Legământul zecimii
Studiu 3, Trimestrul 1, 14-20 Ianuarie 2023
Împărtășește această lecțiune
Sabat după amiază – 14 Ianuarie
Textul de memorat:
Aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneți-Mă astfel la încercare”, zice Domnul oștirilor, „și veți vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor și dacă nu voi turna peste voi belșug de binecuvântare. Maleahi 3:10
"Am avut un mesaj foarte solemn pentru oameni pe tema zecimii și a darurilor. Unii dintre cei prezenți pretindeau că nu puteau să vadă problema zecimii. Erau ei incapabili din cauza percepților pentru a discerne această chestiune, atât de veche și de îndepărtată ca în zilele lui Avraam? După ce a făcut cucerirea împăraților și a recuperat [bunurile] furate de la locuitorii Sodomei, precum și pe cei captivi, și le-a întors regelui Sodomei, "Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine și vin – el era preot al Dumnezeului celui Preaînalt. Melhisedec a binecuvântat pe Avram și a zis: „Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul cel Preaînalt, Ziditorul cerului și al pământului! Binecuvântat să fie Dumnezeul cel Preaînalt, care a dat pe vrăjmașii tăi în mâinile tale!” Și Avram i-a dat zeciuială din toate. Geneza 14:18-20. [Geneza 14:18-20.] Am citit verset cu verset Maleahi, capitolele trei și patru. Niciodată nu am dat un mesaj mai atent și mai pătrunzător decât în acea zi, Sabatul din 3 octombrie 1896." 11LtMs, Lt 158, 1896, par. 2
Duminică – 15 Ianuarie
Zecimea, a zecea parte
Citește Geneza 14:18-20 și Evrei 7:1-9. Care a fost răspunsul lui Avram când s-a întâlnit cu Melhisedec? Ce ne învață lucrul acesta despre cât de veche era această practică?
Citește Geneza 28:13,14,20-22. Ce a promis Dumnezeu să facă pentru Iacov și care a fost răspunsul lui Iacov adresat lui Dumnezeu?
Sistemul zecimii ajunge departe, până în zilele lui Moise. Oamenilor li se ceruse să aducă lui Dumnezeu daruri cu destinație religioasă înainte ca acest sistem bine definit să fie dat lui Moise, și acest lucru s-a petrecut cu mult timp în urmă, chiar în zilele lui Adam. Supunându-se cerințelor lui Dumnezeu, prin daruri ei aveau să-și exprime prețuirea pentru îndurările și binecuvântările Lui față de ei. Acest lucru a fost continuat timp de generații la rând și a fost adus la îndeplinire de Avraam, care a dat zecime lui Melhisedec, preotul Dumnezeului Cel Prea înalt. Același principiu a existat în zilele lui Iov. Iacov, pe când se afla la Betel, fiind un pribeag exilat și fără nici un ban, s-a întins noaptea, singur, cu o piatră drept pernă sub cap și acolo a promis Domnului: "Îți voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da". (Geneza 28, 22.) Dumnezeu nu-i constrânge pe oameni să dea. Tot ce dăruiesc ei trebuie să fie de bună voie. El nu dorește ca vistieria Sa să se umple cu daruri care nu sunt date de bunăvoie. SB 276.1
Drept cantitate Dumnezeu a specificat: a zecea parte din venit. Acest lucru este lăsat pe seama conștiinței și bunăvoinței oamenilor, a căror judecată în privința sistemului zecimii trebuie să fie liberă. Și deși este lăsată pe seama conștiinței, s-a făcut totuși un plan clar pentru toți. Nimeni nu trebuie însă constrâns. SB 276.2
Mica 6:6, 7 : „ . Vom vedea Cu ce voi întâmpina pe Domnul, şi cu ce mă voi pleca înaintea Dumnezeului Celui Prea Înalt? Îl voi întâmpina oare cu arderi de tot, cu viţei de un an? Dar primeşte Domnul oare mii de berbeci sau zeci de mii de râuri de untdelemn? Să dau eu pentru fărădelegile mele pe întâiul meu născut, rodul trupului meu pentru păcatul sufletului meu? ”
Această întrebare făcută de popor dezvăluie ceea ce cred ei că ar fi mai plăcut pentru Domnul. Ei cred că un dar din lucrurile materiale este probabil darul cel mai acceptabil pe care îl pot oferi pentru îndepărtarea păcatelor lor. Noi vedem cu ochii noștri aceste lucruri în toată biserica. Aceeași condiție era în zilele primei veniri a lui Hristos: evreii erau foarte stricți în plata zecimii chiar și din cel mai mic venit, cum ar fi din izmă, mărar și chimen, dar uitau „ cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia”, Mat. 23:23. Domnul a spus că erau datori să plătească zecimea în mod corect, dar darea zecimii nu ar trebui să înlocuiască dreptatea, mila și credincioșia…
Luni – 16 Ianuarie
Unde este “casa visteriei”
Citește Maleahi 3:10. Ce aflăm din acest verset despre locul în care ar trebui să ajungă zecimea noastră?
