Așa cum moare sămânța
Studiul 12, Trimestrul 3, 10-16 Septembrie 2022
Împărtășește această lecțiune
Sabat după amiază- 10 Septembrie
Textul de memorat:
Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce multă roadă. Ioan 12:24
Prin aruncarea bobului de grâu în pământ, Domnul Hristos a înfățișat sacrificiul Său pentru mântuirea noastră. "Adevărat, adevărat, vă spun, că dacă grăuntele de grâu, care a căzut pe pământ, nu moare, rămâne singur; dar dacă moare" spunea El "aduce multă roadă." Ioan 12, 24. Astfel, moartea Domnului Hristos va aduce roade pentru Împărăția lui Dumnezeu. Potrivit legii regnului vegetal, viața va fi rezultatul morții Sale. PDH 86.2
Și toți aceia, care vor aduce roadă ca împreună lucrători cu Hristos, trebuie ca mai întâi să cadă pe pământ și să moară. Viața trebuie să fie aruncată în brazda nevoilor lumii. Iubirea de sine, interesul egoist, trebuie să piară. Dar legea sacrificiului de sine este legea conservării de sine. Sămânța îngropată în pământ aduce roade, iar la rândul lor și acestea sunt semănate, în acest fel recolta se înmulțește. Plugarul își păstrează sămânța aruncând-o în pământ. Tot așa stau lucrurile și în viața noastră; a da, înseamnă a trăi. Viața care va fi păstrată este viața care de bunăvoie este consacrată în slujba lui Dumnezeu și a omului. Aceia care în lumea aceasta își sacrifică viața pentru Hristos o au asigurată pentru veșnicie. PDH 86.2 - PDH 86.3
Duminică – 11 Septembrie
Supunere în vederea slujirii
Filipeni 2:5-9
Ce mesaj important pentru noi găsim în aceste versete?
Influența adevărului asupra conștiinței și inimii — Psalmistul spune: "Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate". (Psalmii 119, 130.) Când acționează doar la nivelul conștiinței, adevărul creează multe dificultăți; dar, când este invitat în inimă, întreaga ființă este adusă într-o stare de supunere față de Isus Hristos. Până și gândurile sunt îndrumate de El, deoarece gândurile lui Hristos lucrează în mintea care se supune voinței lui Dumnezeu. "Să aveți în voi gândul acesta, care era în Hristos Isus". (Filipeni 2, 5.) Acela pe care îl eliberează Hristos este un om cu adevărat liber și nu va putea fi înrobit de păcat. — Manuscript 67, 1894. 1MCP 324.3
"Ca Exemplu avem pe Cel care este totul și în toate, cel mai de seamă între zece mii, Cel a cărui măreție este de neegalat. El Și-a adaptat cu bunăvoință viața pentru imitarea universală. Unite în Hristos erau bogăția și sărăcia; măreția și umilința; puterea nelimitată și blândețea și smerenia care se vor reflecta în fiecare suflet care Îl primește. În El, prin calitățile și puterile minții umane, a fost revelată înțelepciunea celui mai mare Învățător pe care lumea l-a cunoscut vreodată. ST 3 septembrie 1902, par. 4
"În fața lumii, Dumnezeu ne dezvoltă ca martori vii a ceea ce pot deveni bărbații și femeile prin harul lui Cristos. Suntem îndemnați să ne străduim să atingem perfecțiunea caracterului. Învățătorul divin spune: "Fiți, așadar, desăvârșiți, precum Tatăl vostru care este în ceruri este desăvârșit". Ar vrea Hristos să ne ispitească cerându-ne o imposibilitate?- Niciodată, niciodată! Ce onoare ne conferă El prin faptul că ne îndeamnă să fim sfinți în sfera noastră, așa cum Tatăl este sfânt în sfera Sa! El poate să ne permită să facem acest lucru, căci El declară: "Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ". Această putere nelimitată este privilegiul nostru să o revendicăm." ST 3 septembrie 1902, par. 5
Luni – 12 Septembrie
Moarte înainte de cunoaștere
Romani 12:1, 2
La ce lucruri îți cere Duhul Sfânt să renunți ca să devii o „jertfă vie” pentru Dumnezeu?
