Sabat după-amiază – 18 Iunie
Textul de memorat:
Israel a locuit în ţara Egiptului, în ţinutul Gosen. Ei s-au înstărit, au crescut şi s-au înmulţit foarte mult. Geneza 47:27
"Iacov și fiii săi, cu familiile lor și cu mulți însoțitori, au pornit în scurt timp spre Egipt. Cu bucurie în suflet și-au continuat călătoria și, când au ajuns la Beer-Șeba, bătrânul patriarh a adus jertfe de recunoștință și L-a rugat pe Domnul să le dea asigurarea că va merge cu ei. Într-o viziune de noapte, cuvintele divine i-au venit lui Iacov: " Nu te teme să te cobori în Egipt, căci acolo te voi face să ajungi un neam mare. Eu Însumi Mă voi coborî cu tine în Egipt şi Eu Însumi te voi scoate iarăşi de acolo, iar Iosif îţi va închide ochii." ST 5 februarie 1880, par. 2
Duminică - 19 Iunie
Iacov merge la Iosif
Geneza 46
Care este semnificația plecării lui Iacov din Canaan?
Dumnezeu a vorbit lui Israel într-o vedenie noaptea şi a zis: „Iacove! Iacove!” Israel a răspuns: „Iată-mă!” Şi Dumnezeu a zis: „Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tatălui tău. Nu te teme să te cobori în Egipt, căci acolo te voi face să ajungi un neam mare. Eu Însumi Mă voi coborî cu tine în Egipt şi Eu Însumi te voi scoate iarăşi de acolo, iar Iosif îţi va închide ochii.” Geneza 46:2-4
"Întâlnirea dintre Iosif și tatăl său a fost foarte emoționantă. Iosif și-a lăsat carul și a alergat să-l întâlnească pe tatăl său pe jos, l-a îmbrățișat și au plâns unul lângă altul. Israel a zis lui Iosif: „Acum pot să mor, fiindcă ţi-am văzut faţa şi tu tot mai trăieşti.”." ST 5 februarie 1880, par. 3
Luni - 20 Iunie
Iacov se stabilește în Egipt
Geneza 47
Ce adevăruri și principii pentru viaţa creştină găsim aici?
"La scurt timp după sosirea lor în Egipt, Iosif l-a adus și pe tatăl său pentru a fi prezentat lui Faraon. Patriarhul nu s-a lăsat impresionat de fastul regalității și de splendoarea care îl înconjura. În mijlocul scenelor sublime ale naturii, el comunicase cu un monarh mai puternic; și acum, conștient de superioritate, și-a ridicat mâinile și l-a binecuvântat pe Faraon. Regele, lovit de înfățișarea sa venerabilă, l-a întrebat: "Care este numărul zilelor anilor vieţii tale?” Iacov a răspuns lui Faraon: „Zilele anilor călătoriei mele sunt o sută treizeci de ani. Zilele anilor vieţii mele au fost puţine la număr şi rele şi n-au atins zilele anilor vieţii părinţilor mei în timpul călătoriei lor.” Iacov văzuse multe necazuri și suferise multe perplexități. Gelozia soțiilor sale adusese un lung șir de rele, iar cursul păcătos al unora dintre copiii săi făcuse ca viața tatălui să fie foarte amară. Dar ultimii săi ani au fost mai liniștiți. Fiii săi se abătuseră de la căile lor rele, Iosif îi fusese redat și, înconjurat de toate mângâierile pe care i le putea oferi primul ministru al Egiptului și în societatea copiilor săi, el a coborât ușor și calm spre mormânt." ST 5 februarie 1880, par. 5
Marți - 21 Iunie
Iacov îi binecuvântează pe fiii lui Iosif
Geneza 48
De ce Iacov îi binecuvântează pe cei doi fii ai lui Iosif, dar nu și pe ceilalți nepoți ai lui?
Prin credinţă Iacov, când a murit, a binecuvântat pe fiecare din fiii lui Iosif şi „s-a închinat, rezemat pe vârful toiagului său”. Evrei 11:21
La bătrânețe, Iacov și-a chemat casa și a zis: "„Strângeţi-vă şi vă voi vesti ce vi se va întâmpla în vremurile care vor veni." Și când Iosif a adus pe cei doi fii ai săi, Iacov și-a pus mâna dreaptă pe cel mai tânăr mai degrabă decât pe primul născut, declarând că cel mai tânăr va fi mai mare decât cel mai mare. (Gen. 49:1; 48: 11 până la 19).
Cei care aveau dreptul la preoție erau primii născuți din toate semințiile lui Israel. Dar cum aceștia s-au dovedit a fi necredincioși față de încrederea lor, Domnul a ales în schimb seminția lui Levi pentru această slujbă. Toți cei născuți mai devreme în mișcarea Exodului, cu excepția lui Iosua și Caleb, au pierit în pustie, pentru că nu au reușit să creadă și să se încreadă în Dumnezeu, așa cum au fost învățați de Moise să facă.
