Blândețe în mijlocul focului
Lecția 10, Trimestrul 3, 27 August- 2 Septembrie 2022
Împărtășește această lecțiune
Sabat după amiază - 27 August
Textul de memorat:
Ferice de cei blânzi căci ei vor moștenii pământul- Matei 5:5
În fericiri descoperim o cale crescândă de experiență creștină. Aceia care au simțit nevoia de Hristos, aceia care au plâns din cauza păcatului și au stat împreună cu Hristos în școala durerii, vor învăța blândețea de la Divinul Învățător. CMF 13.2
Răbdarea și omenia, în caz de nedreptate, nu erau însușiri prețuite de păgâni sau de iudei. Declarația făcută de Moise sub inspirația Duhului Sfânt, că el era cel mai blând om de pe pământ, n-a fost socotită, ca fiind o laudă, de către cei din vremea sa, ci mai degrabă a stârnit milă sau dispreț. Dar Isus pune blândețea printre cele dintâi însușiri pentru Împărăția Sa. Chiar în viața și caracterul Său se descoperă frumusețea dumnezeiască a acestei virtuți. CMF 14.1
Duminică – 28 August
Pâine frântă și must turnat
Eezechiel 24: 15-27
Aproape imediat după ce au văzut marea în spate și deșertul în față, au început să-i reproșeze lui Moise că i-a adus în deșert ca să moară de foame acolo din lipsă de apă și de hrană. Nu le-a trecut niciodată prin minte că, dacă Dumnezeu poate usca marea, cu siguranță poate inunda deșertul și îl poate face să înflorească ca un trandafir. În ciuda îndoielilor și a murmurărilor lor, Dumnezeu a făcut din nou un miracol și mai mare: a făcut să izvorască apă din stâncă și a adus mană din cer!
Ce se întâmplă aici? De ce a fost Ezechiel trecut printr-un asemenea cuptor?
"În capitolul douăzeci și patru, Ezechiel consemnează reprezentarea care i-a fost dată despre pedeapsa care va veni asupra tuturor celor care vor refuza cuvântul Domnului. Poporul a fost îndepărtat din Ierusalim și pedepsit prin moarte și captivitate. Nu avea să cadă sorți pentru a determina cine trebuia să fie salvat și cine distrus." PC 59.5
Luni – 29 August
Mijlocirea pentru har
Exod 32:31-14
Ce rol are Moise în acest episod? Ce motive a adus Moise când I-a cerut Domnului să nu nimicească poporul Israel?
Legământul lui Dumnezeu cu poporul Său fusese abrogat și El i-a spus lui Moise: "Acum, lasă-Mă; Mânia Mea are să se aprindă împotriva lor; și-i voi mistui; dar pe tine te voi face strămoșul unui neam mare". (Versetul 10.) Poporul Israel, în mod deosebit mulțimea pestriță, avea să fie totdeauna pornit să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu. Ei aveau să cârtească de asemenea împotriva conducătorului lor și aveau să-l necăjească prin necredința și încăpățânarea lor, iar lucrarea de a-i conduce până în țara Făgăduinței avea să fie grea și chinuitoare pentru suflet. Păcatele îi făcuseră deja să piardă favoarea cerului, iar dreptatea cerea nimicirea lor. De aceea, Domnul a propus nimicirea lor, iar pe Moise să-l facă un neam mare. PP 318.1
"Lasă-Mă ... și-i voi mistui", au fost cuvintele lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu și-a propus să-l nimicească pe Israel, cine putea mijloci pentru el? Cât de puțini ar fi fost aceia care să nu fi voit să-i lase pe păcătoși să-și urmeze soarta lor, cât de puțini ar fi fost aceia care să nu fi schimbat cu bucurie munca cea grea, povara și sacrificiul, răsplătite cu nerecunoștință și cârtire, pentru o poziție de viață ușoară și de cinste, când Însuși Dumnezeu era Acela care oferea aceasta! PP 318.2
Dar Moise a găsit temei pentru nădejde acolo unde se vedeau numai descurajare și mânie. El a înțeles cuvintele lui Dumnezeu, "lasă-Mă", nu în sensul că interziceau mijlocirea, ci că o încurajau, înțelegându-se că numai rugăciunile lui Moise îl puteau salva pe Israel, iar dacă ar fi fost rugat astfel, Dumnezeu și-ar fi cruțat poporul. El "s-a rugat Domnului, Dumnezeului său, și a zis: 'Pentru ce să se aprindă, Doamne, mânia Ta împotriva poporului Tău, pe care l-ai scos din țara Egiptului cu mare putere și cu mână tare?'" (Versetul 11.) PP 318.3