Pavel scria romanilor: "Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți în înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu; cea bună, plăcută și desăvârșită". (Romani 12, 1-2.) Întreg acest capitol este o învățătură care trebuie să fie studiată de toți aceia care se pretind a fi membri ai corpului lui Hristos... 6M 239.3
Sfințirea corpului slujitorilor lui Dumnezeu cere lepădare de sine. Crucea trebuie să fie înălțată și locul ei în lucrarea Evangheliei să fie arătat. Influența omenească trebuie să-și tragă eficacitatea din Acela care poate să mântuiască și să țină în stare de mântuire pe toți aceia care recunosc dependența lor de El. Prin unirea membrilor bisericii cu Hristos și a unuia cu celălalt, puterea transformatoare a Evangheliei trebuie să fie făcută cunoscut în toată lumea. 6M 240.1
A sosit timpul, frate, soră, să uităm de noi înșine și să fim sinceri cu toți oamenii, să realizăm că eul este ca și cum am avea trupul unui mort legat de spatele nostru, pentru a ne slăbi puterea și a cădea bolnavi la pat.
Marți - 13 Septembrie
Dispoziția de a asculta
1 Samuel 3:10
Ce deosebire se observă clar între cei care ascultă și cei care nu ascultă de Dumnezeu?
Vă amintiți că a existat un copil pe nume Samuel, care de la începutul vieții a început să meargă pe „Cale”, iar acolo a fost instruit. Acum gândiți-vă la ce s-a întâmplat: vă amintiți că într-o noapte, Samuel, a fost trezit brusc de un glas. Presupunând că este glasul lui Eli, a sărit repede din pat și s-a dus să-l întrebe pe Eli. Desigur, Eli a fost surprins, dar a spus cu calm: „Nu te-am chemat. Du-te și te culcă.” Întrucât nu era altă persoană decât Eli în jur, Samuel era sigur că bătrânul îl chemase, totuși, a ascultat și s-a întors imediat la culcare.
Însă, nu a trecut mut timp, poate de îndată ce Samuel adormise din nou, Glasul l-a chemat a doua oară. Știți că Samuel ar fi putut spune cu ușurință atunci: „Bătrânul acesta trebuie să viseze. Iată mă cheamă din nou. Dar nu mă voi mai deranja pentru el, îl voi lăsa să mă cheme cât vrea”. Samuel, însă, atât de repede ca mai înainte, a mers în grabă la patul stăpânului său, doar pentru a auzi din nou cuvintele: „Du-te înapoi la culcare, nu te-am chemat!” Încă a treia oară a auzit pe cineva chemându-l și la fel de binevoitor și de respectuos ca înainte, a mers la patul stăpânului său a treia oară! În cele din urmă, Eli a sesizat că Domnul trebuie să fi chemat copilul, așadar i-a indicat lui Samuel ce să facă. Și ce a făcut Samuel? - Exact cum i s-a spus.
Dacă Samuel nu ar fi fost atât de ascultător, respectuos și răbdător precum a fost, credeți că ar fi ajuns vreodată să dețină cel mai înalt post de pe pământ? - Sigur că nu. Nu a fost nimic altceva decât sfintele calități de caracter pe care Samuel le-a demonstrat în acea noapte care l-au promovat în funcția de profet, preot și judecător.
Ne întrebăm încă de ce Samuel a fost chemat din pat de trei ori succesiv și de ce el și Eli au fost deranjați noaptea? - Din două motive: (1) Pentru a demonstra că, indiferent de inconvenient, Samuel nu a ezitat să sară atunci când a fost chemat și că nu s-a supărat, nici nun i-a adus vreo „însolență” lui Eli. (2) Domnul a vrut să-l ajute pe Eli; El a vrut să împiedice posibilitatea lui Eli de a ajunge la concluzia că Samuel ieșea din locul lui și să pună la îndoială capacitatea sa de a-și disciplina propriii fii. Dacă lui Eli nu i s-ar fi oferit ocazia să știe cu siguranță că Domnul a vorbit cu copilul, el ar fi putut concluziona cu ușurință că Samuel ar fi conspirat împotriva fiilor lui Eli. Dar prin împrejurările providențiale, așa cum au fost, Eli știa cu siguranță, fără nici o îndoială, că Dumnezeu avea un mesaj pentru el. Nu era loc de îndoială.
