Acești foarte neînsemnați frați ai mei
Studiul 7, Trimestrul 1, 11-17 Februarie 2023
Împărtășește această lecțiune
Sabat după amiază - 11 Februarie
Textul de memorat:
Atunci, Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: ‘Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, de moșteniți Împărăția, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Matei 25:34
Izraeliții fuseseră ei înșiși sclavi, și acum, când urma să aibă robi care să fie ai lor, trebuia să se ferească de a se lăsa pradă unui spirit de cruzime și de apăsare, de pe urma căruia ei suferiseră de la supraveghetorii lor egipteni. Amintirea amarei lor robii trebuia să-i facă în stare să se așeze în locul robului, făcându-i să fie buni și miloși, să se poarte cu alții așa cum ar fi dorit ca alții să se poarte cu ei. PP 310.3
Dreptul văduvelor și al orfanilor era în mod deosebit apărat, avându-se o grijă duioasă cu privire la starea lor neajutorată. "Dacă-i asuprești", a spus Domnul, "și ei strigă la Mine după ajutor, Eu le voi auzi strigătele; mânia Mea se va aprinde și vă voi nimici cu sabia; nevestele voastre vor rămâne văduve, și copiii voștri vor rămâne orfani". (Exod 22, 23-24.) Străinii care aveau să se unească cu Israel trebuia să fie apărați de nedreptate sau apăsare. "Să nu asuprești pe străin; știți ce simte străinul, căci și voi ați fost străini în țara Egiptului". (Exod 23, 9.) PP 310.4
Duminică - 12 Februarie
Viaţa și lucrarea lui Isus
Citește Luca 4:16-19 și compară pasajul cu Isaia 61:1,2 (vezi și Luca 7:19-23). De ce crezi că a ales Isus acest pasaj? De ce aceste versete din Scriptură ar f i considerate mesianice? Ce au dezvăluit ele despre lucrarea lui Mesia?
"Biserica care se va dovedi de succes în slujba Maestrului trebuie să fie una agresivă. Membrii ei nu trebuie să permită ca interesul lor pentru lucrare să întârzie. Inteligențele cerești sunt gata să coopereze cu agentul uman pentru a împinge înainte lucrarea. Cu orice preț, duceți lupta până la porțile inamicului; da, luați cu asalt chiar cetatea. Nu vă permiteți să eșuați și nici să vă descurajați. Autoritatea lui Hristos este supremă. Puterea Lui este invincibilă. Prin Duhul Sfânt, Domnul lucrează cu agentul uman. 'El ne-a rânduit să propovăduim vești bune celor blânzi; ne-a trimis să legăm pe cei cu inima zdrobită, să vestim libertatea captivilor și deschiderea închisorii pentru cei legați, să proclamăm anul plăcut al Domnului și ziua răzbunării Dumnezeului nostru: să mângâiem pe toți cei ce plâng, să rânduim pe cei ce plâng în Sion; să le dăm frumusețe pentru cenușă, untdelemnul bucuriei pentru jale și haina laudei pentru duhul de întristare; ca să fie numiți pomi ai dreptății, sămânța Domnului, ca să fie slăvit El. ' Soarele Dreptății a răsărit. Hristos așteaptă să-Și îmbrace poporul Său cu hainele mântuirii. Și 'El nu va da greș, nici nu se va descuraja, până nu va instaura judecata pe pământ; și insulele vor aștepta legea Lui'. 'Slava Lui va fi văzută peste tine'. Și neamurile vor veni la lumina ta, împărații la strălucirea răsăritului tău'". JNN 328.2
Is. 61: 1, 2 - „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc vești bune celor nenorociți: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, și prinșilor de război, izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului și o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toți cei întristați.”
Acestea sunt cele două versete pe care Isus le-a citit în timp ce era în sinagoga cetății Nazaret, locul unde a fost crescut. A citit aceste versete și apoi s-a așezat fără să facă comentarii. În timp ce ascultătorii Lui erau mirați de ce citise și apoi se așezase fără să adauge un cuvânt, Isus s-a sculat din nou și a spus: „Astăzi, s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe care le-ați auzit”.
