Iacov Devine Israel
Lecția10, Trimestrul 2, 28 Mai-3 Iunie 2022
Împărtășește această lecțiune
Sabat după-amiază -28 Mai
Textul de memorat:
„Apoi a zis: „Numele tău nu vamai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu), căci ai luptat cu Dumnezeu şi cu oameni şi ai fost biruitor.”Geneza 32:28.
Vom dedica acum câteva momente studiului lui Iacov, tipul, în legătură cu biserica din antitip. Când Iacov și-a părăsit casa din Palestina, în timp ce se îndrepta spre Padanaram, Dumnezeu l-a întâlnit și i-a făcut promisiunile că va fi cu el, iar Dumnezeu și-a împlinit promisiunile. La fel, când biserica a părăsit via, promisiunea lui Dumnezeu a fost cu ea că nu o va părăsi în lumea neamurilor. În timp ce Iacov se afla în Padanaram, departe de casă, a devenit foarte bogat și casa lui a crescut foarte mult. Apoi i s-a poruncit să se întoarcă acasă. Așa va fi și astăzi în antitip. Va veni vremea când biserica va trebui să se înmulțească și apoi să se întoarcă acasă. Dar când Iacov a plecat din casa socrului său și se întorcea în Palestina, vă amintiți că a avut o perioadă de mare necaz. S-a întâmplat înainte de a ajunge în Palestina, patria sa. S-a luptat în chinuri toată noaptea cu Dumnezeu și atunci și-a schimbat numele din Iacov în Israel.
Noi nu trăim acum în timpul antitipic al schimbării numelui, Israel, dar trăim în timpul antitipic al lui "Iacov". S-ar putea spune că Iacov este numele carnal, un nume care nu scrie nici prinț, nici sfânt. De ce ne aflăm încă în timpul portretizat de numele lui Iacov, care denotă păcatul? -- Pentru că nu am pornit încă spre casă. Când vom porni spre casă, ca și Iacov, vom întâlni și noi timpul nostru de necaz, chiar și timpul de necaz al lui Iacov. Și în acel moment ne vom converti pe deplin la Dumnezeu pentru totdeauna, iar numele nostru va fi schimbat, așa cum este prezis în Isaia 61:6, și va fi un nume pe care Domnul Însuși ni-l va da. Când vom demonstra că suntem cu adevărat convertiți, atunci această mare binecuvântare promisă va veni la noi. Iar atunci când numele nostru a fost schimbat înseamnă că suntem candidați siguri pentru intrarea în Împărăția veșnică.
Duminică - 29 Mai
Lupta cu Dumnezeu
Geneza 32:22-31; Osea 12:3, 4
Ce semnificații spirituale ne aduce impresionantul episod al luptei lui Iacov?
După douăzeci de ani de slujire credincioasă în Padan-Aram, în slujba ascuțită și autoritară a lui Laban, unchiul său, Iacov și-a întors în sfârșit fața și pașii spre casă, spre casa tatălui său din țara făgăduinței.
Dar necazul l-a surprins. În timp ce se lupta cu temerile sale în ceea ce privește rezultatul iminentei sale întâlniri cu Esau, "Atunci, un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor." Gen. 32:24
Aici a zăcut omul Iacov și s-a ridicat omul Israel, exemplificând experiența chinuitoare prin care trebuie să treacă victorioasă posteritatea sa înainte de a primi și ei un nume nou, de a trece din fii ai lui Iacov în fii ai lui Dumnezeu, de a deveni într-adevăr israeliți. După ce au obținut victoria asupra acestei încercări, "timpul necazului lui Iacov", ei vor ajunge acasă, în țara făgăduinței - finalul fericit al călătoriei lor lungi și zbuciumate.
Despre acest timp de încercare și testare, Spiritul Profetic comentează: "Un decret a ieșit să ucidă sfinții, ceea ce i-a făcut să strige zi și noapte pentru eliberare. Acesta a fost noaptea strâmtorării lui Iacov." - Scrieri Timpurii, pp. 36, 37. (Vezi și Patriarhi și Profeți, pp. 202, 203.)
Luni - 30 Mai
Întâlnirea dintre cei doi frați
Geneza 33
Ce legătură este între faptul că Iacov vede fața lui Dumnezeu și apoi vede fața fratelui său? Ce transmite această legătură în privința relației noastre cu Dumnezeu și a relației noastre cu „frații” noștri, oricare ar fi ei?
