Temperaturi Extreme
Studiul 5, Trimestrul 3, 23-29 Iulie, 2022
Împărtășește această lecțiune
Sabat după-amiază - 23 Iulie
Textul de memorat:
Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui. — Isaia 53:10
Mi-a fost arătat, în legătură cu persoanele menționate, că Dumnezeu le iubește și vrea să le salveze, dacă vor să fie salvate în modul hotărât de El. “El va ședea, va topi și va curăți argintului; va curăți pe fiii lui Levi, îi va lămuri cum se lămurește aurul și argintul și vor aduce Domnului daruri neprihănite. Atunci darul lui Iuda și al Ierusalimului va fi plăcut Domnului, ca în zilele cele vechi, ca în anii de odinioară.” Acesta este procedeul, procesul de rafinare ce trebuie să fie împlinit de Domnul oștirilor. Lucrarea este extrem de dureroasă pentru suflet, dar numai prin acest proces pot fi îndepărtate gunoaiele și murdăriile. Încercările noastre sunt toate necesare pentru a ne aduce mai aproape de Tatăl nostru ceresc, în supunere față de voia Lui, pentru a putea aduce Domnului o jertfă neprihănită. Fiecăreia din cele al căror nume sunt amintite aici Dumnezeu i-a dat calități, talente pe care să le folosească. Aveți fiecare nevoie de o experiență nouă și vie în viața divină, pentru a face voia lui Dumnezeu. Oricâte experiențe vom fi avut în trecut, nu sunt suficiente pentru prezent și nici nu ne vor întări să învingem dificultățile de pe cărarea noastră. Trebuie să avem zilnic har nou și tărie proaspătă pentru a fi biruitori. 3M 541.1
Duminică - 24 Iulie
Trecerea prin foc a lui Avraam
Geneza 22
De ce i-a cerut Dumnezeu lui Avraam să aducă o asemenea jertfă? Dacă Dumnezeu știe totul, ce sens mai avea?
Porunca a fost rostită în cuvinte care trebuie să fi chinuit îngrozitor inima tatălui: “Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubești, pe Isaac ... și adu-l ardere de tot”. (Geneza 22, 2.) Isaac era lumina căminului său, mângâierea bătrâneților sale și, mai presus de toate, moștenitor al binecuvântărilor promise. Pierderea unui astfel de fiu, din cauza vreunui accident sau a unei boli, i-ar fi sfâșiat inima acestui tată iubitor, ar fi încovoiat de durere capul său albit; dar lui i se dăduse porunca să verse sângele fiului său cu propriile mâini. Lucrul acesta i se părea îngrozitor și imposibil de îndeplinit. PP 148
Satana era alături, gata să-i sugereze ideea că el trebuie să se fi înșelat, căci Legea divină poruncește “Să nu ucizi”, iar Dumnezeu nu poate cere ceea ce El a interzis cândva. Ieșind din cortul său, Avraam privi în sus la strălucirea liniștită a cerului fără nori și își reaminti făgăduința făcută lui cu aproape cincizeci de ani înainte, și anume că sămânța sa va fi ca stelele de numeroasă. Dacă această făgăduință avea să fie îndeplinită prin Isaac, cum putea el să fie dat morții? Avraam era ispitit să creadă că este victima unei înșelăciuni. În îndoiala și chinul său sufletesc, se plecă la pământ și se rugă așa cum nu se mai rugase niciodată pentru o confirmare a poruncii că, într-adevăr, el trebuie să aducă la îndeplinire datoria aceasta teribilă. El și-a adus aminte de îngerii trimiși pentru a-i descoperi planul lui Dumnezeu de a nimici Sodoma și care-i aduseseră făgăduința că i se va naște acest fiu, Isaac, și s-a dus la locul unde de atâtea ori îi întâmpinase pe solii cerești, nădăjduind să-i întâlnească din nou și să primească noi îndrumări; dar nimeni nu veni în ajutorul său. Întunericul părea că-l copleșise; dar porunca lui Dumnezeu suna în urechile sale: “Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu pe care-l iubești, pe Isaac”. Porunca trebuia să fie ascultată, și el nu îndrăzni să zăbovească. Ziua se apropia și el trebuia să pornească la drum. PP 148
Să examinăm acum pentru a vedea în ce măsură școala lui Avraam a fost un model de școală la domiciliu? - Fiul său, Isaac, știți, avea doar șaptesprezece ani când cuvântul Domnului i-a spus lui Avraam că trebuie să-și sacrifice singurul fiu. Tatăl s-a supus cu credință poruncii și l-a luat pe Isaac în acea călătorie istorică, dar și educativă, atât de dificilă. Abia în ultima clipă i s-a spus că el va fi jertfa de sacrificiu. Dar s-a supărat sau s-a împotrivit atunci când i s-a spus acest lucru? - Nu, într-adevăr. Dimpotrivă, el a făcut tot ce a putut pentru a-și liniști tatăl și, de bunăvoie și cu bucurie, s-a așezat pe altar!