Pe măsură ce lucrarea lui Dumnezeu se extinde, apelurile după ajutor vor fi tot mai dese. Pentru ca acestor chemări să li se poată răspunde, creștinii trebuie să asculte de porunca: "Aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea". (Maleahi 3, 10.) Dacă cei care mărturisesc că sunt creștini vor aduce lui Dumnezeu în mod credincios zecimile și darurile lor, atunci vistieria Sa va fi plină. Atunci nu ar mai fi pricini ca să se recurgă la expunere de lucruri spre vânzare, la loterii sau organizarea de distracții cu scopul de a strânge fonduri pentru sprijinirea Evangheliei. FA 338.1
Unde să căutăm visteria lui Dumnezeu? - Oriunde se află Adevărul lui Dumnezeu pentru astăzi, de oriunde se distribuie "hrana la timpul potrivit".
Afirmația: " Aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile ", implică faptul că unii le aduc deja în ea, dar nu toți. Acest lucru, împreună cu acuzația că întreaga națiune îl jefuiește pe Dumnezeu, arată în mod clar că zeciuielile sunt aduse acum, nu în visteria lui Dumnezeu, ci în altă casă. Repet, depozitul lui Dumnezeu a fost întotdeauna și va fi întotdeauna acolo unde se află "mesajul ceasului", unde se află "Adevărul prezent", casa din care se distribuie "hrana la timpul potrivit" în momentul în care se plătește zecimea.
Citește Deuteronomul 12:5-14. Aceste versete nu sugerează că aceia care sunt copii ai lui Dumnezeu pot să aleagă singuri unde să își depună zecimea. Ce principii putem extrage din aceste versete pentru noi astăzi?
"De ani de zile mi s-a prezentat faptul că zecimea mea trebuia să fie alocată de mine pentru a-i ajuta pe slujitorii albi și de culoare care erau neglijați și nu primeau suficient de mult pentru a-și întreține familiile. Atunci când mi se atrăgea atenția asupra unor slujitori în vârstă, albi sau negri, era datoria mea specială să investighez nevoile lor și să le suplinesc nevoile. Aceasta trebuia să fie lucrarea mea specială și am făcut acest lucru în mai multe cazuri. Nimeni nu ar trebui să dea notorietate faptului că, în cazuri speciale, zecimea este folosită în acest fel." 2MR 99.2
Nu vă îngrijorați ca nu cumva unele mijloace să se îndrepte direct către cei care încearcă să facă o lucrare misionară într-un mod liniștit și eficient. Toate mijloacele nu trebuie să fie gestionate de o singură agenție sau organizație. Există multe afaceri care trebuie făcute în mod conștiincios pentru cauza lui Dumnezeu. Ajutorul trebuie căutat din toate sursele posibile. Există oameni care pot face lucrarea de asigurare a mijloacelor pentru cauză, iar atunci când aceștia acționează în mod conștiincios și în armonie cu sfaturile colegilor lor de muncă în domeniul pe care îl reprezintă, nu trebuie să se pună mâna de restricție asupra lor. Ei sunt cu siguranță lucrători împreună cu Cel care și-a dat viața pentru mântuirea sufletelor. SpM 421.7
Nicăieri în Scripturi nu găsim permisiunea de a folosi banii Domnului după propria noastră judecată. Singura justificare pentru a face acest lucru ar fi o pură incapacitate, din anumite motive, de a o trimite la „vistieria” Domnului. Cu toate acestea, dacă cineva practică aceasta în mod voluntar, atunci ar fi un exemplu greșit în fața altora. Și dacă următorul, urmând exemplul lui face același lucru, cursul lor va avea ca rezultat inevitabil împiedicarea lucrării Domnului în mod serios, sângerarea și subminarea trezoreriei Sale și, astfel, dezorganizează lucrarea Sa și reduce biserica la o simplă coajă, în timp ce membrii ei se angajează ei înșiși ca lucrători în via Domnului, ajutându-se pe ei înșiși cu banii Domnului și alergând fără să fie trimiși! Ce Babilon ar fi!
