 000 în picioare pe Muntele Sionului cu Mielul după ce s-a început judecata și înainte să se termine, prin urmare evenimentul nu are loc nici înainte, nici după, ci în timpul judecății.
Și acuma să ne amintim că viziunea lui Ioan cu ,,Mielul stând pe Muntele Sionului (Apocalipsa 14,1) îl descoperă pe El ca Mântuitor, în timp ce viziunea sa cu ,,Leul din seminția lui Iuda” stând în picioare în fața judecății îl revelează pe El ca Împărat. În relație reciprocă, arată că în timp ce El este Mântuitor, în același timp este Împăratul Împăraților.
Singura diferență este că lui Daniel i s-a arătat instalarea Judecății, iar Ioan a văzut-o în plină desfășurare.
Mai mult, Apocalipsa, în următoarele versete, vrea să ne facă să vedem că evenimentul înfățișat este Judecata în sesiune:
„Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui”.
„Şi am văzut nişte scaune de domnie”, declară Ioan, „li s-a dat judecata”, Apoc. 20:4.
Ioan o descrie ca o profeție, dar când are loc cu adevărat atunci agentul lui Dumnezeu pe pământ, Spiritul Profetic din Biserică va proclama că evenimentul a avut loc.
Din moment ce dosarele celor morți și celor vii trebuie revizuite de Tribunalul Judiciar, Prima Solie Îngerească (Apoc. 14:6), trebuie proclamată în ambele perioade, în perioada judecății celor morți și printr-o mare strigare în perioada judecății celor vii. Aplicarea directă a Primei Solii Îngerești, de asemenea chemarea de a ieși din Babilon sunt făcute în ziua când pământul este luminat de slava îngerului (vezi Apoc. 18:1-4). Apocalipsa va fi înțeleasă mai bine în timpul judecății celor vii.
Miercuri – 26 Aprilie
O Licărire a Cerului
Citește Apocalipsa 4:2-4. Ce asemănări poți vedea aici cu scena judecății din Daniel 7?
Aici se prezintă o scenă dublă. Pe de o parte, înaintea tronului ,,ardeau şapte lămpi” şi ,,Mielul care părea junghiat”arătând că scaunul de domnie a fost ,,pus”pentru a servi pe durata timpului de har (timp de probă). Lumina sfeşnicului reprezintă lumina adevărului în biserică în timp ce sângele Mielului mijloceşte pentru fiinţele păcătoase. Pe de altă parte, pe tron se aşează Îmbătrânitul de zile, Judecătorul, înconjurat de juraţi, cei 24 de bătrâni şi de asemenea de martorii îngereşti ,,de zece mii de ori zece mii şi mii de mii” şi de asemenea cele patru făpturi vii (care, fiind ,,răscumpăraţi din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam” – versetele 8,9 KJV sunt, prin urmare, simboluri ale sfinţilor care vor avea păcatele lor şterse din cărţile cu registre – la fel cum fiarele din Daniel 7 sunt simboluri ale tuturor împărăţiilor care vor pieri în păcatele lor) cu Mielul, avocatul în mijloc. Toate acestea arată o lucrare mijlocitoare – judiciară combinată.
Deci până acum, vedem că atunci când Ioan în viziune a privit uşa-perdeaua în timp ce a fost deschisă spre Locul Preasfânt, a privit înăuntru şi a observat că lucrurile pe care el le vedea trebuia să se întâmple,,dupăaceste lucruri” ,după timpul său; demonstrând astfel că în timpul viziunii sale (aproximativ anul 96 D.H.) Locul Preasfânt a fost închis. Pe lângă aceasta, vom vedea din profeţia lui Daniel că tronul judecăţii a fost pus în Locul Preasfânt după ce a ieşit ,,cornul mic” din Daniel.
,,M-am uitat cu băgare de seamă la coarne, şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor, şi dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintâi coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om, şi o gură care vorbea cu trufie. Mă uitam la aceste lucruri, până când s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrânit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte lână curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roatele lui ca un foc aprins. Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. Judecătorul s-a aşezat, şi cărţile au fost deschise.” Dan. 7 : 8-10.