Miercuri - 14 Septembrie
Încrederea în propriile puteri
1 Samuel 13:1-14
Ce faptă a lui Saul a dus la propria lui ruină?
"Dumnezeu l-a pus la încercare pe Saul încredințându-i importanta misiune de a executa mânia amenințată asupra lui Amalec. Dar el nu L-a ascultat pe Dumnezeu și l-a cruțat pe regele Agag, cel rău și blasfemiator, pe care Dumnezeu îl rânduise la moarte, și a cruțat cele mai bune vite. A distrus cu desăvârșire toate gunoaiele care nu le erau de folos. Saul a crezut că va adăuga la măreția sa cruțarea lui Agag, un monarh nobil îmbrăcat splendid. Și să se întoarcă de la luptă cu el captiv, cu o mare pradă de boi, oi și multe vite, i-ar fi adus mult renume și ar fi făcut ca neamurile să se teamă de el și să tremure înaintea lui. Și poporul s-a unit cu el în acest scop. Ei și-au scuzat între ei păcatul de a nu distruge vitele, pentru că puteau să le rezerve pentru a le jertfi lui Dumnezeu și să-și cruțe vitele lor. L-au salutat cu aceste cuvinte: "Binecuvântat să fii de Domnul. Eu am împlinit porunca Domnului. Și Samuel a zis: "Nu, nu, nu! Ce înseamnă atunci behăitul oilor în urechile mele și mugetul boilor pe care îl aud? Și Saul a zis: "Ce se întâmplă? Le-au adus de la amaleciți; căci poporul a cruțat cele mai bune dintre oi și dintre boi, ca să le jertfească Domnului, Dumnezeului tău, iar pe celelalte le-am nimicit cu desăvârșire." 4aSG 73.4
"Samuel îi relatează lui Saul ceea ce Dumnezeu îi spusese în noaptea precedentă, noapte pe care Samuel a petrecut-o în rugăciune dureroasă, din cauza păcatelor lui Saul. "Când erai mic în ochii tăi, nu ai fost tu pus în fruntea semințiilor lui Israel și Domnul nu te-a uns rege peste Israel?". El îi amintește lui Saul poruncile lui Dumnezeu pe care le încălcase cu răutate și îl întreabă: " Pentru ce n-ai ascultat glasul Domnului? Pentru ce te-ai aruncat asupra prăzii şi ai făcut ce este rău înaintea Domnului?” – 1 Samuel 15:19". 4aSG 74.1
"Saul a răspuns lui Samuel: „Am ascultat glasul Domnului şi m-am dus în calea pe care mă trimitea Domnul. Am adus pe Agag, împăratul lui Amalec, şi am nimicit cu desăvârşire pe amaleciţi, dar poporul a luat din pradă oi şi boi, ca pârgă din ceea ce trebuia nimicit cu desăvârşire, ca să le jertfească Domnului Dumnezeului tău la Ghilgal.”" 4aSG 74.2
"Saul a rostit aici o minciună. Poporul ascultase de indicațiile sale. Dar, pentru a se proteja pe sine însuși, a vrut ca poporul să suporte păcatul neascultării sale. 4aSG 74.3
Samuel a zis: „Îi plac Domnului mai mult arderile-de-tot și jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele și păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor. Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, și împotrivirea nu este mai puțin vinovată decât închinarea la idoli și terafimii. Fiindcă ai lepădat Cuvântul Domnului, te leapădă și El ca împărat.” Atunci, Saul a zis lui Samuel: „Am păcătuit, căci am călcat porunca Domnului și n-am ascultat cuvintele tale; mă temeam de popor și i-am ascultat glasul. 1 Samuel 15:22-24
Joi – 15 Septembrie
Înlocuitori
Ezra 4-6; Zaharia 4
Ce spune Dumnezeu și cum ar putea Duhul Sfânt să influențeze finalizarea unei construcții (v. 6)? Ce învățăm de aici despre relația dintre Duhul Sfânt și lucrurile practice pe care le facem?