Deși Domnul poruncește: „Aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile” (Maleahi 3:10), El nu spune să aduceți toate darurile. Astfel, El arată că, dacă ne-am angaja într-o lucrare personală de caritate sau într-o activitate misionară, ar trebui să o susținem din darurile noastre, nu din zecimile noastre.
Marți – 17 Ianuarie
Scopul zecimii
Citește Leviticul 27:30 și Numeri 18:21,24. Ce spune Dumnezeu să se facă cu zecimea?
Dumnezeu a rânduit ca vestirea Evangheliei să depindă de strădaniile și darurile poporului Său. Darurile de bunăvoie, ca și zecimile, alcătuiau veniturile lucrării Domnului. Din mijloacele încredințate omului, Dumnezeu pretinde o anumite parte — zecimea. El lasă tuturor libertatea alegerii, să dea sau să nu dea mai mult decât aceasta. Dar, când inima este mișcată de influența Duhului Sfânt și este făcut un vot de a da o anumită sumă, cel care a făcut votul nu mai are nici un drept față de partea aceea pe care el a consacrat-o. Făgăduințe de felul acesta, făcute oamenilor, sunt privite ca o obligație; oare cele făcute lui Dumnezeu nu sunt mult mai obligatorii? Făgăduințele făcute în forul conștiinței sunt oare mai puțin obligatorii decât învoielile scrise dintre oameni? FA 74.2
Inițial, Dumnezeu a pus deoparte zecimea pentru întreținerea întregului trib Levi și, cum numai unui levit îi era permis să slujească în tot ceea ce ține de serviciul religios, aceasta dovedește că, de la marele preot, a cărui funcție era cea mai înaltă, până la portar, toți erau întreținuți de zeciuială. Cu toate acestea, frații noștri conducători din acest timp îi fac pe bătrânii bisericii locale, pe diaconi, pe cor etc., care fac o lucrare care aparține doar unui levit, să lucreze pe degeaba și să se întrețină singuri și, în consecință, lucrarea sau Domnului este neglijată, în timp ce masa slujbei este supraîncărcată. Mai mult, Dumnezeu a sfințit inițial darurile și ofrandele poporului, așa cum a făcut cu zeciuiala, dar nu pentru susținerea leviților în vechime sau pentru slujba din vremea noastră, ci pentru hrănirea săracilor, pentru slujirea bolnavilor etc. Cu toate acestea, slujitorii din vremea noastră le consumă pe amândouă - zeciuielile și ofrandele - și prin aceasta au privat nu numai pe ceilalți lucrători în legătură cu Evanghelia, ci și pe cei săraci și bolnavi, pe orfani și pe văduve.
Citește Faptele apostolilor 20:35. Care este mesajul acestui verset și ce legătură are cu zecimea?
Uneori, Pavel lucra zi și noapte, nu numai pentru propriile sale nevoi, ci și pentru a putea veni în ajutor tovarășilor săi de muncă. Câștigul său l-a împărțit cu Luca, dar l-a ajutat și pe Timotei. Câteodată, a suferit și de foame pentru a putea împlini lipsurile altora. Viața sa era o viață lipsită de egoism. La Milet, către sfârșitul slujirii sale, cu ocazia vorbirii lui de rămas bun adresate prezbiterilor din Efes, a putut să ridice înaintea lor mâinile lui trudite de muncă și să spună: "N-am râvnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva. Singuri știți că mâinile acestea au lucrat pentru trebuințele mele și ale celor ce erau cu mine. În toate privințele v-am dat o pildă și v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să ajutați pe cei slabi și să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuși a zis: 'Este mai ferice să dai decât să primești'". (Faptele Apostolilor 20, 33-35.)
Dacă slujitorii Evangheliei simt că au de îndurat greutăți și lipsuri în lucrarea lui Hristos, atunci, în imaginație, să facă o vizită în atelierul unde a lucrat Pavel. Fie ca ei să cugete că, în timp ce acest bărbat ales al lui Dumnezeu făcea corturi, el lucra pentru pâinea pe care pe drept și-o merita prin munca sa de apostol. FA 352.1
Satana le sugerează unora, în anumite secțiuni ale câmpului, că ei fac mai mult pentru cauza adevărului decât alții și că cei care fac mai puțin culeg beneficiile muncii lor în locul lor.