Motivul dat pentru puterea Duhului asupra Lui este că Domnul Dumnezeu L-a uns pentru a vesti vești bune celor întristați, implicând faptul că, dacă Domnul nu L-ar fi uns să predice, Duhul Domnului nu ar fi fost asupra Lui. Ba mai mult, El a fost uns să predice celor umili, celor care nu sunt autosuficienți, celor care nu sunt aroganți, ci celor care sunt umili și docili; cealaltă clasă nu putea fi învățată. El trebuia săi mângâie pe toți cei întristați, să-i vindece pe cei cu inima zdrobită, să vestească robilor slobozenia (nu să-i elibereze imediat). „Anul de îndurare al Domnului” este, desigur, timpul în care Scriptura este împlinită, timpul în care este desigilată și vestită. Cei care nu iau seama urmează să fie nimiciți în „ziua răzbunării”. Acestea sunt veștile bune pentru care Isus a fost uns. Necredința și indiferența în Adevărul revelat este o insultă față de Dumnezeu și un păcat împotriva Duhului Sfânt care conduce în tot Adevărul.
Pur și simplu pentru că Mântuitorul a predicat aceste două versete, totuși, nu trebuie să tragem concluzia că întregul capitol s-a împlinit atunci sau că împlinirea acestor două versete nu se poate repeta din nou în momentul în care restul capitolului se va împlini. Așa cum același Duh a fost și asupra Apostolilor - asupra celor care au vestit solia Domnului în ziua aceea, tot așa va fi și în această zi, în ziua în care întregul capitol se va împlini.
Datoria celor care proclamă solia acestui capitol este:
Is. 61: 3 - „Să dau celor întristați din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenușă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiți „terebinți ai neprihănirii”, „un sad al Domnului”, ca să slujească spre slava Lui.”
Povara Duhului este de a îmbunătăți condițiile spirituale ale celor care plâng în Sion, în biserică: să le oferi slavă în loc de cenușă (pentru pocăință și smerenie), untdelemn de bucurie în locul plânsului (Adevărul prezent care să lumineze restul drumului ) și o haină (caracter) de laudă, astfel încât să fie terebinți ai neprihănirii, o nouă creație a lui Dumnezeu, ca El să fie proslăvit.
Aici se vede că, creația originală a lui Dumnezeu care a fost pierdută prin păcat, urmează să fie restaurată. Acum este ziua acceptabilă pentru a vă deschide inima, pentru a lua Adevărul prezent, pentru a recrea și restabili ceea ce s-a pierdut prin păcat.
Luni – 13 Februarie
Dumnezeu Se îngrijește de săraci
Citește Leviticul 23:22 și Deuteronomul 15:11. Oricât de diferit ar fi acel context de viaţa noastră, ce principii ar trebui să extragem din aceste versete?
Mântuitorul lumii nu a venit cu o înfățișare impresionantă și nici nu a etalat o înțelepciune pământească. Oamenii nu au putut vedea slava Fiului lui Dumnezeu dincolo de aparența naturii Sale omenești. El a fost "disprețuit și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit cu suferința". Pentru oameni, El era "ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat", "n-avea nici frumusețe" care să le atragă atenția. (Isaia 53, 2.3.) Dar Domnul a declarat: "Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc vești bune celor nenorociți: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, și prinșilor de război izbăvirea". (Isaia 61, 1.) SEv 49.2
Domnul Hristos îi căuta pe oameni acolo unde se aflau ei. El le prezenta adevărul cu cea mai mare putere și într-un limbaj simplu, așa încât să fie clar pentru mintea lor. Prin credința în El, săracii umili și oamenii cei mai neînvățați puteau înțelege adevărurile cele mai înalte. Nimeni nu avea nevoie să consulte un doctor învățat pentru a-i explica semnificația cuvintelor Sale. El nu-i încurca pe cei neînvățați cu raționamente ciudate și nici nu folosea cuvinte neobișnuite și elevate, pe care ascultătorii Săi nu le cunoșteau. Cel mai mare Învățător pe care L-a cunoscut lumea vreodată a avut un mod de prezentare cât se poate de concret, simplu și practic. SEv 49.3
„Împarte-ți pâinea cu cel flămând și adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, și nu întoarce spatele semenului tău.” Is. 58: 7.
Această provocare, frate, soră, nu poate fi întâmpinată decât dacă toți ajutăm cu înțelepciune în orice capacitate posibilă, amintindu-ne că niciun efort nu este răsplătit, ci se cere sacrificiu. Pentru că ea a dat tot ce avea pentru a trăi, cei doi bănuți ai văduvei (Marcu 12: 41-44), doi bănuți au făcut mai mult decât ar putea face dolarii bogaților. Deasemenea, văduva din Sarepta, și-a folosit ultima picătură de ulei și ultima măsură de făină pentru a-l hrăni pe profetul lui Dumnezeu, fără speranța că va primi vreodată mai mult, ci doar cu perspectiva de a muri de foame, fără a-și cruța nici măcar propriul fiu. Dimpotrivă, însă, vasul ei de ulei și sacul ei de făină nu au rămas niciodată goale (1 Împărați 17:12, 15, 16), iar ea și fiul ei au trăit.