Dumnezeu făcuse să se înțeleagă că l-a lepădat pe poporul Său. El îi vorbise lui Moise despre ei ca fiind "poporul tău, pe care l-ai scos din țara Egiptului". Dar Moise, plin de umilință, nu recunoaște poziția de conducere a poporului Israel. "Poporul Tău, pe care l-ai scos cu mare putere și cu mână tare. PP 318.4 Pentru ce", insistă el, "să zică egiptenii: 'Spre nenorocirea lor i-a scos, ca să-i omoare prin munți și să-i șteargă de pe fața pământului?'" (Versetul 12.) PP 319.1
În cursul celor câteva luni de când Israel părăsise Egiptul, vestea minunatei lor eliberări se răspândise la toate națiunile înconjurătoare. Teama și presimțirile înspăimântătoare puseseră stăpânire pe păgâni. Toți urmăreau să vadă ce va face Dumnezeul lui Israel pentru poporul Său. Dacă ei ar fi fost nimiciți acum, vrăjmașii lor ar fi triumfat și Dumnezeu ar fi fost dezonorat. Egiptenii ar fi pretins că acuzațiile lor erau adevărate — că în loc să-l conducă pe poporul Său în pustie ca să aducă jertfe, El a făcut ca ei să fie sacrificați. Ei nu s-ar fi uitat la păcatele lui Israel; nimicirea poporului pe care El îl onorase atât de evident ar fi adus ocară asupra Numelui Său. Ce mare răspundere zace asupra acelora pe care Dumnezeu îi onorează atât de mult, punându-i să facă Numele Său o laudă pe pământ! Cu câtă grijă ar trebui să se păzească ei de a săvârși vreun păcat, care să atragă judecățile Lui și să facă Numele Lui de ocară între cei netemători de Dumnezeu! PP 319.1 - PP 319.2
În timp ce Moise mijlocea pentru Israel, timiditatea sa dispăru, spre a face loc unui interes profund și iubirii pentru aceia pentru care, în mâinile lui Dumnezeu, fusese unealta prin care făcuse atât de mult. Domnul a ascultat cererile lui și a împlinit rugăciunea lui neegoistă. Dumnezeu îl pusese la încercare pe slujitorul Său; pusese la probă credincioșia și iubirea lui pentru acest popor plin de greșeli și nerecunoștință, iar Moise a trecut în mod nobil această încercare. Interesul său pentru poporul Israel nu izvora dintr-un motiv egoist. Prosperitatea poporului ales al lui Dumnezeu îi era mai scumpă decât onoarea personală, mai scumpă decât privilegiul de a deveni tatăl unei națiuni puternice. Lui Dumnezeu I-a plăcut credincioșia lui, smerenia inimii sale și integritatea sa și i-a încredințat, ca unui păstor credincios, marea însărcinare de a duce poporul Israel în țara Făgăduinței. PP 319.2 - PP 319.3
Marți – 30 August
Iubire pentru cei cate ne fac rău
Matei 5: 43-48
Ce exemple din natură ne oferă Isus în acest pasaj care ne ajută să înțelegem de ce ar trebui să ne iubim dușmanii? Ce vrea El să ne învețe?
Iudeii susțineau că Dumnezeu îi iubește numai pe aceia care Îi slujesc — după părerea lor, pe aceia care împlinesc pretențiile rabinilor — iar toți ceilalți oameni zac sub osânda și sub blestemul Lui. Nu așa, zicea Isus; ci toată lumea — atât cel rău, cât și cel bun — stă în lumina strălucitoare a iubirii Sale. Voi trebuie să învățați adevărul acesta chiar din natură; pentru că Dumnezeu "face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și dă ploaie și peste cei drepți și peste cei nedrepți". CMF 74.2
Tatăl nostru cel ceresc a avut milă de noi chiar atunci când eram lipsiți și aveam un caracter neplăcut, fiind "vrednici să fim urâți și urându-ne unii pe alții." "Dar când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, și dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui." (Tit 3, 3-5.) Iubirea Sa, o dată primită în inimă, ne va face amabili și iubitori nu numai față de aceia care ne plac, ci și față de oamenii cei mai greșiți, cei mai decăzuți și cei mai păcătoși. CMF 75.1