Dacă este așa și dacă ei s-au încrezut pe deplin în Cel căruia îi aparține via în loc de administratorii mijloacelor Sale pentru răsplata lor, ar trebui să fie cu atât mai fericiți, pentru faptul că Cel care a spus: "Lucrătorul este vrednic de plata sa", îi va răsplăti mai abundent decât am putea face noi vreodată, chiar și în cele mai bune condiții ale noastre.
Miercuri - 18 Ianuarie
Zecime din venitul brut sau din cel net?
Citește 1 Împărați 17:9-16. Care era situația văduvei înainte de venirea lui Ilie? Ce i-a cerut profetul să facă înainte să se îngrijească de ea și de fiul ei? Ce aflăm în legătură cu subiectul în discuție?
Cât privește suma, Dumnezeu a precizat o zecime din profit. Aceasta este lăsată la aprecierea conștiinței și generozității oamenilor, a căror judecată în acest sistem al zecimii trebuie să fie neîngrădită. Și, cu toate că se lasă libertatea conștiinței, planul este suficient de clar pentru oricine. Nu este nevoie de vreo constrângere. 3M 394.1
Deuteronomul 14:22 spune: „Să iei zeciuiala din tot ce-ți va aduce sămânța, din ce-ți va aduce ogorul în fiecare an.” Cum ar trebui să dau zeciuială din venit?
Pentru a facilita răspunsul la această întrebare, să luăm în considerare, de exemplu, cazul unui cultivator de cartofi. Să zicem că el nu are cheltuieli pentru munca făcută, irigații, chirie etc. Dacă el nu are astfel de cheltuieli și dacă veniturile sale brute sunt de 50 de dolari pe arie, atunci întreaga sumă va fi supusă la zeciuială, ceea ce, bineînțeles, ar fi de 5 dolari pe arie. Totuși, dacă el trebuie să opereze cu o cheltuială adițională pentru a-și produce recolta, atunci această cheltuială ar trebui să fie dedusă din valoarea brută a produsului, iar numai restul se va zeciui. De exemplu, dacă valoarea brută a culturii este de 50 de dolari pe arie, iar cheltuielile sunt de 10 dolari pe arie, atunci venitul net, suma din care se calculează zecimea, ar fi de 40 de dolari pe arie, iar zecimea ar fi doar 4 dolari în loc de 5 dolari pe arie.
Pe de altă parte, dacă cineva este salariat, susținând cheltuielile de angajare, transportul la și de la locul de muncă etc., atunci se scade suma acestor cheltuieli din salariul său înainte de a zeciui. De exemplu, dacă primește 100 dolari pe zi și dacă trebuie să cheltuiască 10 cenți pe zi, sau aproximativ 2,60 dolari pe lună, pentru transport, atunci el scade 2,60 $ de la 100 $, și dă zecime din ce rămâne (97,40 $).
Dacă venitul cuiva provine din închirieri, atunci se scade suma cheltuită pentru întreținerea proprietății din venitul brut neimpozitat. Calculându-și veniturile astfel, persoana își oferă toată zeciuiala.
Fiindcă Biblia ne învață că trebuie să dăm zeciuială din tot venitul nostru, nu ar trebui să plătim zeciuială din toate darurile?
Folosit ca substantiv, cuvântul „venit” înseamnă „ceea ce este adăugat la stocul original, câștigul” – intrări din muncă sau moștenire. Deoarece nu știm dacă poate fi interpretat în Scriptură faptul de a da zecime din mici daruri de dragoste, decizia trebuie să aparțină în întregime individului.
Joi – 19 Ianuarie
O zecime corectă
Citește 1 Corinteni 4:1,2. Ce fel de oameni suntem chemați să fim în calitate de copii ai lui Dumnezeu și administratori ai binecuvântărilor Lui?