Ce înseamnă toate acestea? - Înseamnă că Isaac primise o pregătire perfectă în casa lui, și astfel a respectat atât judecata cât și religia tatălui. El era supus Dumnezeului său și plin de credință. Știind că calea lui Dumnezeu era în interesul său, a hotărât că ar fi mai bine să moară decât să nu asculte de Dumnezeu sau de tatăl său.
Luni - 25 Iulie
Israel, un popor îndărătnic
Osea 2:1-12
Ce metode spune Dumnezeu că va folosi ca să-l atragă iar pe Israel la Sine? Cum au fost aceste experiențe?
Aici vedem că numele celor doi copii din capitolul 1 sunt din nou menționate, dar primele două litere ale fiecărui nume au fost eliminate:
Lo-Ruhamah a devenit Ruhamah, iar Lo-Ammi a devenit Ammi. Acum, faptul că aceștia sunt fratele și sora lui Izreel, confirmă adevărul că cel căruia Domnul îi poruncește să le vorbească este Izreel, primul născut dintre cei trei. El trebuie să le transmită mesajul fraților săi, Ammi și Ruhamah.
Acum, despre ce este vorba? -Nu este prea greu de înțeles. Cel căruia Dumnezeu îi vorbește, Izreel, reprezintă un profet. Fratele și sora lui, Ammi și Ruhama, nu pot reprezenta decât membrii bisericii, atât bărbați cât și femei. În realitate, Izreel trebuie să le transmită mesajul lui Dumnezeu. Și iată care este mesajul:
Vers. 2— Pledează cu mama ta, pledează, căci ea nu este soția Mea, nici Eu nu sunt bărbatul ei; să lepede, deci, curvia ei de la ochii ei și adulterele ei de la sânii ei. KJV
Faptul că Dumnezeu Însuși o numește pe soția vizionară a profetului Osea soția Sa, arată că ea reprezintă biserica, că Osea îl reprezintă pe Dumnezeu și că, în timp ce Izreel reprezintă purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu, Ammi și Ruhama reprezintă membrii bisericii. În copilărie (Osea 1), ei reprezintă biserica Vechiului Testament, evreii, dar în tinerețe, având numele modificat, (Osea 2), ei reprezintă biserica Noului Testament, creștinii.
Acum, când laicii, la porunca lui Dumnezeu, trebuie, prin intermediul unui profet, să pledeze pentru biserică, prin urmare, reforma la care se face apel aici este susținută de Inspirație și realizată de laici. Este renașterea și reforma mult așteptată de laodiceeni și, prin urmare, o mișcare a laicilor, chemată de Spiritul Profeției reînviat.
Vedem din această profeție că Denominația este acuzată de Dumnezeu Însuși de "curvie", de faptul că are legături ilicite cu lumea. La această desfrânare trebuie să renunțe dacă vrea să obțină favoarea lui Dumnezeu.
Să înţelegem că acestea nu sunt cuvintele omului, ci ale lui Dumnezeu. Prin urmare nu ar trebui să fim recunoscători că El face tot ce poate pentru a ne salva? Biserica trebuie să se pocăiască, spune Domnul:
Versetul 3 - Să nu cumva să o dezbrac, să o pun ca în ziua în care s-a născut, să o fac ca un pustiu, să o pun ca un pământ uscat și să o omor cu sete. KJV
Denominația se laudă adesea cu câștigul în membrii (copii), dar Dumnezeu îi acuză pe cei pe care îi aduce că sunt copii nelegitimi! Și cum ar putea fi altfel, dacă biserica însăși este coruptă împreună cu lumea? Ce altceva ar putea fi convertiții ei? Ce i-ar putea elibera de influențele lumești, dacă ea (conducerea), este ea însăși contaminată de practicile lumii? Într-adevăr, convertiții ei nu pot fi copii legitimi.