Numai aceia care sunt părtași de fire dumnezeiască sunt copii ai lui Dumnezeu. Nici clasa socială, nici nașterea, nici naționalitatea, nici vreun privilegiu religios nu pot fi o dovadă că suntem membri ai familiei lui Dumnezeu; ci adevărata dovadă este iubirea, — o iubire care îmbrățișează întreaga omenire. Chiar păcătoșii ale căror inimi nu sunt cu totul închise față de Duhul lui Dumnezeu vor răspunde la bunătate; așa cum sunt gata să arate ură pentru ură, vor fi gata să dea pe față și iubire pentru iubire. Dar numai Duhul lui Dumnezeu răspunde cu iubire la ură. Să fii amabil față de cel nemulțumitor și față de cel rău, să faci binele fără să nădăjduiești că vei fi răsplătit este deviza casei regale cerești, semnul sigur prin care copiii Celui Prea Înalt își descoperă poziția lor înaltă. CMF 75.2
Cuvântul "dar" înseamnă o concluzie, o urmare la ceea ce s-a spus mai înainte. Isus a descris înaintea ascultătorilor Săi îndurarea și iubirea dăinuitoare a lui Dumnezeu și, de aceea, îi îndeamnă să fie desăvârșiți. Pentru că Tatăl vostru cel ceresc "este bun și cu cei nemulțumitori și cu cei răi" (Luca 6, 35), pentru că S-a plecat ca să vă înalțe, de aceea, zicea Isus, puteți deveni ca El în caracter și puteți să stați în picioare fără vină, înaintea oamenilor și a îngerilor. CMF 76.1
Condițiile vieții veșnice, sub har, sunt tot cele care erau în Eden — o perfectă ascultare de principiile Legii Sale. Măsura de caracter prezentată în Vechiul Testament este și în Noul Testament. Și aceasta nu este o măsură pe care să n-o putem ajunge. În orice poruncă sau îndemn pe care-l dă Dumnezeu este o făgăduință care, cu siguranță, se află la temelie. Dumnezeu a luat toate măsurile ca să putem ajunge asemenea Lui și El va face aceasta pentru toți cei care nu se împotrivesc printr-o voință stricată, care să facă fără putere harul Său. CMF 76.2
Miercuri - 31 August
O gură închisă
1 Petru 2:18-25
Ce principii ale blândeții și smereniei în focul încercărilor putem extrage din exemplul lui Isus, așa cum este prezentat de Petru?
Cei care erau robi erau sfătuiți să rămână supuși stăpânilor lor "cu toată frica nu numai celor ce sunt buni și blânzi, ci și celor ce sunt greu de mulțumit. Căci este un lucru plăcut", explică apostolul, "dacă cineva, pentru cugetul lui față de Dumnezeu, suferă întristare, și suferă pe nedrept. În adevăr, ce fală este să suferiți cu răbdare să fiți pălmuiți, când ați făcut rău? Dar, dacă suferiți cu răbdare când ați făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. Și la aceasta ați fost chemați; fiindcă și Hristos a suferit pentru voi, și v-a lăsat o pildă, ca să călcați pe urmele Lui. 'El n-a făcut păcat, și în gura Lui nu s-a găsit vicleșug'. Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; și când era chinuit, nu amenința, ci Se supunea dreptului judecător. El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui ați fost vindecați. Căci erați ca niște oi rătăcite. Dar acum v-ați întors la Păstorul și Episcopul sufletelor voastre". FA 522.3
Învățătura se aplică credincioșilor din toate veacurile. "După roadele lor îi veți cunoaște". (Matei 7, 20.) Podoaba unui duh blând și liniștit este nespus de prețioasă. În viața adevăratului creștin, împodobirea exterioară este totdeauna în armonie cu pacea și sfințenia lăuntrică. "Dacă voiește cineva să vină după Mine", spunea Hristos, "să se lepede de sine, să-și ia crucea, și să Mă urmeze". (Matei 16, 24.) Lepădarea și sacrificiul de sine vor caracteriza viața creștinului. Dovada că gustul este convertit se va vedea în îmbrăcămintea tuturor acelora care merg pe calea rânduită pentru cei răscumpărați ai Domnului. FA 523.2
Joi – 1 Septembrie
Stânca și adăpostul nostru
Psalmi 62: 1-8
Cum poți învăța să aplici principiile acestui Psalm în viața ta?
