Atenție la lăcomie
Studiul 9, Trimestrul 1, 25 Februarie- 3 Martie 2023
Împărtășește această lecțiune
Sabat după amiază- 25 Februarie
Textul de memorat:
Apoi le-a zis: „Vedeți și păziți-vă de orice fel de lăcomie de bani, căci viața cuiva nu stă în belșugul avuției lui.” Luca 12:15
În cazul lui Anania și Safira, păcatul înșelătoriei față de Dumnezeu a fost pedepsit imediat. Același păcat a fost deseori repetat în istoria de mai târziu a bisericii și este săvârșit de mulți în vremea noastră. Dar, deși înșelătoria poate că nu este însoțită de o manifestare vădită a dizgrației lui Dumnezeu, ea nu este mai puțin odioasă în ochii Lui acum decât a fost în vremea apostolilor. Avertizarea a fost dată; Dumnezeu Și-a manifestat în mod clar ura Sa neîmpăcată față de acest păcat; și toți aceia care se dedau la fățărnicie și lăcomie să fie siguri că își nimicesc astfel sufletul. - FA 76.1
Duminică- 26 Februarie
Păcatul strămoșesc suprem
Citește Isaia 14:12-14. Ce indicii ni se oferă aici cu privire la căderea lui Lucifer? Cum a jucat lăcomia un rol major în acea cădere?
Înțelegem că numele lui Satana de dinainte de păcătuire era Lucifer și că el a păcătuit înainte ca Eva să păcătuiască, că el a fost personificat în șarpele care a înșelato pe Eva. Vom lua în considerare mai întâi păcatul din cer înainte ca să luăm în considerare păcatul de pe pământ.
Ni se spune că Satana a fost singurul păcătos din Cer, deoarece cu el a fost alungată din Cer a treia parte din oastea cerească ( Apoc. 12:4 ). Aceștia au fost alungați din Cer deoarece au ascultat cuvintele lui Lucifer, ale unui om din Cer, în loc să asculte cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta a fost căderea îngerilor. Lucifer însuși a căzut când a aspirat să fie ca Dumnezeu.
Aceste două păcate – încrederea în om și dorința de înălțare de sine – sunt încă elementele care conduc la păcat acum pe pământ. Aceasta a fost piatra de poticnire a Evei și a multora și chiar și azi este piatra de poticnire. Nu, nu doar pofta a fost cauza căderii Evei. Șarpele nu a spus: „ar trebui să mănânci din acest fruct pentru că este minunat, mai delicios decât orice alt fruct din grădina lui Dumnezeu”. Ci el a spus: „dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”, Gen. 3:5.
Fructul i s-a părut bun, dar ea a fost ispitită de ideea de a avea ocazia de a se înălța la tronul lui Dumnezeu, de a fi înălțată la aceeași poziție la care aspirase Lucifer însuși. Lucifer a crezut cu onestitate că el va fi ca Dumnezeu dacă îngerii din Cer și oamenii de pe pământ ar accepta ordine de la el.
Și astfel vedem că diavolul a înșelat-o pe Eva pe același teren pe care s-a înșelat pe sine și pe îngerii lui, singura diferență fiind că el a făcut-o pe Eva să mănânce din fructul din care el și îngerii lui nu ar mânca. În consecință, Eva a păcătuit împotriva binelui ei fizic, luând ceva ce nu fusese creat ca hrană și ea a murit. Dar Satana și îngerii lui încă trăiesc.
Aceeași piatră de poticnire, dorința înălțării de sine a predominat de-a lungul veacurilor și predomină azi. Nu, eu nu fac afirmații grăbite și fără conținut. Am faptele care să-mi dovedească cuvintele. De exemplu, în zilele Mișcării Exodului, Core, Datan și Abiram au aspirat la slujba lui Moise și Aron, după cum Lucifer a aspirat la tronul lui Dumnezeu, cea mai înaltă funcție la care puteau tânji. Și nu a căzut Lucifer deoarece a dorit să fie deasupra tuturor doar pentru a se înălța pe sine? Și nu este adevărat același lucru cu privire la căderea lui Core, Datan și Abiram?
Azi vedem aceeași cerere pentru poziții chiar în bisericile noastre. Slujbele de Prezbiter, Instructori ai Școlii de Sabat, Secretar, Pianist și altele asemenea lor, să ne amintim, nu oferă nici o compensație bănească. Dar în ciuda acestui lucru, în fiecare an în majoritatea bisericilor, atât cât am putut să observ eu, există cereri și certuri ale bărbaților și femeilor pentru una sau mai multe dintre aceste slujbe. Din moment ce nu există remunerare financiară pentru astfel de slujbe, atunci pentru ce atâta agitație dacă nu pentru înălțare de sine, dacă nu pentru scopul de a fi privit ca cineva?