Iacov, tipul nostru, știa foarte bine că Dumnezeu îi ordonase să se întoarcă de la Padanaram la țara natală, dar a tremurat când a auzit că Esau, împreună cu patru sute de oameni, erau pe drum să îl întâlnească. În plus, a fost determinat să se lupte cu îngerul toată noaptea. A învins doar pentru că nu a vrut să-l lase pe înger să plece până când acesta nu l-a binecuvântat. Rezultatul final a fost că, a doua zi, Esau, în loc să distrugă întreaga companie, l-a întâmpinat foarte amabil pe Iacov cu un sărut și l-a invitat cordial să se întoarcă acasă! Astfel, când totul s-a rezolvat de la sine, Iacov a văzut în mod clar că nu era deloc nevoie să se fi temut vreodată. Cât de încurajator este faptul că "Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor." 1 Cor. 10:11. Ceea ce i s-a întâmplat lui Iacov, cu siguranță ni se va întâmpla și nouă, și cât de reconfortant este să știm toate acestea dinainte. Acum, dacă nu cumva mai înainte, ar trebui să vedem că acolo unde există un tip există și un antitip, și că acolo unde nu există tip, nu există nici Adevăr.
Marți - 31 Mai
Episodul cu Dina
Geneza 34
Ce s-a întâmplat și a răsturnat planurile lui Iacov de a duce o existență pașnică?
“Rămânerea lui Iacov și a fiilor săi la Sihem s-a sfârșit cu violență și vărsare de sânge. Unica fiică din casa sa a fost dezonorată, aducându-se rușine asupra ei, doi dintre frații ei au fost vinovați de omor, o întreagă cetate a fost dată ruinei și uciderii ca răzbunare pentru fărădelegea săvârșită de un tânăr desfrânat. Începutul care a dus la un rezultat așa de teribil a fost fapta fiicei lui Iacov, care “a ieșit să vadă pe fetele țării”, avântându-se astfel într-o legătură cu cei netemători de Dumnezeu. Cel care caută plăcerea între cei ce nu se tem de Dumnezeu se așează singur pe terenul lui Satana și îi invită ispitele. PP 204.2
„Cruzimea vicleană a lui Simeon și Levi nu a fost neprovocată; și totuși, în comportarea lor față de locuitorii din Sihem, ei au făptuit un păcat foarte mare. Ei au ascuns cu grijă intențiile lor față de Iacov, iar vestea despre răzbunarea lor l-a umplut de groază. Cu inima îndurerată în fața înșelăciunii și violenței fiilor săi, el a spus numai: “Voi m-ați nenorocit, făcându-mă urât locuitorilor țării.... N-am sub porunca mea decât un mic număr de oameni; ei se vor strânge împotriva mea, mă vor bate și voi fi nimicit, eu și casa mea”. (Geneza 34, 30.) Dar durerea și neplăcerea cu care el a privit fapta lor sângeroasă se desprinde din cuvintele în care, cu aproape cincizeci de ani mai târziu, se referă la acel eveniment, atunci când se găsea pe patul său de moarte, în Egipt. “Simeon și Levi sunt frați; săbiile lor sunt niște unelte de silnicie. Nu vreau să intre sufletul meu la sfaturile lor, nu vreau să se unească duhul meu cu adunarea lor.... Blestemată să fie mânia lor, pentru că a fost prea turbată, și furia lor, căci a fost prea sălbatică”. (Geneza 49, 5-7.) PP 204.3
Miercuri - 1 Iunie
Biruința asupra idolatriei
Geneza 34:30-35:15
Ce lecții despre adevărata închinare putem extrage din reforma produsă în familia lui Iacov?
“Iacov considera că situația cerea o profundă umilință. Cruzimea și înșelăciunea se manifestau în caracterul fiilor săi. În tabăra lor se aflau dumnezei falși și, într-o măsură oarecare, idolatria câștigase teren chiar în casa lui. Se va purta oare Dumnezeu cu ei după cum meritau, nu-i va lăsa El oare pradă răzbunării națiunilor înconjurătoare? PP 205.1
“În timp ce Iacov era astfel apăsat de necaz, Domnul i-a poruncit să meargă spre miazăzi, la Betel. Gândul la locul acesta i-a amintit patriarhului nu numai de visul său cu îngerii și făgăduința milei lui Dumnezeu, dar și de votul pe care el l-a făcut acolo, dacă Domnul avea să fie Dumnezeul său. De aceea, el a hotărât că, mai înainte de a merge la acel loc sfânt, casa sa trebuia să fie eliberată de întinarea idolatriei. De aceea, el a poruncit tuturor din tabăra sa: “Scoateți dumnezeii străini care sunt în mijlocul vostru, curățiți-vă și schimbați-vă hainele, ca să ne sculăm și să ne suim la Betel; căci acolo voi ridica un altar Domnului, care m-a ascultat în ziua necazului meu, și care a fost cu mine în călătoria pe care am făcut-o”. (Geneza 35, 2-3.)PP 205.2
“Cu profundă emoție, Iacov a repetat istoria primei sale vizite la Betel, atunci când a părăsit cortul tatălui său ca un fugar singuratic, fugind să-și scape viața, și cum Domnul i S-a descoperit noaptea, într-o viziune. În timp ce revedea modul minunat în care S-a purtat Dumnezeu cu el, inima sa a fost înmuiată, copiii săi au fost de asemenea atinși de o putere ce i-a luat în stăpânire; el a ales calea cea mai eficientă spre a-i pregăti să i se alăture în adorarea lui Dumnezeu atunci când aveau să sosească la Betel. “Ei au dat lui Iacov toți dumnezeii străini, care erau în mâinile lor, și cerceii pe care-i purtau în urechi. Iacov i-a îngropat în pământ sub stejarul de lângă Sihem”. (Versetul 4.)PP 205.3
“Dumnezeu a făcut ca o groază să pună stăpânire pe locuitorii țării, astfel încât ei n-au încercat să răzbune măcelul de la Sihem. Călătorii au sosit la Betel nevătămați. Aici Dumnezeu i S-a arătat din nou lui Iacov și s-a reînnoit legământul făgăduit. “Și Iacov a ridicat un stâlp de aducere aminte în locul unde îi vorbise Dumnezeu, un stâlp de piatră”. (Versetul 14.) PP 206.1
Joi - 2 Iunie
Moartea Rahelei
Geneza 35:15-29
Cu ce alte necazuri se confruntă Iacov în familia lui disfuncțională?