Ascultarea cu sinceritate de Cuvântul lui Dumnezeu va fi considerată ca răzvrătire. Orbiți de Satana, părinții vor exercita asprime și lipsă de înțelegere față de copiii lor credincioși, stăpânul și stăpâna vor prigoni pe servul care păzește poruncile. Dragostea va fi denaturată; copiii vor fi dezmoșteniți și alungați de acasă. Se vor împlini literal cuvintele lui Pavel: "Toți cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniți". (2 Timotei 3, 12.) Când apărătorii adevărului refuză să cinstească sabatul duminical, unii dintre ei vor fi aruncați în închisori, unii vor fi exilați, alții vor fi tratați ca robi. Pentru înțelepciunea omenească, toate acestea par acum imposibile; dar, pe măsură ce Duhul lui Dumnezeu, care îi ține în frâu, va fi retras de la oameni, iar ei vor fi sub stăpânirea lui Satana, care urăște principiile divine, vor avea loc manifestări stranii. Inima poate deveni foarte crudă atunci când temerea de Dumnezeu și dragostea sunt înlăturate. TV 608.1
Când furtuna se apropie, o mare grupă de credincioși care au mărturisit credința în solia îngerului al treilea, dar care n-au fost sfințiți prin ascultare de adevăr își vor părăsi poziția și vor trece în rândurile împotrivitorilor. Unindu-se cu lumea și împărtășindu-se de spiritul ei, au ajuns să vadă lucrurile aproape în aceeași lumină; și când ajung la încercare, ei sunt pregătiți să aleagă partea ușoară, populară. Bărbați de talent și cu aspect plăcut, care odinioară se bucuraseră în adevăr, își folosesc puterile pentru a amăgi și a rătăci suflete. Ei devin vrăjmașii cei mai aprigi ai fraților lor de mai înainte. Când păzitorii Sabatului sunt aduși înaintea tribunalelor pentru a da socoteală de credința lor, acești apostaziați sunt agenții cei mai eficienți ai lui Satana de a-i prezenta într-o lumină falsă și a-i acuza și, prin declarații mincinoase și bănuieli, de a-i incita pe conducători împotriva lor. TV 608.2
În vremea aceasta de persecuție, credința slujitorilor Domnului va fi pusă la încercare. TV 608.3
Vineri – 2 Septembrie
Studiu suplimentar
Țef. 2: 3 – „Căutați pe Domnul, toți cei smeriți din țară, care împliniți poruncile Lui! Căutați dreptatea, căutați smerenia! Poate că veți fi cruțați în ziua mâniei Domnului.”
Când această națiune destinată Judecății începe să se adune, atunci, ca niciodată înainte, cei smeriți din țară trebuie să caute smerenia.
Cei smeriți din țară sunt cei care au făcut judecățile Domnului, care au vestit solia zilei celei mari și înfricoșate a Domnului. Ei sunt poporul Lui, biserica Lui. Națiunea care nu este dorită, așadar, este un popor, iar cei smeriți din țară, din biserică, cei care sunt ascunși în ziua mâniei Domnului sunt un alt popor. Unul se adună, celălalt caută smerenia. Cu siguranță, atunci, „națiunea” din versetele 1 și 2 nu este biserica Sa, dar poporul din versetul trei este poporul Său, biserica Sa.
Să citim acum versetele 1 și 2 în conexiune cu versetele 4 și 5, omițând versetul 3, versetul care face referire la biserică.
Țef. 2: 1, 2, 4, 5 – „„Veniți-vă în fire și cercetați-vă, neam fără rușine, până nu se împlinește hotărârea (adunați-vă împreună, da, adunați-vă, neam fără rușine, înainte ca decretul să vină - versiune KJV) – ca pleava trece vremea – până nu vine peste voi mânia aprinsă a Domnului, până nu vine peste voi ziua mâniei Domnului!... Căci Gaza va fi părăsită, Ascalonul va fi pustiit, poporul din Asdod va fi izgonit ziua în amiaza mare, și Ecronul va fi smuls din rădăcini. Vai de locuitorii de pe malurile mării, vai de neamul cheretiților! Așa a vorbit Domnul împotriva ta, Canaane, țara filistenilor: „Te voi nimici, și nu vei mai avea locuitori!”
Al patrulea verset implică cu siguranță faptul că „națiunea” trebuie să se adune în cetățile: Gaza, Ascalon, Asdod și Ecron, în țara filistenilor, în țara Canaanului - în Palestina.
Având în vedere faptul că această scriptură este revelată acum și, de asemenea, faptul că nu există decât un singur popor, o singură națiune (descendenții vechilor cărturari, preoți și farisei care au respins pe Domnul și care până în ziua de azi nu L-au acceptat, care nu este dorită nicăieri în lume) care face acum tot ce poate pentru a strânge împreună în Palestina - având în vedere toate acestea, iudeii din prezent sunt acea națiune nedorită. Prin urmare, peste aceasta, mânia Domnului stă să cadă dacă continuă să nege pe Hristos. Da, iudeii universali urâți sunt singura națiune care a fost risipită în toată lumea neamurilor și este singura națiune care azi se adună în Palestina.