Vedeți că aceeași cerere de promovare de sine care a existat cu Lucifer, cu Eva, cu alții de-a lungul veacurilor, există azi. Afirmația mea este susținută de fapte concrete. Ba mai mult, dacă așa stau lucrurile cu cei care nu primesc bani pentru slujbele lor, atunci cum stau lucrurile cu cei care sunt bine plătiți? La această întrebare puteți răspunde singuri, spre propria mulțumire.
Cineva care aspiră la o poziție doar pentru a se înălța pe sine, în special când o astfel de slujbă deține responsabilități spirituale precum slujbele din biserică, o astfel de persoană nu ar trebui luată în considerare. Și dacă are deja o responsabilitate, ar trebui dat afară, deoarece astfel de lideri sunt orbi spiritual și atrag mulțimile la ei la fel cum Lucifer i-a atras pe îngeri la sine și la pierzare.
Mai mult, acestei clase de lideri, morți față de Hristos și vii pentru sine, le place să facă paradă și chiar să exagereze cu faptele lor religioase. Unii ca aceștia ar trebui etichetați ca fiind căutători de ucenici inspirați de Satana. Această clasă de oameni sunt deștepți. Ei reușesc să câștige încrederea oamenilor prin aceeași metodă cu care preoții și rabinii din timpul lui Isus au înșelat națiunea: se rugau unde puteau fi văzuți; era lucrarea lor să publice în lung și-n lat orice bine făcut de ei; erau adepți în a se face să pară cât mai religioși, pioși, filantropici și neprihăniți.
Mulțimi sunt încă fermecate de așa-numiți oameni buni și mulțimi acceptă fără îndoială deciziile lor ca și cum ar fi deciziile lui Dumnezeu. Împotriva acestora, Inspirația avertizează: „Nu vă mai încredeţi, deci, în om, în ale cărui nări nu este decât suflare: căci ce preţ are el?”, Is. 2:22.
Citește Efeseni 5:5 și Coloseni 3:5. Cu ce compară Pavel lăcomia și de ce?
Sunt și astăzi mulți în jurul nostru lipsiți de hrană, goi și fără adăpost. A neglija să dăm din avutul nostru acestor oameni în nevoie, suferinzi, ar însemna să ne încărcăm cu o povară de vinovăție așa de mare, încât ne va fi groază, într-o zi, să stăm în fața ei. Orice lăcomie este condamnată ca idolatrie. Orice îngăduință egoistă este o ofensă înaintea lui Dumnezeu PDH 261.3
Hristos este modelul nostru. El și-a sacrificat viața pentru noi și ne cere ca la rândul nostru să ne sacrificăm viața pentru alții. În acest fel, putem scăpa de egoismul pe care Satana încearcă permanent să îl implanteze în inimile noastre. Acest egoism înseamnă sfârșitul evlaviei și poate fi biruit doar prin manifestarea dragostei față de Dumnezeu și față de semenii noștri. Hristos nu va permite niciunei persoane egoiste să intre în ceruri. Nicio persoană lacomă nu poate intra pe porțile de mărgăritar, fiindcă lăcomia înseamnă idolatrie. — The Review and Herald, 11 iulie, 1899. SA 26.2
Dumnezeu nu socotește toate păcatele ca fiind de aceeași mărime; sunt diferite grade de vinovăție în aprecierea Sa, ca și a omului mărginit. Însă oricât de neînsemnat ar părea cutare sau cutare greșeală în ochii oamenilor, nici un păcat nu este mic în ochii lui Dumnezeu. Păcatele pe care omul este dispus să le considere a fi mici pot fi chiar acelea pe care Dumnezeu le socotește mari nelegiuiri. Bețivul este disprețuit și i se spune că păcatul lui îl exclude din ceruri, în timp ce mândria, egoismul și lăcomia rămân nemustrate. Însă tocmai acestea sunt păcatele care Îl supără cel mai mult pe Dumnezeu. El "nu suferă mândria", iar Pavel ne spune că lăcomia este idolatrie. Cei care cunosc felul cum este denunțată idolatria în Cuvântul lui Dumnezeu își vor da seama de îndată cât de grav este aceste păcat. SB 259.5
Luni – 27 Februarie
Un lucru blestemat în tabără
Citește Iosua 7. Ce s-a întâmplat după marea victorie de la Ierihon și ce mesaj poți extrage din această istorisire?