Versetul 5 - Pentru că mama lor a curvit, cea care i-a conceput a făcut o faptă rușinoasă, căci a zis: "Mă voi duce după iubiții mei, care îmi dau pâinea și apa mea, lâna și inul meu, untdelemnul și băutura mea.KJV
Biserica a mers după lume pentru că ea crede în mod greșit că sprijinul ei vine de la cei lumești, de la "iubiții" ei.
Versetul 6 - De aceea, iată, îți voi îngrădi calea cu spini și voi face un zid, ca să nu-și găsească cărările. KJV
Aici vedem că biserica propune, dar că Dumnezeu dispune; planurile ei nu ies așa cum se aștepta - ea își pierde calea ca o corabie fără hartă sau busolă care plutește în derivă pe mare.
Versetul 7-Și va urmări pe iubiții ei, dar nu-i va ajunge; îi va căuta, dar nu-i va găsi; atunci va zice: "Mă voi duce și mă voi întoarce la primul meu soț, căci atunci era mai bine pentru mine decât acum". KJV
Vedem din nou că încercările și împrejurările potrivnice sunt spre binele nostru, căci astfel biserica este adusă la dreapta sa judecată.
Versetele 8-12 - Căci ea nu știa că i-am dat grâu, vin și untdelemn și că i-am înmulțit argintul și aurul, pe care le pregăteau pentru Baal. De aceea Mă voi întoarce și voi lua grâul Meu la vremea lui și vinul Meu la vremea lui, și voi recupera lâna Mea și inul Meu dat ca să acopere goliciunea ei. Și acum voi descoperi desfrânarea ei sub ochii iubiților ei, și nimeni nu o va scăpa din mâna Mea. De asemenea, voi face să înceteze toată veselia ei, zilele ei de sărbătoare, lunile noi, Sabatele și toate sărbătorile ei solemne. Îi voi nimici vița de vie și smochinul, despre care a zis: "Acestea sunt răsplata pe care mi-au dat-o iubiții mei"; voi face din ele o pădure, și fiarele câmpului le vor mânca.KJV
Din aceste versete vedem că tocmai o astfel de abatere de la Dumnezeu a fost cea care a făcut ca biserica din prima perioadă creștină să își piardă calea și toate bunurile, inclusiv zilele de sărbătoare, lunile noi, sabatele și toate sărbătorile solemne.
Este exact ceea ce s-a întâmplat când a început "Evul Mediu" al religiei. Păgânii în ghearele cărora a căzut biserica nu au fost mai vinovați de intrarea bisericii în întuneric decât au fost caldeenii de distrugerea lui Iuda și a templului său. Adevărata vină revine bisericii însăși. Iar aceasta ar trebui să fie o lecție de durată pentru fiecare dintre noi, să nu mai avem niciodată legături ilicite cu lumea, să nu ne îndepărtăm niciodată de Domnul.
Acum, să citim prin ce alte experiențe avea să treacă biserica:
Versetele 13,14 - Și voi vizita asupra ei zilele Baalilor, în care le ardea tămâie, se împodobea cu cerceii și cu bijuteriile ei, se ducea după iubiții ei și Mă uita, zice Domnul. De aceea, iată, o voi ademeni și o voi duce în pustiu, și-i voi vorbi cu mângâiere.
Observați că Domnul vizitează biserica nu atunci când ea se află într-o situație spirituală bună cu El, ci atunci când se află în cea mai mare idolatrie a ei. Într-adevăr, El nu ar putea să o viziteze într-un moment mai oportun, pentru că numai atunci când ea se află în cel mai mare întuneric este posibil să discearnă lumina. Iar după cum ştim starea ei nu se poate îmbunătăți niciodată dacă El nu o cheamă. Așa a fost în zilele lui Ioan Botezătorul, de asemenea când a venit reforma protestantă și așa este și astăzi. Dumnezeu știe cum să salveze. Salvarea este preocuparea Sa principală.