Recunoașterea faptului că aparținem lui Dumnezeu stă la temelia integrității în afaceri și a adevăratului succes. Creatorul tuturor lucrurilor, El este proprietarul original. Noi suntem ispravnicii Lui. Tot ceea ce avem noi este încrederea pe care ne-o acordă El, care să fie folosită după voia Sa. CA 367.1
În primul rând vin cerințele lui Dumnezeu. Noi nu facem voia Lui dacă Îi consacrăm ceea ce a rămas din venitul nostru după ce au fost îndeplinite toate lipsurile noastre imaginare. Înainte de a fi consumat vreo parte din veniturile noastre, trebuie să luăm și să-I prezentăm Lui acea parte pe care o cere El. În vechea dispensațiune, pe altar ardea continuu o jertfă de mulțumire, care arăta astfel nesfârșita obligație a omului față de Dumnezeu. Dacă avem prosperitate în ocupația noastră vremelnică, se datorează faptului că Dumnezeu ne binecuvântează. O parte din acest venit trebuie consacrat pentru săraci și o mare parte să fie dedicată cauzei lui Dumnezeu. Când este predat lui Dumnezeu ceea ce pretinde El, restul va fi sfințit și binecuvântat pentru folosul nostru propriu. Dar când un om jefuiește pe Dumnezeu prin reținerea a ceea ce cere El, blestemul Lui rămâne asupra întregului. 4M 477.1
Citește Matei 25:19-21. Când ni se cere să dăm socoteală de modul în care am administrat fondurile lui Dumnezeu? Ce li se spune celor care au fost credincioși din punct de vedere financiar?
Mal. 3:6-9: „Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb; de aceea, voi, copii ai lui Iacov, n-aţi fost nimiciţi. Din vremea părinţilor voştri voi v-aţi abătut de la poruncile Mele, şi nu le-aţi păzit. Întoarceţi-vă la Mine, şi Mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul oştirilor. Dar voi întrebaţi: 'În ce trebuie să ne întoarcem?' 'Se cade să înşele un om pe Dumnezeu, cum Mă înşelaţi voi?' Dar voi întrebaţi: 'Cu ce Te-am înşelat?' Cu zeciuielile şi darurile de mâncare. Sunteţi blestemaţi, câtă vreme căutaţi să Mă înşelaţi, tot poporul în întregime!”.
Aceste versete nu-i acuză pe membrii individuali din biserică de faptul că Îl jefuiesc pe Domnul, ci întreaga denominațiune, „tot poporul în întregime”. Mai mult, veți observa că istoria capitolului trei din Maleahi începe în capitolul doi. Acolo veți vedea că Domnul vorbește conducerii, nu laicilor, spunând: „Acum, către voi se îndreaptă porunca aceasta, preoţilor!”, Mal. 2:1. Deci, problema stă în faptul că deși laicii plătesc zecime și daruri cu credincioșie lui Dumnezeu, totuși El este jefuit deoarece Denominațiunea ia zecimile și în același timp se luptă împotriva în loc să accepte și să promoveze mesajul Lui pentru astăzi – Judecata celor Vii. Banii Lui sunt folosiți pentru a-l înșela pe poporul Lui cu privire la Adevărul Său în loc să-i lumineze cu el – ținând poporul în întuneric și înșelare, chiar interzicându-le să cerceteze pentru ei înșiși solia ceasului. Ce acuzație!
Vineri - 20 Ianuarie
Studiu Suplimentar
Ar trebui să plătim zecimea la „vistierie” dacă știm că nu este folosită corect?
Știind că zeciuiala noastră aparține vistieriei lui Dumnezeu, sarcina noastră cea mai mare ar trebui să fie aceea de a vedea că este plătită cu credincioșie acolo. Nicăieri în Biblie nu găsim că Domnul ar fi pus pe cineva care plătește zeciuială să fie poliția canalelor prin care trec aceste fonduri.
Trezoreria Domnului este sub controlul Lui, iar dacă El însuși nu consideră că este potrivit să corecteze un abuz în manipularea banilor Săi, cu siguranță nu am putea să-l corectăm oricât am încerca. Dacă păzim cu grijă acea parte a lucrării pe care El ne-o încredințează, singura noastră preocupare va fi să aflăm unde este „vistieria” Lui, iar apoi cu credincioșie să depozităm banii Lui acolo. El nu ne-a făcut responsabili pentru folosirea lor; El se va ocupa personal – așa cum El acum „ia frâiele în mâinile Lui”.
Când Țara Făgăduinței a fost împărțită între cele douăsprezece seminții ale lui Israel, seminția lui Levi nu a primit nici o parte de moștenire, ca cele unsprezece seminții. În schimb, Domnul a poruncit ca zeciuielile celorlalte seminții să fie date leviților. Aceasta a fost moștenirea lor. De fapt, au fost ale lor. Și la fel cum cei care primeau zecimile, nu aveau dreptul să dicteze plătitorilor de zecimi, ce să facă cu restul venitului lor după ce au dat zecimile, la fel cei care plăteau zecimile lor nu aveau dreptul să dicteze primitorilor de zecimi ce să facă cu zecimile. Fiecare seminție era răspunzătoare față de Domnul pentru ceea ce El îi încredințase. Așa trebuie să fie și azi.