Când Creștinismul se trezește pe deplin la această mare necesitate și face ceva în acest sens, „Atunci” promite Domnului: „lumina ta va răsări ca zorile, și vindecarea ta va încolți repede; neprihănirea ta îți va merge înainte, și slava Domnului te va însoți. Atunci tu vei chema, și Domnul va răspunde, vei striga, și El va zice: „Iată-Mă!” Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, amenințările cu degetul și vorbele de ocară, dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, și întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îți va sătura sufletul chiar în locuri fără apă și va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.” Is. 58: 8-11.
Acum, adevărul manifest este că, dacă timpul ar trebui să dureze și dacă trebuie să rămânem pe calea Creștinismului adevărat, unde lumina strălucește, atunci toți trebuie să facă ceva în legătură cu această lucrare neglijată de îngrijire a celor nevoiași, pentru că aceasta nu poate fi realizată dintr-o o singură locație centrală, dar trebuie neapărat localizată în fiecare stat și țară, oriunde solia ceasului „va prinde rădăcini dedesubt și va aduce rod”. Is. 37:31.
Marți - 14 Februarie
Tânărul bogat
Citește Matei 19:16-22. Ce a vrut Isus să spună prin cuvintele: „Dacă vrei să f ii desăvârșit […] du-te de vinde ce ai, dă la săraci și vei avea o comoară în cer! Apoi vino și urmează-Mă” (Matei 19:21)?
La îndemnul "păzește poruncile", tânărul a întrebat: "Care?" El credea că Domnul Hristos vorbea despre unele precepte ceremoniale, dar El făcea referire la Legea care a fost dată pe Sinai. El a amintit o serie de porunci de pe cea de a doua tablă a Decalogului, apoi le-a rezumat pe toate într-un singur precept; "Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuti". Matei 19, 17-19. PDH 391.3
Tânărul a răspuns imediat, fără nici un fel de ezitare: "Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinerețea mea; ce-mi mai lipsește?" v. 20. Concepția sa cu privire la Lege ținea de formele exterioare, era superficială. Judecat din punct de vedere omenesc, el și-a păstrat un caracter ireproșabil. Într-o mare măsură, viața sa exterioară era fără vină; el, în adevăr, gândea că ascultarea sa a fost fără greșeală. Și cu toate acestea, el avea o teamă lăuntrică și anume că nu totul era bine între el și Dumnezeu. Acest fapt l-a făcut să întrebe: "Ce-mi mai lipsește?" PDH 391.4
"Dacă vrei să fii desăvârșit," i-a spus Domnul Hristos, "du-te de vinde ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară în cer! Apoi, vino și urmează-Mă". "Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat; pentru că avea multe avuții", v. 21-22. PDH 391.4 - PDH 391.5
Cel ce se iubește numai pe sine, este un călcător al Legii. Acest lucru dorea Isus să-l lămurească tânărului; și de aceea El l-a pus la probă, un test care să scoată în evidență egoismul inimii sale. El i-a arătat pata, partea bolnavă a caracterului său. Tânărul n-a mai manifestat dorința unei mai mari iluminări. În sufletul său, el cultiva un idol; lumea era dumnezeul său. El mărturisea că păzește poruncile, dar era lipsit de principiile ce formau chiar spiritul și viața tuturor poruncilor. El nu avea adevărata iubire față de Dumnezeu și față de om. Lipsa aceasta era lipsa a tot ceea ce l-ar fi putut califica să intre în împărăția Cerurilor. Din cauza iubirii sale egoiste și a dorinței sale de câștig lumesc, el nu mai era în armonie cu principiile cerului. PDH 392.1
Isus a fost confruntat cu tânărul conducător bogat, care ia spus: „Am păzit poruncile”. Ce trebuie să mai fac ca să am viața veșnică? Iată răspunsul:
Luca 18:22 - „Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îți mai lipsește un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, și vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino și urmează-Mă.”
Pentru a înțelege această Scriptură, trebuie să citim alta împreună cu ea:
3 Ioan 3: 1-3 - „Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaș al iudeilor. Acesta a venit la Isus, noaptea, și I-a zis: „Învățătorule, știm că ești un Învățător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.”