"Dumnezeu cere de la oamenii Săi lucruri precise, iar dacă ei spun: Nu vreau să fac lucrul acesta cu toată inima, Domnul îi lasă să-și urmeze propria presupusă înțelepciune, lipsită de călăuzirea cerească, până când se împlinește Scriptura (Isaia 28, 13). Nu trebuie să spuneți: Voi urma călăuzirea lui Dumnezeu până la un anumit punct care este în armonie cu judecata mea, iar apoi să rămâneți cu fermitate la propriile idei, refuzând să vă lăsați modelați după chipul Domnului. În primul rând, întrebați-vă: Este aceasta voința lui Dumnezeu? și nu: Este aceasta opinia sau judecata lui _____?". –MP p. 419.
Și care este promisiunea lui Dumnezeu acum față de biserica Sa?
Versetul 15 - Îi voi da de acolo viile ei, și valea Acor ca ușă a speranței; și va cânta acolo ca în zilele tinereții ei și ca în ziua când a ieșit din țara Egiptului.
Ca urmare a restaurării viilor ei și, de asemenea, a faptului că i s-a dat valea Acor ca ușă a speranței, biserica va cânta ca în zilele tinereții ei, ca atunci când s-a urcat din Egipt și a poposit în Țara Făgăduinței. Ce ar putea fi via ei decât propria ei țară? Și dacă valea Acor este pentru ea ca o ușă a speranței, ce poate fi aceasta, dacă nu ceea ce a fost în vremea lui Iosua - îndepărtarea din mijlocul ei a Acanilor de astăzi (Os. 2:15)? Într-adevăr, aceasta este singura ei speranță - de fapt, chiar mai mult decât a fost în ziua înfrângerii lui Israel la Ai, poarta către Țara Făgăduinței.
"Cei care nu sunt întristați de declinul lor spiritual și care nu plâng pentru păcatele altora vor fi lăsați fără sigiliul lui Dumnezeu. Domnul îi însărcinează pe solii Săi, oamenii cu uneltele de nimicire în mâinile lor: “Treceți după el în cetate, și loviți. Ochiul vostru să fie fără milă și să nu vă îndurați. Ucideți și nimiciți pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii și pe femei; dar să nu vă atingeți de nici unul din cei ce au semnul pe frunte! Începeți însă cu Locașul Meu Cel sfânt! Ei au început cu bătrânii care erau înaintea Templului.”
"Aici, vedem că biserica — Sanctuarul Domnului — a fost prima care a simțit lovitura mâniei lui Dumnezeu. Oamenii din vechime, aceia cărora Dumnezeu le-a dat o mare lumină și care au stat ca păzitori ai intereselor spirituale ale poporului, au trădat încrederea ce le-a fost acordată. Ideea lor este aceea că nu avem nevoie să privim după minuni și manifestări deosebite ale puterii lui Dumnezeu ca în vremurile din vechime. Timpurile s-au schimbat. Aceste cuvinte întăresc necredința lor și ei spun: Domnul nu face nici bine, nu face nici rău. El este prea milostiv pentru a aduce asupra oamenilor judecățile Lui. Astfel, “pace și siguranță” este strigătul oamenilor care nu-și vor mai ridica niciodată glasul asemenea unei trâmbițe, pentru a arăta poporului lui Dumnezeu nelegiuirea lor și casei lui Iacob, păcatele lor. Acești câini muți, care nu latră, sunt aceia care vor simți răzbunarea cea dreaptă a unui Dumnezeu ofensat. Bărbați, fecioare și copii, vor pieri cu toții împreună. " –Mărturii, vol. 5, p. 211.
Versetul 16 - Și în ziua aceea, zice Domnul, Mă vei chema Işi, și nu Mă vei mai chema Baali.
Așa se face că, după ce ipocriții și păcătoșii vor fi scoși din cale, biserica nu Îl va mai numi pe Mântuitorul Baali (Domn), ci Îl va numi Işi (Soț). Semnificația este că atunci El va fi cu adevărat soțul ei, în timp ce acum El este pentru ea ca și cum ar fi doar o mare personalitate.
Versetul 18 - În ziua aceea voi face pentru ei un legământ cu fiarele câmpului, cu păsările cerului și cu târâtoarele pământului; voi rupe de pe pământ arcul, sabia și bătălia și le voi face să se culce în siguranță.
