Flăcările iadului
Lecția 10, Trimestrul 4, 26 Noiembrie- 2 Decembrie 2022
Împărtășește această lecțiune
Sabat după amiază- 26 Decembrie
Textul de memorat:
Ci cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun. 1 Tesaloniceni 5:21
O mare categorie de oameni, pe care învățătura despre chinurile veșnice îi revoltă, sunt conduși către o rătăcire opusă acesteia. Ei văd că Scripturile Îl prezintă pe Dumnezeu ca o ființă a iubirii și milei și nu pot crede că El încredințează făpturile Sale focului unui iad care este veșnic. Dar, susținând că sufletul este nemuritor de la natură, nu văd o altă alternativă, ci doar să ajungă la concluzia că toată omenirea va fi în cele din urmă mântuită. Mulți privesc amenințările Bibliei ca fiind destinate numai să-i îngrozească pe oameni, determinându-i să asculte, dar nu ca să fie împlinite literal. Astfel, păcătosul poate trăi în plăceri egoiste, disprețuind cererile lui Dumnezeu, și cu toate acestea așteaptă să fie în cele din urmă primiți în harul Său. O astfel de învățătură care se încrede în mila lui Dumnezeu, dar care nesocotește dreptatea Sa, este plăcută inimii firești și îi încurajează pe cei nelegiuiți în nelegiuirea lor. TV 537.1
Duminică- 27 Noiembrie
Vierme nemuritor
Marcu 9:42-48 cu Isaia 66:24
Cum înțelegi expresia „viermele lor nu moare”?
Satana se avântă în mijlocul urmașilor săi și încearcă să împingă mulțimea la acțiune. Dar foc de la Dumnezeu din cer este aruncat ca o ploaie asupra lor și oamenii cei mari, cei puternici, nobilii, cei săraci și nenorociți, toți sunt mistuiți laolaltă. Am văzut că unii erau nimiciți cu repeziciune, în timp ce alții sufereau mai mult timp, erau pedepsiți după faptele făcute în trup. Unii ardeau multe zile la rând și, atâta vreme cât exista o parte din ei nemistuită, tot simțământul suferinței rămânea. Îngerul a spus: Viermele vieții nu va muri; focul lor nu se va stinge atâta timp cât va mai exista chiar și o fărâmă minusculă din ei, din care să se hrănească. ST 294.1
Is. 66:24: „Şi când vor ieşi, vor vedea trupurile moarte ale oamenilor care s-au răzvrătit împotriva Mea; căci viermele lor nu va muri, şi focul lor nu se va stinge; şi vor fi o pricină de groază pentru orice făptură”. „Căci viermele lor nu va muri, şi focul lor nu se va stinge”. Corpul omenesc este consumat de viermi și semnificația este că viermii nu vor muri până când corpul va fi redus la țărână. Nici focul nu se va stinge până când trupurile lor vor fi reduse la cenușă. Motivul pentru care viermele și focul sunt menționate aici este spus în versetul șaisprezece: „Cu foc Îşi aduce Domnul la îndeplinire judecăţile”. Distrugerea este adusă la împlinire de ambele și când este folosită sabia, viermele va face lucrarea lui. „Viermele lor nu va muri, şi focul lor nu se va stinge”, înseamnă că profeția este sigură și distrugerea prezisă se va aduce la îndeplinire.
Luni – 28 Noiembrie
Flăcările iadului
Maleahi 4:1 și Iuda 7
Cum ne ajută aceste texte să înțelegem noțiunea de foc veșnic sau ideea, exprimată de Isus, că cel pierdut va merge în „focul veșnic” (Matei 18:8) sau în „focul care nu se stinge” (Marcu 9:43)?