Vă amintiți că iudeii din vechime au fost eliberați de Cir, regele Persiei, din robia lor, imediat ce Babilonul a căzut. El a dat un decret ca să se întoarcă în țara lor pentru a reconstrui ruinele și pustiirile. Regele a decretat mai ales ca reconstruirea templului și restabilirea închinării la Dumnezeul Cerurilor să fie făcute cu credincioșie și rapiditate. Redeșteptare părții spirituale a națiunii (templul și sistemul său de închinare) a fost preocuparea lui principală. Însă, conform cu Ezra 4:24, decretul lui Cir și de asemenea, un alt decret care a fost emis câțiva ani mai târziu, au fost frustrate ambele, iar în al doilea an al domniei lui Darius, regele Persiei, lucrarea a încetat complet și aparent, nu exista nicio speranță de a o reîncepe vreodată.
Atunci, profeții Hagai și Zaharia au fost chemați la slujba lor profetică și au primit ordin să reînvie și să reorganizeze constructorii pentru proiectul abandonat de reconstruire a templului. Vedeți Hagai 1: 1 și Zaharia 1: 1. Rezultatul fericit și surprinzător a fost că în doar patru ani edificiul spiritual măreț a fost terminat cu rapiditate, în timp ce toate eforturile anterioare ale regilor și poporului, care au acoperit o perioadă de peste treizeci de ani, au eșuat complet. (Vezi Ezra 6:15).
Acum să analizăm în mod realist de ce eforturile constructorilor și decretele regelui au eșuat la început și de ce în cele din urmă au reușit: Înainte ca Hagai și Zaharia să fie chemați la slujba profetică, mulți dintre iudei s-au întors din Babilon la Ierusalim, deși majoritatea au rămas în Babilon; adică, constructorii au mers de bună voie să construiască doar pentru că robia s-a încheiat și pentru că regele a decretat ca templul lui Dumnezeu să fie construit. Dar atât eforturile constructorilor, cât și ale regelui au fost un eșec complet – nu au realizat nimic. Atunci prin profeții Săi, Hagai și Zaharia, Dumnezeu a condus lucrarea și atunci s-a terminat repede. Cu alte cuvinte, nu înainte ca Domnul să ia frâiele în propriile Sale mâini prin Duhul Profeției, lucrarea a prosperat. De fapt, istoria sacră dovedește că nimic nu a prosperat vreodată în lucrarea lui Dumnezeu fără Spiritul Profetic viu în mijlocul lor.
De exemplu, Moise a înțeles încă din copilărie că el trebuia să-i elibereze pe copiii lui Israel din fabricile de cărămidă ale lui Faraon. Și când a crescut pe deplin și a fost instruit temeinic în curțile lui Faraon, văzându-se puternic și capabil, el s-a angajat rapid să elibereze oastea ebraică din robie: a ucis un egiptean, a intrat în ceartă cu un evreu, apoi a abandonat totul și fără speranța de a se întoarce vreodată, a fugit din țară în completă înfrângere. Patruzeci de ani mai târziu, după ce Dumnezeu l-a înzestrat cu Duhul Proorociei, s-a întors și i-a condus triumfal pe robii evrei afară din Egipt!
Aceste incidente speciale arată limpede ca și cristalul că oricât de mare ar fi încercarea oamenilor de a aduce redeșteptare și reformă în rândul poporului lui Dumnezeu, eforturile lor sunt sortite eșecului chiar înainte de a începe dacă Dumnezeu nu Se ocupă El Însuși prin profeții Săi să preia această lucrare.