Atât tânărul bogat, cât și Nicodim erau conducători și, deși Nicodim nu a fost la fel de bogat ca și tânărul, totuși el nu era sărac. Dar de ce i sa cerut unuia să-și împartă bogățiile săracilor, iar celuilalt i s-a spus să se nască din nou? De ce nu ar trebui să plătească amândoi același preț pentru mântuire? Iată motivele:
Pentru a evita să fie văzut în compania lui Isus, Nicodim a venit la El, nu ziua, ci în secret noaptea, în timp ce tânărul conducător a venit la Isus nu numai în mod deschis ziua, ci și în timp ce o mulțime era cu Isus. Prin urmare, piedica de bază a tânărului bogat conducător era averea sa, iar piedica de bază a lui Nicodim era mândria sa. În mod clar, atunci, boala unuia a necesitat un tip de tratament, iar boala celuilalt a necesitat un alt tip de tratament.
Isus nu i-a cerut niciodată la nimeni să ia religia lui, ci El le-a cerut să-L „urmeze”, să fie unul dintre ucenicii Săi. Tânărul conducător bogat nu a putut să-L urmeze pe Domnul, deoarece inima lui era concentrată asupra propriilor sale bogății. Și Nicodim nu l-a putut urma pe Domnul, deoarece era prea mândru pentru a fi văzut în compania lui Iisus nepopular și urât, urmat de pescari umili. Pentru a înlătura obstacolele, unul a trebuit să scape de bogățiile lui, iar celălalt trebuia să scape de mândria lui. Pentru a eradica mândria, trebuie să te naști din nou, trebuie să devii un om nou. Dar pentru a eradica dragostea pentru bani trebuie să dai banii celor care au cu adevărat nevoie de ei.
Scripturile mărturisesc că Avraam era foarte bogat. Cu toate acestea, el este numit „prietenul lui Dumnezeu”. Așadar, bogățiile în sine pot fi o binecuvântare, deși devin mai des un blestem. Mândria, totuși, nu este bună niciodată.
Miercuri – 15 Februarie
Zacheu
Citește Luca 19:1-10. Ce diferenţe găsești între experienţa lui Zacheu cu Isus și cea a tânărului bogat?
Înainte să fi văzut fața lui Hristos, Zacheu începuse să facă lucruri care dădeau dovadă că se pocăise cu adevărat. El și-a mărturisit păcatul înainte ca oamenii să-l fi acuzat. El s-a supus influenței Duhului Sfânt și a început să împlinească învățătura cuvintelor scrise atât pentru vechiul Israel, cât și pentru noi. Cu multă vreme înainte, Domnul spusese: "Dacă fratele tău sărăcește și nu mai poate munci lângă tine, să-l sprijini, fie ca străin, fie ca venetic, ca să trăiască împreună cu tine. Să nu iei de la el nici dobândă, nici camătă, să te temi de Dumnezeul tău, și fratele tău să trăiască împreună cu tine. Să nu-i împrumuți banii tăi cu dobândă și să nu-i împrumuți merindele tale pe camătă". "Nici unul dintre voi să nu înșele deci pe aproapele lui, și să te temi de Dumnezeul tău." (Leviticul 25, 35-37.17.) Cuvintele acestea fuseseră rostite chiar de Hristos, când Se găsea în stâlpul de nor, și cel dintâi răspuns al lui Zacheu la iubirea lui Hristos a fost de a da pe față milă pentru cei săraci și suferinzi. - HLL 555.4
Vameșii făcuseră o înțelegere între ei, ca să-i poată înșela pe oameni, și se sprijineau unul pe altul în aceste practici frauduloase. Prin silnicia lor, nu făceau altceva decât să exercite un obicei care ajunsese universal. Chiar preoții și rabinii, care îi disprețuiau, erau vinovați de faptul că se îmbogățeau prin fapte necinstite, făcute sub masca unei chemări sfinte. Dar, îndată ce s-a predat influenței Duhului Sfânt, Zacheu a lepădat orice deprindere necinstită. HLL 555.5
Pocăința în care nu se vede schimbare nu este adevărată. Neprihănirea lui Hristos nu este o haină care să acopere păcatele nemărturisite și nepărăsite; ea este un principiu de viață care transformă caracterul și stăpânește purtarea. Sfințenia este o predare deplină lui Dumnezeu; este o totală supunere a inimii și vieții față de principiile cerului. - HLL 555.6
Joi – 16 Februarie
Ai văzut pe robul Meu Iov?
Citește Iov 1:8. Cum este Iov descris de către Însuși Dumnezeu?