Iată pacea, singura pace pe care o poate avea cineva astăzi, dacă își dorește acest lucru. Aceasta este o pace plină de siguranță. Sfinții, după ce păcătoșii au fost îndepărtați din mijlocul lor, nu trebuie să se teamă de fiare, păsări sau târâtoare de pe pământ, nici de tun sau sabie; ei se vor culca cu încredere și siguranță că nimic nu le va face rău, pentru că Acela "al cărui furcă este în mâna Sa, ... va curăța cu desăvârșire aria Sa și va aduna grâul în grânar; dar va arde neghina cu foc nestins". Mat. 3:12.
Versetele 19-21 - Și te voi logodi cu Mine pentru totdeauna; da, te voi logodi cu Mine în dreptate, în judecată, în bunătate și în milă și în îndurare. Chiar te voi logodi cu Mine în credincioșie; și vei cunoaște pe Domnul. Și se va întâmpla în ziua aceea: Voi asculta, zice Domnul, voi asculta cerurile și ele vor asculta pământul.
Spunând că Domnul va auzi cerurile, iar cerurile pământul, Inspirația spune de fapt că atunci când aceste lucruri se vor întâmpla pe pământ, Domnul va fi în mijlocul poporului Său, că El va vorbi de pe pământ și supușii Săi din ceruri Îl vor auzi.
Versetul 22 - Și pământul va auzi grâul, vinul și untdelemnul, și acestea vor asculta pe Izreel.
A auzi grâul, vinul și untdelemnul înseamnă a le auzi vorbind, și din moment ce grâul, vinul și untdelemnul reale nu pot vorbi, ele trebuie să fie figurative pentru hrana și băutura spirituală - figurative pentru mesajul puternic din ziua cea mare și înfricoșătoare a Domnului. Și prin faptul că popoarele pământului vor auzi pe Izreel, purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu, se arată clar că îndemnul: "Ieșiți din ea, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei și să nu primiți din plăgile ei" (Apoc. 18:4), își va îndeplini lucrarea stabilită. Cei care ies, merg în locul de siguranță menționat mai sus. Iar cei care nu ascultă de Izreel vor pieri, așa cum au făcut evreii care au respins profeții în vremea lor.
Marți - 26 Iulie
Supraviețuirea prin închinare
Iov 1:2-2:10
Ce a cauzat suferința lui Iov? Cum răspunde el la încercare?
Iov, vă amintiți, era un om foarte bogat, pentru că era probabil cel mai bun prieten al lui Dumnezeu pe pământ în acel moment. Cel puțin Diavolul a devenit gelos pe el și i-a spus Domnului că Iov nu era un om atât de bun pe cât credea Domnul și că ar putea dovedi acest lucru dacă i s-ar permite să-i aducă destule necazuri și greutăți. Și vă amintiți că Domnul i-a permis Diavolului să-i facă lui Iov tot ce voia, cu excepția faptului de a-i lua viața. În mijlocul focului numeroaselor și grelelor sale suferințe, Iov a declarat: "Chiar dacă m-ar omorî, mă voi încrede în El". Iov 13:15. Pentru că Iov nu a dat greș, el a ajuns la sfârșit de multe ori mai bogat decât era la început. Poporul lui Dumnezeu nu se îmbogățește în niciun fel făcând pe nebunul. Și nici nu îi ajută să se lase pradă autocompătimirii în ziua adversității. Atunci când o persoană își plânge de milă pentru ea însăși, s-a adus cel puțin într-o stare de impas, dacă nu chiar de înfrângere totală. Nici unul dintre oamenii lui Dumnezeu, indiferent cât de grele au fost greutățile pe care a fost chemat să le suporte, nu a simțit că aceste sacrificii erau prea mari. În general, toți acești oameni posedau o putere stabilizatoare care este greu de explicat altfel decât spunând că este un dar al lui Dumnezeu pe care El îl acordă celor care sunt intim și ferm cunoscuți și uniți cu El.
Miercuri - 27 Iulie
Supraviețuirea cu ajutorul speranței
2Corinteni 1:4
Ce poți învăța de la Pavel care te poate ajuta să nu îţi plângi de milă în mijlocul propriilor tale lupte?