Aceste versete revelează că după ce,,Judecătorul s-a aşezat, şi cărţile au fost deschise” ,,fiul omului” Isus a fost adus atunci într-o poziţie, nu ,,la dreapta lui Dumnezeu” ,,Îmbătrânitul de zile”ci ,,înaintea Lui” Dan.7 : 8-10,13.
Viziunea ambilor, a lui Ioan şi a lui Daniel revelează că tronul în Sanctuar nu era acolo de la începutul creaţiei lui Dumnezeu; nici din zilele lui Moise nici din ceasul când Isus S-a înălţat la cer, şi nici din zilele Romei păgâne. Efectiv, ei descoperă că tronul judecăţii nu a fost pus, decât după căderea Romei păgâne, când ,,cornul cel mic”al fiarei înspăimântătoare (de nedescris) a ieşit – aceasta era în zilele Romei eclesiastice. (Daniel 7:7- 12,21,22).Înseamnă că în alt loc, în afara Sanctuarului este Sala Tronului Veşnic Al Lui Dumnezeu.
Fiindcă tronul din Sanctuar nu exista în zilele primei biserici creştine, de aceea, tronul pe care Ştefan l-a văzut pe Isus aşezându-se,,la dreapta lui Dumnezeu” (Fapte 7:56)nu putea să fi fost în Sanctuar, unde este ,,marea de cristal”ci mai degrabă în Paradis, de unde curge ,,râul apei vieţii”pe ale cărui maluri este,,pomul vieţii”. Apoc.22:1,2 . În mod evident, tronul pe care Ştefan l-a văzut este ,,tronul lui Dumnezeu şi al Mielului” ,tronul permanent şi veşnic. În jurul acestui tron de slavă nu sunt făpturi vii, nici martori, nici juraţi, nu este sfeşnic înaintea lor, nici sânge pentru a fi prezentat. Pe scurt, se află nu în Sanctuarul atât de încărcat de păcat, ci în Paradis. Este tronuladministrativ al Suveranului de pe care Fiinţa Infinită guvernează veşnic pe fiinţele Sale nemuritoare şi fără păcat!
Pe acest tron atunci, care există din veşnicie în veşnicie, Isus S-a urcat şi S-a aşezat la dreapta Tatălui Său, până ce a venit timpul când, în împlinirea profeţiei din Daniel şi a revelaţiei lui Ioan, într-un anume timp după ce a venit la existenţă cornul cel mic, El şi Tatăl Său au trecut pe tronul din Sanctuar. Pe acest tron Isus nu se aşează ca împărat la dreapta lui Dumnezeu; ci mai degrabă stă în picioare în faţa Lui ca şi Miel junghiat şi de asemenea ca şi mijlocitor. (Apoc.5,6;Dan.7,13)mijlocind pentru fiinţele umane păcătoase. De aceea, lucrarea Sa mijlocitoare a început Întâi În Locul Sfânt, Apoi În Locul Preasfânt.
Joi – 27 Aprilie
Isus este Vrednic
Citește Apocalipsa 5:8-12. Cum răspunde întreg cerul la anunțul că Isus este vrednic să deschidă cartea judecății și să ne răscumpere?
În ceea ce privește cartea sigilată cu șapte peceți, singura carte pe care „nici un om în cer, nici pe pământ ... nu a putut să deschidă ... și nici să o citească”, cu excepția Leului din seminția lui Iuda, este fără îndoială cartea în care se găsesc în formă cronologică faptele omenirii, așa cum le dezvăluie pecețile.
Acest fapt, inspirația îl confirmă din nou: „În acest fel, conducătorii iudei au ales. Hotărârea lor a fost înregistrată în cartea pe care apostolul Ioan a văzut-o în mâna Aceluia care stătea pe tron, cartepe care nici un om n-o poate deschide. În ziua când Leul din seminţia lui Iuda va deschide cartea, această hotărâre va apare înaintea lor, în toată grozăvia ei”. P.D.H. p. 294.
Ceea ce conține cartea, ajunge să fie acum foarte clar: Conține istoria lumii și faptele întregii omeniri. Și, bineînțeles, regulile logice care, odată cu deschiderea cărții, judecata de cercetare a faptelor poporului declarat al lui Dumnezeu ar trebui să înceapă, așa cum dezvăluie însăși Apocalipsa. Mai mult decât atât, din moment ce atât formularea, cât și simbolistica Apocalipsei resping orice altă interpretare diferită aceleia care este prezentată aici, adevărul acestor lucruri se mențin acum ferm și sigur.