Noi mărturisim că suntem guvernați de aceleași principii, că suntem influențați de același spirit. Dar, în loc să dăm totul pentru Hristos, mulți au luat o placă de aur și o manta babiloniană și le-au ascuns în tabără. Dacă prezența unui singur Acan a fost suficientă pentru a slăbi întreaga tabără a lui Israel, să fim oare surprinși de puținul succes ce însoțește eforturile noastre, când fiecare comunitate și aproape fiecare familie își au Acanii lor? Să mergem fiecare dintre noi să lucrăm spre a stimula pe alții prin exemplul nostru de dăruire dezinteresată. Lucrarea ar fi putut merge înainte cu o putere și mai mare, dacă toți ar fi făcut tot ce puteau pentru a aproviziona cu mijloace tezaurul cauzei lui Dumnezeu. 5M 157.1
Mi s-a arătat că modul de mărturisire folosit de Acan este similar cu mărturisirile pe care le fac și le vor face unii dintre noi. Ei își ascund nelegiuirile și refuză să facă de bunăvoie o mărturisire, până când îi descoperă Dumnezeu; abia atunci își recunosc păcatele. Câțiva continuă să meargă pe o cale greșită până când se împietresc. S-ar putea chiar ca ei să știe că biserica este împovărată, așa cum Acan știa că Israel era slăbit în fața dușmanilor săi din pricina vinovăției lui. Cu toate acestea, nu-i mustră conștiința. Ei nu vor dori să ușureze biserica, smerindu-și inimile mândre și răzvrătite înaintea lui Dumnezeu și îndepărtând de la ei nelegiuirile. Neplăcerea Lui este asupra poporului Său, iar El nu-și face simțită puterea în mijlocul lor atâta vreme cât există păcate între ei și sunt apărate de cei aflați în poziții de răspundere. - 3M 270.2
Osea 2:14, 15: „De aceea iată, o voi ademeni şi o voi duce în pustie, şi-i voi vorbi pe placul inimii ei. Acolo, îi voi da iarăşi viile, şi valea Acor i-o voi preface într-o uşă de nădejde, şi acolo, va cânta ca în vremea tinereţii ei, şi ca în ziua când s-a suit din ţara Egiptului”.
După ce a adus-o în această situație de strâmtorare și rușine, Dumnezeu promite să o ademenească și să o aducă în pustie, pentru a-i vorbi pe placul inimii ei. Vorbind în mod specific, după ce va ieși din „necazul aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii” (Mat. 24:21), Dumnezeu o aduce, nu în vie, nu în Țara Făgăduită, ci în „pustie” (în ținutul neamurilor), pentru a-i vorbi pe placul inimii ei și a o ajuta să se reformeze. După ce are loc această întâlnire ea va primi viile de acolo și valea Acor ca ușă de nădejde; acolo va cânta și se va bucura ca în zilele tinereții și ca în ziua când a ieșit din Egipt.
Valea Acor este ușa ei de nădejde – este singura cale de ieșire din necazul ei. Valea are o singură semnificație: reprezintă o curățire profundă, pentru distrugerea păcătoșilor din mijlocul ei înainte de stăpânire țării – singura ei speranță de a deveni o soție decentă, respectabilă pentru Dumnezeu.
În Valea Acor, Iosua a omorât cu pietre pe ultimul păcătos din Israel – Acan și casa lui. Apoi națiunii israelite i s-a permis să stăpânească țara făgăduită, via. Inspirația spune că o astfel de curățare precum aceasta este singura „uşă de nădejde” a bisericii, singura ei scăpare din starea ei prezentă. Apoi ea se va întoarce la poziția și harul avute anterior. Apoi va primi făgăduința promisă la fel cum vechiul Israel și-a primit făgăduința. Acel incident remarcabil din Valea Acor este văzut că reprezintă curățarea pentru reintrarea în posesie a țării făgăduite – un tip al Judecății celor Vii, a adunării sfinților și distrugerii păcătoșilor – a separării grâului de neghină, a caprelor dintre oi, a peștilor buni dintre cei răi. „Grânarul” (Mat. 13:30) sugerează Împărăția ilustrată aici, precum la dreapta Domnului și vasele.
Marți - 28 Februarie
Inima lui Iuda
Citește Ioan 12:1-8. Ce a făcut Maria încât să atragă atât de mult atenția? Cum a reacționat Iuda? De ce? Care a fost răspunsul lui Isus?