"Citim despre lanțurile întunericului pentru cel care încalcă legea lui Dumnezeu. Citim despre viermele care nu moare și despre focul care nu se stinge. Astfel este reprezentată experiența fiecăruia care și-a permis să fie altoit în tulpina lui Satana, care a prețuit atributele păcătoase. Când va fi prea târziu, el va vedea că păcatul este călcarea legii lui Dumnezeu. Își va da seama că, din cauza fărădelegii, sufletul său este despărțit de Dumnezeu și că mânia lui Dumnezeu rămâne asupra lui. Acesta este un foc nestins și prin el orice păcătos nepocăit va fi distrus. Satana se străduiește în mod constant să îi conducă pe oameni spre păcat, iar cel care este dispus să fie condus, care refuză să renunțe la păcatele sale și disprețuiește iertarea și harul, va suferi rezultatul cursului său." ST 14 aprilie 1898, par. 13
Is. 66:24 - „Și, când vor ieși, vor vedea trupurile moarte ale oamenilor care s-au răzvrătit împotriva Mea; căci viermele lor nu va muri, și focul lor nu se va stinge; și vor fi o pricină de groază pentru orice făptură.”
Deși versetele precedente ale acestui capitol nu sunt studiate prea mult de nimeni, ultimele două au fost adesea discutate și dezbătute de mulți. Pentru unii înseamnă că trebuie să existe un chin veșnic. Dar oare Scriptura susține un astfel de gând? - Nu, nu susține. Definiția la „trupuri moarte” este „corpuri fără viață”. Iar profetul Maleahi spune: „Căci iată, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toți cei trufași și toți cei răi vor fi ca miriștea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oștirilor, și nu le va lăsa nici rădăcină, nici ramură. Dar pentru voi, care vă temeți de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, și tămăduirea va fi sub aripile Lui; 21 veți ieși și veți sări ca vițeii din grajd. Și veți călca în picioare pe cei răi, căci ei vor fi ca cenușa sub talpa picioarelor voastre, în ziua pe care o pregătesc Eu, zice Domnul oștirilor.” Mal. 4: 1-3.
Trupurile moarte mai întâi și apoi cenușa slujitorilor necredincioși aflată sub picioarele sfinților, cu greu pot indica faptul că cei necredincioși sunt aruncați în „iazul focul”, pentru a trăi veșnic acolo. Ba mai mult, deoarece doar celor drepți li se dă viață veșnică, atunci celor răi trebuie să li se dea moarte veșnică. De aceea, „a doua moarte” (Apoc. 20:14) nu poate însemna „a doua viață”.
Teoria chinului veșnic a fost derivată superficial din afirmația „viermele lor nu va muri”. „Viermele lor”, viermele care consumă trupurile lor moarte, nu poate însemna sufletele oamenilor. Cel puțin nu poate însemna așa ceva pentru cel care sapă adânc în fântâna mântuirii și care poate gândi și raționa pentru sine, pentru cel care citește rând cu rând și notează valoarea completă a fiecărui cuvânt. Dacă „viermele” înseamnă ceva, atunci înseamnă că viermele prosperă pe trupurile moarte, și că viermele este agenția care reduce elementele constitutive ale trupurilor moarte la forma lor originală. Într-adevăr, „viermele nu va muri”; cu siguranță își va îndeplini lucrarea lui consumatoare; El va preface trupurile moarte în țărână, „căci din țărână ești”, spune Scriptura, „și în țărână te vei întoarce”. Geneza 3:19. Astfel această agenție de dezintegrare, trebuie să fie viermele consumator care nu moare. Mai mult decât atât, ni se spune că sufletul care păcătuiește va muri. (Ezech. 18: 4).