Fără bani, fără prieteni, fără apărător, bătrânul întemnițat a stat înaintea lui Nero — figura împăratului purtând mărturia rușinoasă a patimilor ce clocoteau înăuntru; fața acuzatului vorbea despre o inimă împăcată cu Dumnezeu. Experiența vieții lui Pavel fusese una de sărăcie, renunțare de sine și suferință. Cu toată continua prezentare inexactă, defăimare și maltratare a lui, prin care vrăjmașii săi s-au străduit să-l intimideze, neînfricat, el a ținut sus stindardul crucii. Asemenea Domnului său, el fusese un rătăcitor fără cămin și, la fel ca și El, trăise spre binecuvântarea omenirii. Cum ar fi putut Nero, un tiran capricios, ros de patimi și destrăbălat, să înțeleagă sau să aprecieze caracterul și motivele ce-l mânau pe acest fiu al lui Dumnezeu? AA 493.3 (EN)
Joi - 28 Iulie
Foc extrem
Efeseni 4:11-16
Ce promisiuni biblice poți revendica pentru tine?
De câte ori și noi, când ajungem în greutăți, suntem asemenea lui Petru! Privim la valuri, în loc să ținem ochii ațintiți la Mântuitorul. Picioarele ne alunecă și apele mândriei se înalță peste sufletul nostru. Isus nu l-a chemat pe Petru la El ca apoi să-l lase să piară; El nu ne cheamă să-L urmăm, ca apoi să ne uite. “Nu te teme de nimic”, zice El, “căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume, ești al Meu. Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine, și râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde și flacăra nu te va aprinde. Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău.” (Isaia 43, 1-3.)
Când lucrurile sunt contrare voinței și modului cuiva astăzi, majoritatea creștinilor acordă credit Diavolului. Numai atunci când lucrurile merg după placul lor, ei dau credit lui Dumnezeu! Și Balaam a fost fericit când i s-a deschis calea pentru a merge la Balac, dar când îngerul Domnului a blocat drumul pe care mergea, atunci Balaam a devenit nebun ca un câine și a lovit măgarul.
Nu, nimic în afară de tine însuți nu poate înfrânge planurile lui Dumnezeu pentru tine. Fie că este vorba despre prietenii tăi sau dușmanii tăi, fie că este vorba despre fiare sau regi, îi vei găsi pe toți lucrând fără să știi sau cu bună știință pentru binele tău, mai degrabă decât pentru răul tău, dacă împlinești porunca lui Dumnezeu. Ce resursă bogată este Raiul! Și cine știe!
Adu-ți aminte acum că orice ți-ar sta în cale, fie că este Marea Roșie sau râul Iordan, fie că este un munte sau fie un deșert, va deveni chiar piatra ta de a urca.
Așa cum ar fi aceasta este neprihănirea Domnului și o puteți avea cu prețul propriei neprihăniri. Atunci vei găsi căile Domnului cu atât mai înalte decât ale tale, pe cât este cerul mai sus decât pământul. Când se va întâmpla acest lucru, atunci numai tu vei spune cu înțelegere: „Domnul, neprihănirea noastră”.
Vineri - 29 Iulie
Studiu suplimentar
Pentru a fi creștin în ochii lui Dumnezeu, nu trebuie să te lauzi niciodată pe tine însuți, ci să-L lauzi pe Dumnezeu și bunătatea Lui. Nu te lăuda niciodată cu propriile interese și realizări, ci cu ale lui Dumnezeu. Nu încercați niciodată să vă promovați afacerea, ci încercați întotdeauna să o promovați pe cea a lui Dumnezeu. Nu vă rugați niciodată pentru lumină pentru a ști ce să faceți și unde să mergeți pentru ca afacerea dvs., interesele dvs. să prospere, ci mai degrabă rugați-vă pentru lumină ca Dumnezeu să vă ajute să faceți lucrul acesta sau să mergeți în locul unde ați sluji cel mai bine cauza Lui,deoarece El te conduce și te învață cum să avansezi împărăția Sa. Atunci, și numai atunci, vei descoperi că nu greșești niciodată! Orice alt motiv în afară de acesta te va duce acolo unde Dumnezeu nu te vrea și unde va trebui să-ți porţi propria povara independent de El.