Fapta Mariei era în puternic contrast cu ceea ce Iuda era aproape să facă. Ce tăioasă învățătură ar fi putut să dea Hristos aceluia care aruncase sămânța criticii și a gândurilor rele în mintea ucenicilor! Cu câtă dreptate ar fi putut să fie acuzat acuzatorul! Acela care citește motivele fiecărei inimi și înțelege fiecare faptă ar fi putut să descopere înaintea celor de la masă capitole întunecate din viața lui Iuda. Pretenția deșartă, pe care Iuda își întemeia cuvintele, putea să fie demascată; deoarece, în loc de a simpatiza cu săracii, el îi jefuia de sumele destinate spre a fi ajutați, ar fi putut să stârnească indignarea oamenilor împotriva lui pentru faptul că înșela văduva, orfanul și străinul. Dar, dacă Hristos l-ar fi demascat pe Iuda, acesta ar fi putut fi considerat ca un motiv pentru trădarea lui. Și cu toate că ar fi fost acuzat de hoție, Iuda ar fi găsit simpatie chiar și între ucenici. Mântuitorul nu l-a mustrat și în felul acesta nu-i dădea nici o scuză pentru trădare. HLL 563.2
Dar privirea pe care Isus a îndreptat-o spre Iuda l-a convins că Mântuitorul îi pătrunsese fățărnicia și-i citise caracterul josnic și vrednic de dispreț. Prin aprecierea faptei Mariei, care fusese atât de aspru condamnată, Hristos îl mustrase pe Iuda. Niciodată mai înainte nu-l mustrase direct. Mustrarea aceasta i-a înveninat inima. S-a hotărât să se răzbune. De la cină a mers direct la palatul marelui preot, unde a găsit consiliul întrunit, și s-a oferit să le dea în mâini pe Isus. HLL 563.3
Gen. 31:13 - „Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde ai uns un stâlp de aducere aminte, unde mi-ai făcut o juruință. Acum scoală-te, ieși din țara aceasta și întoarce-te în țara ta de naștere.”
Din această înregistrare, vedem, Iacov a fost credincios la postul datoriei sale, și a fost mereu atent la porunca lui Dumnezeu. Suntem ca Iacov? Sau suntem ca Iuda Iscarioteanul? Iacov, acum știm, a avut grijă perfectă de afacerile lui Laban și a urmat instrucțiunile lui Dumnezeu întotdeauna. Dar Iuda Iscarioteanul a avut grijă perfectă de propriul său interes egoist în detrimentul Darului lui Dumnezeu, și în loc să urmeze indicațiile Domnului, el și-a urmat propriile indicații. Acum, însă, comparați sfârșitul lui Iacov cu cel al lui Iuda. Lucrarea unuia s-a încheiat în glorie, iar lucrarea celuilalt s-a încheiat în rușine și dezastru.
Miercuri - 1 Martie
Anania și Safira
Citește Faptele Apostolilor 5:1-11. Ce crezi că a fost mai grav: păstrarea unei părți din bani sau minciuna? De ce o pedeapsă atât de aspră?
Într-un contrast izbitor cu exemplul de bunăvoință manifestat de credincioși a fost comportarea lui Anania și a Safirei, a căror experiență, redată prin pana inspirației, a lăsat o pată neagră asupra istoriei primei biserici. Împreună cu alții, acești pretinși ucenici se împărtășiseră de privilegiile auzirii Evangheliei propovăduite de apostoli. Ei au fost de față împreună cu alți credincioși când, după ce apostolii s-au rugat, "s-a cutremurat locul unde erau adunați; toți s-au umplut de Duhul Sfânt". (Faptele Apostolilor 4, 31.) Asupra tuturor celor de față odihnea o deplină convingere și, sub influența Duhului lui Dumnezeu, Anania și Safira au făcut un vot să dea Domnului venitul din vânzarea unei moșioare. - FA 71.2
După aceea însă, Anania și Safira au mâhnit pe Duhul Sfânt lăsându-se stăpâniți de simțăminte de lăcomie. Ei au început să regrete făgăduința făcută și, în curând, au pierdut plăcuta influență a binecuvântării care le încălzise inimile cu dorința de a face lucruri mari pentru cauza lui Hristos. Ei au gândit că s-au cam pripit și că ar trebui să reconsidere hotărârea lor. Ei au discutat pe toate fețele această problemă și au hotărât să nu-și mai împlinească votul. Totuși, ei au văzut că aceia care se despărțeau de averile lor pentru a satisface nevoile fraților lor mai săraci se bucurau de o mai mare cinste între credincioși; și, fiindu-le rușine ca nu cumva frații lor să afle că inimile lor egoiste se împotriveau făgăduinței făcute în mod solemn în fața lui Dumnezeu, ei, în mod conștient, au hotărât să vândă moșioara și să spună că au pus în fondul de obște tot ce au dobândit din vânzarea ei, dar, în realitate, să păstreze pentru ei o mare parte din bani. În felul acesta, aveau să se asigure de cele necesare vieții din fondurile de obște și, în același timp, să câștige și stima fraților. FA 72.1
Însă Dumnezeu urăște fățărnicia și falsitatea. Anania și Safira s-au folosit de hoție în purtarea lor cu Dumnezeu; ei au mințit pe Duhul Sfânt, și pentru păcatul lor au primit o osândă imediată și groaznică. - FA 72.2
O demonstraţie a puterii pe care o posedau se vede în soarta lui Anania şi Safira, care, instantaneu, la arătarea de către Petru a păcatului prefăcătoriei, au căzut morţi la picioarele apostolului. (Fapte 5,1-11). În mod clar, atunci, dacă Petru, fără nici un efort din partea sa, a avut suficientă putere pentru a distruge ipocriţii care au venit în prezenţa sa, cu siguranţă, el avea atâta putere pentru a distruge neamurile care încercau să întârzie înaintarea Evangheliei.