“De la Betel era o călătorie de numai două zile până la Hebron, dar ea i-a adus lui Iacov o mare durere, prin moartea Rahelei. El slujise de două ori câte șapte ani de dragul ei și dragostea lui a făcut ca munca să fie ușoară. Cât de profundă și statornică a fost acea iubire s-a văzut atunci când, după mult timp, când Iacov se afla aproape de moarte în Egipt, Iosif a venit să-și viziteze tatăl, iar bătrânul patriarh, privind înapoi la propria sa viață, a spus: “La întoarcerea mea din Padan, Rahela a murit pe drum lângă mine, în țara Canaan, la o depărtare bunicică de Efrata; și am îngropat-o acolo, pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem”. (Geneza 48, 7.) Din istoria familiei, a vieții sale lungi și pline de necazuri, numai pierderea Rahelei a fost amintită.” PP 206.3
“Mai înainte de moartea ei, Rahela a dat naștere celui de-al doilea fiu al său. Cu ultima sa răsuflare de viață, ea a numit copilul Ben-Oni, “fiul durerii mele”. Dar tatăl său l-a numit Beniamin, “fiul dreptei”, sau “tăria mea”. Rahela a fost îngropată acolo unde a murit și un stâlp a fost ridicat pe locul acela pentru a-i păstra amintirea.” 206.4
Vineri - 3 Iunie
Studiu suplimentar
De-a lungul traseului cronologic al acestei tipologii cu numeroase faze, îl urmărim acum, în gând, pe Iacov până la Padan-Aram. Acolo și-a luat patru soții - Lea și Rahela, fiicele lui Laban; apoi Zilpa și Bilha, roabele lor respective. Aceste patru au fost mamele celor doisprezece fii ai lui Iacov, care, la rândul lor, au fost părinții celor douăsprezece seminţii ale lui Israel.
În acest tip-progresiune a Israelului spiritual, doar una dintre cele patru, Lea, a fost soția legală a lui Iacov. Prin urmare, numai ea poate tipifica biserica adevărată și legală - cea care a fost organizată la Ierusalim de către împărăţia celor douăsprezece seminţii și care a evoluat în cele din urmă în Biserica creștină.
Rahela trebuie să reprezinte în mod necesar o biserică soră - cea organizată în Samaria de către împărăţia celor zece triburi și dispersată împreună cu acesta printre neamuri.
Zilpa și Bilha, fiind "străine" și servitoarele lui Lea și Rahela, trebuie să reprezinte în mod necesar bisericile ulterioare de origine lumească.
Din aceste patru linii au coborât copiii antitipici ai lui Israel. Iar ceea ce este adevărat în genealogia fizică trebuie să fie adevărat și în genealogia spirituală. Prin urmare, în timp ce cele douăsprezece seminţii antitipice, ca și cele tipice, provin atât din mame israelite, cât și din mame neamuri, totuși ele sunt generate de unul și același tată - un israelit.
Dispersate de Dumnezeu printre națiunile neamurilor, atât Iuda (regatul celor două seminţii), cât și Israel (regatul celor zece seminţii) au fost înghițite de acestea. Apoi, de asemenea, Biserica creștină, ea însăși fiind doar o ramură ascendentă a Bisericii iudaice (ucenicii și apostolii lui Hristos, precum și primii convertiți ai Bisericii, erau pur evrei, amintiți-vă), a renunțat la titlul ei "evreiască" din Vechiul Testament, pe măsură ce și-a luat titlul "creștină" din Noul Testament. Apoi, ea și-a pierdut treptat frunzișul evreiesc în mijlocul frunzișului ramurilor neamurilor înrădăcinate.