Se vede clar că predicarea suferinței veșnice în focul iadului, mai degrabă decât moartea veșnică, este determinată de așa-numiții câștigători de suflet fără scrupule 22 încercând să-și conducă publicul în biserică de frică. Dar dacă aceștia ar ști că numai cei născuți din nou prin dragostea Adevărului au dreptul să intre în Cetatea Sfântă, dacă ar ști că cei care sunt fricoși sunt excluși din ea, de asemenea dacă ar ști că oricine spune minciuni nu va avea dreptul să intre în ea - dacă acești câștigători de suflete ar înțelege toate acestea, ar înceta probabil să predice viața veșnică în focul iadului și ar începe să predice iubirea eternă a Adevărului…
Marți- 29 Noiembrie
Sfinții din purgatoriu
Eclesiastul 9:10; Ezechiel 18:20-22 și Evrei 9:26,27
Cum resping aceste pasaje teoria purgatoriului?
Subiectul nemuririi
Într-o zi, am auzit o conversație dintre o soră și mama mea, cu privire la o predică pe care o ascultaseră recent și în care se afirmase, în cele din urmă, că sufletul nu avea o nemurire naturală. Ele au început să repete câteva dintre textele biblice, pe care pastorul le prezentase ca argumente. Dintre toate, îmi amintesc faptul că am fost impresionată în mod deosebit de următoarele: "Sufletul care păcătuiește, acela va muri". (Ezechiel 18, 4.) "Cei vii, în adevăr, măcar știu că vor muri, dar cei morți nu știu nimic și nu mai au nici o răsplată, fiindcă până și pomenirea li se uită". (Eclesiastul 9, 5.) "Care va fi făcută la vremea ei de fericitul și singurul Stăpânitor, Împăratul împăraților și Domnul domnilor, singurul care are nemurirea, care locuiește într-o lumină de care nu poți să te apropii, pe care nici un om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea, și care are cinstea și puterea veșnică! Amin!" (1 Timotei 6, 15.16.) "Și anume va da viața veșnică celor ce, prin stăruința în bine, caută slava, cinstea și nemurirea". (Romani 2, 7.) SVM 48.2
După ce a citat pasajele anterioare, mama mea a întrebat: "De ce ar trebui să caute oamenii ceva ce au deja?" SVM 48.3
Eu am ascultat aceste idei noi cu un interes profund și dureros. Când am rămas singură cu mama, am întrebat-o dacă ea crede cu adevărat că sufletul nu este nemuritor. Mi-a răspuns că se teme ca nu cumva să fi avut până atunci o concepție falsă cu privire la subiectul acesta, precum și cu privire la altele. SVM 48.4
"Dar, mamă", i-am spus eu, "tu chiar crezi că sufletul doarme în mormânt până la înviere? Crezi că, atunci când moare, creștinul nu merge îndată la cer și că păcătosul nu merge în iad?" SVM 48.4 - SVM 49.1
Ea mi-a răspuns: "Biblia nu ne oferă nici o dovadă cu privire la existența unui iad veșnic. Dacă ar exista un asemenea loc, ar trebui să fie menționat în Cartea Sfântă". SVM 49.2
"De ce, mamă", am strigat eu, plină de uimire, "cuvintele tale sună ciudat! Dacă tu crezi această teorie stranie, măcar ai grijă să nu mai afle nimeni, deoarece mă tem că, dacă ar auzi o asemenea doctrină, păcătoșii s-ar simți în siguranță și nu ar mai dori niciodată să-L caute pe Domnul Isus". SVM 49.2 - SVM 49.3
"Dacă acesta este adevărul Bibliei", a răspuns ea, "nu va fi o piedică în calea mântuirii păcătoșilor, ci un mijloc de a-i câștiga pentru Domnul Hristos. Dacă iubirea lui Dumnezeu nu va convinge un răzvrătit să I se supună, cu atât mai puțin va reuși teroarea iadului veșnic să-l conducă la pocăință. Pe lângă aceasta, nu pare a fi o metodă corectă să câștigi suflete pentru Isus, apelând la unul dintre cele mai neplăcute sentimente ale inimii, și anume frica disperată. Dragostea lui Isus atrage. Ea va convinge chiar și inima cea mai împietrită". SVM 49.3 - SVM 49.4