Vineri - 16 Septembrie
Studiu suplimentar
Îngerul care vorbea cu mine s-a întors și m-a trezit ca pe un om pe care-l trezești din somnul lui. El m-a întrebat: „Ce vezi?” Eu am răspuns: „M-am uitat și iată că este un sfeșnic cu totul de aur și, deasupra lui, un vas cu untdelemn și, pe el, șapte candele, cu șapte țevi pentru candelele care sunt în vârful sfeșnicului. Și lângă el sunt doi măslini, unul la dreapta vasului și altul la stânga lui.” Și, luând iarăși cuvântul, am zis îngerului care vorbea cu mine: „Ce înseamnă lucrurile acestea, domnul meu?” Îngerul care vorbea cu mine mi-a răspuns: „Nu știi ce înseamnă aceste lucruri?” Eu am zis: „Nu, domnul meu.” Atunci, el a luat din nou cuvântul și mi-a zis: „Acesta este cuvântul Domnului către Zorobabel și sună astfel: ‘Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu’, zice Domnul oștirilor. Zaharia 4:1-6
Îngerul a dezvăluit două lucruri: În primul rând, a făcut cunoscut faptul că simbolismul se referă la Cuvântul Domnului (Biblia) către slujitorii lui Dumnezeu; în al doilea rând, Cuvântul Său este revelat, nu prin puterea omului și nici prin tăria lui, ci prin Duhul lui Dumnezeu.
Acest simbolism în ansamblu reprezintă sistemul prin care Domnul transmite Cuvântul Său revelat poporului Său. Pentru a putea avea o înțelegere completă a acestui sistem proiectat în mod divin, trebuie să știm ce înseamnă fiecare componentă a ilustrației. Spiritul Profetic dă indicii:
În Tragedia Veacurilor, pagina 267 este explicat faptul că „măslinii” reprezintă „Vechiul și Noul Testament;” Mărturii Pentru Predicatori, pagina 188, spune că uleiul auriu reprezintă Duhul Sfânt; iar la pagina 337 a aceleiași cărți, împreună cu Apocalipsa 1:20, spune că cele șapte candele reprezintă biserica și că cele șapte țevi (slujbașii) transmit uleiul către biserici.
Acum studiați ilustrația în sine așa cum a-ți studia orice desen pentru copii. În primul rând, copacii reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu (Biblia - atât Vechiul, cât și Noul Testament - doi copaci).
Aici se vede că întregul tablou simbolic are scopul de a ilustra realizarea unui singur lucru - de a păstra cele șapte lămpi (toți membrii bisericii) alimentate cu ulei spiritual (Adevărul biblic), astfel încât să dea lumină spirituală tuturor celor din jur, pentru ca biserica să lumineze lumea cu Cuvântul lui Dumnezeu revelat. Și având în vedere faptul că datoria slujbașilor este să hrănească biserica cu hrană spirituală, realitatea este că cele șapte tuburi reprezintă slujbașii în lucrarea lor, luând uleiul (Adevărul revelat) din vas și ducândul către cele șapte candele, bisericile. Acum, adevărul că în ilustrație tuburile (slujbașii) nu iau uleiul direct din măslini (Biblia), indică în mod pozitiv că vasul în care este depozitat uleiul reprezintă recipientul sau depozitul în care se află compilațiile interpretărilor biblice inspirate sunt păstrate și că, din el, nu din măslini, slujitorii se ajută cu ulei și îl duc la cele șapte candele (la biserică).
Prin urmare, simbolismul subliniază sistemul pe care Cerul l-a rânduit pentru distribuirea Cuvântului Domnului în biserica Sa: faptul că Duhul Profeției este la lucru este singurul remediu împotriva ismelor din biserică și din lume.
Cei care nu se folosesc de uleiul auriu, și cei care continuă să caute vreun altfel de ulei, sau cei care încearcă săși extragă propriul lor ulei, vor cădea, cu siguranță, în abis când pământul își va deschide gura pentru a înghiți potopul. Atunci este când confederațiile de isme și căutătorii de isme (doctrine) vor dispărea pentru totdeauna.