Joi – 2 Martie
Învingerea lăcomiei
Citește 1 Corinteni 10:13. Ce promisiune ni se face aici și de ce este atât de important să o înțelegem în contextul poftei/lăcomiei?
"Îndrăznește, suflet ispitit, căci Domnul îi cunoaște pe cei ce sunt ai Lui. "Nu v-a prins altă ispită decât cea obișnuită omului; dar credincios este Dumnezeu, care nu va lăsa să fiți ispitiți peste puterile voastre, ci vă va face și o cale de scăpare odată cu ispita, ca să o puteți îndura." Continuați să vorbiți despre credință și victoria este a voastră; căci "aceasta este victoria care biruiește lumea, adică credința noastră". Isus a spus că nu trebuie să umblăm în întuneric, ci să avem lumina vieții, și noi credem asta. Trebuie să continuăm să vorbim despre lumină, să continuăm să ne rugăm și să credem, iar lumina va izbucni peste noi atunci când credința noastră va fi fost încercată și răbdarea își va fi avut lucrarea desăvârșită. RH 20 februarie 1913, par. 6
"Nu trebuie să fim ca omul care a spus: "M-am rugat și m-am rugat, dar nu primesc". Un tovarăș i-a spus: "Atunci, să ne rugăm împreună și să cerem promisiunea lui Dumnezeu". Așa că s-au închinat în rugăciune; dar când s-au ridicat din genunchi, omul a spus: "Nu mă simt diferit și nici nu mă așteptam să o fac". Acesta este modul în care mulți se prezintă în fața lui Dumnezeu; ei ar fi surprinși dacă Dumnezeu le-ar răspunde la rugăciunile lor. Ei nu se așteaptă ca Domnul să le răspundă la rugăciunile lor și nici nu cred că Domnul îi va asculta, iar cererile lor sunt în zadar, căci pleacă așa cum au venit." RH 20 februarie 1913, par. 7
În mod asemănător, și tu ești păcătos. Tu nu poți face ispășire pentru păcatele din trecut. Nu-ți poți schimba inima și nici nu te poți face singur sfânt. Dar Dumnezeu făgăduiește că va face toate acestea pentru tine, prin Domnul Isus Hristos. Crede această făgăduință! Voiește să-L servești! Îndeplinind întocmai acest lucru, Dumnezeu va împlini față de tine Cuvântul Său. Dacă crezi făgăduința: crezi că ești iertat și curățit: Dumnezeu îndeplinește aceasta; ești vindecat, așa cum Domnul Hristos a dat paraliticului puterea de a umbla în clipa în care acesta a crezut că a fost vindecat. Tot așa se va întâmpla și cu tine, dacă crezi acest lucru. - CH 51.1
Vineri – 3 Martie
Studiu Suplimentar
Apostolul a descris lămurit urmarea întoarcerii de la o viață de curățenie și sfințenie la obiceiurile corupte ale păgânismului. "Nu vă înșelați", scria el; "nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, ... nici hoții, nici cei lacomi, nici bețivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreții nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu". El i-a rugat fierbinte să-și stăpânească patimile și poftele josnice. "Nu știți", întreba el, "că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi, și pe care L-ați primit de la Dumnezeu?" FA 306.3
Apostolul l-a avertizat pe Timotei împotriva învățătorilor falși care aveau să caute să-și facă loc în biserică. "Să știți", declară el, "că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără evlavie având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceștia". FA 502.1