După această conversație, timp de câteva luni, nu am mai auzit nimic despre nemurirea sufletului, dar, în toată această perioadă, mintea mea s-a frământat mult cu privire la subiectul nemuririi. Apoi am auzit o predică în care erau prezentate aceleași idei și am fost convinsă că ele constituie adevărul. De la data când am înțeles lumina privitoare la somnul celor morți, taina care învăluise învățătura învierii s-a risipit din mintea mea, iar marele eveniment a dobândit o importanță nouă și minunată pentru mine. Mintea mea fusese tulburată adesea de efortul de a împăca ideea răsplătirii, sau a pedepsei imediate a celor decedați, cu faptul incontestabil al judecății și al învierii viitoare. Dacă la moarte sufletul primește îndată răsplata fericirii sau a nenorocirii veșnice, de ce mai e nevoie de învierea sărmanelor trupuri?SVM 49.5
Dar această credință frumoasă și nouă mi-a arătat motivul pentru care scriitorii inspirați insistaseră atât de mult asupra subiectului învierii trupului, deoarece întreaga ființă a celor decedați rămânea în mormânt într-o stare de adormire. Acum puteam înțelege cu claritate falsitatea credinței noastre din trecut cu privire la acest subiect. SVM 50.1
Miercuri- 20 Noiembrie
Un rai cu suflete fără trup
Faptele 2:29,34,35 și 1 Corinteni 15:16-18
Ce lumină aduc aceste pasaje cu privire la starea morților și a celor care așteaptă învierea?
Teoria nemuririi sufletului a fost una dintre acele învățături rătăcite pe care Roma a împrumutat-o de la păgâni și a încorporat-o în religia creștinătății. Martin Luther a clasat-o împreună cu "fabulele monstruoase, care formează o parte din vraful de decrete ale Romei". — (E. Petavel, The Problem of Immortality , p. 255.) Comentând asupra cuvintelor lui Solomon, din Eclesiastul, care spune că morții nu știu nimic, reformatorul spune: "Un alt lucru care dovedește că morții nu știu nimic. Este spus că acolo nu mai există datorie, știință, cunoștință, înțelepciune. Solomon socotește că morții dorm și nu mai știu absolut nimic. Pentru morții care zac acolo, nu mai este nici numărătoarea zilelor și nici a anilor, căci atunci când vor învia, li se va părea că au dormit doar o clipă". — (Martin Luther, Exposition of Solomon's Book Called Ecclesiastes , p. 152.) TV 549.2
Nicăieri în Sfintele Scripturi nu se găsește declarația că cei neprihăniți își primesc răsplata sau cei nelegiuiți își primesc pedeapsa la moarte. Patriarhii și profeții nu ne-au dat o astfel de asigurare. Hristos și apostolii n-au făcut nici o aluzie la aceasta. Biblia învață lămurit că cei morți nu merg îndată la ceruri. Ei sunt descriși ca dormind până la înviere. (1 Tesaloniceni 4, 14; Iov 14, 10-12.) Chiar în ziua când funia de argint se rupe, iar vasul de aur se sfărâmă (Eclesiastul 12, 6), pier și gândurile omului. Aceia care coboară în mormânt stau în tăcere. Ei nu mai știu nimic din ceea ce se face sub soare. (Iov 14, 21.) Ce binecuvântată odihnă pentru neprihănitul obosit! Fie timpul lung sau scurt, pentru ei nu este decât o clipă. Ei dorm și sunt treziți de trâmbița lui Dumnezeu la o nemurire glorioasă. "Trâmbița va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii.... Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire, și trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: 'Moartea a fost înghițită de biruință'". (1 Corinteni 15, 52-54.) Când sunt chemați din somnul lor adânc, încep să gândească exact de acolo de unde au încetat. Ultimul simțământ a fost boldul morții; ultimul gând a fost acela al căderii sub puterea mormântului. Când se ridică din mormânt, primul lor gând se va prinde de strigătul biruitor: "Unde îți este biruința, moarte? Unde îți este boldul, moarte?" (Versetul 55.) TV 550.1
Joi – 1 Decembrie
Perspectiva biblică
1 Ioan 5:3-12
De ce apostolul Ioan limitează viața veșnică doar la aceia care Îl au pe Fiul?