Era în țara Uț un om care se numea Iov. Și omul acesta era fără prihană și curat la suflet. El se temea de Dumnezeu și se abătea de la rău.Iov 1:1
Altruismul, principiul Împărăției lui Dumnezeu, este principiul pe care-l urăște Satana; el îi tăgăduiește însăși existența. De la începutul marii controverse, el s-a străduit să dovedească faptul că principiile după care acționează Dumnezeu sunt egoiste; și el procedează la fel cu cei care-I slujesc lui Dumnezeu. Lucrarea lui Hristos și a tuturor celor ce-I poartă Numele este aceea de a dovedi falsitatea pretenției lui Satana. Ed 154.3
Foarte de timpuriu în istoria lumii este consemnat raportul vieții unuia asupra căruia s-a purtat această controversă iscată de Satana. Despre Iov, patriarhul din Uț, mărturia Aceluia care cercetează inimile a fost: "Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană și curat la suflet, care se teme de Dumnezeu și se abate de la rău." Ed 155.1 - Ed 155.2
Citește Iov 29:11-16. Ce anume din descrierea aceasta ne ajută să înţelegem mai bine secretul caracterului lui Iov?
Când poporul lui Dumnezeu lucrează sârguincios, smerit și cu jertfire de sine, ei câștigă răsplata bogată despre care vorbește Iov: "Urechea care mă auzea, mă binecuvânta.... Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.... Celor nenorociți le eram tată, și cercetam pricina celui necunoscut". (Iov 29, 11-16.) 7M 238.1
Binecuvântarea faptelor bune va urma în veșnicie pe aceia care se tăgăduiesc pe sine pentru Mântuitorul lor. Când cei răscumpărați vor sta în jurul tronului lui Dumnezeu, aceia care au fost salvați din păcat și ticăloșie vor veni la aceia care au lucrat pentru ei cu cuvinte de mulțumire, spunând: "Eram fără Dumnezeu și fără speranță în lume. Pieream în stricăciune și păcat. Flămânzeam după hrana trupească și sufletească. Voi ați venit la mine cu iubire și milă, m-ați hrănit și m-ați îmbrăcat. Mi-ați arătat pe Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii." 7M 238.2
Vineri- 17 Februarie
Studiu Suplimentar
Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanțurile răutății, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriți și rupe orice fel de jug; împarte-ți pâinea cu cel flămând și adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l și nu întoarce spatele semenului tău! Atunci lumina ta va răsări ca zorile și vindecarea ta va încolți repede; neprihănirea ta îți va merge înainte și slava Domnului te va însoți. Isaia 58:6-8
Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toți sfinții îngeri, va ședea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărți pe unii de alții cum desparte păstorul oile de capre; și va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui. Atunci, Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: ‘Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, de moșteniți Împărăția, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând și Mi-ați dat de mâncat; Mi-a fost sete și Mi-ați dat de băut; am fost străin și M-ați primit; am fost gol și M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și ați venit să Mă vedeți; am fost în temniță și ați venit pe la Mine.’ Atunci, cei neprihăniți Îi vor răspunde: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând și Ți-am dat să mănânci sau fiindu-Ți sete și Ți-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin și Te-am primit sau gol și Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniță și am venit pe la Tine?’ Drept răspuns, Împăratul le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut.’ Apoi va zice celor de la stânga Lui: ‘Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui! Căci am fost flămând, și nu Mi-ați dat să mănânc; Mi-a fost sete, și nu Mi-ați dat să beau; am fost străin, și nu M-ați primit; am fost gol, și nu M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și în temniță, și n-ați venit pe la Mine.’ Atunci, Îi vor răspunde și ei: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ți sete sau străin sau gol sau bolnav sau în temniță și nu Ți-am slujit?’ Și El, drept răspuns, le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-ați făcut aceste lucruri unuia dintr-acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut.’ Și aceștia vor merge în pedeapsa veșnică, iar cei neprihăniți vor merge în viața veșnică.” Matei 25:31-46
Ferice de cel ce îngrijește de cel sărac, căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăvește; Psalmul 41:1
Faceți dreptate celui slab și orfanului, dați dreptate nenorocitului și săracului, scăpați pe cel nevoiaș și lipsit, izbăviți-i din mâna celor răi!” Psalmul 82:3-4
Cine asuprește pe sărac batjocorește pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit cinstește pe Ziditorul său. Proverbele 14:31
Cine are milă de sărac împrumută pe Domnul, și El îi va răsplăti binefacerea. Proverbele 19:17
Domnul nostru Isus Hristos a venit în această lume spre a sluji neobosit trebuințelor omului. "El a luat asupra Lui neputințele noastre și a purtat bolile noastre" pentru a putea sluji fiecărei nevoi a omenirii. (Matei 8, 17.) El a venit să îndepărteze povara bolii, a nefericirii și a păcatului. Era misiunea Sa aceea de a-i reface în mod complet pe oameni; El a venit pentru a le da sănătate, pace și desăvârșire a caracterului. DV 17.1