Iacov a spus: “Cei doi fii, care ți s-au născut în țara Egiptului, înainte de venirea mea la tine în Egipt, vor fi ai mei; Efraim și Manase vor fi ai mei, ca și Ruben și Simeon”. (Geneza 48, 5.) Ei trebuia să fie adoptați ca fii ai săi și să devină căpetenii ale unor seminții separate. Astfel, unul dintre privilegiile dreptului de întâi născut, pe care Ruben le nesocotise și le pierduse, avea să îi revină lui Iosif, ca o îndoită măsură în Israel. PP 234.2
Miercuri - 22 Iunie
Iacov își binecuvântează fiii
Geneza 49:1-28
Care este semnificația spirituală a faptului că Iacov îi binecuvântează pe fiii lui?
"Iacob a fost un tată afectuos. El nu avea sentimente de ranchiună față de copiii săi îndurerați. El îi iertase. I-a iubit până la sfârșit. Dar Dumnezeu, prin spiritul profeției, a înălțat mintea lui Iacov deasupra sentimentelor sale firești. În ultimele sale ore, îngerii erau în jurul lui, iar puterea lui Dumnezeu se odihnea peste el. Sentimentele sale părintești l-ar fi determinat să rostească, în mărturia sa pe moarte, numai expresii de dragoste și tandrețe. Dar, sub influența inspirației, el a rostit adevărul, deși a fost dureros." ST 5 februarie 1880, par. 10
Ce profeție este exprimată în pasajul următor și de ce este importantă?
Cuvintele rostite de Iacov înainte de a muri i-au umplut de nădejde: “Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui, până va veni Silo”. (Geneza 49, 10.) Puterea slăbită a lui Israel dovedea că venirea lui Mesia era aproape. Profeția lui Daniel descria gloria domniei Sale peste o împărăție care trebuia să urmeze după toate împărățiile pământești; și profetul spunea: “Ea însăși va dăinui veșnic.” (Daniel 2, 44.) În timp ce puțini înțelegeau natura misiunii lui Hristos, exista o nădejde larg răspândită că va veni un prinț puternic, care avea să-și stabilească împărăția în Israel și să fie eliberatorul națiunilor. HLL 34
Joi - 23 Iunie
Speranța cu privire la Țara Promisă
Geneza 49:29-50:21
Ce teme aducătoare de speranță se găsesc în finalul cărții Geneza?
Sămânţă a robului Său Avraam, copii ai lui Iacov, aleşii Săi! Domnul este Dumnezeul nostru: judecăţile Lui se aduc la îndeplinire pe tot pământul. El Îşi aduce aminte totdeauna de legământul Lui, de făgăduinţele Lui făcute pentru o mie de neamuri de om, de legământul pe care l-a încheiat cu Avraam şi de jurământul pe care l-a făcut lui Isaac; El l-a făcut lege pentru Iacov, legământ veşnic pentru Israel, zicând: „Ţie îţi voi da ţara Canaanului ca moştenire care v-a căzut la sorţi.” Psalm 105:6-11
Ceea ce Dumnezeu a urmărit să facă pentru lume, prin Israel, națiunea aleasă, va aduce la îndeplinire până la urmă, prin biserica Sa de pe pământ, de astăzi. El “a dat via altor vieri”, chiar poporului care păzește legământul Său și care, cu credincioșie, “Îi dau roadele la vremea lor”. Niciodată Domnul nu S-a lăsat fără reprezentanți adevărați pe pământ, care au făcut din interesele Sale propriile lor interese. Acești martori pentru Dumnezeu sunt socotiți ca aparținând Izraelului spiritual, și față de ei se vor împlini toate făgăduințele legământului, făcute de Iehova poporului său de odinioară. PR 713.1
Vineri - 24 Iunie
Studiu suplimentar
Este nădejde pentru urmaşii tăi”, zice Domnul; „copiii tăi se vor întoarce în ţinutul lor! Aud pe Efraim bocindu-se: ‘M-ai pedepsit şi am fost pedepsit ca un junc nedeprins la jug; întoarce-mă Tu, şi mă voi întoarce, căci Tu eşti Domnul Dumnezeul meu! Ieremia 31:17, 18
Două gânduri distincte sunt evidențiate în acest verset: în primul rând, că fiii Împărăției se vor întoarce la hotarele lor; și în al doilea rând, că ei vor fi experimentat în prealabil o mare redeșteptare și reformă. Ei vor fi realizat că pedeapsa lui Dumnezeu a fost pentru binele lor și că Domnul este Dumnezeul lor.