Nemurirea, făgăduită omului condiționată de ascultare, a fost pierdută prin păcătuire. Adam nu putea transmite urmașilor lui ceea ce nu avea; și n-ar fi fost nici o nădejde pentru neamul omenesc căzut, dacă Dumnezeu, prin jertfa Fiului Său, n-ar fi adus nemurirea. Deoarece "moartea a trecut asupra tuturor oamenilor din pricină că toți au păcătuit", Hristos "a adus la lumină viața și neputrezirea, prin Evanghelie". (Romani 5, 12; 2 Timotei 1, 10.) Numai prin Hristos se poate obține nemurirea. Isus a spus: "Cine crede în Fiul, are viața veșnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viața". (Ioan 3, 36.) Orice om poate ajunge în posesia acestei binecuvântări prețioase, dacă împlinește condițiile. Toți aceia care, "prin stăruința în bine, caută slava, cinstea și nemurirea", vor primi "viața veșnică". (Romani 2, 7.) TV 533.1
Singurul care i-a făgăduit lui Adam viața prin neascultare a fost marele amăgitor. Iar declarația șarpelui către Eva în Eden — "Hotărât că nu veți muri" — a fost prima predică despre nemurirea sufletului. Totuși declarația aceasta, care se bazează numai pe autoritatea lui Satana, răsună de la amvoanele creștinătății și este primită de majoritatea omenirii tot atât de ușor cum a fost primită de primii noștri părinți. Sentința divină: "Sufletul care păcătuiește, acela va muri" (Ezechiel 18, 20) a fost răstălmăcită în: "Sufletul care păcătuiește nu va muri, ci va trăi veșnic". Nu putem decât să ne mirăm de absurditatea ciudată, care îi face pe oameni atât de creduli față de cuvintele lui Satana și atât de necredincioși față de cuvintele lui Dumnezeu. TV 533.2
Vineri – 2 Decembrie
Studiu suplimentar
Pot oare aceia a căror viață a fost petrecută în răzvrătire împotriva lui Dumnezeu să fie duși deodată în ceruri și să fie martori la acea stare sfântă de desăvârșire care există acolo — fiecare suflet fiind plin de iubire, toate fețele strălucind de bucurie, o muzică înălțătoare în sunete melodioase, înălțate în cinstea lui Dumnezeu și a Mielului, și raze de lumină revărsându-se neîncetat asupra celor răscumpărați de la fața Aceluia care șede pe tron — pot oare aceia ale căror inimi sunt pline de ură față de Dumnezeu, față de adevăr și de sfințenie să se amestece cu mulțimea cerească și să se alăture cântărilor de laudă? Pot ei să suporte slava lui Dumnezeu și a Mielului? Nu, nicidecum; le-au fost oferiți ani de har, pentru a-și forma caractere pentru cer; dar ei nu și-au educat mintea pentru a iubi curăția; n-au învățat limbajul cerului, iar acum este prea târziu. O viață de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu i-a făcut nepotriviți pentru cer. Curăția, sfințenia și pacea Lui i-ar chinui; slava lui Dumnezeu ar fi pentru ei un foc mistuitor. Ar dori să fugă din acel loc sfințit. Ar prefera mai degrabă distrugerea, să se ascundă de fața Aceluia care a murit pentru a-i răscumpăra. Soarta celor nelegiuiți este deci hotărâtă prin alegerea lor. Excluderea lor din ceruri este urmarea voinței lor și este dreaptă și plină de milă din partea lui Dumnezeu. TV 542.2