Sanctuarul (biserica), locul care adăpostește poporul lui Dumnezeu, este așadar cel care urmează să fie curățat. Totuși în cele din urmă, așa cum a fost arătat anterior, toată omenirea, chiar și păgânii trebuie să vină în fața Instanței de judecată al lui Dumnezeu, înaintea „Scaunului de Domnie Mare și Alb”.
Astfel, evenimentul trebuia să fie „de atunci înainte” de după vremea lui Ioan, timpul în care urmau să fie cercetate lucrurile, care au avut loc înainte de vremea lui Ioan și lucrurile care trebuiau să aibă loc după timpul său (Apocalipsa 1:19) - Faptele întregii omeniri de la început până la sfârșit.
În mod Profetic, Judecata a început și cărțile au fost deschise, dar nimeni în întregul vast Univers al lui Dumnezeu nu a fost demn de adeschide cartea pecetluită sau să vă unici măcar să se uite în ea, cu excepția Mielului - Mântuitorul lumii, Împăratul împăraților, Leul din seminția lui Iuda, Împăratul și Avocatul nostru, Alfa și Omega Creațiunii, Începutul și Sfârșitul. Prin urmare, singurul nostru Apărător, cel care a trăit printre noi, El este singurul care poate prin mijlocul experienței personale să înțeleagă în mod clar, și înțelegând deschide secretele trecutului, prezentului și viitorului - unicul demn să deschidă cartea și să apere omenirea căzută.
Vineri – 28 Aprilie
Studiu Suplimentar
Pentru a avea o idee corectă despre judecată, este fundamentală înţelegerea corectă a naturii sale şi motivul pentru care sunt cărţi. Cu privire la acestea din urmă, Ioan Revelatorul declară: ,,Şi am văzut pe morţi mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.”Apoc. 20,12.
Aşa că fără nici o îndoială, cărţile conţin numele şi registrele tuturor celor care vor fi judecaţi. Şi în mod cert, aceste nume şi registre s-au înregistrat în timp ce fiecare persoană încă trăia. Psalmistul spune:,,Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau, şi în cartea Ta erau scrise toate acele lucruri, care au fost făcute după aceea, fără să lipsească una din ele.” Psalmi 139:16 (KJV),,Domnul numără popoarele, scriindule: ,,Acolo s-au născut” Psalmi 87:6
În această formă Inspiraţia descoperă că faptele fiecărei persoane sunt înregistrate cu exactitate teribilă în cărţile cerului şi că motivul pentru care există cărţi este intersectat cu Motivul Pentru O Judecată.
Faptul că nu toate numele odată înscrise în cărţile Mielului o să rămână în ele, se vede cu tristă claritate în următoarele pasaje:
,,Domnul a zis lui Moise: ,,Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi şterge din cartea Mea” Exod.32,33 ,,Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.” Apoc.22,19.
Prin urmare, cărţile conţin numele unei mulţimi mixte – cei care au rămas fermi în credinţă, continuând să aibă răbdare până la sfârşit, şi cei care nu au făcut-o. Isus a spus: ,,Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit”Mat.24:13.Dar cei care nu o fac, se vor pierde.
,,Tot aşa, cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută în locurile stâncoase, sunt aceia care când aud Cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie; dar n-au rădăcină în ei, ci ţin până la o vreme; şi cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului se leapădă îndată de el.” Marcu 4,16.17.
,,Doamne, nădejdea lui Israel! Toţi cei ce te părăsesc vor fi acoperiţi de ruşine; Cei ce se abat de la Mine vor fi scrişi pe pământ, căci părăsesc pe Domnul, izvorul de apă vie.” Ier. 17:13-7
Astfel, trebuie să vină o zi a socotelilor, o zi când numele celor care au fost găsiţi nedemni pentru viaţa veşnică vor fi şterse din cartea vieţii Mielului, un procedeu pentru care singurul termen corect este ,,Judecata de cercetare”. Şi acum, că ,,judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu…” ,,Tu, deci, sufere greutăţile ca un bun ostaş al lui Hristos” (2 TIM 2:3 KJV ) ,,Şi dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?” 1Pet. 4:17.